Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Decizia 49/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ nr. 49
Ședința publică din data de 08 aprilie 2009
Complet format din:
PREȘEDINTE: Silviu Anti
JUDECĂTOR 2: Gabriel Crîșmaru
GREFIER - - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă.-Direcția Națională Anticorupție - reprezentat legal prin procuror
La ordine au venit spre soluționare apelurile declarate de Parchetul de pe lângă - - Serviciul Teritorial Bacău și de inculpații și, împotriva sentinței penale nr.196/ din 13.06.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr.5460/2005 - după casare prin decizia penală nr. 3869/25.11.2008 a
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în ședința de judecată din data de 24 martie 2009 și au fost consemnată în încheierea de ședință din acea dată.
CURTEA
- Deliberând -
Asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 196/D din 13 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 5460/2005 s-a dispus în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit. d pr.pen, achitarea inculpaților:
-, pentru savarsirea infracțiunilor: asociere in vederea savarsirii de infracțiuni prev. de art. 323 alin.2 penal rap. la art. 17 lit.b din Legea 78/2000; luare de, prev. de art. 254 alin.2 C:penal rap. la art. 7 alin.1 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 penal (opt acte de luare de ); înșelăciune prev. de art. 215 alin.2 si 5.penal și abuz in serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248.penal rap. la art. 248/1 penal cu aplicarea art. 17 lit.d din Legea 78/2000si art. 41 alin.2 penal.
-, pentru săvârșirea infracțiunilor: asociere in vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 323 alin.2 penal rap. la art. 17 lit.b din Legea 78/2000; complicitate la luare de, prev. de art. 26.penal rap. la art. 254 alin.2 C:penal rap. la art. 7 alin.1 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 penal(opt acte de luare de ); participație improprie la fals in declaratii prev. de art. 31 alin.2 penal rap. la art. 292.penal cu aplicarea art. 17 lit.c din Legea 78/2000 si art. 41 alin.2 C:penal (patru acte); fals intelectual prev. de art. 289.penal rap. la art. 17 lit.c din Legea 78/2000cu aplicarea art. 41 alin.2 penal(patru acte); uz de fals prev. de art. 291.penal rap. la art. 17 lit.c din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 penal(patru acte).
-, pentru savârsirea infracțiunilor: asociere in vederea savarsirii de infractiuni prev. de art. 323 alin.2 penal rap. la art. 17 lit.b din Legea 78/2000; complicitate la luare de, prev. de art. 26.penal rap. la art. 254 alin.2 C:penal rap. la art. 7 alin.1 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 penal (opt acte de luare de ).
În temeiul art.21 penal s-a luat act ca partea vatamata a decedat.
În temeiul art. 14, 346.pr. pen. rap. la art. 998.civil, s-au respins pretențiile civile ale partilor civile si R.
În temeiul art. 14, 346.pr.pen. rap la art. 998.Civil, s-a luat act ca partile vatamate, Soria, R, si succesorul legal al părții vătămate decedate; numita si Consiliul Local B nu s-au constituit parti civile in cauza.
În temeiul art. 163.pr.pen. s-a dispus ridicarea sechestrului asigurator instituit asupra bunurilor mobile si bunului imobil din B, dul - nr.49, jud. B, proprietatea inculpatului; prin ordonanța procurorului din data de 22.06.2005 si adusa la îndeplinire in conformitate cu procesul verbal de aplicare a sechestrului asigurator din data de 22.06.2005 si, punerea la dispoziția acestuia a bunului sechestrat.
În temeiul art. 163.pr.pen. s-a dispus ridicarea sechestrelor asiguratorii.
S-a luat act ca inculpații au fost asistați de aparatori alesi.
În temeiul art. 192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas in sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut faptul că prima infracțiune reținută în sarcina tuturor celor 3 inculpați, respectiv asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art.323 al.2 Cod penal rap.la art.17 lit.b din Legea 78/2000, constând în aceea că inculpatul în îndeplinirea funcției de autoritate publică cu responsabilități în buna funcționare a administrației publice locale; inițiat constituirea unei asocieri în scopul săvârșirii unor fapte de corupție; care au adus atingere unor activități de interes public, patrimoniului municipalității, drepturilor cetățenilor și punerea în aplicare a legilor; asociere la care au participat și ceilalți doi inculpați, nu are constituite elementele constituite ale acestei infracțiuni.
Dispozițiile legale care reglementează săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, respectiv art.323 Cod penal, explică prin conținutul său în mod expres și neechivoc în ce constă latura obiectivă a acestei infracțiuni, Astfel inițierea constituirii unei asocieri în vederea săvârșirii uneia sau a mai multor infracțiuni, constă în efectuarea unor acte materiale să pregătească și să determine constituirea unei astfel de asocieri, așa cum ar fi de exemplu: comunicarea ideii de a constitui asocierea, propunerea adresată unor persoane de a intra în asociere, organizarea întrunirii de constituire, etc. sau altfel spus asocierea se realizează prin acțiunea fiecărei dintre persoanele care înțelege să-și alăture eforturile și presupune un consens neechivoc, o înțelegere stabilită între acele persoane de a se asocia, de a se supune unei discipline, de a acționa potrivit unui plan, pentru săvârșirea unor sau a mai multor infracțiuni.
În speță, analizând acest text de lege, prin prisma acuzațiilor aduse de parchet, tribunalul a apreciat că toate susținerile -ului, referitoare la elementul material al acestei infracțiuni, constituie obligații impuse de lege administrației publice locale, de legile fondului funciar și normele de aplicate ale acestora și nicidecum acțiuni de natură a constitui elementul material al infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.
Strategia reținută de că, circumscriindu-se unor acțiuni concrete prin care cei trei inculpați s-au asociat pentru a săvârșiri infracțiunile reținute în sarcină, reprezintă practic activități exercitate în virtutea atribuțiilor de serviciu și care oricum ar fi analizat, conduc spre una și aceeași concluzie - activitatea desfășurată de cei trei inculpați este conformă Legii 215/2001, privind administrația publică locală, aprecierile de genul "a transformat pe inculpatul într-un bun și fidel executant; sau "interesul" inculpatului care s-a dovedit și prin menținerea în funcție a inculpatului; și neanalizate din punct de vedere juridic așa cum ar fi fost corect, confirmă tocmai acest aspect; după cum de altfel rezultă din analiza actelor normative aplicate în cauză:
- delegarea, și respectiv exercitarea atribuțiilor delegate s-au efectuat în
temeiul dispozițiilor art. 61 alin. 2 din Legea nr. 215/2001 potrivit cărora
viceprimarul este subordonat primarului și înlocuitorul de drept al acestuia, care
îi poate delega atribuțiile sale;
- acuzația reținută în sarcina lui în sensul că a procedat la desemnarea lui și ca membri în Comisia pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a mun.B este lipsită de fundament în condițiile în care dispozițiile art. 12 din Legea nr. 18-1991 privind fondul funciar instituie exclusivitatea constituirii prin ordin a comisiilor locale în favoarea, acesta fiind cel sub conducerea căruia funcționează și comisiile județene ce au rolul de a îndruma și controla activitatea comisiilor locale.
- menținerea inculpatului în funcția de șef al Serviciului Cadastral și Fond Funciar nu poate constitui element material al infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, cu atât mai mult cu cât, din probele administrate în fața instanței de judecată (depozițiile martorilor funcționari în cadrul Primăriei B, era un exemplu de profesionalism., subaltern al inc. declara; ". ca și funcționar în cadrul acestui serviciu, a fost un model de corectitudine, a respectat legea și și-a îndeplinit sarcinile de serviciu. după orele de program, studia legile și eram informați cu privire al modificările legislative." -fila 312,;
- coordonarea asocierii reținută de către DNA în sarcina lui și probată, în viziunea acestora, de depoziția martorului, secretarul Primăriei B care, în fața procurorilor DNA ar fi afirmat " era omul de încredere al lui, iar.", nu poate fi reținută în condițiile în care, în fața instanței de judecată, același martor a declarat: "îmi mențin parțial declarațiile date în cursul cercetărilor penale. O parte din declarație mi-a fost dictată, motiv pentru care mi-o retractez. Niciodată cei trei inculpați nu mi-au creat impresia că s-au constituit într-un grup organizat în vederea comiterii de infracțiuni.când m-am referit la faptul că era executantul, iar omul de încredere, m-am referit la faptul că își îndeplinea în mod conștiincios atribuțiile de serviciu.nu am dat niciodată declarații de constituire de parte civilă sub o asemenea presiune.niciodată inc. nu mi-a cerut să fac ceva împotriva legii.a existat o temere când am dat declarație întrucât se anunțase deja pe post că aș avea calitatea de învinuit în dosarul ".
- primirea și exercitarea prin delegare de atribuții ale Primarului Mun.
B de către constituie, nu element material al
infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 322.pen, ci obligații impuse de
Legea nr. 215/ 2001, legea administrației publice locale;
- identificarea de către de persoane care au solicitat cu mulți ani în urmă reconstituirea dreptului de proprietate, proba acestui fapt
reprezentând-o declarațiile martorilor, nu poate fi reținută în sarcina
acestuia în condițiile în care, în fața instanței de judecată,
declară: "nu-mi mențin declarațiile date în cursul cercetărilor penale.soțul meu
s-a ocupat de întocmirea dosarului pentru reconstituirea dreptului de proprietate
și el a făcut toate demersurile..";
- faptul că a fost membru în Comisia de aplicare a legilor fondului funciar nu poate constitui elementul material al infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni de reținut în sarcina acestuia în condițiile în care, numirea membrilor Comisiei locale este atributul exclusiv al Prefectului;
- identificarea de către a persoanelor care formulaseră cu mulți ani în urmă cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate nu poate fi reținută în sarcina acestuia ca reprezentând elementul material al infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 323.pen. ci doar ca o respectare a sarcinilor de serviciu în condițiile în care, conform fișei postului, șeful serviciu cadastru are, printre atribuții. obligația selecționării și analizării cererilor depuse de cetățeni potrivit prevederilor legii 18/1991 și Legii 44/1994 în vederea reconstituirii sau constituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor;
- faptul că a fost membru al Comisiei de aplicare a legilor fondului funciar nu poate fi reținut în sarcina acestuia drept element material al infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 323.pen în condițiile în care, numirea membrilor Comisiei locale este atributul exclusiv al Prefectului,executarea ordinului prefectului nefiind facultativă, ci obligatorie.
2. Cât privește reținerea în sarcina celor 3 inculpați, respectiv în sarcina inculpatului a infracțiunii de luare de mită prev. de art.254 al.2 Cod penal rap.la art.7 al.1 din legea 78/2000 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal (opt acte) iar în sarcina inculpaților și, a infracțiunilor de complicitate la luare de mită prev. de art.26 rap.la art.254 al.2 Cod penal rap.la art.7 al.1 din Legea 78/2000 cu art.41 al.2 Cod penal, tribunalul a apreciat de asemenea că nu sunt întrunite elementele constituite ale acestor infracțiuni.
Infracțiunea de luare de mită are conținuturi alternative, putându-se realiza sub aspectul elementului material, fie printr-o acțiune fie printr-o inacțiune. În oricare dintre modalitățile prevăzute de lege se comite această infracțiune, ea trebuie să aibă ca obiect, bani sau alte foloase și trebuie să fie necuvenite, adică făptuitorul să nu fie îndreptățit a le primi. În același timp, banii sau foloase, trebuie să fie pretinse, primite, cu titlu de contra-echivalent al conduitei pe care făptuitorul se angajează să o aibă, adică pentru îndeplinirea, neîndeplinirea sau întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle de serviciu ori pentru efectuarea unui act contrat acestor îndatoriri. Mai mult decât atât acțiunea făptuitorului, trebuia să fie anterioară îndeplinirii, neîndepliniri activității pentru a cărui îndeplinire, neîndeplinire făptuitorul, privește bani sau alte foloase; iar actul pentru a cărei îndeplinire, neîndeplinire funcționarul pretinde, primește bani sau alte foloase să facă parte din sfera atribuțiilor de serviciu, adică să fie un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, această ultimă cerință fiind de o importanță hotărâtoare pentru existența infracțiunii de luare de mită și respectiv complicitate la luare de mită.
Prin actul de sesizare al instanței, deși DNA-ul a definit corect infracțiunea de luate de mită arătând că " luarea de mită este o infracțiune instantanee, ea se consumă în momentul pretinderii ori primirii banilor sau altor foloase, ori a acceptării propunerii ori respingerii acesteia; infracțiunea se epuizează în momentul în care funcționarul corupt primește bunul sau obține folosul cuvenit" în momentul descrierii în concret a activității infracționale ce caracterizează aceste infracțiuni reținute în sarcina celor 3 inculpați, a prezentat latura obiectivă a infracțiunii de șantaj, pentru care s-au efectuat cercetări și s-a pronunțat o soluție, descriind că actele și faptele comise de cei 3 inculpați realizează elementele constituite al infracțiunii de luare de mită și complicitate la luare de mită, rezultatul final fiind beneficiul terenurilor și constrângerea vânzătorilor să încheiere contractele de vânzare-cumpărare în schimbul unui preț nereal subevaluat impus de inculpatul precum și a inculpaților și; și că în mod real a existat o violență psihică, o constrângere a titularilor terenurilor pentru înstrăinarea imobilelor și pretinse impuse de și pentru existența acestei constrângeri nu este necesar ca persoana care a realizat-o să fi fost de față la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare (vezi fl.30-31 rechizitoriu).
Această teorie inedită care conferă practic în cu totul alt conținut infracțiunii de luare de mită, vine în contradicție cu toate normele legale care reglementează aceste infracțiuni, precum și cu întreaga practică în materie, care condiționează clar, concis și fără echivoc, situațiile în care ne aflăm în prezenta unei asemenea fapte.
Mai mult decât atât, susținerile DNA-ului, în sensul că " chiar dacă există o aparență de legalitate privind autentificarea contractelor de vânzare-cumpărare, consimțământul vânzătorilor de a înstrăina terenurile nu a fost liber exprimat" se situează clar pe tărâmul dreptului civil secțiunea "contracte" și nicidecum în sfera infracționalului, iar motivarea îngăduitoare în sensul că "notarii publici care au autentificat contractele de vânzare-cumpărare nu au avut viziunea presiunii psihice exercitate asupra vânzătorilor, astfel că există o aparență de legalitate a actelor de vânzare-cumpărarefăcându-se astfel dovada viciului de consimțământ, astfel este evident că acele contracte sunt nelegale"(vezi fl.31 rechizitoriu) confirmă tocmai acest fapt; și anume că ne aflăm în varianta clasică a unor acte juridice civile, unde vânzătorul cere un preț de el apreciat, cumpărătorul oferă de asemenea un preț de el apreciat, între aceștia operează o negociere iar în final se ajunge la un preț unic de vânzător-cumpărător, la care achiesează cele două părți.
Toate aceste aspecte și acuzații aduse de DNA celor 3 inculpați, converg spre ideea că activitatea celor 3 inculpați nu realizează nicicum conținutul constitutiv al infracțiunii de luare de mită și respectiv complicitate la luare de mită, iar analiza fiecărui act material în parte reținut în sarcina celor 3 inculpați dovedesc cu prioritate acest lucru. Astfel:
Prima modalitate regăsita în cazul a constat în:
a) acțiunea inc. care, ajutat de inculpații și, au condiționat neplata impozitului restant în sumă de 8.627.739 lei datorat de martorul la Direcția de Taxe și Impozite din cadrul Primăriei mun. B, pe perioada 0.01.1999-30.12.2001, de vânzarea de către martor în beneficiul lui a terenului în suprafață de 4473. situat în mun. B, str. -, jud.B, inculpații impunând prețul de cumpărare a terenului la suma de 150.000.000 lei, mult subevaluat față de prețul real al terenurilor din zonă;
b) acțiunea inc. care i-a dictat martorului cererea prin care se solicita ca să fie scăzut de la plata impozitului întrucât până la data de 31.03.2000 terenul s-ar fi aflat în extravilanul mun. B,
c) acțiunea inc. de a pretinde încheierea contractului de vânzare cumpărare condiționată de neplata impozitului datorat, faptă ce constituie în sensul art. 254.pen. un folos necuvenit din partea inculpatului. Acest folos este și material, apreciază DNA, constând în obținerea terenului la un preț nereal, subevaluat, impus de prin și.
Mijloacele de probă cu care DNA a înțeles să-și susțină acuzațiile au fost declarațiile martorilor și, martori constituiți ulterior părți civile prin solicitarea sumei de 200.000.000.lei și cu mențiunea expresă că nu doresc desființarea contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu, declarațiile inculpaților date în faza de urmărire penală și declarațiile funcționarilor din cadrul Direcției de Taxe și Impozite Locale fiind înlăturate.
După ce în faza de urmărire penală, a declarat: "mi-a declarat pe un ton amenințător: dacă nu plătești banii pe impozit, îți vând casa la licitație ca să ai din ce plăti impozitul. nu mi-a spus ce preț îmi oferă pe teren și nici eu nu l-am întrebat. am mers la căruia i-a spus: te duci și negociezi cu omul ca să-i luăm pământul. m-a predat lui.acesta mi-a spus că primesc 150.000.000.lei pentru teren și eu i-am declarat că prețul este prea mic. m-am deplasat la biroul Notarului Public,aceasta mi-a arătat contractul de vânzare-cumpărare care era deja redactat, m-a întrebat dacă a primit banii și la răspunsul afirmativ mi-a cerut să semnez actul, lucru pe care l-am făcut.în mod cert eu am fost obligat să-i vând lui terenul.pentru că la discuția de la audiența din februarie 2002 mi-a spus că dacă nu-i dau terenul o să-mi vândă casa la licitație pentru achitarea impozitului restant și o să rămân fără casă, iar declara: soțul meu a mers în audiență la primar să explice că nu datorează un impozit atât de mare.la întoarcere a spus că primarul a afirmat că dacă nu plătește impozitul ne ia casa. Precizez că dacă ar fi fost un impozit mai mic de 8.600.000 lei, eu și soțul meu am fi plătit acel impozit și nu vindeam terenul, în faza de judecată declară (fila 188): am mers în audiență la Primarul municipiului și am făcut cunoscut acest lucru (impozit în cuantum mare). I-am explicat că nu am nici o posibilitate să achit impozitul, iar acesta și-a manifestat dorința de a cumpăra terenul. îmi era teamă că nu am cu ce plăti impozitul și am fost de acord să vând terenul.am primit 150.000.000 lei. la acea dată am fost mulțumit pentru că astfel aveam posibilitatea să îmi plătesc impozitul. Solicit 200.000.000 lei.întrucât am primit ofertă la acea dată de vânzare cu 15 USD.nu sunt de acord sa se constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, iar a declarat: "în timpul audienței i s-a făcut o ofertă de cumpărare pentru teren.nu cunosc dacă a fost determinat să vândă acest teren sau pur și simplu a fost acordul soțului meu.așa cum am arătat mai sus, soțul meu a mers la primărie cu intenția de a renunța Ia teren și chiar i-a spus primarului că vrea să scape de acest teren.nu vreau să se anuleze contractul, dar aș vrea să primesc o diferență de bani, respectiv 200.000.000 lei. Am acceptat să vând terenul inculpatului întrucât nu găseam cumpărători pentru că fiecare voia loc de casă.așa cum am arătat m-am bucurat că am scăpat de teren.în momentul în care soțul meu a primit 150.000.000 lei, am discutat cu soțul meu pe marginea prețului dar nu am stabilit prețul care ni s-ar fi cuvenit și m-am bucurat că am scăpat de teren.soțul meu a purtat discuții cu numai în cadrul audiențelor(publice ) de la sediul Primăriei.Nu solicit ca inculpații să fie condamnați pentru faptele pentru care au fost trimiși în judecată, dar vreau să primesc despăgubiri".
Cu privire la situația de fapt legată de stabilirea impozitului pe teren în sarcina soților, au fost audiați funcționari din cadrul Direcției de Taxe și Impozite Locale, unul dintre aceștia, respectiv - declarație la fila 305 dosar instanță - învederând următoarele:s-a solicitat de către scutirea de la plata impozitului și s-a constatat o eroare de calcul a impozitului. Mai afirmă martorul: " nu am fost niciodată condiționat de primarul în stabilirea impozitelor și taxelor datorate de persoanele fizice și juridice.nu a existat nici o ingerință din partea primarului sau a șefului cadastrului în stabilirea impozitelor și taxelor datorate de. Situații similare cazului au existat și există și în prezent și în aceste condiții persoana depune cerere la care anexează documente justificative.taxele și impozitele sunt stabilite de lege și aplicate de funcționarii din cadrul Direcției de Taxe și impozite Locale".
A doua modalitate, respectiv condiționarea emiterii și eliberării titlurilor de proprietate către persoane fizice îndreptățite de vânzarea terenurilor către și încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, ceea ce constituie un folos necuvenit injust, în sensul art. 254.pen. s-a manifestat astfel:
a) în cazul în favoarea moștenitorilor căruia s-a stabilit de către DNA o diferență de preț de 48.485.242 lei, sumă " indicată de martora ", activitatea infracțională s-ar fi desfășurat astfel:
- inculpatul ar fi pretins mandatarei, prin intermediul martorului, în schimbul modificării amplasamentului terenului, vânzarea suprafeței obținută urmare a schimbării amplasamentului către contra sumei de 20.000.000 lei (nu se indică de către DNA proba );
- prețul consemnat în contractul de vânzare-cumpărare n-ar fi fost, conform depoziției martorei, achitat în totalitate, ci doar parțial, restul de achitat fiind 48.485.242 lei.
Dacă în faza de urmărire penală, relata:am mers la Serviciul Cadastral unde l-am cunoscut pe.mi-a spus să fac o cerere la Primărie..am făcut-. mi-a cerut să vând terenul primarului.i-am dat titlul în original. la data de 21 iunie 2002 mi-a dat suma de 20.000.000 lei, în faza de judecată aceasta declară:.am luat legătura cu numitul.i-am spus că intenționez să vând și dacă cineva intenționează să - mi cumpere terenul să mă anunțe. Am vândut două suprafețe de teren (printre care se află și trenul în discuție ) am fost mulțumită de prețul primit și am semnat contractul de vânzare-cumpărare al terenului. Cu banii pe care i-am primit am cumpărat o locuință, toate formalitățile pentru obținerea titlului de proprietate și locația (noul amplasament )au fost stabilite în mod legal și necondiționat și am fost mulțumiți.am fost interpelată de persoane de la DNA.mi s-a spus că am vândut terenul sub prețul pieței și apoi am fost întrebată dacă vreau bani ca să acopăr necesarul real, bani pe care urma să-i obțin de la inc..în afară de acest nu a mai intervenit nimeni în demersul nostru (schimbarea de amplasament ).
În cazul și în favoarea cărora s-a stabilit de DNA o diferență de preț de 10.000 USD rezultat urmare a scăderii sumei de 5000 USD primiți de vânzătoare prin mandatarul din suma de 15.000 USD ce ar fi fost solicitați de mandatar la negocierea prețului, activitatea infracțională ar fi constat în:
- condiționarea de către a reconstituirii dreptului de proprietate de vânzarea terenului către și impunerea prețului de 5000 UD, deși solicitase 15.000 USD.
Condiționarea, în viziunea DNA, a emiterii titlului de proprietate de vânzarea terenului către " este demonstrată și prin procura specială pe care a întocmit-o la 12 iulie 2002 la Biroul Notarului Public în care se consemnează că și l-au împuternicit pe martor să vândă cui va crede de cuviință la prețul cel mai convenabil suprafețele de teren fără precizarea numărului titlului, locul de amplasare a terenului și vecinătățile"*(!);
- nesemnarea fișei tehnice de persoanele în favoarea cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate;
- neeliberarea titlului de proprietate.
Mijloacele de probă de care DNA s-a folosit în susținerea acuzațiilor au fost declarațiile lui, și, declarațiile celor trei persoane trimise în judecată fiind complet înlăturate.
Dacă în faza de urmărire penală declara:i-am cerut lui să-mi găsească un cumpărător pentru teren, am vândut terenul la 1 USD fără să mă intereseze prețul terenurilor în zonă.ulterior vânzării am aflat că terenul valora în zonă și 10 USD, solicitând plata unei diferențe între prețul primit urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare și prețul terenului de la data la care a dat declarația în fața DNA, în faza de judecată (fila 234) acesta declară:am vândut terenul. am fost mulțumit de preț am luat banii și am plecat acasă".atunci am avut convingerea că am făcut un bine.nu pot preciza dacă sau au pretenții civile, însă știu că mai vor să obțină un loc de înhumare.
declara în faza de judecată:cunosc faptul că terenul s-a vândut cu 1 USD. " nu am mai avut interes să cunosc altceva, adică cum s-a făcut punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate", iar, cea care, în faza de urmărire penală, sub scriitura organelor de cercetare penală, declaracă nu are cunoștință de felul in care s-a făcut reconstituirea dreptului de proprietate, în fața instanței de judecată declara: "am vândut prin intermediul procuratorului.am fost mulțumită de vânzare. Am vândut terenul și mi s-a oferit un preț și nu am fost condiționată în această vânzare. Nu au existat presiuni la eliberarea acestui titlu de proprietate și nu mi-a fost condiționată obținerea titlului de proprietate de vânzarea terenului.nu am vrut să mă constitui parte civilă cu 160.000.000 lei. Am fost mulțumită atunci când am primit banii eu și sora mea și nici astăzi nu am vreo pretenție civilă în cauză.nu am avut pretenții de la inculpat, știu unde este situat terenul, am mers și am văzut unde este amplasat înainte de a-l vinde am văzut și titlul de proprietate care mi-a fost adus la domiciliu de către ginerele meu. procuratorul a venit acasă după ce a vândut terenul mulțumit de tranzacția pe care a făcut-o".
c) În cazul și în favoarea cărora DNA a stabilit o diferență de preț de 54.000 USD, aceștia au invederat faptul ca a vrut sa vândă terenul, în faza de judecată declară: nu-mi mențin declarația dată în faza de urmărire penală, declarație pe care am dat-o la domiciliul meu.nu mă constitui parte civilă pentru că nu am suferit nici un prejudiciu. Am fost mulțumită de prețul pe care l-am primit de 10.000 USD.nu înțeleg de ce s-a consemnat în declarația mea că aș dori alături de soțul meu suma de 90.000 USD întrucât acest lucru este nereal.am fost vecină cu inculpatul, știa că avem o situație precară și mi-a spus că dacă vreau să vând terenul mă va ajuta, iar declară în scris faptul cănu se constituie parte civilă și nu dorește despăgubiri.
d) În cazul Soria mandatat de G, se reține de către DNA faptul că ar fi pretins cu ajutorul inc. și încheierea contractului de vânzare - cumpărare contra sumei de 16.200.000 lei, în condițiile în care, în faza de urmărire penală, nu invoca faptul că vreo persoană i-ar fi promis reconstituirea dreptului de proprietate sub condiția înstrăinării acestuia, însă solicită: "să mi se plătească diferența între prețul primit pe terenul de 5400. și valoarea actuală a terenului".
Evident, și în formarea opiniei DNA cu privire la înstrăinarea terenului aparținând martorului Soria, pertinență și-a găsit declarația acestuia, declarațiile inculpaților fiind înlăturate.
e) In cazul în favoarea căreia s-a stabilit o diferență de preț și implicit, in folos necuvenit în favoarea lui, de 5424
EURO, suma fiind rezultată urmare a scăderii din prețul oferit de 4
euro/mp a prețului care ar fi fost cerut în cadrul negocierilor, respectiv 6
EURO /, s-a reținut tot condiționarea emiterii titlului de proprietate de
vânzarea terenului, deși aceasta, atât în faza de urmărire penală, cât și în
faza de judecată a declarat că i s-a făcut o oferă de cumpărare, prețul fiind
stabilit prin negociere.
f) În cazul care, prin mandatarul, ar fi încheiat
condiționat un contract de vânzare-cumpărare la prețul de 1 USD mp. în
condițiile în care, afirmă DNA, mandatarul, dacă ar fi cunoscut și alte
împrejurări, ar fi putut cere 6/USD, s-a reținut pretinderea de către
a vânzării terenului către după
reconstituirea dreptului de proprietate, mărturie stând în acest sens
depoziția martorului care, în fața instanței de judecată
a declarat:am lăsat un afiș la ușa Primăriei, am primit o ofertă, am
negociat prețul, (mandantul) a fost mulțumită de preț
.am dat declarație în prezenta cauză în urma solicitării procurorilor
DNA care au venit la domiciliul meu.am ridicat banii în prezența
notarului și i-am predat. Nu am ridicat contractul de
vânzare-cumpărare pentru că nu m-au interesat la acel moment decât
banii.Mi s-a sugerat de lucrătorii de cercetare că terenul a fost
subevaluat dar nu m-a interesat acest lucru și nici valoarea lui
economică prezentă.
g) În cazul care, prin mandatara a încheiat un contract de vânzare-cumpărare s-a reținut existența unei procuri cu un conținut asemănător celei arătate mai sus, în sensul că obiectul mandatului permite vânzarea către oricine va crede mandatarul de cuviință, la un preț pe care îl va aprecia mandatarul avantajos, indicându-se rezultatul, fără însă a se indica elementul material al presupusei infracțiuni, mandatara acestuia în acțiunea de vânzare a terenului, respectiv învederând instanței de judecată următoarele:am fost mulțumită de preț, iar banii obținuți i-am folosit împreună cu tatăl meu.nu am avut niciodată impresia că aș fi condiționată de un anumit interes pentru obținerea titlului de proprietate.am dat declarație în urma citației primită de la DNA.
Toată această situație prezentată punctul pe fiecare caz în parte, denotă faptul că în cauză nu au fost avute în vedere dispozițiile normelor juridice aplicabile, situație de fapt și care dacă ar fi fost realizată ar fi condus cel mult la un litigiu civil având ca obiect constatarea nulității ori anularea acestor contacte, acesta fiind însă atributul exclusiv al instanței judecătorești, însă nici acest lucru nu este posibil, la dosarul cauzei există o documentație pe lângă cea imobiliară, pornind de la Judecătoria Bacău, sub semnătura președintelui de la camera notarilor publici din B, în care sunt consemnate valorile de impunere pe suprafețele din intravilanul B în care se regăsește și zona din str.- și în care prețul pe din acea zonă este de 100.000 lei vechi, iar anexa nr.1 la hotărârea nr.8/20.03.2003, depusă de asemenea la dosarul cauzei cuprinde o valoare de circulație a terenului din intravilanul municipiului B pe zone și străzi în conformitate cu dispozițiile art.4 din nr.OG12/1998.
Mai mult decât atât în faza cercetări judecătorești, toate persoanele chemate nu numai că nu au contestat valabilitatea actelor de vânzare-cumpărare semnate în fața notarului, dar au declarat expres că nu doresc ca aceste contracte să fie declarate nule și că au acceptat prețul propus în tranzacție pentru a nu exista nici o altă ofertă și pentru că aveau nevoie de bani, fără a se desprinse din conținutul depozițiilor acestora martori nici un moment faptul că ar fi determinați, amenințați,șantajați în vreun fel să semneze contractul de vânzare-cumpărare, pentru că dacă toate aceste pretinse victime ar fi refuzat să vândă, notarul nu avea cum să perfecteze vânzarea.
Așadar, față de modul în care au fost reținute, probate și susținute faptele de luare de mită și respectiv complicitate la luare de mită, tribunalul a apreciată că activitatea celor 3 inculpați nu întrunesc elementele constitutive ale acestora infracțiuni, motiv pentru care s-a dispus achitarea acestora.
3. Cât privește reținerea în sarcina inculpatului a infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 al.2,5 Cod penal, tribunalul a apreciat de asemenea, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, susținerea DNA, că inculpatul prin inducere în eroare a Consiliului Local B, a determinat consilierii locali să aprobe, pe baza unei cereri formulate personal la 18.06.2002 în care menționa mincinos că este proprietarul unui teren în suprafață de 12550. situat în intravilanul municipiului B, cu toate că terenul este în extravilan și că prin aceasta a cauzat un prejudiciul Consiliului Local B în valoare de 2.390.350 lei, nefiind reale și susținute probator.
Faptul că inculpatul a devenit proprietar al terenurilor la data de 19.06.2002, respectiv la o zi după ce a depus cererea prin care a solicitat schimbul de terenuri, nu are nici o relevanță unei "induceri în eroare", pentru că deși cererea a fost depusă pe 18.06.2002, iar actele de vânzare-cumpărare s-au realizat pe 19.06.2006, abia după încheierea contractelor de vânzare cumpărare Consiliul Local B, prin direcțiile sale de specialitate a emis un raport de avizare semnat de mai mulți specialiștii și consilieri, care au analizat atât contractul de vânzare - cumpărare, rapoartele de expertiză, expunerea de motive și raportul de specialitate, abia ulterior dându-și acceptul pentru acest schimb de terenuri așa încât nu poate fi vorba despre "o inducere în eroare" în sensul art.215 Cod penal.
Nici susținerea DNA în sensul că rapoartele de evaluare efectuate în cauză de evaluatorul, sunt nereale și au fost întocmite prin inducerea în eroare a expertului, nu este corectă, aceste evaluări au fost întocmite la solicitarea inculpatului, la data efectuării schimbului de terenuri aceste evaluări nu erau obligatorii, abia în 2004 - a fost recunoscută ca fiind de utilitate publică (nr.HG1447/09 septembrie 2004) unde se prevede expres să responsabilitatea pentru modul de determinare a valorii de ofertă revine instituției publice implicate care are ca atribuții, verificarea raportului de evaluare și aprobare acestuia. Că aceste valori au fost invocate de Consiliul Local B este altă problemă, însă nu se poate reține că inculpatul a indus în eroare Consiliul Local B pentru a obține acest schimb de terenuri. De altfel însăși depoziția evaluatorului, a confirmat cu prilejul cercetării judecătorești acest lucru, el precizând că din punctul său de vedere ca și specialist, inculpatul nu a încheiat o afacere profitabilă, ba chiar una păguboasă.
Și pentru că legea penală condiționează existența infracțiunii de înșelăciune de "producerea unei pagube" numeroase răspunsuri ale Consiliului Local B, vin să confirme susținerile inculpatului, respectiv că în urma controalelor efectuate de instituția statului s-a constatat inexistența vreunui prejudiciu, și că înțeleg să nu se constituie parte civilă în cauză. Așadar actul administrativ pus în discuție, a făcut obiectul cercetării judecătorești de către instanța de contencios administrativ cu privire la legalitatea adoptării lui, concluzia finală fiind aceea că s-a respectat legea. Acest fapt este confirmat de martorul ( a fost prefect al municipiului B) care a confirmat că tocmai pentru faptul că au fost discuții cu privire la aceste schimburi de terenuri a dispus efectuarea de verificări care au constatat că actele întocmite sunt legale.
Această constituire de parte civilă a Consiliului Local B în faza de urmărire penală și nesusținută în faza de cercetare judecătorească, se explică prin depoziția martorului, care a declarat că s-au exercitat presiuni asupra sa în faza anchetelor la DNA și că i s-a solicitat telefonic această constituire de parte civilă așa încât sub imperiul acestor presiuni a trimis acea adresă de constituire de parte civilă; care ulterior în urma verificărilor efectuate nu a mai fost susținută. Că este așa, și că nu poate fi vorba de un prejudiciu în cauză, o confirmă și copiile de pe rapoartele de control, rapoartele intermediare și încheierile pronunțate pentru anii bugetari 2001, 2002, 2003, 2004, efectuate de Curtea de Conturi a României, raportul Camerei de Conturi a Județului B, de unde rezultă că nu există prejudicii sau încălcări ale legii cu privire la schimbul de terenuri.
Așadar cum de esență infracțiunea de înșelăciune, este necesară existența unui prejudiciu cert și cum acesta lipsește, tribunalul a apreciat și pentru această infracțiune că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia.
4. De asemenea, analiza actelor dosarului, a dovedit că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art.248 Cod penal rap.la art.248/1 Cod penal cu aplicarea art.17 lit.d din Legea 78/2000 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal. Susținerea DNA, că inculpatul în calitate de primar al municipiului B, prin abuzul funcției a determinat membrii Consiliului Local al municipiului B, ca fără vinovăție în ședințele din 27 iulie și 30 iunie 2003 să aprobe schimbul a două terenuri aparținând municipalității, cu două terenuri, respectiv un teren proprietate personală și un teren proprietatea SA B, ambele terenuri proprietate privată fără să fi existat un aviz al, fiind de asemenea nesusținute probator.
Legea 215/2001 a administrației publice locale, stabilește clar competențele, atribuțiile, rolul și funcțiile aparatului administrativ.
În acest sens printre multe alte dispoziții în cuprinsul art.6 aliniat 2 din legea amintită, se arată că " între Consiliul Local și primarnu există raporturi de subordonare", iar în art.38 al.1 a aceleiași legi, arată atribuțiile Consiliului Local, iar de asemenea art.43 al.1 arată că ședințele consiliului local sunt publice - "la începutul fiecărei ședințe, secretarul supune spre aprobare procesul verbal al ședinței anterioare. Consilierii locali au dreptul ca, în cadrul ședinței, să conteste conținutul procesului verbal și să ceară menționarea exactă a opiniilor exprimate în ședința anterioară; alin.6 procesul - verbal și documentele care au fost dezbătute în ședință se depun într-un dosar special al ședinței respective care va fi numerotat și sigilat de președintele de ședință și de secretar, după aprobarea procesului verbal".
Pornind de la această lege care ar fi trebuit să stea și la baza documentării DNA, a rezultat cu certitudine că în ceea ce privește aceste schimburile de terenuri, inculpatul nu a avut nici pe departe rolul determinant care s-a încercat a i se atribui în aceste schimburi de terenuri. Mai mult decât atât, schimbul de terenuri s-au efectuat între Consiliul Local B pe de o parte și SA pe de altă parte, verificările Curții de Conturi confirmând la unison cu adresa Consiliului Local B că nu există prejudiciu în cauză.
Afirmațiile DNA că a determinat "fără vinovăție" membrii consiliului local să voteze schimbul de terenuri, se situează mai curând pe tărâmul "participației improprii", cum este prezentată, însă depozițiile consilierilor locali care fac parte din partide politice diferite de cea a inculpaților infirmă susținerile DNA că ar fi fost determinați sau influențați în vreun mod în luarea deciziilor.
Martorii audiați în faza cercetării judecătorești nu numai că infirmă acest aspect dar au declarat că s-au făcut presiuni asupra lor de către DNA, care i-au afectat și mai mult decât atât susțin ceea ce rezultă de altfel și din actele dosarului, că în cauză inculpatul nu a determinat sau influențat pe nici unul din consilieri să voteze într-un anume mod, în ceea ce privește schimbul de terenuri; de altfel primarul nu are nici un fel de atribuții în acest sens, procedura schimburilor de terenuri este una care implică o multitudine de proceduri, avize de legalitate, rapoarte de specialitate, rapoarte de evaluare, ori este greu de acceptat că toți acești oameni au fost influențați de către inculpații să avizeze favorabil schimbul de terenuri. Cum toate hotărârile Consiliului Local B semnate de primar sau viceprimar au fost supuse controlului ierarhic superior administrativ al Prefecturii B, neexistând nici un fel de neregularități.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a apreciat că nici în această situație nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, neputând fi vorba nici de pricinuirea unei pagube și nici de producerea unei tulburări însemnate produsă instituțiilor statului în speță Consiliului Local B, motiv pentru care urmează a dispune achitarea inculpatului și pentru această infracțiune.
Cât privește reținerea în sarcina inculpatului a infracțiunilor de fals intelectual, uz de fals și participație improprie, tribunalul a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni atât pentru considerentele expuse cu prilejul motivării infracțiunilor de complicitate la luare de mită cât și pentru următoarele aspecte:
Nu se poate reține sub nici un aspect vinovăția inculpatului, atâta timp cât actul de sesizare se bazează pe o simplă afirmație că "inculpatul a determinat o persoană fizică rămasă neidentificată să declare fals că și, au solicitat certificat de urbanism " pentru operațiuni notariale" și că la aceeași dată s-a emis certificatul de urbanism fals nr.622/16.07.2002, semnat de același inculpat ( a se vedea fl.35 din rechizitoriul aliniat 7 )de notorietate fiind ca potrivit principiul legalități și aflării adevărului, DNA era obligat să producă probe în acest sens, să-și susțină probator acuzațiile aduse, pentru că pe persoane rămase neidentificate nu se poate reține vinovăția inculpatului, în sensul dat de lege participației improprii.
Nu a rezultat nici un moment că intenția acestuia a fost, prin obținerea certificatelor de urbanism să faciliteze obținerea sub forma" luării de mită" a terenurilor de către inculpatul.
Reținerea falsului intelectual și implicit a de fals în sarcina acestui inculpat având drept "victime" pe, -, -, și constând în aceea că a determinat diferite persoane fizice ( care persoane fizice, imposibil de aflat) ca fără vinovăție să întocmească în numele părților vătămate indicate mai sus, cereri pentru eliberarea certificatelor de urbanism care au fost semnate în fals de către inculpat pentru a ascunde fapta de luare de mită și care au fost ulterior utilizate la birourile notarilor publici și pentru încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, vin să contrazică nu numai declarațiile martorilor din lucrări, care infirmă această ipoteză ( a se vedea declarația martorului,) dar și teoria care reglementează instituția "falsului și de fals", care prevăd expres situațiile în care ne aflăm în sfera infracționalului.
Nu s-a putut reține vinovăția inculpatului sub aspectul laturii subiective prin comiterea acestora infracțiuni, atât timp cât toate aceste persoane pe numele cărora există cereri de eliberare a unor certificate de urbanism au obținut aceste certificate și s-au folosit de ele în fața notarului public în vederea înstrăinării unor terenuri și care nu au reclamat niciodată faptul că nu ar fi solicitat eliberarea certificatelor de urbanism, iar depoziția martorei (fl.295 cercetare judecătorească, vol.2) vine să confirme acest aspect "se eliberează certificat de urbanism, în urma înaintări de serviciul de registratură a cererii privind eliberarea certificatului de urbanism la care sunt anexate: actul de proprietate în copie, fișa cadastrală, întreaga documentație cadastrală, planul de situații pe suport topografic".
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că și pentru infracțiunile reținute în rechizitoriu, respectiv, participației improprie la fals în declarații, fals intelectual și uz de fals în ceea ce privește eliberarea certificatelor de urbanism în vederea săvârșirii faptelor de luare de mită, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni, întrucât nu a existat intenția acestuia ca în baza exercitări atribuțiilor sale de viceprimar să îndeplinească astfel de acte materiale, cu atât mai mult cu cât din documentația existentă la dosar a rezultat că inculpatul a semnat și eliberat sute de certificate de urbanism care au fost avute în vedere la eliberarea titlurilor de proprietate. În latura civilă a cauzei, față de faptul că partea vătămată a decedat înainte de începerea procesului penal (25.09.2004) instanța în temeiul art.21 Cod penal, a luat act de aceasta; moștenitorii acestuia având calea unei acțiuni civile, în cazul în care se vor considera prejudiciați.
Cât privește pretențiile civile ale părților civile formulate în cauză, respectiv și R, tribunalul a apreciat că pretențiile acestora sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Din declarațiile ambelor părți civile date atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești, a rezultat clar intenția acestora de a obține niște venituri suplimentare, acestea nemanifestându-și niciodată nemulțumirea față de modul în care a fost încheiat contractul de vânzare - cumpărare și a fost stabilit prețul, nu au solicitat anularea acestuia așa cum ar fi fost corect. Faptul că și-au majorat pretențiile civile cu prilejul cercetării judecătorești, solicitând o sumă mai mare de bani decât cea obținută, nu poate fi interpretată de instanță decât ca o oportunitate de care părțile au înțeles să se folosească pentru a obține niște venituri suplimentare, ele au avut pe deplin posibilitatea să negocieze un alt preț, așa încât în temeiul art.14, 346 Cod pr.pen. raportat la art.998 Cod civil, aceste pretenții au fost respinse.
În temeiul art.14, 346 Cod pr.pen. rap.la art.998 cod civil s-a luat act că părțile vătămate, Soria, R, reprezentant legal al părții vătămate decedate, numita și Consiliul Local B nu s-au constituit părți civile în cauză.
Față de lipsa prejudiciului constatat în cauză, tribunalul în temeiul art.163 Cod penal a dispus ridicarea sechestrului asigurator instituit asupra bunurilor imobile ale celor trei inculpați.
Împotriva sentinței au declarat apel în termen legal care a solicitat condamnarea inculpaților sau desființarea sentinței pentru nelegala citare a părții civile și inculpații și, care au solicitat schimbarea temeiului achitării.
Curtea de APEL BACĂU prin decizia penală nr.87/3.06.2008 a respins apelurile declarate în cauză.
Împotriva deciziei pronunțate în apel au declarat recurs Parchetul de pe lângă - Serviciul Teritorial Bacău și inculpatul.
Prin decizia penală nr.3869/25.11.2008 pronunțată de secția penală a s-au admis recursurile declarate, s-a casat decizia Curții de APEL BACĂU și s-a trimis cauza spre rejudecare, pe considerentul că judecătorii care au soluționat cauza în apel erau incompatibili.
Rejudecând cauza în apel, instanța constată că în cauză au fost încălcate prevederile art.76 și 291 pr.penală privind citarea părților, respectiv persoana (juridică) vătămată.
Astfel, în cauză s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului și pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 alin.2 si 5.penal și abuz in serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248.penal rap. la art. 248/1 penal cu aplicarea art. 17 lit.d din Legea 78/2000si art. 41 alin.2 penal. Pentru aceste infracțiuni s-a reținut ca fiind parte civilă și s-a dispuscitarea Consiliului local al Municipiului.
Infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.215 penal este o infracțiune contra patrimoniului. În ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de artr.248 cu referire la art.2481penal, în raport de pretinsele consecințe reținute prin rechizitoriu, obiectul juridic secundar sunt relațiile sociale cu caracter patrimonial, iarsubiectul pasiv pentru ambele infracțiuni, este instituția la care s-a creat paguba. Avându-se în vedere aceste aspecte, în cauză a fost citată în calitate de parte civilă pentru aceste infracțiuni Consiliul local al Municipiului B, deși în faza de urmărire penalăprin adresa nr.24937/14.07.2005 (fila 1 dosar IV urm.pen.) Municipiul B s-a constituit parte civilă. Pe de altă parte, prin adresa nr.37547/23.11.2006 (fila 218 vol.III dosar fond) se face precizarea că" nu s-a constata vreun prejudiciu cauzat Municipiului B"
Cu privire la calitatea procesuală a Consiliului local al Municipiului B, cu ocazia primei judecăți a cauzei în apel, la termenul de judecată din data de 29.01.2008 părțile și-au expus punctul de vedere, iar la acea dată instanța stabilit că, în mod corect a fost citată ca parte civilă Consiliul local al Municipiului
Ca efect al casării deciziei de către, actele procesuale nu au fost menținute, astfel încât prezenta instanță nu este ținută de cele stabilite la termenul de judecată din data de 29.01.2008, dar va ține cont de faptul că PARCHETUL DE PE LÂNGĂ - A - Serviciul Teritorial Bacău și-a extins motivele de apel și cu privire la acest aspect.
Conform prevederilor art.21 din Legea nr.215/2001 Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului d e înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.
În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.
În raport de aceste prevederi, și având în vedere și conținutul adreselor la care s-a făcut referire mai sus, instanța de apel consideră că, în cauză, în calitate de parte civilă trebuia citat Municipiul B, prin Primarul acestuia și nu Consiliul local al Municipiului B, cum a fost greșit citat de prima instanță.
Neprocedându-se în acest mod, instanța de apel consideră că judecata în fața prime instanțe a avut loc în lipsa unei părți care nu a fost legal citată, astfel încât în baza art.379 pct.2 lit.b pr.pen. motiv pentru care se vor admite apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ - A - Serviciul Teritorial Bacău și apelanții inculpați și, împotriva sentinței penale nr. 196/D din 13 iunie 2007, pronunțată în dosarul nr. 5460/2005 al Tribunalului Bacău.
Se va dispune desființarea sentinței penale de mai sus și trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceiași instanță, ocazie cu care va fi citat ca parte civilă Municipiul B, prin Primar. Cu ocazia rejudecării cauzei, la soluționarea acesteia se vor avea în vedere și motivele de apel ale apelanților inculpați.
Se va constata că inculpații au fost asistați de apărători aleși.
În baza art.192 al.3 pr.pen, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.379 pct.2 lit.b pr.pen admite apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ - A - Serviciul Teritorial Bacău și apelanții inculpați și, împotriva sentinței penale nr. 196/D din 13 iunie 2007, pronunțată în dosarul nr. 5460/2005 al Tribunalului Bacău.
Desființează sentința penală de mai sus și trimite cauza pentru rejudecare la aceiași instanță.
Constată că inculpații au fost asistați de apărători aleși.
În baza art.192 al.3 pr.pen, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru apelanții și și intimatul și de la comunicare pentru celelalte părți.
Pronunțată în ședință publică din 8 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. -
Red. -
Tehnored. - - 3 ex.
23 aprilie 2009
Președinte:Silviu AntiJudecători:Silviu Anti, Gabriel Crîșmaru
