Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Decizia 49/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I -A PENALĂ
Dosar nr-
142/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 49
Ședința publică din 05 martie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ion Tudoran Corneliu Bogdan
JUDECĂTOR 2: Lefterache Lavinia
GREFIER - - -- __________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a fost reprezentat de procuror
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, apelantul - intimat - inculpat, apelanții - părți civile, și apelantul - parte vătămată împotriva sentinței penale nr. 1173A/06.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința de la data de 19.02.2009, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta, iar Curtea având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 26.02.2009 și ulterior la data de 05.03.2009, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.1173 F din 6 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în temeiul dispozițiilor art.334 Cod procedură penală, s-a admis cererea procurorului și s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor inculpatului prin cele două rechizitorii din infracțiunea prev. de art.254 Cod penal, raportat la art.6 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art.254 alin.2 Cod penal, raportat la art.8 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal.
În temeiul dispozițiilor art.254 al.2 Cod penal, raportat la art.8 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 4 ani închisoare.
În baza art.65 al.2 Cod penal și art.254 alin.2 Cod penal, s-a aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 al.1, lit.a teza a II-a, b și c Cod penal, pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În temeiul dispozițiilor art.861Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere pe durată de 6 ani, ce constituie termen de încercare stabilit potrivit dispozițiilor art.862Cod penal.
În baza art.863Cod penal, pe durata termenului de încercare s-a impus inculpatului să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a - să se prezinte trimestrial la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor, instituție însărcinată cu supravegherea sa pe perioada termenului de încercare;
b - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Conform art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate, s-a dispus și suspendarea executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1, teza a II-a, b și c Cod penal.
Conform art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864, art.83 și art.84 Cod penal.
A fost obligat inculpatul la restituirea următoarelor sume de bani către persoanele vătămate care au solicitat despăgubiri:
- câte 3.500 USD sau în echivalentul în lei conform cursului BNR la data executării obligației către;, și;
- câte 2.500 USD sau în echivalentul în lei conform cursului BNR la data efectuării plății către; și;
- 2750 USD sau în echivalent în lei la cursul BNR la data efectuării plății către;
- câte 3.000 USD sau în echivalent în lei la cursul BNR la data executării obligației către; ();; și;
- câte 5.500 USD către, și -, sau în echivalent în lei la data plății conform cursului BNR;
- 4.515 USD sau în echivalent în lei conform cursului BNR din data executării obligației către;
- 2.600 USD sau în echivalentul în lei conform cursului BNR la data efectuării plății către;
- 5.000 USD către, sau în echivalent în lei la cursul BNR din data efectuării plății;
- 2.900 USD către Milana, sau în echivalentul în lei la cursul BNR din data executării obligației;
- 1.750 USD către, sau în echivalentul în lei la cursul BNR din data executării obligației;
- câte 4.500 USD către și, sau în echivalentul în lei conform cursului BNR din ziua efectuării plății;
- 1.000 USD către, sau în echivalentul în lei la cursul BNR din data efectuării plății;
- câte 2.500 USD către și, sau în echivalentul în lei conform cursului BNR din data executării obligației;
- 5.600 USD către, sau în echivalent în lei la cursul BNR din data executării obligației:
- 3.750 USD, sau în echivalent în lei la cursul BNR din momentul efectuării plății, sau în echivalentul în lei la cursul BNR din data plății;
- 1.500 USD către, sau în echivalentul în lei la cursul BNR din data executării obligației;
- 6.925 USD către, sau în echivalentul în lei la cursul BNR din data punerii în executare a hotărârii;
- 4.500 USD către, sau în echivalent în lei la cursul BNR din data plății;
- 3.500 USD către, sau în echivalentul în lei la cursul BNR din data executării obligației;
- 800 USD către, sau în echivalentul în lei la cursul BNR din data executării obligației;
- 3.300 USD către Andre, sau în echivalentul în lei conform cursului BNR de la momentul efectuării plății;
- 500 USD către, sau în echivalent în lei conform cursului BNR din data plății;
- 4.500 USD către,
- și 1000 USD către G sau în echivalent în lei conform cursului BNR din momentul executării obligației.
În baza art.19 din Legea nr.78/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat următoarelor sume dobândite prin săvârșirea infracțiunii, care nu au fost restituite persoanelor vătămate și nu servesc la despăgubirea acestora: 3.000 USD (che ); 2.500 USD ( ); 2.500 USD ( ); 2.000 USD ( ); 3.500 USD ( ); 4.700 USD ( ); 3.000 USD ( ); 1.000 USD ( ) și 2.800 USD ( ).
În temeiul dispozițiilor art.20 din Legea nr.78/2000 și art.163 și următoarele Cod procedură penală, s-a instituit măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor inculpatului, până la concurența sumei la plata căreia a fost obligat.
Potrivit art.30 din Legea nr. 78/2000, s-a dispus ca hotărârea judecătorească de condamnare, la momentul rămânerii definitive, să fie publicată într-un ziar central de M tiraj.
În baza art.191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 7.000 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut - în fapt - că inculpatul a pretins și primit de la mai multe persoane diverse sume de bani, în scopul de a asigura plecarea acestora în Israel cu contracte de muncă și anume:
1.În cursul anilor 2001-2002, inculpatul a pretins și a primit de la numita suma de 3.500 USD. Acest fapt a fost dovedit prin declarațiile martorilor și, prima confirmând remiterea efectivă a unor sume de bani de către lui, iar cel de-al doilea (fostul soț al numitei ) confirmând sursa de proveniență a banilor și scopul trimiterii acestora soției sale. În acest sens s-au depus la dosar înscrisuri, reprezentând ordine de plată și acte de transfer, care atestă trimiterea de către către beneficiari din România a unor sume de bani în valută, pentru soția sa,.
Numita a plecat în Israel pe data de 10.01.2002.
2. În anul 2001, inculpatul a pretins și a primit de la numita suma de 3.500 USD. Acest fapt este dovedit prin declarația martorilor (mama numitei ) și, care au fost prezente în momentul remiterii banilor inculpatului. De asemenea, martora Mad eclarat că i-a împrumutat suma de 1.000 USD, știind de la aceasta că banii îi erau necesari pentru a-i da patronului firmei, în vederea plecării în Israel.
La 03.12.2001, a încheiat contract de muncă cu patronul " ".
3.În anul 2001, inculpatul a pretins și a primit de la suma de 3.000 USD. Martorul (soțul solicitantei) a fost prezent la această discuție, a obținut suma prin împrumuturi de la diferite persoane și i-a remis banii inculpatului în prezența soției sale. Martorul confirmă faptul că i-a solicitat un împrumut, pentru a plăti intermediarului, în scopul facilitării plecării în Israel a numitei.
Aceasta a plecat în Israel prin intermediul la 09.08.2001.
4.Inculpatul a pretins și a primit, în cursul anului 2001, de la numitul, suma de 2.500 USD. și - soție, au declarat că au împrumutat bani în acest scop de la și.
Martora a confirmat remiterea sumei de 2.500 USD inculpatului de către soțul său, în ziua plecării în Israel.
a semnat contract de muncă la 19.09.2001, cu firma "MATAN" și a plecat în Israel la 03.10.2001.
5.În cursul anului 2001, inculpatul a pretins și a primit de la suma de 2.750 USD. Faptul este confirmat de declarațiile martorilor - și (socrii solicitantei), care i-au împrumutat 1.000 USD. Întrucât aceasta nu a avut întreaga sumă pretinsă, s-a recurs la încheierea unui contract de împrumut cu gaj general, autentificat sub nr. 933/11.06.2001 la Biroul Notarului Public și I, atestând în mod fictiv primirea de către de la a sumei de 2.470 USD.
Discuții cu privire la caracterul fictiv al acestora astfel de contracte au fost făcute după expunerea tuturor actelor materiale ce intră în conținutul infracțiunii.
Primirea de către inculpat a sumei de mai sus este dovedită și prin mandatele poștale aflate în fotocopie la dosar, din care rezultă remiterea, în 3 tranșe a câte 250, 500 și 1.000 USD a sumei totale de 1.750 USD, restul de 1.000 USD, până la 2.750 USD fiindu-i remiși de personal.
6.În anul 2000, i-a remis inculpatului suma de 2.000 USD, din totalul de 3.000 USD pretinși de acesta. Pretinderea și primirea acestor sume este confirmată de martora, aceasta însoțindu-l în ambele prilejuri pe. Pentru restul sumei, până la cei 3.000 USD pretinși, inculpatul a încheiat cu un contract de împrumut sub semnătură privată, cu caracter fictiv, datat 24.01.2001, pentru suma de 1.500 USD, ce urmau a-i fi restituiți în 2 rate egale lunare de 750 USD. a plecat în Israel la 26.12.2001.
7.În cursul anului 2000, inculpatul a pretins de la (al cărei soț se afla în Israel) suma de 5.500 USD. Suma de 5.000 USD i-a fost trimisă de soțul său, FILARET, din Israel, pe numele sorei sale, din
Atât pretinderea, cât și primirea de către inculpatul a sumei de 5.500 USD este confirmată de către martorul, acesta fiind prezent în ambele ocazii. a plecat în Israel în octombrie 2000.
8.Inculpatul a pretins și a primit în cursul anului 2000, de la numita, suma de 2.500 USD. De această împrejurare are cunoștință și martorul, cumnatul solicitantei, care a precizat că, în situația în care nu ar fi dat această sumă, nu ar fi plecat în Israel. a plecat în Israel cu contract de muncă în luna iunie 2000.
9.În anul 2001, inculpatul a pretins și a primit de la numita suma de 3.000 USD, prin intermediul numitei, din același oraș. Faptul este confirmat atât de, cât și de fostul soț al solicitantei,. a plecat în Israel la 31. 07.2001.
10. i-a remis inculpatului, în cursul anului 2001, în urma pretinderii de către acesta, suma de 3.000 USD. Pretinderea acestei sume este confirmată de declarația martorei. Din această sumă, 2.500 USD i-au fost remiși chiar de, înainte de plecare, iar 500 USD i-au fost dați de soțul acesteia, în luna august 2003.
Numita a confirmat, de asemenea, remiterea și a sumei de 3.000 USD, ce-i fuseseră încredințați de către.
a plecat în Israel la 09.07.2001.
11. În cursul anului 2001, inculpatul a pretins și a primit de la suma totală de 3.500 USD. Această sumă i-a fost remisă în două tranșe, de 1.500 USD, respectiv 2.000 USD, primirea celei de-a doua tranșe, fiind confirmată de martora, care a însoțit-o pe solicitantă. Despre pretinderea banilor avea cunoștință și martorul. Diferențele de sume ce apar în declarațiile martorilor reprezintă obiect al altor fapte de corupție, pentru care s-a dispus disjungerea cauzei.
a plecat în Israel în luna noiembrie 2004.
12. Inculpatul a pretins în cursul anului 2002, de Ia numita, suma de 3.750 USD. Întrucât aceasta nu a dispus de bani cash, s-a apelat la varianta semnării unui contract de împrumut cu caracter fictiv, pentru suma totală de 5.600 USD (incluzând dobânzi la cei 3.750 USD pretinși), autentificat sub numărul 1189/16.05.2002 la Biroul Notarului Public, suma urmând a fi "restituită" în rate lunare, prin virament bancar la Post - Filiala.
Au fost anexate 12 ordine de plată, atestând primirea de către de la a sumei totale de cea. 5.500 USD.
La dosar a fost depus de către martora (mama solicitantei) un înscris reprezentând o declarație olografă a numitei Ă, referitoare la această situație de fapt.
Martora a declarat că semnarea contractului de împrumut reprezenta o condiție pentru ca fiica sa să fie trimisă la muncă în Israel.
a semnat contractul de muncă la 28.04.2002.
13.În cursul anului 2001, inculpatul a pretins de la suma de 3.000 USD. Întrucât martora nu dispunea de această sumă, a convenit cu inculpatul, la propunerea acestuia, să încheie un contract de împrumut cu garanție imobiliară, cu caracter fictiv, pentru suma de 4.515 USD,.restituibili" în rate lunare. Actul a fost autentificat sub numărul 1718/11.09.2001 lal Biroul Notarului Public și La dosar au fost depuse, în copie, un borderou de transfer valutar pentru suma de 909 USD, 3 ordine de plată prin a câte 500 USD fiecare, o chitanță pentru suma de 23.000.000 lei, precum și un înscris sub semnătură privată (sumă indescifrabilă), toate atestând primirea de către inculpatul a sumelor menționate, în total 4.515 USD.
La 21.08.2001, a semnat contractul individual de muncă.
14. i-a remis, în anul 2002, inculpatului
, în urma pretinderii de către acesta, suma de 2.600 USD, în 2 tranșe, respectiv 2.000 USD înainte de a pleca în Israel, iar 600 USD după acest moment, învinuitul indicându-i un cont personal deschis la Post Filiala.
Martora, solicitantei, a declarat că i-a trimis surorii sale circa 4.000 USD, aceasta precizându-i la telefon că i-a pretins suma de 2.000 USD pentru aot rimite la muncă.
La 07.04.2002, a încheiat contractul individual de muncă.
15. În cursul anului 2000, inculpatul a pretins și a primit de la suma de 2.500 USD, în 2 tranșe, de 1.500, respectiv 1.000 USD.
Din declarația martorului, soțul solicitantei, a rezultat că aceasta i-a comunicat că are nevoie de bani pentru a-i da firmei prin intermediul căreia urma să plece în Israel, iar ulterior plecării i-a spus că a dat administratorului, suma totală de 2.500 USD.
La 31.05.2000, a semnat contractul de muncă, iar în luna iunie 2000 a plecat în Israel.
16. În cursul anului 2002 inculpatul a pretins și a primit de la suma de 5.000 USD.
Cazul numitei este unul "reprezentativ" pentru activitatea infracțională desfășurată de inculpat.
Martorii -, și au confirmat că le-a solicitat cu împrumut diferite sume, în scopul arătat, fiind prezent când i-a remis lui suma de 2.000 USD.
La 14.05.2002, inculpatul a încheiat cu -, prin mandatara, două contracte de împrumut cu garanție imobiliară cu caracter fictiv, autentificate sub nr. 1173 - 1174/2002 la Biroul Notarului Public și I, pentru sumele de 5.000, respectiv 1.000 USD. Cu privire la modalitatea de punere în executare a acestor titluri, cauza a fost disjunsă. Inculpatul a depus la dosar, cu prilejul cercetărilor, două înscrisuri sub semnătură privată, intitulate "declarație", prin care ar fi declarat că nu are nici o pretenție financiară sau de altă natură de la inculpatul, că a fost împrumutată de acesta pentru a ajunge în Israel. Din cercetări a rezultat că aceste declarații nu au fost scrise de, ci de numita, la cererea lui, cu privire la aceste aspecte dispunându-se, de asemenea, disjungerea cauzei.
a semnat contractul individual de muncă la 28.04.2002 și a plecat în Israel în luna iunie 2002.
17. MILANA i-a remis, în cursul anului 2000, inculpatului suma totală de 2.900 USD, în urma pretinderii acestor bani de către inculpat.
Pretinderea acestei sume a avut loc în două tranșe, în ambele ocazii de față fiind martorul.
Din suma totală, 1.000 USD i-au fost înmânați de, în prezența soției sale, iar restul de 1.900 USD, în mai multe rânduri, de către, în baza înțelegerii anterioare, după plecarea în Israel a soției.
MILANA a semnat contractul de muncă cu SOCIAL din Israel.
18. În anul 2001, inculpatul a pretins de la suma de 1.750 USD. Întrucât aceasta nu dispunea în momentul respectiv de bani, a încheiat cu un contract de împrumut cu garanție imobiliară, cu caracter fictiv, pentru această sumă, autentificat sub nr. 2194/08.11.2001, la Biroul Notarului Public și I, pentru ca inculpatul să-și asigure primirea sumei solicitate.
Pretinderea banilor și înțelegerea referitoare la împrumutul fictiv au fost confirmate de martorul.
Inculpatul i-a indicat lui un număr de cont în care urmau a fi virate, ratele lunare (plus o dobândă de 500 USD).
a semnat contractul de muncă la 08.11.2001.
19. i-a remis, în cursul anului 2001, inculpatului, în urma pretinderii de către acesta, suma de 3.500 USD.
Atât pretinderea sumei, cât și remiterea acesteia către inculpat de către au fost confirmate de martorele și, cărora li s-au pretins sume similare.
Martorul, soțul solicitantei, care se afla în acea perioadă în Israel, a declarat că i-a trimis soției, în scopul arătat, suma totală de circa 6.000 USD, înaintea plecării, aceasta informându-l că i s-au solicitat bani pentru facilitarea plecării în Israel.
a semnat contractul de muncă cu firma din Israel la 28.11.2001.
20. În cursul anului 2002, inculpatul a pretins de la numita suma de 4.500 USD. Nedispunând de această sumă, a împrumutat suma de 72.000.000 lei de la mama sa, - care a făcut un împrumut la. S - M (contract nr. 196/16.08.2002), reprezentând circa 2.700 USD, iar restul i-au fost trimiși prin în cont inculpatului, de către - 800 USD și - 1.000 USD, cunoștințe ale numitei.
Atât pretinderea sumei inițiale, cât și remiterea efectivă a sumei de 2.700 USD sunt confirmate de martorul.
a semnat contractul de muncă cu firma LE AM IT din Israel la 18.08.2002.
21., inculpatul i-a pretins, în cursul anului 2002, suma de 5.000 USD. Pretinderea acestei sume este confirmată de martora și de martorul. De asemenea, a fost indicat ca fiind prezent martorul, angajat al C
Întrucât nu dispunea de suma solicitată, banii i-au fost trimiși de soții din Israel, astfel că la 29.01.2002, i-a trimis inculpatului, prin mandat poștal, cu confirmare de primire, suma de 63.600.000 lei, echivalentul a 3.000 USD, după ce suma de 2.000 USD îi fusese remisă anterior inculpatului, după primirea de către de la soția sa a primei tranșe din cei 5.000 USD.
Întrucât plecarea lui a fost întârziată, acesta i-a solicitat inculpatului restituirea sumei de 5.000 USD, obținută în urma amenințării cu publicarea în presa israeliană a situației create.
22. În cursul anului 2000, inculpatul a pretins de la numita suma de 2.500 USD.
Această sumă i-a fost trimisă solicitantei de către soțul său, martorul. Pretinderea și primirea acestei sume de către inculpat este confirmată de martora.
a semnat contractul de muncă cu din Israel la 13.08.2001.
23. Numita i-a remis inculpatului, în cursul anului 2002, suma de 2.500 USD.
De față la remiterea banilor a fost martorul, ginerele solicitantei.
Suma respectivă a fost împrumutată de la martorii și, acesta din urmă fiind, de asemenea, prezent la momentul primirii banilor de către inculpat.
a semnat contractul de muncă cu la data de 22.04.2003.
24. În cursul anului 2002, inculpatul i-a pretins numitei suma de 3.500 USD întrucât aceasta nu a dispus de suma solicitată, s-a convenit la solicitarea inculpatului, încheierea unui contract de împrumut cu garanție imobiliară cu caracter fictiv, pentru suma de 5.600 USD, actul fiind autentificat sub nr. 494/21.02.2002 la Biroul Notarului Public și I, înțelegerea fiind aceea a remiterii acestei sume în rate lunare.
Astfel, din declarațiile martorilor și CONTRA a rezultat că le-a trimis lunar din Israel aceste sume, pe care martora CONTRA le-a trimis prin mandat poștal inculpatului. Dovadă în acest sens o reprezintă un număr de 8 mandate poștale, din 11.04.2002 până la 09.12.2002, fiecare atestând trimiterea către a sumei de circa 18.000.000 lei (mandat ultima, de 560 USD a fost predată de CONTRA lui, acesta susținând că i-a remis-o, de asemenea, inculpatului.
a semnat contractul individual de muncă la
08.02.2002.
25. În anul 2002, inculpatul i-a pretins-numitei (fostă ) suma totală de 3.750 USD, dintre care 1.500 USD i-au fost solicitați înaintea plecării în Israel, iar restul de 2.250 USD urmau a-i fi trimiși în rate lunare, în baza unui contract de împrumut cu garanție imobiliară cu caracter fictiv, autentificat sub nr. 621/06.03.2002 la Biroul Notarului Public și
Declarația în acest sens a martorei, mama solicitantei, este susținută de înscrisuri, reprezentând 4 ordine de plată la Post, pentru sumele de 500 USD (trei dintre ele) și 750 USD (al patrulea), beneficiar fiind inculpatul, iar ordonator.
26. i-a remis inculpatului, la cererea acestuia, suma de 3.000 USD, în cursul anului 2003.
Martorii și TIMEA au confirmat pretinderea acestei sume de către inculpat, TIMEA fiind prezentă la momentul remiterii efective a banilor inculpatului, de către.
Suma de 3.000 USD a fost împrumutată, în scopul menționat, de la, fapt confirmat de martorul.
a semnat contractul de muncă la 11.02.2004.
27. În cursul anului 2000, inculpatul a pretins de la suma de 2.500 USD, convenind ca, în situația în care nu dispune de această sumă, să-i fie trimise din Israel rate lunare până la concurența sumei de 3.000 USD.
a declarat că, înainte de plecarea sa în Israel, i-a remis inculpatului suma de 500 USD, iar ulterior i-a trimis 4 rate lunare a câte 500 USD fiecare, în contul indicat de inculpat.
Susținerile numitei au fost confirmate de martorul, precum și de martorele și, acestea din urmă fiind prezente la discuțiile inițiale în care a fost pretinsă de către inculpat suma de 2.500 USD.
a semnat contractul de muncă la 30.06.2000.
28. În anul 2000, inculpatul a pretins de la suma de 2.500 USD, urmând ca în situația în care banii nu îi erau remiși înainte de plecarea în Israel, să-i fie trimisă, în rate lunare, suma de 3.000 USD.
i-a remis inculpatului, înainte de a pleca, suma de 500 USD, iar restul, până la concurența sumei de 3.000 USD, i-a trimis acestuia din Israel în rate lunare.
Afirmațiile numitei au fost susținute de martorele, și.
29. i-a remis inculpatului, în anul 2000, suma de 2.500 USD.
Pretinderea de către inculpat a acestei sume s-a făcut în prezența martorelor și, suma a fost împrumutată de de la mama sa, iar remiterea efectivă a acestor bani inculpatului a fost confirmată de martorul
a semnat contractul de muncă cu firma din Israel la 06.10.2000.
30. Inculpatul a pretins și a primit de la numita suma de 2.000 USD, în cursul anului 2001. Așa cum a rezultat din declarația martorului, i-a remis inculpatului această sumă înaintea plecării în Israel, încheind, totodată, un contract de împrumut cu garanție imobiliară cu caracter fictiv pentru suma de 1.250 USD. Existența acestui act demonstrează, coroborat cu ansamblul probator expus anterior, pretinderea, în fapt, de către inculpat, a unei sume mai mari de care soțul numitei nu a avut cunoștință. Această sumă i-a fost trimisă din Israel inculpatului prin, în perioada 12.08.2002 - 14.11.2002.
a semnat contractul de muncă la data de 16.11.2001.
31. În cursul anului 2001, inculpatul a pretins de la suma de 4.500 USD. Solicitanta i-a remis inițial suma de 2.000 USD, iar cu prilejul plecării încă 2.500 USD. Afirmațiile numitei au fost susținute de declarațiile martorilor și.
Solicitanta a semnat contractul individual de muncă la data de 27.07.2001.
32. Numita i-a remis inculpatului suma totală de 4.200 USD, în urma pretinderii de către acesta a sumei de 4.700 USD.
Suma i-a fost dată inculpatului în două tranșe, respectiv 3.200 USD înainte de plecarea în Israel a solicitantei, fapt confirmat de martorele, și, iar restul de 1.000 USD i-au fost trimiși din Israel, prin, la 03.02.2002.
a semnat contractul individual de muncă la 28.11.2001.
33.În luna octombrie 2000, inculpatul ar fi pretins de la numita ( 34-35, voi. 1) suma de 3.500 USD, sumă pe care aceasta i-ar fi și remis-o, conform declarației sale. Susținerile numitei au fost confirmate, parțial, de către martora ( 57-58, voI. 1), care a declarat că știe chiar de la despre faptul că aceasta ar fi plătit suma de 2.000 USD. La 30.11.2000, a semnat contractul de muncă cu o persoană fizică din Israel, pe o perioadă de doi ani.
34. În cursul lunilor ianuarie-februarie 2001, inculpatul a primit, prin intermediul fostei sale soții, suma de 1.050 USD de la numita ( 66-70, voI. 1), aflată deja în Israel, fapt dovedit cu două înscrisuri sub semnătură privată, datate 15.01.2001 și 15.02.2001, atestând primirea acestei sume de către. a precizat că suma totală cerută și remisă ar fi fost de 2.500 USD, însă nu au fost identificate înscrisuri pentru dovedirea întregii sume. a semnat contractul de muncă la 25.08.2000.
35.De la numita, inculpatul a pretins, în luna iulie 2003, suma de 4.500 USD, din care 2.200 USD i-au fost remiși de martorul - ( 85-89, voI. 1), înainte de plecarea soției sale în Israel, iar o sumă totalizând 2.500 USD a fost primită de inculpat în tranșe, în cursul anului 2004, prin mandate poștale, expediate de martorul, în urma trimiterii de către soția sa a unor sume în valută din Israel. În acest sens, au fost depuse la dosarul cauzei un număr de șase mandate și buletinele de schimb valutar aferente, din perioada octombrie 2003-aprilie 2004. a semnat contractul de muncă la 11.08.2003.
36.În cursul lunii octombrie 2001, inculpatul a pretins de la numita 5.000 USD și, întrucât aceasta nu a dispus de suma respectivă, s-a încheiat un contract de împrumut cu garanție imobiliară, pentru suma de 5.000 USD, sub nr. 2074/25.10.2001. În urma punerii în executare a acestui contract, debitoarea a fost obligată la plata în rate a sumei de 6.925 USD, sumă ce a fost plătită, conform mandatelor poștale și a buletinelor de schimb valutar aferente acestora, în perioada octombrie 2004- martie 2005, iar prin sentința civilă nr. 975/6.06.2005, Judecătoria Târgu Neamța dispus suspendarea plății debitului până la soluționarea prezentei cauze penale. Remiterea sumei fost dovedită cu mandatele având ca destinatar pe inculpatul, precum și cu declarațiile martorilor și ( 113-114, 118-119, voI. I).
37.De la numita (actualmente ) ( 229-236, voI. I), inculpatul a pretins, în cursul lunii octombrie 2001, suma de 3.000 USD, pentru care, în scopul de a-și asigura primirea sumei ulterior plecării în Israel a solicitantei, s-a încheiat contractul de împrumut cu garanție imobiliară nr. 2685/17.12.2001. Această sumă a intrat în posesia inculpatului, conform actelor de transfer, datate 14.02.2002, 14.03.2002, 7.06.2002 și 16.07.2002. a semnat contractul de muncă la 23.11.2001.
38. În cursul lunii aprilie 2003, inculpatul a pretins de la numita ( 251-255, vol.I) suma de 4.500 USD, iar pentru a-și asigura primirea banilor, a recurs la încheierea unui contract de împrumut cu garanție imobiliară asupra unui imobil aparținând numitului. Suma a fost primită în întregime de către inculpat, ulterior plecării în Israel a numitei, astfel după cum rezultă din actele de transfer și mandatele on-line din perioada august 2003-septembrie 2004. Numita a semnat contractul de muncă la data de 23.07.2003.
39.De la numita, inculpatul ar fi pretins, în cursul lunii ianuarie 2002, suma de 5.000 USD și, întrucât solicitanta nu dispunea de această sumă, a fost încheiat contractul de împrumut cu garanție imobiliară nr. 214/25.01.2002, urmând ca banii să fie achitați în rate lunare a câte 500 USD. Numita ( 275-276, voI. I) a susținut că i-a achitat inculpatului suma de 3.500 USD, prin intermediul nepotului său, ( 280-281, voI. I), însă nu mai deține actele privind trimiterea acestei sume. Martorul a declarat că, într-adevăr, i-a achitat personal, în rate, lui, suma de 3.500 USD, depunând la dosar două înscrisuri sub semnătură privată, semnate de către inculpat, atestând primirea de către acesta a sumei de 1.800 USD. a semnat contractul de muncă la 7.01.2002.
40.În vara anului 2001, inculpatul ar fi pretins de la numita ( 289-290, voI. I) suma de 2.000 USD, din care aceasta i-a trimis prin mandat poștal suma de 30.000.000 lei, echivalentul a 1.000 USD, la data de 26.07.2001. Numita a plecat în Israel la data de 5.12.2001.
41. În perioada noiembrie-decembrie 2004, inculpatul a primit de la numita suma de 800 USD. Remiterea acestei sume este dovedită cu două acte de transfer, precum și cu un înscris sub semnătură privată, emanând de la numita ( 318, voI. I), din care rezultă plata nejustificată a unei sume de bani către inculpat. Numita a semnat contractul de muncă la 7.05.2004.
42. Inculpatul ar fi pretins, în vara anului 2001, de la numita ( 322-323, voI. I), suma de 3.500 USD, din care aceasta i-a achitat, anterior plecării în Israel, 1.500 USD, fapt confirmat de mama sus-numitei, martora (336-337, voI. I), prezentă la momentul remiterii banilor, iar pentru o sumă de 1.800 USD s-a încheiat un contract de împrumut cu garanție imobiliară, sub nr. 1862/26.09.2001. Această sumă a fost remisă inculpatului, în perioada noiembrie 2002-martie 2003, conform actelor de transfer. a semnat contractul de muncă la 15.09.2001.
43.În luna ianuarie 2002, inculpatul ar fi pretins de la numita ( 345-346, voI. I) suma de 4.500 USD, din care, ulterior plecării în Israel și încheierii unui contract de împrumut cu garanție imobiliară, i-a achitat, prin intermediul, în perioada aprilie-decembrie 2002, suma totală de 2.800 USD, conform înscrisurilor sub semnătură privată aflate la dosar ( 349-350, voI. I). a semnat contractul de muncă la data de 19.02.2002.
44. De la numita, inculpatul ar fi pretins suma de 1.500 USD, în cursul anului 2001. Martorul ( 358-359, voI. I), soțul acesteia, a arătat că, întrucât soția sa nu a dispus de suma solicitată, s-a recurs la încheierea unui contract de împrumut cu garanție imobiliară. S-a dovedit remiterea către inculpat a sumei de 500 USD, prin ordin de plată nr. -/11.08.2002, către România.
a plecat în Israel la începutul anului 2002.
45.În cursul lunii august 2002, inculpatul a primit, în două tranșe, suma totală de 4.500 USD de la numita ( 363-365, voI. I), dintr-o sumă trimisă de cetățeanul israelian prin, conform actelor de transfer din 12.08.2002 și, respectiv, 3.09.2002, de față la remiterea acestei sume fiind și fratele solicitantei, martorul G ( 371-372, voI. I). Numita a semnat contractul de muncă la data de 12.08.2002.
46. De la numitul G ( 371-372, voI. I), fratele numitei, inculpatul ar fi pretins, cu aceeași ocazie, suma de 4.500 USD, din care a primit suma de 1.000 USD, bani proveniți de la cetățeanul izraelian. Acest fapt este dovedit cu actele de transfer, precum și cu declarațiile numiților și
HGAstfel fiind, Instanța de fond a reținut că inculpatul a pretins și a primit de la mai mulți solicitanți, în scopul de a asigura plecarea acestora în Israel cu contracte de muncă, diverse sume de bani. Pentru a determina caracterul acțiunilor întreprinse de către inculpat este necesar a se determina titlul cu care acești bani au fost pretinși și ulterior primiți de către inculpat. S-a susținut de către acesta că respectivele sume de bani reprezintă contravaloarea serviciilor prestate și respectiv, un comision.
Sub aspectul deosebirii dintre mită (susținută de parchet ) și comision (susținut de către inculpat), instanța de fond a reține că acesta din urmă (comisionul) este un contract (act, fapt) comercial, deci trebuie să existe o însărcinare în a efectua legal o tranzacție un mandat fără reprezentare (com. art. 405-412 ). Între comitent și comisionar trebuie să existe drepturi și obligații prestabilite și (penal) posibil de probat. Lucrările privitoare la asemenea contracte trebuie ținute separat, ca atare, în registrele contabile ale societății, respectiv, fiecare operațiune să poată fi verificabilă și financiar contabil, ceea ce nu se regăsește însă în speța de față.
De altfel, costurile efective ale operațiunilor legate de plecarea în Israel a acestor persoane sunt evidențiate în actele contabile ale societății, inclusiv suma aferentă medierii efectuate de către firma B, astfel cum această sumă este menționată și în cuprinsul contractelor de mediere încheiate cu fiecare solicitant în parte. Însă, sumele pretinse și primite de către inculpat depășesc cu mult costurile despre care s-a făcut vorbire anterior.
Astfel, plata cursurilor de geriatrie, a costului analizelor medicale efectuate la Spitalul, precum și a costului serviciilor de mediere ale se efectuau separat, sumele reprezentând aceste costuri fiind evidențiate de chitanțele și facturile fiscale emise la plata respectivelor servicii și depuse în copie la dosar fie de către martori, fie de către inculpat.
Privitor la situația în care sumele despre care se susține de către parchet că reprezintă mită au fost primite ulterior plecării persoanelor respective la muncă, ca urmare a încheierii unor contracte de împrumut cu garanție imobiliară, contracte cu caracter fictiv întrucât în realitate, aceste persoane nu primeau de la inculpat sumele menționate în cuprinsul contractelor. S-a motivat de către inculpat și aceea că, în unele cazuri, acele sume reprezentau o garanție că persoanele ce urmau a fi trimise în străinătate vor respecta clauzele contractuale și nu vor părăsi locul de muncă. S-a constatat însă că inculpatul încerca să creeze o confuzie între două categorii de asemenea contracte încheiate cu solicitanții, în condițiile în care din actele dosarului a rezultat că, pe lângă primele contracte de împrumut, erau încheiate și alte contracte de împrumut cu garanție imobiliară, pentru suma de 5000 USD, care reprezentau într-adevăr o asemenea "garanție".
Astfel până la apariția Legii nr.156/2000 privind protecția cetățenilor români care lucrează în străinătate, inculpatul a încheiat cu solicitanții acte de garanție în acest scop. După intrarea în vigoare a legii și după apariția Normelor Metodologice de aplicare, aprobate prin nr.HG384/11.04.2001, întrucât art.10 interzicea expres pretinderea de garanții de la persoanele mediate, s-a recurs la încheierea unor astfel de contracte de împrumut.
Caracterul de garanție al acestor din urmă contracte a fost dovedit și de două declarații sub semnătură privată ale inculpatului, puse la dispoziția organelor judiciare pe parcursul urmăririi penale de către martorii che și, ambele cu același conținut, prin care inculpatul se angaja să folosească contractele de împrumut cu garanție imobiliară doar în cazul în care persoanele vor părăsi locul de muncă stabilit de patron sau nu vor părăsi statul Israel după expirarea vizei de lucru.
În cazul celorlalte contracte însă există numeroase situații, astfel cum relevă actele dosarului, în care inculpatul, motivat de împrejurarea că nu a primit sumele de bani înscrise în contract, a promovat acțiuni în vederea executării silite a dispozițiilor asumate de către contractanți.
S-a reținut ca fiind elocvent sub acest aspect și împrejurarea că respectivele contracte de împrumut erau încheiate de către inculpat personal, în calitate de persoană fizică și nu de reprezentant al, pe cale de consecință sumele de bani primite în baza acestora revenind exclusiv inculpatului, fără a face parte din veniturile societății.
În concluzie, constatându-se că inculpatul a pretins și primit efectiv de la persoanele mediate sume mult superioare costurilor reale ale serviciilor prestate, instanța de fond a apreciat ca fiind îndeplinită cerința prealabilă privitoare la caracterul necuvenit al acestor sume. În mod evident, așa cum s-a arătat și în doctrină, banii sunt necuveniți nu numai atunci când pentru îndeplinirea unui act gratuit se pretinde sau se primește o retribuție, ci și atunci când se primește ceva peste ceea ce legalmente este datorat.
Pe de altă parte, instanța a reținut și aceea că inculpatul a pretins sumele de bani de la persoanele respective, fie cu prilejul discuțiilor inițiale, fie pe parcursul derulării procedurilor necesare deplasării în străinătate, astfel încât chiar dacă în anumite cazuri banii au fost primiți după ce aceste persoane au plecat în Israel, este realizată și condiția prealabilă a anteriorității de pretindere în raport de îndeplinirea actului privitor la îndatoririle de serviciu.
Sub acest ultim aspect, instanța de fond a constatat și împrejurarea că actul pentru care s-au pretins și primit diferite sume de bani de către inculpat făcea parte din sfera atribuțiilor sale de serviciu, fiind un act privitor la îndatoririle sale de serviciu.
Împrejurarea că în procesul de selectare a personalului, până la includerea pe lista definitivă, în vederea obținerii vizelor pentru Israel, erau implicate, pe lângă învinuitul, și alte persoane, respectiv INSA - RO - care organiza cursurile de pregătire în geriatrie, examinarea cursanților și emiterea certificatelor de absolvire, precum și diferiți comitenți - firme din Israel, nu are relevanță, întrucât decizia de înscriere în baza de date și de parcurgere a etapelor ulterioare îi aparținea exclusiv inculpatului. În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Penală, a hotărât, prin decizia nr. 3334/17.06.2004 că acea condiție prevăzută în art. 254 (1) Cp. ca fapta funcționarului să fie săvârșită în legătură cu îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu este realizată și în situația în care îndeplinirea actului cade în atribuțiile altui funcționar, dar făptuitorul, prin modul în care își realizează propriile sarcini de serviciu, poate influența îndeplinirea actului de către funcționarul competent. În speță, inculpatul îndeplinind rolul de persoană de legătură între solicitant și angajator, putea sista oricând, în mod subiectiv, sub diferite pretexte, această legătură, neexistând contract direct între solicitant și angajator.
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat, prin decizia penală nr. 391/1999, în sensul că pretinderea sau primirea de foloase de către un funcționar, pentru a îndeplini un act în privința căruia are atribuții de serviciu, chiar limitate, pentru realizarea actului final, constituie infracțiunea de luare de mită.
Astfel cum s-a precizat, pretinderea ori primirea sumelor de bani avea loc fie cu prilejul discuțiilor inițiale, fie în timpul derulării procesului de angajare. Așa cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia penală nr.473/1996, fapta de a pretinde și primi un folos necuvenit, săvârșită de către un funcționar, după îndeplinirea, în parte, a unei îndatoriri de serviciu, dar înainte de finalizarea ei, constituie infracțiunea de luare de mită, iar nu aceea de primire de foloase necuvenite.
De altfel, așa cum rezultă din declarațiile martorilor și, unele etape ale procesului erau oarecum formale, respectiv testele grafologice, psihologice și de geriatrie, inculpatul având, în acest fel, certitudinea trecerii cu succes a acestor etape de către persoanele agreate de acesta, în urma primirii sumelor solicitate.
Referitor la aspectele subiective, din chiar materialitatea faptelor întreprinse de către inculpat, a rezultat că acesta a știut că banii pe care i-a pretins și primit nu i se cuvin și că respectivele sume au avut drept scop îndeplinirea îndatoririlor sale de serviciu, acționând în acest fel cu conștiința că primește o retribuție necuvenită, în legătură cu efectuarea unui act de serviciu (animus lucrandi).
Față de împrejurarea că în speță acțiunile inculpatului au constat în pretinderea unor sume de bani nu se poate vorbi de un acord subiectiv între el și martori, existența unui astfel de acord nefiind de altfel o caracteristică specifică laturii subiective a luării de mită. Și în practica judiciară ( decizia secției militare nr.11/1995 în Probleme de drept 1990-2000) s-a hotărât că infracțiunea de luare de mită nu este corelativă cu cea de dare de mită.
Mai mult decât atât, și în situația în care cel care dă banii se află în eroare cu privire la destinația acestora, împrejurarea respectivă nu prezintă relevanță întrucât existența infracțiunii de luare de mită nu este condiționată de preexistența infracțiunii de dare de mită, cele două infracțiuni fiind autonome.
Ca atare, chiar dacă unii martori au afirmat în fața instanței că nu au perceput la momentul respectiv, că plata acelor sume către inculpat constituie "mită", atitudinea lor subiectivă nu constituie un impediment în calificarea faptei inculpatului ca fiind luare de mită, în condițiile în care finalitatea urmărită de ei a fost aceea ca inculpatul să îndeplinească un act de serviciu, respectiv să le asigure plecarea în Israel, cerință specifică acestei infracțiuni, ceea ce exclude calificarea faptei ca abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
O situație similară a existat și atunci când Tribunalul Suprem (decizia nr. 823/ 1963 în nr. 1/ 1964 ) a decis că "fapta unui șef de echipă care având atribuții în legătură cu angajarea muncitorilor pe șantier și cu desfacerea contractului de muncă, pretinde și primește bani de la muncitori pentru a-i angaja sau menține la lucru nu constituie infracțiunea de abuz în serviciu, ci aceea de luare de mită".
În considerarea tuturor argumentelor anterior expuse și având în vedere declarațiile martorilor audiați în cauză atât pe parcursul urmăririi penale cât și în mod nemijlocit de către instanță, pe parcursul cercetării judecătorești, declarații coroborate între ele și susținute, fiecare în parte, de înscrisuri ori de declarațiile altor martori, instanța de fond a constatat ca fiind dovedită existența infracțiunii de luare de mită descrisă în cele două acte de sesizare și a vinovăției inculpatului.
Astfel fiind, prima instanță a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului - constând în aceea că, în perioada 2000-2004, a pretins și a primit suma de peste 100.000 USD de la mai multe persoane, în scopul de a le facilita obținerea de contracte de muncă în Israel prin intermediul Societății Comerciale, al cărei asociat și administrator era, cu atribuții în selecția și plasarea forței de muncă în străinătate - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, în forma continuată.
Totodată, având în vedere că din actele și lucrările dosarului a rezultat că inculpatul avea ca sarcini de serviciu să conducă nemijlocit și efectiv întreaga activitate a societății, să reprezinte societatea în relațiile cu terțe persoane fizice sau juridice, să încheie acte juridice în numele și pe seama societății, conform legii, instanța de fond a constatat că în raport de atribuțiile ce îi reveneau în calitate de administrator al societății comerciale, inculpatul era funcționar cu atribuții de control și deci subiect activ al infracțiunii de luare de mită în varianta agravantă prevăzută de art.254 alin.2 Cod penal.
Prin urmare, fiind funcționar cu atribuții de control și săvârșind infracțiunea de luare de mită în această calitate, faptele sale se încadrează în prevederile art. 254 alin.2 Cod penal raportat la art. 8 din Legea nr.78/2000, astfel cum în mod corect a susținut procurorul de ședință, solicitând schimbarea încadrării juridice, motiv pentru care instanța de judecată a admis această cerere și a procedat, potrivit art.334 Cod procedură penală, la schimbarea încadrării juridice în sensul celor solicitate.
Apreciind că infracțiunea de luare de mită - infracțiune instantanee - poate îmbrăca forma infracțiunii continuate când toate cerințele impuse sunt incidente, instanța de fond a reținut în cauză dispozițiile art.42 alin.2 Cod penal. S-a arătat că, în mod evident pluralitatea subiecților pasivi nu exclude existenta unei rezoluții infracționale unice, numai în cazul infracțiunii contra persoanei, (și în opinia unor autori nici atunci în mod obligatoriu), unitatea infracțională sub forma infracțiunii continuate fiind condiționată de unitatea subiectului pasiv. Dar, infracțiunea de luare de mită nu este o infracțiune contra persoanei.
Existând o rezoluție infracțională unică a inculpatului, în comiterea respectivelor fapte astfel cum conturează materialul probator administrat sunt aplicabile dispozițiile art.41 alin. 2 Cod penal.
Ca atare, reținând existența faptelor astfel cum au fost anterior descrise și calificate și apreciind că aceste fapte au fost comise de către inculpat, având reprezentarea faptului că banii pe care i-a pretins și primit nu i se cuvin, precum și a stării de pericol care se produce pentru buna desfășurare a activității de serviciu, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru aceste fapte la o pedeapsă individualizată în conformitate cu dispozițiile art.72 Cod penal, având în vedere dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele speciale ale pedepselor prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările ce atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pentru a evalua gradul de pericol social al faptelor săvârșite, instanța fondului a reținut modul în care s-au realizat concret acțiunile ce constituie elementul obiectiv al infracțiunilor respective, precum și toate împrejurările ce îl particularizează, caracterul și importanța obiectului lezat, dar și care a fost pus în pericol prin săvârșirea faptelor, caracterul și gravitatea urmărilor, forma și gradul vinovăției.
În același context, prima instanță a luat în considerare - la individualizarea pedepsei - persoana inculpatului, ceea ce este de esență însăși a acestei operațiuni, ce presupune alegerea și determinarea concretă a pedepsei în raport cu trăsăturile specifice persoanei făptuitorului, de această concordanță depinzând și eficiența funcțională a pedepsei aplicate.
Pe de o parte, s-a reținut numărul M al persoanelor cărora inculpatul le-a pretins sume însemnate de bani, împrejurarea că acesta a profitat de contextul socio-economic existent, de nevoia oamenilor de a-și găsi un loc de muncă care să le asigure lor și familiilor lor un trai decent și, pe de altă parte, intervalul M de timp scurs de la momentul desfășurării activității infracționale, de natură a atenua impactul acestor acțiuni în conștiința socială (cum, de altfel se remarcă chiar la persoanele direct implicate care de multe ori, au manifestat o atitudine de recunoștință față de inculpat) și respectiv perioada considerabilă în care s-au desfășurat procedurile judiciare care îl îndreptățește pe inculpat să beneficieze, conform exigențelor CEDO, de un regim sancționator mai blând (CEDO,Eckle / 15 iulie 1982).
De altfel, analizând și apreciind felul de viață al inculpatului, atitudinea sa față de familie, de îndatoririle sociale, conduita pe parcursul procesului penal, instanța a constatat că acestea nu relevă persistența unor deprinderi și mentalități antisociale de natură a impune o reacție represivă prea severă, adecvată unor asemenea particularități, ci dimpotrivă un potențial sporit de a reacționa pozitiv. Aceste date au fost apreciate de instanță ca prezentând o importanță deosebită, întrucât mijloacele de represiune împotriva celor ce încalcă dispozițiile legii penale trebuie adaptate în așa fel încât să fie asigurată o justă sancționare a faptelor comise și, în același timp, o eficientă folosire a sancțiunii aplicate.
Tot în considerarea conduitei anterioare a inculpatului și a însușirilor sale personale, ca și a atitudinii în fața organelor judiciare, instanța de fond a apreciat că acesta este să se îndrepte și fără executarea pedepsei, în condițiile în care astfel cum s-a arătat, din analiza datelor ce îl caracterizează a rezultat aptitudinea sa de a se elibera de mentalitățile și deprinderile antisociale manifestate cu ocazia comiterii faptelor penale reținute în speță, prin eforturi făcute sub amenințarea pedepsei la care urmează a fi condamnat și de a cărei executare poate scăpa numai printr-o conduită corectă și deci prin autoreeducare.
În susținerea acestui mod de individualizare a executării pedepsei vine și aceea că prin faptele comise nu s-a pricinuit o tulburare alarmantă a relațiilor sociale normale, ceea ce ar fi făcut ca aplicarea unei asemenea măsuri să nu mai fie eficace.
În același timp, față de durata pedepsei aplicate și pentru a întări caracterul de prevenție, coerciție și reeducare al pedepsei, instanța a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, încredințând supravegherea inculpatului pe durata termenului de încercare Serviciului de probațiune și fixând în sarcina acestuia obligațiile impuse de lege.
În soluționarea laturii civile a cauzei, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:
Referitor la sumele de bani ce au făcut obiectul luării de mită, instanța a constatat că, potrivit art. 254 alin. 3 Cod penal, acestea se confiscă.
S-a arătat că natura juridică a măsurii prevăzute de art.254 alin.3 Cod penal, fiind aceea a unei confiscări speciale, dispozițiile textului sus-menționat se completează în limitele în care nu derogă de la reglementarea generală a acestei măsuri de siguranță - cu prevederile art. 118 Cod penal, care constituie sediul materiei; or, potrivit art. 118 lit. e Cod penal, lucrurile dobândite în mod vădit prin săvârșirea infracțiunii sunt supuse confiscării speciale-desigur, atât nemijlocit, cât și sub forma echivalentului lor bănesc-numai dacă nu sunt restituite persoanelor vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.
Cu toate acestea, instanța a constatat că, în cazul persoanelor care au dat respectivele sume de bani nu ne aflăm în prezența unor persoane vătămate, îndreptățite să solicite despăgubiri civile în condițiile răspunderii civile delictuale, ci a unor mituitori îndrituiți la restituirea exclusivă a sumelor date ca mită, conform art.255 alin.ultim Cod penal, în condițiile în care în ceea ce-i pricește parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale ca urmare a incidenței cauzei de nepedepsire reglementată de art. 255 alin. 3 Cod penal.
Prin urmare, instanța de fond a dispus obligarea inculpatului la restituirea către persoanele care au solicitat acest lucru, a sumelor plătite inculpatului, astfel cum aceste sume au fost dovedite prin actele și lucrările dosarului, pentru restul valorilor ce formează obiectul infracțiunii de luare de mită săvârșită de către inculpat, dispunându-se confiscarea.
În temeiul dispozițiilor art.163 Cod procedură penală, instanța fondului a instituit măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului, în condițiile în care o astfel de măsură nu a fost luată înainte de pronunțarea sentinței, apreciind că nu este necesară identificarea prin intermediul hotărârii judecătorești a bunurilor respective deoarece art.163 Cod procedură penală, nu obligă instanța la acest lucru, iar conform art.164 alin.2 Cod procedură penală, sentința se aduce la îndeplinire de executorul judecătoresc. Acesta are dreptul și obligația ca, prin intermediul procesului verbal de sechestru, să identifice și să evalueze bunurile, deoarece doar acest organ are posibilitatea de a verifica existența efectivă a bunurilor în patrimoniul debitorului (știut fiind că Direcțiile de Taxe și Impozite locale nu pot furniza informații decât în legătură cu anumite bunuri - impozabile - din patrimoniul contribuabililor, cum sunt autovehiculele sau imobilele).
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, inculpatul, apelanții părți civile, precum și apelantul parte vătămată, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelul Parchetului vizează greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, apreciind că instanța de fond nu a ținut seama de criteriile generale de individualizare, prevăzute de art.72 Cod penal.
Gradul de pericol social al infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este deosebit de M prin faptul că valorile sociale vătămate, și anume corectitudinea, moralitatea, cinstea și obiectivitatea oricărui salariat - funcționar, pot afecta prestigiul și încrederea cetățenilor în instituția în cadrul căreia inculpatul a acționat.
Un alt criteriu pe care instanța de fond nu l-a avut în vedere în momentul aplicării pedepsei inculpatului, este suma M de bani, care a constituit obiectul infracțiunii de corupție.
Apelul inculpatului vizează nelegalitatea și netemeinicia hotărârii instanței de fond, având în vedere că fapta pentru care a fost condamnat acesta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită și, prin urmare, se impune achitarea sa, în conformitate cu dispozițiile art.11 pct.1,lit.a raportat la art.10lit.d Cod procedură penală.
Apelantele părți civile și, au solicitat, prin apelul declarat împotriva hotărârii pronunțate de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, obligarea inculpatului la plata sumei de 15.000 dolari, reprezentând 10.000 dolari daune materiale și 5.000 dolari SUA daune morale.
În apelul său,partea vătămată a solicitat anularea contractului de împrumut cu garanție imobiliară încheiat cu inculpatul.
La dosarul cauzei apelanții au depus acte și înscrisuri.
Analizând motivele apelurilor declarate în cauză și verificând hotărârea pronunțată de instanța de fond, precum și probele administrate în cauză, în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de apel, Curtea constată și reține că hotărârea pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală este legală și temeinică, iar apelurile declarate în cauză sunt nefondate.
Sentința penală nr.1173 din 6 august 2008 a Tribunalul București - Secția a II-a Penală este legală și temeinică, apelurile declarate în cauză sunt nefondate, astfel că, în temeiul dispozițiilor art.379 pct.1, lit.b Cod procedură penală, vor fi respinse.
Considerentele de fapt și de drept avute în vedere de C la pronunțarea acestei decizii sunt următoarele:
Prin hotărârea penală mai sus menționată, Tribunalul Bucureștil -a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. și ped. de art.254 alin.2 Cod penal, raportat la art.8 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.41alin.2 Cod penal, a făcut aplicația art.65 alin.2 raportat la art.64 alin.1, lit.a teza a II-a și lit.b și c Cod penal, interzicându-i inculpatului aceste drepturi, pe o perioadă de 3 ni, după executarea pedepsei principale, iar în temeiul dispozițiilor art.861Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 6 ani.
Prin aceeași hotărâre inculpatul a fost obligat la restituirea sumelor de bani, ce au constituit obiectul infracțiunii, către denunțătorii care au solicitat acest lucru.
În baza art.9 din Legea nr.78/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumelor de bani, ce au fost doândite prin comiterea infracțiunii și care nu au fost restituite persoanelor care le-au oferit.
În baza art.20 din Legea nr.78/2000 și art.163 și următoarele Cod procedură penală, s-a instituit măsura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor inculpatului.
Critica adusă de Parchet, în apelul declarat, este nefondată, avându-se în vedere că instanța de fond a administrat toate probele necesare aflării adevărului, a stabilit corect situația de fapt,iar prin schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului, a dat o legală încadrare juridică acestora.
La pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere toate criteriile generale de individualizare, prevăzute de art.72 Cod penal, circumstanțele reale în care s-a produs fapta, precum și circumstanțele personale ale inculpatului.
Totodată, prin cuantumul pedepsei, cât și prin modalitatea de executare aleasă de judecătorul instanței de fond, s-a urmărit realizarea scopului preventiv educativ al pedepsei penale, reeducarea și redarea societății a persoanei care a comis fapta penală.
Așa fiind, apelul Parchetului este nefondat și, pe cale de consecință, va fi respins.
Apelul inculpatului este nefondat, probele administrate în cauză în timpul urmăririi penale, cât și în timpul cercetării judecătorești, demonstrează fără putință de tăgadă vinovăția inculpatului, susținerile acestuia neregăsindu-se în niciuna din mijloacele de probă aflate la dosarul cauzei, astfel că nu vor putea fi reținute de instanța de apel, cum de altfel, în mod corect, legal și temeinic nu au fost reținute nici de instanța de fond.
De altfel, este de constatat că Tribunalul București, prin hotărârea penală pronunțată, a analizat pe larg probele administrate și a demonstrat că inculpatul se face vinovat de fapta pentru care a fost condamnat, argumentele pentru vinovăția acestuia neputând fi tăgăduite sau contrazise de nicio probă existentă în dosarul cauzei.
Astfel fiind, instanța de apel își însușește - în totalitate - considerentele și argumentația instanței de fond, iar pe cale de consecință, va respinge - ca nefondat - apelul inculpatului.
Referitor la apelurile declarate în cauză de părțile civile, și partea vătămată, Curtea constată că acestea sunt nefondate și, prin urmare, vor fi respinse.
Latura civilă a procesului penal a fost rezolvată legal de către instanța de fond, în raport de infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, prin urmare apelurile declarate de către cele două părți civile și partea vătămată sunt nefondate și vor fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, inculpatul, apelanții părți civile, și apelantul parte vătămată împotriva sentinței penale nr.1173/F din 6 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
Obligă pe inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care se avansează onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, din fondul Ministerului Justiției.
Obligă apelantele părți civile la câte 40 lei, cheltuieli judiciare către stat, fiecare.
Cu drept de recurs.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
--- --- - -
GREFIER,
- --
Red.
Dact.
Ex.3
Red.G--II.
Președinte:Ion Tudoran Corneliu BogdanJudecători:Ion Tudoran Corneliu Bogdan, Lefterache Lavinia
