Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Decizia 522/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
591/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.522
Ședința publică din data de 09 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 2: Viorel Adrian Podar
JUDECĂTOR 3: Antoaneta
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție este reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva Sentinței penale nr.235/03.03.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II -a Penală, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în cadrul ședinței publice din data de 07 aprilie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată - ce face parte integrantă din prezenta - când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 09 aprilie 2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.235/03.03.2009, Tribunalul București Secția a II-a Penală,în baza art.42 alin.2 Cod procedură penală și art.29 alin.1 Cod procedură penală a admis excepția de necompetență după calitatea persoanei invocată din oficiu și în consecință,a declinat competența de soluționare a prezentei cauze privind pe inculpații, G,ăvulescu, G, ). ), G, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție căreia îi va înainta dosarul.
Pentru a hotărî astfel,instanța a reținut că potrivit disp.art.29 pct.1 lit.a Cod procedură penală Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă instanță infracțiunile săvârșite de senatori și deputați,iar potrivit literei baa celuiași punct din articolul menționat infracțiunile săvârșite de membrii guvernului sunt de competența aceleiași instanțe.
În prezenta cauză inculpatul a cărui calitate a atras punerea în discuție a competenței menționate a dobândit calitatea de senator ulterior momentului sesizării tribunalului,astfel încât în cauză sunt incidente prevederile art.40 alin.2 Cod procedură penală potrivit cu care de la regula ca dobândirea calității după săvârșirea infracțiunii nu determină schimbarea competenței,există o excepție și anume cea referitoare la infracțiunile săvârșite de persoanele prevăzute în art.29 pct.1 Cod procedură penală.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs inculpatul,criticând-o sub aspectul greșitei declinări a soluționării cauzei față de faptele reținute sarcina sa,iar dacă sentința tribunalului București își produce ca efecte,în sensul trimiterii cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție,ar fi supus unui proces penal doar cu două grade de jurisdicție.
La termenul din 07.04.2009,reprezentantul Ministerului Publica invocat excepția inadmisibilității recursului în conformitate cu prevederile art.38515pct.1 lit.a Cod procedură penală,deoarece hotărârea de declinare a competenței nu poate fi atacată cu recurs potrivit reglementărilor procedurale.
În raport de această excepție,recurentul-inculpat a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.42 alin.4 Cod procedură penală întrucât este îngrădit dreptul părții de a ataca hotărârea de declinare, fiind încălcate prevederile art.1 alin.5,art.16 alin.1 și 2, art.20, art.21, art.53, art.129 și art.142 alin,1 din Constituția României.
Fiind investită cu soluționarea a două excepții,Curtea constată că are prioritate excepția inadmisibilității recursului declarat împotriva unei hotărâri de declinare a competenței care potrivit prevederilor art.42 alin.2 Cod procedură penală nu este supusă apelului și nici recursului.
Obiectul recursului de investire a instanței Curții de Apel îl reprezintă atacarea unei sentințe de dezinvestire, dar înregistrarea unei căi de atac inadmisibile face imposibilă examinarea oricărei alte cereri sau excepții de către instanța Curții de Apel București care nu poate fi investită legal cu o cale de atac neprevăzută de dispozițiile procedurale în materie,respectiv potrivit prevederilor art.42 alin.2 Cod procedură penală așa încât să procedeze la examinarea unor cereri și excepții prealabile.
Deosebit de aceasta, conform art.23 alin.1 din Legea nr.47/1992 pentru a putea fi admisibilă o excepție de neconstituționalitate,instanța de judecată trebuie să fie investită legal cu soluționarea cauzei în fond. În speță,declararea și înregistrarea unei căi de atac inadmisibile nu poate constitui o investire legală a instanței de judecată,întrucât nu se va putea ajunge vreodată la o soluționare a cererii de recurs.
Mai mult,în prezent,cauza se află într-o situație administrativă de trimitere a dosarului la instanța investită prin hotărârea de declinare, prima instanță fiind desesizată așa încât cu atât mai mult nu s-ar putea dispune o suspendare a judecății cauzei,urmare a sesizării Curții Constituționale.
Apreciem,pe cale de consecință,că motivele de recurs susținute în cererea depusă la Curtea de Apel București ar putea fi invocate în fața instanței investite legal prin hotărârea de declinare,respectiv Înalta Curte de casație și Justiție,care este obligată să-și verifice competența fiind posibilă declanșarea unui conflict negativ de competență,numai astfel eventualele consecințe ale unei hotărâri de declinare nelegale putând fi înlăturate.
Pentru toate aceste considerente,Curtea,în baza art.38515pct.1 lit.a Cod procedură penală cu referire la prevederile art.42 alin.4 Cod procedură penală,va admite excepția invocată de Parchet și va respinge ca inadmisibil recursul declarat în cauză.
Întrucât pentru cele ce preced,această instanță nu își poate verifica decât dacă a fost investită legal și dacă este admisibilă calea de atac exercitată,excepția de neconstituționalitate invocată nu are prioritate în raport cu admisibilitatea căii de atac și,ca urmare,nu poate primi o soluție din partea instanței investite nelegal cu un recurs neprevăzut de lege,nici chiar de respingere ca inadmisibilă,Curtea pronunțându-se numai asupra admisibilității căii de atac.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția invocată de Parchet.
Respinge,ca inadmisibil,recursul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.235/03.03.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală,în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 800 lei cheltuieli judiciare statului din care câte 100 lei onorariu avocat oficiu pentru intimații inculpați G, și se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică,azi 07.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECATOR
GREFIER
Red.AN
Tehnored.IE/2 ex./5.05.2009
Președinte:Mihai OprescuJudecători:Mihai Oprescu, Viorel Adrian Podar, Antoaneta
