Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Decizia 53/2010. Curtea de Apel Galati

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 53/

Ședința publică de la 26 Ianuarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Constantin Cârcotă președinte secție

JUDECĂTOR 2: Liviu Herghelegiu

JUDECĂTOR 3: Ion Avram

Grefier: - -

-.-.-.-.-.-.

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul

Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați

Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați și inculpații -, G și împotriva deciziei penale nr. 155/22.05.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18 ianuarie 2010 când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 26.01.2010 când a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

Asupra cauzei penale de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1904/12.10.2007 pronunțată de Judecătoria Focșani, în dosarul nr- (5758/2005), prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prev.de art.13¹raportat la art.17 lit.d din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.248, art.248¹cod penal și art.41 al.2 cod penal a fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prev.de art.248 cod penal cu aplicarea art.41 al.2 cod penal și art.13 cod penal, la 8 luni închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a, b cod penal.

S-au aplicat în cauză dispozițiile art.81,82,83 cod penal și dispozițiile art.71 al.5 cod penal.

Prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prev. de art.13¹raportat la art.17 lit.d din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.248, art.248¹cod penal și art.41 al.2 cod penal au fost condamnați inculpații și pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu prev.de art.249 al.1 cod penal cu aplicarea art.41 al.2 cod penal și art.13 cod penal, la câte 3 luni închisoare fiecare.

S-au interzis inculpaților drepturile prev.de art.64 lit.a,b cod penal.

S-au aplicat în cauză dispozițiile art.81,82,83 și dispozițiile art.71 al.5 cod penal.

Prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de fals prev.de art.17 lit.c Legea nr.78/2000 raportat la art.290 cod penal cu aplicarea art.41 al.2 cod penal în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art.290 cod penal cu aplicarea art.41 al.2 cod penal și art.13 cod penal, în baza art.11 pct.2 lit.a cod procedură penală cu referire la art.10 lit.d cod procedură penală au fost achitați inculpații -, G și pentru infracțiunea prev.de art.290 cod penal cu art.41 al.2 cod penal și art.13 cod penal.

Au fost obligați inculpații în solidar la 121,163 lei despăgubiri către

A fost menținut sechestrul asigurator instituit asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților prin încheierea din 05.04.2006 până la achitarea despăgubirilor către partea civilă.

Au fost obligați inculpații la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Vaa vut sediul într-un imobil situat în F, pe strada - cel M nr.27. Imobilul era impropriu desfășurării activității în sensul că spațiul era insuficient pentru toate categoriile de activități ce se desfășurau în cadrul casei. Cu toate acestea, astfel cum rezultă din actele aflate la dosar, în cursul anului 1999 conducerea de la acea dată a Casei a făcut demersuri pentru achiziționarea clădirii respective, în perspectiva ca aceasta să fie modificată, prin adăugarea unor încăperi, eventual a unui etaj. La această clădire se făceau anual reparații curente pentru a preveni degradarea. Demersurile făcute în acest sens, al achiziționării clădirii de la CUP F, proprietara la acea dată a imobilului, au fost aprobate de casa Națională de Asigurări de Sănătate, care prin adresa nr.1582/25.06.1999 a comunicat că s-a aprobat alocarea unei sume de bani ce urma să fie distribuită CAS V pentru achiziționarea clădirii. Prin contractul de vânzare cumpărare nr.2964/31.08.1999 CAS Vad evenit proprietarul clădirii și suprafeței de 1538 mp teren aferent, imobil situat în F pe strada - cel M nr.27. Ulterior însă, imobilul a fost revendicat de o persoană fizică iar în cadrul acestei proceduri CAS Vaf ost notificată să predea imobilul și a fost chemată ca parte în proces.

Valoarea reparațiilor curente era considerabilă, numai în anul 1999 aceasta ridicându-se la 3.999.966.000 lei vechi și întrucât după achiziționarea imobilului de la CUP, CAS Vaf ăcut cunoscut CNAS intenția de extindere a imobilului, s-a reușit obținerea unei finanțări în acest sens așa cum rezultă din adresa comunicată la 2.11.2000 de CNAS. Investiția constând în extinderea imobilului ar fi urmat să se realizeze în decursul a 2 ani iar lucrările în acest sens ar fi trebuit să înceapă în august 2000. Pentru această investiție nu se făcuse un studiu de fezabilitate și datorită faptului că aprobarea finanțării a venit abia în luna noiembrie 2000 existau premizele ca suma aprobată pentru CJAS V să se întoarcă la buget fără a fi folosită. Fondurile de finanțare a investițiilor nefolosite într-un an bugetar, nu puteau fi redistribuite în alt sector și nici nu se reportau pentru anul viitor, astfel cum rezultă din Legea nr.76/2000.

La data de 2.11.2000, când CNAS a comunicat că a aprobat cererea CJAS V pentru finanțare sediu, director general era inculpatul - care a îndeplinit această funcție în perioada 1.11.2000-11.12.2000, iar anterior de la 2.10.2000- 31.10.2000 acesta a fost președinte. În contextul expus mai sus, ca să nu se piardă finanțarea aprobată, întrucât refacerea sediului din strada - cel M ar fi costat mai mult decât construirea unui sediu nou, împrejurare care rezultă din depozițiile inculpaților, ale martorilor și - salariați ai Casei precum și din depoziția martorei, inculpatul - a început demersurile pentru întocmirea unui proiect pentru ridicarea unui sediu nou. Se identificase o suprafață de teren, proprietatea Primăriei F care a fost de acord să o atribuie gratuit în acest scop. În baza Deciziei nr.70/19.10.2000 emisă de inculpatul - s-a constituit o Comisie de analiză și adjudecare a ofertelor a CAS V compusă din 5 membrii: președinte inculpatul -, membri - inculpata, și, secretar. Potrivit procesului verbal datat 9.11.2000, ce poartă numărul 6390, pentru întocmirea proiectului,sediu CJAS V", a studiului de fezabilitate, au depus oferte la data de 2.11.2000 trei societăți de proiectare: - Proiect SRL F, - SRL F și - Proiect SA - a hotărât atribuirea contractului de proiectare - SRL F cu care s-a încheiat contractul nr.191/9.11.2000. Potrivit acestuia - SRL F, s-a obligat să întocmească proiectul până la data de 5.12.2000; proiectul urma să fie structurat pe patru faze, plan urbanistic de detaliu, faza structura și fundație, faza demisol și parter, etaj, acoperiș și racordul la utilități. Potrivit procesului verbal nr.6528/17.11.2000 la această dată - SRL a predat beneficiarului respectiv CJAS V reprezentată de inculpatul -, proiectul ce a constituit obiectul contractului nr.191. Acest proiect a fost înaintat Ministerului Finanțelor care la data de 22.11.2000 a remis acordul nr.1519/2000 privind promovarea la aprobare a documentației tehnico economice pentru obiectivul de investiție,sediu Casa de Asigurări de Sănătate a Județului V". Acest acord a avut în vedere și a fost exprimat pe baza raportului de expertiză nr.170/07.02.2000 elaborat de Direcția Programare a Investițiilor Publice din cadrul Ministerului Finanțelor, raport întocmit în baza proiectului transmis de CJAS V prin inculpatul - și a documentelor, respectiv a avizelor obținute: certificat de urbanism, avizul CUP F, avizul de amplasament.

Potrivit Ordonanței de Guvern nr.12/1993 privind achizițiile publice și a Normelor Metodologice 784/1998 privind conținutul cadrul de organizare a licitațiilor, prezentarea ofertelor, adjudecare, contractare și decontare a execuției lucrărilor, încredințarea spre executare a investiției,sediu CJAS V" pentru a cărei finanțare a existat acordul Ministerului Finanțelor trebuia organizată o licitație în condițiile acestor acte normative. Potrivit Normelor Metodologice nr.784, pentru selecția contractului antreprenor era necesară constituirea unei Comisii de licitație care ar fi trebuit formată potrivit art.2 pct.7 din cinci - nouă membri, număr impar, comisie din care obligatoriu trebuia să facă parte un reprezentant al Ministerului Finanțelor și al Ministerului Lucrărilor Publice, în teritoriu. În cazul de față inculpatul -, a semnat cel mai probabil la data de 27.11.2000 Decizia nr.70 de constituire a unei Comisii de analiză a ofertelor compusă din: președinte -inculpatul -, membri-, - reprezentant DGFTS V și - reprezentant CJ Prin urmare erau numai patru membri și nu minim cinci, cum impuneau prevederile legale.

Potrivit declarațiilor martorilor membri ai acestei comisii aceștia au verificat proiectul sediului Casei și oferta - 95 SA F, potrivit căreia această societate a acceptat să preia realizarea investiției la prețul de - lei vechi, urmând ca investiția să fie realizată în 24 luni calendaristice, fără să aibă cunoștință că participa la o selecție de oferte. La dosar exista două înscrisuri denumite,Oferta și Anexa la Oferta" întocmite de - 95 SA reprezentată de director general, datată 28.11.2000, precum și următoarele documente: certificat de atestare pentru persoana responsabilă cu execuția tehnică a lucrării și curriculum vitae al acestei persoane, scrisoare de recomandare de la Primăria Gugești V, certificat de înmatriculare a - 95 SA, contract de asistență tehnică prin laborator încheiat între - și -, declarație pe proprie răspundere a directorului general al - că nu se află în situația art.22 din OG nr.12/1993, asigurare tehnică pentru execuția investiției, certificat de plată a asigurărilor sociale emis de V, certificat de la Finanțe că - nu are datorii către stat, formular tip completat de directorul general al - privind veniturile - completat de directorul general.

Din controalele efectuate la CJAS Var ezultat că această ofertă nu a fost înregistrată la CJAS Cu toate acesta, la 29.11.2000 s-a întocmit un proces verbal înregistrat la nr.6822/29.11.2000, în care s-a consemnat că a fost analizată oferta - 95 SA F și s-a constatat că aceasta îndeplinește condițiile de participare la achiziția contractului de execuție. Acest proces verbal a fost semnat de toate persoanele desemnate în așa zisa Comisie de selecție a ofertelor constituită în baza Deciziei nr.70 semnată de inculpatul. Cu toate că din procesul verbal nu a rezultat că a existat o negociere între CJAS V ca persoană juridică achizitoare și - 95 SA, în adresa nr.6822/29.11.2000 semnată de inculpatul, adresată, s-a solicitat emiterea avizului acestui minister pentru încredințarea directă a obiectivului de investiții.sediu -Casa de Asigurări de Sănătate", - 95 SA În aceeași adresă s-a consemnat că încredințarea directă s-a făcut în urma negocierii dintre cele două părți și de asemenea s-a menționat că - 95 SA îndeplinește condițiile de participare și criteriile de calificare. La această adresă a fost anexată o notă justificativă, devizul general reactualizat în prețuri pentru luna octombrie 2000 și procesul verbal nr.6822.

Potrivit art.4.1 din Normele Metodologice 784/1998, achiziția dintr-o singură sursă -încredințarea directă este o excepție de la regula generală de licitație, procedura în cadrul căreia contractantul trebuie să îndeplinească condițiile de la art.6.1, criteriile de calificare prev.de art.6.2 și trebuie să prezinte oferta potrivit prevederilor art.6.4.

S-a mai reținut că - 95 SA F nu întrunea criteriul de calificare de la art. 6.2.4 în ce privește cifra anuală de afaceri pe ultimii trei ani și nici nu a depus toate documentele prev.la art.6.2.2, 6.2.3 și 6.2.5. În legătură cu modul în care a fost depusă oferta - 95 SA, aceasta nu a îndeplinit condițiile prev.la art.6.4. Așa cum s-a reținut nu a avut loc nici o negociere între cele două părți. Mai mult din procesul verbal nu a rezultat explicit dacă la data de 29.11.2000 cele patru persoane din comisie au hotărât încredințarea directă a contractului către - 95 SA. Aceasta rezultă totuși din faptul că în procesul verbal - este denumit,contractant". În ce privește motivele din nota justificativă invocate de inculpatul pentru a justifica încredințarea directă a contractului, acestea sunt ambigue și generale. Ca urmare a adresei trimisă la data de 30.11.2000 această instituție remite o adresă înregistrată la nr.6895 la CJAS V în care se arată că, în funcție de posibilitățile financiare continuarea lucrărilor la obiectivul a cărui realizare a fost atribuită - 95 SA se poate face prin act adițional. Că adresa respectivă nu face referire la avizul absolut obligatoriu potrivit art.4.2. din Normele Metodologice 784/1998. Că această adresă nu poate fi asimilată Avizului respectiv. Cu toate acestea la data de 30.11.2000 s-a încheiat contractul înregistrat la nr.6895 între CJAS V reprezentată de inculpatul - și - 95 SA reprezentată de directorul general al acestei societăți,. Acest contract nu are și viza contabilului șef, nu are viza de control financiar preventiv și nici viza Oficiului Juridic. În aceeași perioadă, director economic al CJAS V era inculpata iar consilier juridic martora. Din depoziția acesteia din urmă a rezultat că inițial trebuia să facă parte împreună cu inculpata din comisia constituită în baza Deciziei nr.70. Întrucât nu a fost de acord cu modalitatea de încredințare a contractului, a adus la cunoștință inculpatului - părerea sa, în sensul că modul de încredințare a executării investiției nu este legal și a refuzat să pună viza pe contractul ulterior. Martora a mai arătat că nu a formulat în scris motivele sale și nici nu cunoaște motivele pentru care inculpata nu a mai făcut parte din respectiva comisie. Deși în actele dosarului de urmărire penală s-a reținut că începerea lucrărilor trebuia să aibă loc începând cu 01 ianuarie 2001, acest lucru nu e prevăzut explicit în contract și nici în procesul verbal prin care s-a încredințat executarea lucrării, nici în documentele de la Ministerul Finanțelor. În toate aceste documente se face referire doar la termenul de 24 luni cât ar fi trebuit să dureze executarea investiției. Nu se poate stabili astfel că lucrările trebuiau să înceapă la o anumită dată, respectiv imediat după încheierea contractului, în decembrie 2000 sau la 01 ianuarie 2001, neexistând o clauză contractuală în acest sens. Prin urmare, prima instanță a apreciat că nu se poate stabili cu certitudine culpa vreuneia din părți în faptul că începerea lucrărilor nu a avut loc la aceste date. De asemenea la contractul de bază au fost semnate și două anexe privind Condiții speciale de contractare. Începând cu data 14.12.2000 director general al CJAS Vaf ost până la 23.12.2000 când a devenit președinte - director general inculpatul Acesta a ocupat această funcție până la data de 1.05.2004. De la data de 18.05.2004 președinte director general a fost inculpatul -. Inculpata a fost director economic începând cu 01.05.1999.

S-a mai reținut că inculpatul Gas emnat la data de 01.04.2001 Ordinul de începere a lucrărilor nr.1 în care s-a specificat explicit ca dată a începerii lucrării 01.04.2001, urmând ca termenul de execuție să fie 24 luni, începând cu această dată.

Că după începerea lucrărilor s-a acordat antreprenorului - 95 SA un avans de 500 milioane de lei vechi, avans acordat în baza contractului de execuție a investiției și în baza dispozițiilor legale în vigoare la acea dată, respectiv NM 784/1998 și nr.11.1 și HG 85/1997 (abrogată ulterior prin HG nr.264/2003). Suma acordată drept avans a fost supusă controlului financiar preventiv, exercitat la acea dată de inculpata. Avansul acordat prin OP nr.1652/13.04.2001 a fost recuperat integral așa cum se prevede în NM 784/1998, în luna iunie 2001 prin reținerea la plată a acestei sume din valoarea lucrărilor executate până la acea dată de circa un miliard lei vechi. De precizat că dispozițiile legale din NM 784/1998 nu condiționează acordarea avansului pentru începerea lucrărilor. Ulterior, legislația în domeniul investițiilor a majorat chiar până la 30% din valoarea investiției avansul ce poate fi acordat și a introdus și posibilitatea acordării avansului de mai multe ori în funcție de partea de investiție rămasă neexecutată sub condiția ca această sumă să fie reținută din prima plată. S-a susținut la urmărirea penală că actul care a stat la baza înregistrării în contabilitatea - 95 SA a sumei primite drept avans nu reprezintă un document justificativ în înțelesul Legii Contabilității. Prima instanță a considerat că împrejurarea aceasta nu este relevantă în privința raporturilor juridice în speța de față, în condițiile în care potrivit contractului și potrivit normelor legale acordarea avansului era legală.

Potrivit martorului, martor care a lucrat în cursul anului 2001 pentru - 95 F, lucrările au început în luna aprilie 2001 întrucât din proiectul investiției lipsea documentația care privea structura de rezistență a clădirii. Din acest motiv nu a fost posibil întocmirea unui necesar de materiale și nici eșalonarea pe grafic de lucrări a operațiunilor corespunzătoare. Lucrările la această parte a investiției s-au efectuat treptat, pe măsură ce era întocmită documentația și în același mod se făcea și achiziția de materiale. Întrucât acest aspect nu putea fi imputat antreprenorului, costul materialelor achiziționate pentru structura de rezistență nu mai putea fi raportat la luna noiembrie 2000. Potrivit art.31 din ordinul 553/1999 care a modificat NM 784/1998 orice omisiune sau greșeală față de listele cu cantități din proiectul tehnic și din specificațiile tehnice prevăzute în caietele de sarcini trebuie suportată de către proiectant în limita cuantumului valoric ce depășește cota de 5% prevăzută în Capitolul,Diverse și neprevăzute" din Devizul general actualizat.

S-a mai reținut că la data de 12.07.2001 s-a încheiat între CJAS V și - contractul nr.407 privind prestări servicii de consultanță. Contractul a fost semnat din partea casei de către inculpatul G și. Conform clauzelor acestui contract toate activitățile executate de constructor era verificate, vizate și recepționate de - " " reprezentată de martora, diriginte de șantier. Aceasta întocmea situațiile de lucrări după ce în prealabil verifica dacă lucrările au fost executate și dacă materialele facturate corespund cantitativ și calitativ cu cele folosite și dacă cheltuielile cu forța de muncă pentru montaj sunt cele declarate de antreprenor. În continuare, aceste situații de lucrări împreună cu facturile erau înaintate inculpata care le viza pentru controlul financiar preventiv propriu și le înainta pentru plată inculpatul Din depozițiile inculpaților și ale martorilor, și și din situația de plăți către - 95 SA Far ezultat că nu în toate cazurile lucrările executate și facturate, verificate de către dirigintele de șantier erau decontate înăuntrul intervalului de 30 de zile. Din contră, majoritatea cazurilor facturile erau decontate mult după cele 30 zile, chiar după 6 luni. De exemplu, în anul 2004 au fost plătite lucrări efectuate în 2003. Această situație rezultă și din de plăți și lucrări.

După începerea lucrărilor au fost încheiate patru acte adiționale, trei în perioada în care inculpatul G era președinte - director general al CJAS V și inculpata era director economic și ultimul în perioada în care președinte-director general al CJAS Vaf ost inculpatul - și inculpatul director economic.

Actul adițional nr.38/21.01.2003 a completat contractul nr.6895/30.11.2000 în acest sens, s-a stabilit că valoarea lucrărilor rest de executat la 01 ianuarie 2003, în prețuri oferta în noiembrie 2000, cu adăugarea notelor de comandă suplimentară era 5.372.896.023 lei vechi. Valoarea actualizată a acesteia în funcție de indicele mediu de consum comunicat de (.5733) era de 8.453.177,3 mii lei vechi.

De asemenea s-a stabilit ca situațiile de lucrări prezentate la plată urmau să fie calculate conform normelor în vigoare la data decontării.

Că prin actul adițional nr.2260/01.04.2003, valoarea lucrărilor a fost suplimentată cu 3.219.054.033 lei reprezentând valoare acoperiș șarpantă lemn, arhitectura demisol pardoseli și placaje. Așa cum au fost identificate ulterior aceste lucrări au fost apreciate de expertul tehnic ca fiind schimbări de soluții tehnice făcute prin dispoziție de șantier dată de proiectant.

Prin actul adițional nr. 1075/19.01.2004 s-au stabilit, ca și prin actul adițional 398, că valoarea lucrărilor rest de executat la 1.01.2004 in preturi oferta pentru luna noiembrie 2000 era de 6.901.518.838 lei. Valoarea aceasta includea și notele de comanda suplimentara. Valoarea actualizata conform indicelui K la data de 01.01.2004 era de 12.388.916,5 mii lei, s-a prelungit termenul de execuție pana la 30.12.2005.

Ultimul act adițional nr.2/2004 înregistrat la CJAS V la nr.4760/5.07.2004 a fost încheiat pentru investitor de inculpatul C-tin, președinte - director general, semnat si de inculpata director economic, iar pentru societatea - de directorul general și contabilul - sef. Potrivit acestui act adițional valoarea lucrărilor s-a suplimentat cu suma totala de - lei vechi reprezentând valoarea arhitecturii fațadelor, a zidului de sprijin pentru încăperile de la demisol cu destinație de garaj și rețele pluviale. Expertul constructor a apreciat ca aceste lucrări au avut un caracter dublu, respectiv au reprezentat o schimbarea de soluție tehnica dar și lucrări suplimentare fata de proiectul inițial.

Că aceste trei acte adiționale au fost încheiate și semnate din partea CJAS V de către inculpații - și.

Prin încheierea acestor acte adiționale s-a convenit practic efectuarea unor lucrări în afară celor din proiectul întocmit denumite generic, "lucrări suplimentare" și s-a prelungit termenul de execuție. In aceasta situație nu se mai putea retine culpa antreprenorului pentru neexecutarea investiției in termenul stabilit inițial. Mai mult, nerespectarea termenelor de execuție s-a datorat întârzierii fondurilor necesare pentru executarea lucrărilor.

In legătura cu legalitatea actelor adiționale s-a reținut ca dispozițiile legale in vigoare la data semnării (și care au modificat normele in vigoare la data încheierii contractului) nu interziceau încheierea acestora cel puțin sub aspectul lucrărilor denumite generic "lucrări suplimentare", care in speța s-a constatat ca au avut un dublu caracter: au reprezentat schimbări de soluții tehnice fiind în același timp lucrări suplimentare fata de proiectul inițial.

Instanța de fond a dispus o expertiză în construcții având ca obiectiv să se stabilească daca lucrările suplimentare aprobate prin actul adițional nr. 2260/1.04.2003 au avut caracterul unor lucrări suplimentare sau doar al unor soluții tehnice, sa se stabilească daca valorile din actele adiționale se regăsesc în materialele și lucrările executate la investiții și daca din aceasta perspectiva exista un prejudiciu cauzat prin semnarea acestor acte, sa se analizeze comparativ procedurile de realizare a lucrărilor suplimentare fata de documentația tehnica contractata.

Astfel, s-a reținut că la data efectuării expertizei expertul a constatat ca imobilul "sediu CJAS " situat in- are un regim de înălțime demisol, parter și doua etaje cu o structura de rezistente din cadre din beton armat turnat monolit cu închideri și compartimentări din zidărie din beton celular autoclavizat și cu închideri cu tâmplărie din profile de aluminiu și geam termopan. de acces intre etaje a fost proiectat din beton armat forma semicirculara. In proiectul inițial acoperișul trebuia sa fie tip terasa necirculabilă și doar o parte acoperiș cu șarpanta din lemn și învelitoare. exterioare urmau sa fie realizate cu tencuieli din de piatra și placaje ceramice. La interior finisajul pardoselilor era prevăzut a se realiza cu mozaic turnat, parchet, gresie, marmura, iar pereții cu var lavabil pe glet. urmau sa fie finisate tot cu zugrăveli lavabile. Expertul a constatat ca fata de proiectul inițial s-au adus o serie de modificări: la demisol s-au mai adăugat trei încăperi, acoperișul tip terasa s-a păstrat doar in parte in locul secundar orientat către strada - Centrala, pentru restul clădirii fiind realizata o șarpantă de lemn pe scaune cu învelitoare din ta-indab, in partea cu accesul la garaje s-a realizat un zid de sprijin cu rol de protecție a accesului la garaje, fațadele imobilului s-au realizat cu granopor color in loc de de piatra și placaje ceramice. In interior s-au realizat pardoseli cu placi de marmura și gresie ceramica din import, s-au realizat lucrări interioare și gletul de ipsos, au fost realizate in parte plăcile ceramice ale pereților din grupurile sanitare, s-au montat o parte din ușile de acces din încăperile imobilului, celelalte uși fiind depozitate la parterul clădirii, a fost montata toata tâmplăria exterioara din profile de aluminiu și geam termopan, au fost realizate în M parte traseele conductelor de instalație sanitare termice și cablaj electric, în câteva camere s-a constatat poziționat scheletul necesar montării tavanelor false și s- constatat ca in doua încăperi de la parter este depozitata marmura și gresia ceramica necesara placării pardoselilor.

Referitor la primul obiectiv, expertul a stabilit ca lucrările din actul adițional 2260/2003 făcute în baza dispoziției de șantier data de proiectant la 10.04.2003 au avut caracterul unor schimbări de soluții tehnice. La al doilea obiectiv expertul a stabilit ca lucrările consemnate în situațiile de lucrări se regăsesc pe teren in cantitățile de lucrări executate efectiv. La obiectivul nr.3 expertul a concluzionat ca de vreme ce lucrările suplimentare si schimbările de soluție au fost făcute și cu acordul proiectantului, soluțiile adoptate reprezintă atât lucrări suplimentare cat și schimbări de soluții tehnice. Expertul a concluzionat așadar ca nu se poate retine un prejudiciu de vreme ce cantitățile de lucrări executate sunt aceleași ca cele din situațiile de lucrări.

Din analiza răspunsului la obiecțiunile aduse a rezultat ca lucrările denumite generic " lucrări suplimentare" sunt cele stabilite prin actele adiționale și executate in M parte conform situațiilor de lucrări decontate, rezultând ca au fost decontate doar cele realizate, expertul a stabilit ca restul din lucrare neexecutat s-a reflectat corect in documentele investiției. Că expertul nu s-a putut pronunțat cu privire la modul in care a fost întocmită documentația pentru lucrările suplimentare.

S-a concluzionat că lucrările suplimentare s-au făcut prin dispoziții de șantier date de proiectant, pentru efectuarea acestora au existat dispoziții de șantier din partea proiectantului și s-au calculat pe baza de S-uri și -( necesare de materiale și note de renunțare ).

Prima instanță a reținut că, întrucât expertul nu a identificat schimbările de soluții tehnice ca fiind schimbări constructive de baza în accepțiunea art. 28 din Ordinul 553/31.05.1999, care a modificat și completat 784/1998 a rezultat ca actele adiționale in care s- convenit efectuarea lucrărilor denumite generic "lucrări suplimentare" nu trebuiau comunicate la Ministerul Finanțelor. Doar in cazul in care se schimbau soluțiile constructive de baza acesta trebuia vizat de Direcția de Specialitate din cadrul Ministerului Finanțelor potrivit art. 28 din Ordinul 553/1999.

De asemenea s-a constatat că din actele dosarului nu rezulta explicit ca cele patru acte adiționale au fost comunicate CNAS Toți inculpații au susținut ca acestea au fost aduse la cunoștința CNAS Instanța a reținut această susținere întrucât finanțarea in continuare a investiției conform modificărilor aduse contractului inițial prin actele adiționale nu se putea face decât daca Ordonatorul secundar de credite și Ordonatorul principal - Ministerul Finanțelor au luat la cunoștință de valoarea actualizata a restului de investiție neexecutat. Pe de altă parte, prima instanță a reținut că Legea finanțelor nr. 500/2002 prevedea obligații clare pentru Ordonatorii de credite in finanțarea și urmărirea realizării investițiilor. Chiar daca normele legale fac referire la împrejurarea încheierii contractelor pentru investiții și la modificarea acestora pe responsabilitatea persoanei juridice achizitoare, aceasta nu exclude răspunderea celorlalți ordonatori de credite pe linie ierarhica in aprobarea finanțării investiției și in urmărirea derulării investiției. Astfel, s-a reținut că potrivit art.19 din Legea 500/2002 Ministerul Finanțelor, ca ordonator principal de credite care a aprobat finanțarea putea bloca sau reduce utilizarea creditelor constatate ca fiind fără temei legal sau fără justificare in bugetele secundari de credite. Ordonatorii terțiari de credite CJAS V, aveau responsabilitatea cheltuirii sumelor primite pentru finanțarea investiției doar in acest scop. Cat privește prelungirea termenului de execuție a investiției prin cele doua acte adiționale încheiate in anul 2003 aceasta a avut la baza împrejurarea ca fondurile de finanțare nu erau trimise CJAS in timp optim, împrejurarea ca însuși AT. a recunoscut prin adresa 1539 posibilitatea încheierii de acte adiționale la contractul de baza și împrejurarea ca astfel cum au declarat inculpații G si, conservarea investiției in lipsa fondurilor necesare continuării lucrărilor ar fi necesitat costuri mai mari decât continuarea lucrărilor. In legătură cu reactualizarea valorilor lucrărilor executate și a restului de executat, aceasta s-a făcut conform art. 1 și 2 din Ordinul 553/1999, în funcție de evoluția preturilor și mai ales conform art. 10.3. din 784/1998. acest articol justifică operațiunea de actualizare fiind invocat in primul rând majorările de salarii pe piața forței de munca, și care este o măsura sociala.

Cu privire la susținerea din Rechizitoriu ca cele 11 note de lucrări suplimentare identificate pe baza cărora s-au făcut lucrările respective și executarea lucrărilor suplimentare respective nu se pute face întrucât erau in afara general, s-a arătat că potrivit art. 1.3. din 784/1998 doar in cazul in care aprobarea general al lucrării era data prin lege și prin lucrările suplimentare se marea valoarea General, atrăgând o alta competenta de aprobare, doar in aceasta situație nu se puteau face lucrări suplimentare. Rezulta ca in toate celelalte situații lucrările suplimentare erau permise.

Prima instanță a dispus și o expertiză contabilă, care a concluzionat că situațiile de plata au corespondent cantitativ cu lucrările confirmate conform clauzelor contractuale, că diferența dintre valoarea lucrărilor real executate și valoarea lucrărilor real decontate este de 3.773.068 mii lei Rol. Punctul de vedere separt exprimat de expertul consilier a fost acela ca valoarea lucrărilor real executate trebuia reactualizata și trebuia de asemenea avuta in vedere și valoarea materialelor depozitate, achiziționate de constructor.

Expertul a stabilit ca valoarea lucrărilor executate este de - mii lei vechi. Sumele plătite de CAS V către constructor sunt in valoare de - mii lei vechi.

În urma obiecțiunilor la expertiză, expertul a arătat că situațiile de lucrări executate și acceptate de beneficiar sunt în valoare de - mii lei vechi, diferențele de preț dintre preturile unitare de aprovizionare de la furnizori și preturile unitare cu care s-au dat la consum conform situațiilor de plata este în valoare de - mii lei vechi. Suma plătită ca organizare de șantier pentru lucrări suplimentare este in valoare de - lei Rol; la data 18.03.2002 sub semnătura inculpatului s-a deblocat integral contul de garanție conform scrisorii de garanție bancara nr. 7/2225/18.03.2002 emisa de BRD Punctul de vedere separat al consilierului expert desemnat la cererea inculpatului și a fost acela ca in valoarea de -lei vechi încasată de constructor nu sunt incluse organizarea de șantier, lucrările cu tâmplăria de aluminiu, o parte din lucrările cu montaj marmura, valoarea materialelor nepuse in opera și care erau depozitate in imobil la data efectuării expertizelor. Acest expert a arătat ca valoarea neactualizata a investiției este de - lei vechi, valoarea actualizata a investiției la data de 31.01.2007 este de - lei vechi.

De asemenea, consilierul expert a stabilit că s-au făcut plăți in valoare de - lei vechi și a rămas de plătit suma de - lei vechi.

Citat in instanța pentru a da lămuriri, expertul contabil a arătat că, in opinia sa, valoarea de -056 lei vechi este diferența dintre valoarea materialelor așa cum apare in facturile furnizorilor de materiale și valoarea care apare in situațiile de lucrări. Că expertul a mai arătat ca nu a verificat facturile încheiate de constructor cu diverși furnizori, ci doar facturile furnizorilor, și ca suma de mai sus reprezintă prejudiciul din cauza.

Punctul de vedere al expertului nu a fost reținut de instanța de fond întrucât prețul materialelor folosite la obiectivul de investiții nu putea fi același cu prețul cu care furnizorii - vindeau materialele acestei societăți. In mod logic societățile furnizoare trebuiau sa aibă un beneficiu din vânzarea materialelor către -, care trebuia sa-si recupereze sumele cu care a achiziționat materialele. Valoarea cu care - a cumpărat materialele trebuia actualizata și nu valoarea din evidentele furnizorilor.

S-a mai reținut că în modul in care la rândul sau - a înregistrat in contabilitate facturile de la furnizori nu are relevanta in prezenta cauza, privește doar modul in care aceasta societate și-a ținut contabilitatea. Această împrejurare nu poate fi imputata inculpaților din prezenta cauza.

În concluzie, verificând facturile înregistrate la CJAS V, garanția de buna execuție și sumele plătite cu titlu de organizare de șantier, prima instanța a reținut că factura fiscala nr. - /3.07.2002 in valoare de - lei vechi, înregistrata spre plata la CJAS V nu are legătură cu materialele folosite la investiția "sediu - CJAS"; și se refera la achiziționarea unor obiecte de mobila ce nu erau destinate investiției,că suma de - lei vechi, organizare de șantier lucrări suplimentare a fost plătita fără temei legal, întrucât pentru lucrările suplimentare nu se aloca sume pentru organizarea de șantier, că in mod greșit s-a deblocat suma de - lei vechi ca si garanție de buna execuție. Conform scrisorii de garanție bancara nr.7/2225/18.03.2002 emis de BRD V, aceasta a înțeles sa răspundă ca si garanție de buna execuție doar in limita sumei de 450.000.000 lei vechi. Pentru valoarea actualizata încasată de constructor expertul a calculat o garanție de buna execuție in suma de - lei vechi. Or, la data de 18.03.2002 a fost ridicată de către constructor toata aceasta sumă.

Instanța de fond a mai reținut că actualizarea sumelor din situația de lucrări, s-a făcut in mod legal, in baza 784/1998 și a Ordinului 553/1999 care a modificat 784/1998. Controlul financiar preventiv a avut ca scop încadrarea in fondurile alocate potrivit actualizării prin actele adiționale a valorii rămase de executat din investiție, actualizare raportata la preturile din luna noiembrie 2000. Însăși rațiunea normelor legale care prevăd actualizarea sumelor pentru investiții a avut la baza majorările preturilor pe piața forței de munca, garantarea salariului minim stabilit prin lege anual, inflația și modificarea preturilor materialelor. Acestea sunt principii de baza in economia de piața.

După data sesizării instanței, valoarea investiției a fost stabilita de o Comisie formata din reprezentanți ai CNAS și Ministerului Finanțelor la peste 38 de miliarde lei vechi, recunoscându-se implicit valoarea actualizata prin actele adiționale, valoarea actualizata a situațiilor de lucrări și fiind justificată astfel suma plătita antreprenorului in total. Daca in evidenta mijloacelor fixe CNAS aceasta clădire apare evaluata la 38 miliarde lei vechi este lipsit de rațiune punctul de vedere a potrivit căruia trebuia realizata cu suma stabilita in proiectul inițial. CNAS nu poate pretinde realizarea unui profit fiind o entitate cu regim special.

Astfel s-a reținut că in ce-i privește pe inculpații G si, actele adiționale s-au încheiat in mod legal. Aceștia erau ținuți de contractul de baza a cărui finanțare a fost aprobata de Ministerul Finanțelor, care acordat fondurile necesare executării investiției. C puțin in primul an, aceste fonduri au fost de aproximativ 8 miliarde de lei vechi.

De asemenea s-a mai reținut că la CJAS s-au făcut anual controale de către Curtea de Conturi, care a dat descărcare de gestiune pentru anii 2001,2002,2003, 2004.

Or, in situații in care Curtea de Conturi ar fi constatat încălcări ale normelor financiare in vigoare nu ar fi dat descărcare de gestiune și ar fi sesizat Ministerul Finanțelor pentru întreruperea finanțării.

Totodată, s-a reținut că, potrivit situațiilor de plăți făcute de către - 95 SA Focsani, în anul 2001 CJAS a făcut plăți in valoarea totala de - lei vechi, in anul 2002 in valoare totala de - lei vechi, in anul 2003 in valoare totala de - lei vechi iar in 2004 plăți de - lei vechi. Ultima plata s-a făcut cu ordinul de plata 3175/30.07.2004, aprobat și semnat de inculpatul - și a fost in valoare de 300 milioane lei vechi. Că după aceasta data nu s-au mai făcut plăți către - nu au mai fost avizate situații de lucrări și facturi. Fondurile venite pentru anul 2005 alocate prin CNAS în suma de 5 miliarde lei vechi au fost restituite. La data de 29.04.2005 - a restituit potrivit încheierii Curții de Conturi care a dat descărcare de gestiune și pentru anul 2004, către CJAS V, suma de - lei vechi.

În consecință, prima instanță a reținut că încredințarea directa a contractului către - 95 s-a făcut in mod nelegal, cu încălcarea dispozițiilor /1993 privind achizițiile publice, ca in urma executării acestui contract s-a cauzat un prejudiciu CNAS care a alocat fondurile pentru executarea obiectului contractului compus din contravaloarea unor materiale facturate dar care nu au legătură cu investiția, suma plătita cu titlu de organizare de șantier pentru lucrări suplimentare și suma deblocată in mod nelegal ce constituia garanție de buna execuție și trebuia reținuta de CJAS Instanța a reținut de asemenea ca actele adiționale au fost încheiate in mod legal in ce-i privește pe inculpații si ce aveau obligația executării contractului de baza, ca actualizarea lucrărilor efectuate s-a făcut in mod legal și ca ultima plata și prin urmare ultimului raport juridic relevant in cauza s-a consumat la 30.07.2004. Că nu prezintă interes și relevanta in cauza daca ulterior constructorul mai efectuat lucrări ori a facturat aceste lucrări câtă vreme acestea nu au fost decontate.

Instanța de fond mai reținut, în ce-l privește pe inculpatul -, ca prin îndeplinirea defectuoasa a atribuțiilor de serviciu in calitatea sa de director general și președinte - director general al CJAS V și a atribuțiilor legale stabilite pentru atribuirea contractelor de executare a investițiilor acesta încheiat contractul 6895/30.11.2000 cu încălcarea normelor legale. Din modul in care inculpatul - a procedat la încredințarea directa către - 95 instanța a reținut ca acesta a acționat cu intenție indirecta, respectiv a acceptat producerea unui prejudiciu Casei Naționale de Asigurări de Sănătate in timpul executării contractului nr. 6895/30.11.2000, când a revenit in funcția de președinte - director general al CJAS Chiar și pana la efectuarea ultimei plăți inculpatul avea obligația sa verifice modul in care s-a plătit organizarea de șantier pentru lucrările suplimentare ce au făcut obiectul actului adițional 1/2004 și garanția de buna execuție. Acestea erau nu doar îndatoriri din fisa postului ci si îndatoriri legale prevăzute in normele ce reglementau finanțarea și executarea investiției.

În ce-i privește pe inculpații și instanța a reținut ca prin plata către - 95 SA a sumelor reținute mai sus, pe care potrivit îndatoririlor de serviciu in calitate de director general, președinte - director general și respectiv director economic aveau obligația sa le verifice sub aspectul legalității, si-au încălcat in mod repetat îndatoririle de serviciu, îndeplinind defectuos atribuțiile de serviciu și au adus astfel un prejudiciu patrimonial CNAS

Întrucât in cauza nu sunt date certe din care sa rezulte ca acești doi inculpați si-au încălcat cu intenție îndatoririle de serviciu, instanța a apreciat ca îndeplinirea defectuoasa a atribuțiilor de serviciu prin plata acestor sume, care reprezintă un prejudiciu patrimonial, s-a făcut din culpa.

Apărarea inculpatului - care a susținut că nu e vinovat dacă s-a cauzat un prejudiciu CNAS Baf ost înlăturată, întrucât s-a reținut că acesta a încredințat contractul in mod nelegal, neexistând avizul prevăzut de lege pentru încredințarea directa a contractului, nefiind îndeplinite și alte condiții legale referitoare la criteriile de calificare ale ofertantului.

Apărarea inculpaților G și de asemenea a fost înlăturată întrucât instanța a reținut ca s-a creat un prejudiciu și ca si-au îndeplinit defectuos atribuțiile din fisa postului si atribuțiile legale pe care le aveau in executarea unui contract de investiții.

S-a mai reținut că inculpatul - a fost trimis in judecată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz in serviciu in forma calificată prev. de art. 13/2 rap. la art.17 lit.d din legea 78/2000, cu aplicarea art.248, 248/1 și art. 41 al.2

Cod Penal

Legea 78/2000 a fost modificată prin Legea 521/24.11.2004, care a incriminat ca fapta de corupție abuzul in serviciu contra intereselor publice. Aceasta Lege a intrat in vigoare la 29.11.2004 și este aplicabilă faptelor de abuz in serviciu comise la data intrării in vigoare a acesteia.

În speța de față, ultimul act de executare s-a comis la data de 30.07.2004 când s-a făcut ultima plata către - 95 SA și tot la aceasta data s-a și consumat infracțiunea de abuz in serviciu care este o infracțiune de prejudiciu.

In consecință întrucât ultimul act de executare a fost la 30.07.2004 iar infracțiunea de abuz in serviciu in forma continuata se epuizează in momentul săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni, după data de 30.07.04 inculpatul nemaidispunând plăți, fata de disp. art.13 instanța Cod Penal procedat la schimbarea încadrării juridice, potrivit infracțiunii reținute.

S-a mai reținut că inculpații și au fost de asemenea trimiși in judecată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice in forma calificată prev. de art.13/2 rap. la art. 17 lit. d din Legea 78/2000 cu aplicare 248, 248/1 și art. 41 al. 2.Cod Penal Întrucât in cauza instanța a reținut ca aceștia nu au acționat cu intenție, ci din culpă, având in vedere ca așa cum s-a reținut in cauza nu sunt aplicabile disp. Legii 78/2000 modificată prin Legea 521/2004, fata de disp. art.13 instanța Cod Penal a procedat de asemenea la schimbarea încadrării juridice potrivit infracțiunilor reținute.

In ce privește infracțiunea de fals prev. de art. 17 lit. c din 78/2000 rap. la art. 290.Cod Penal cu aplicare art. 41 al. 2.Cod Penal constând in aceea ca inculpații au acceptat la plata documente financiar contabile ale antreprenorului care nu sunt reale, pentru care toți trei inculpați au fost trimiși in judecată, prin schimbarea încadrării juridice in baza art. 11 pct. 2 lit.a p Cod Penal și 10 lit. d C.P.P. cu aplicare art. 13.Cod Penal instanța i-a achitat pe inculpați pentru infracțiunea de fals prev. de art. 290.Cod Penal S-a reținut că daca ar fi fost identificată o fapta de fals aceasta nu putea fi încadrata la art. 17 lit. c din Legea 78/2000 întrucât falsul ar fi trebuit comis în legătură cu infracțiunea de abuz in serviciu incriminata de art. 13/2 din LEGE 78/2000. Instanța a reținut ca în speță nu este aplicabila legea 78/2000 așa cum a fost modificată prin legea 521/2004, infracțiunea de abuz în serviciu reținuta în sarcina inculpatului - fiind cea prevăzută de art. 248.Cod Penal, legea generala. In al doilea rând, în speță nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals întrucât inculpații nu aveau obligația sa verifice valorile din facturile respective, acestea erau verificate sub aspect cantitativ și calitativ de dirigintele de șantier, inculpații nu aveau obligația sa verifice furnizorii antreprenorului și nici modul în care antreprenorul își ținea contabilitatea. In al treilea rând inculpații nu au contrafăcut scrierea, subscrierea vreuneia din documentele la care s-a făcut referire.

În ce privește latura civila a cauzei, s-a constituit parte civila în cauza CNAS cu suma reactualizata de -,82 lei Ron și dobânda legala aferentă până la achitarea debitului. Întrucât instanța a reținut drept prejudiciu suma de - lei Ron în temeiul art. 14.C.P.P. coroborata cu art. 998.civ. a obligat inculpații în solidar la plata către CNAS Baa cestei sume. In ce privește dobânda legal aferenta instanța de fond a apreciat ca nu se poate acorda întrucât aceste sume au fost deja actualizate.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel Parchetul, cei trei inculpați și partea civilă.

Astfel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Serviciul Teritorial Galația arătat că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică pentru greșita condamnare a inculpaților -, G și pentru infracțiuni nededuse judecății și pentru care nu a fost pusă în discuție schimbarea încadrării juridice; greșita achitare a inculpaților pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată; greșita modalitate de individualizare a executării pedepselor aplicate; greșita soluționare a laturii civile.

Inculpatul - prin apărător a criticat soluția primei instanțe susținând că aceasta a încălcat dreptul la apărare al inculpatului, nepunând în discuție schimbarea de încadrare juridică, de asemenea a susținut că nu era competent să efectueze urmărirea penală în cauză și, pe cale de consecință, actul de sesizare al instanței este lovit de nulitate, că inculpatul a fost trimis în judecată pentru fapte care nu erau prevăzute ca infracțiuni la momentul săvârșirii acestora, și că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu.

Astfel, a arătat că primul motiv de apel al acestuia coincide cu motivul de apel al parchetului, respectiv că prin nepunerea în discuție a schimbării de încadrare juridică instanța de fond a încălcat dreptul la apărare al inculpaților.

Un al doilea motiv de critică s-a referit la competența materială a DNA în efectuarea actelor de urmărire penală. S-a susținut că Legea 78/2000- care reglementează infracțiunile de corupție, face o distincție clară între infracțiunile de corupție, cele în legătură cu corupția, infracțiuni asimilate corupției și nu toate acestea sunt date în sfera de competență a DNA care ar fi putut să fie atrasă dacă prejudiciul ar fi depășit suma de 1 milion Euro. Un al doilea argument în susținerea acestei ipoteze este și evoluția legislației care incriminează infracțiunea, art. 13²din Legea 78/2000 fiind introdus prin Legea 521/2004 care a apărut în noiembrie 2004, în vreme ce faptele sunt comise anterior acestei date. Potrivit legislației CEDO legea penală nu retroactivează, deci inculpatul nu putea fi cercetat pentru fapte care nu erau incriminate la acel moment.

Referitor la infracțiunea de abuz în serviciu, consideră că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni. Conform expertizelor efectuate s-a constatat că valoarea investiției a fost de circa 24 miliarde lei vechi, valoarea plăților decontate de circa 20 miliarde lei vechi, iar conform sentinței civile nr. 88/2008 a Tribunalului Vrancea - Secția Comercială și de contencios Administrativ, CAS a fost obligată către - " 95" SA la 188.057,831 lei, stabilindu-se astfel că CAS nu a suferit nici un prejudiciu, dimpotrivă este debitoare. Cum hotărârea instanței civile are autoritate de lucru judecat în fața instanței penale și cum în cauză este dovedit că nu este vorba de nici un prejudiciu, nu poate fi vorba despre comiterea vreunei infracțiuni. În ce privește investiția, realizarea unui nou sediu pentru CAS V era o necesitate întrucât aceasta funcționa într-o locație care nu-i aparținea. Mai mult, Ministerul Finanțelor a alocat în fiecare an sumele necesare, s-a efectuat descărcarea de sume și atâta timp cât au existat aprobările necesare nu se poate reține elementul intențional al infracțiunii de abuz în serviciu. De altfel, toate lucrările au fost aprobate de dirigintele de șantier și verificate din punct de vedere al controlului preventiv.

De asemenea, în perioada de după încheierea contractului, respectiv decembrie 2000 - aprilie 2004, inculpatul - nu a mai deținut funcția de director general al CAS, astfel că în mod greșit prima instanță a reținut că trebuie să răspundă pentru o sumă din perioada în care nu avea o funcție de conducere.

Pentru aceste motive, inculpatul - a solicitat admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Inculpatul G prin apărător, a invocat, în esență, aceleași motive de apel ca și inculpatul -, în sensul că prima instanță nu a pus în discuție schimbarea încadrării juridice, că actul de sesizare al instanței este lovit de nulitate întrucât nu avea competența materială să efectueze urmărirea penală în cauză, că inculpatul trebuia achitat în baza dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d cod procedură penală în ceea ce privește infracțiunea de neglijență în serviciu și că instanța de fond nu a soluționat corect nici latura civilă a cauzei.

Inculpata prin motivele scrise și susținute de apărător, a criticat soluția primei instanțe susținând că aceasta nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu întrucât nu și-a încălcat îndatoririle de serviciu, nu a uzat de controlul financiar preventiv pentru factura finală nr. -/03.07.2002 în valoare de 477.243.754 lei vechi, factură ce nu a fost decontată niciodată din contul CJAS V în contul - 95, că nu a vizat la plată suma de 133.207.546 lei vechi, reprezentând organizare de șantier pentru lucrări suplimentare, că nu a vizat deblocarea sumei de 601.787.000 lei vechi ce reprezintă garanție de bună execuție sau vreo altă sumă și că prejudiciul nici nu există în realitate, suma de 4.393.706.452 lei vechi nefiind plătită nici la ora actuală.

Prin decizia penală nr. 155/22.05.2009, Tribunalul Vranceaa admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție -Serviciul Teritorial Galați, a desființat în parte hotărârea primei instanțe și, în rejudecare:

A înlăturat din încadrarea juridică a faptelor privind pe inculpații -, G și aplicarea dispozițiilor art. 13 Cod penal.

A menținut restul dispozițiilor sentinței.

A respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații -, G, și partea civilă Casa Națională de Asigurări de Sănătate

Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut, în esență, că în mod corect instanța de fond a procedat laschimbarea încadrării juridice, în ceea ce îl privește pe inculpatul - din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prev.de art.13²raportat la art.17 lit.d din Legea nr.78/2000 cu art.248, art.248¹cod penal și art.41 al.2 cod penal în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prev.de art.248 cod penal cu art.41 al.2 cod penal.

Astfel, tribunalul a constatat că Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție a fost modificată prin Legea nr.521/24.11.2004, lege ce a fost publicată în nr.1123/29.11.2004 intrată în vigoare la 29.11.2004 și care încriminează ca faptă de corupție abuzul în serviciu contra intereselor publice prin introducerea unui nou articol respectiv art.13². Întrucât, ultimul act de executare al infracțiunii de abuz în serviciu a fost comis la data de 30.07.2004 când s-a făcut ultima plată către - 95 SA, tribunalul a considerat că nu poate fi reținută în sarcina inculpaților forma calificată a infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 13 raportat la art. 17 lit.d din Legea nr. 78/2000, deoarece astfel ar fi încălcat principiul neretroactivității legii penale, prevăzut de art. 11 din Codul penal.

Tribunalul a reținut, de asemenea, că tot în mod corect prima instanță, din același raționament, a constatat că nici în cazul inculpaților G și nu se poate face aplicarea dispozițiilor art. 13²din Legea nr. 78/2000 și, dat fiind că aceștia și-au încălcat din culpă îndatoririle de serviciu, a dispus schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de neglijență în serviciu, în formă continuată prevăzută de art. 249 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal.

În ce privește infracțiunea de fals, prevăzută de art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că inculpații au acceptat la plată documentele financiare contabile ale antreprenorului, care nu sunt reale, tribunalul a considerat, pentru argumentele mai sus prezentate, referitoare la momentul epuizării infracțiunii, că în mod corect prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal și tot în mod corect a dispus achitarea inculpaților în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a referitor la art. 10 lit. d din pr.pen. deoarece obligația de a verifica sub aspect cantitativ și calitativ facturile și situațiile de lucrări nu revenea acestora, ci dirigintelui de șantier.

Referitor la competența organului de urmărire penală, prima instanță a considerat că, atâta timp cât acest aspect nu a fost indicat până la încheierea dezbaterilor la instanța de fond, această neregularitate nu mai poate fi soluționată în apel.

Totodată, verificând actele și lucrările dosarului instanței de fond, tribunalul a constatat că aceasta a respectat dispozițiile art.334 cod procedură penală privind schimbarea încadrării juridice deoarece, prin încheierea din 4.07.2007 instanța de fond a repus cauza pe rol pentru reluarea dezbaterilor, pentru a se face lămuriri pentru situația de fapt, în vederea calificării încadrării juridice.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, tribunalul a constatat că prima instanță a ținut cont de criteriile generale de individualizare prev.de art.72 cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al fiecăreia din infracțiuni, împrejurările în care au fost comise, faptul că la executarea investiției s-a urmărit un scop de interes general, contextul social în care au fost comise.

Împotriva celor două hotărâriau declarat recursParchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Galați, precum și cei trei inculpați, criticând-le ca nelegale și ca netemeinice, pentru motivele prezentate pe larg în partea introductivă a prezentei decizii.

Astfel, Parchetul a invocat, în esență, ca motive de nelegalitate, următoarele:

-greșita condamnare a inculpaților G și pentru infracțiuni nededuse judecății și pentru care nu s-a dispus schimbarea încadrării juridice;

-greșita încadrare juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului -;

-greșita achitare a inculpaților pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată;

-greșita modalitate de individualizare a pedepselor și a modalității de executare a acestora;

-greșita soluționare a laturii civile.

De asemenea, Parchetul a invocat netemeinicia hotărârilor recurate sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaților, susținând că, în raport cu amploarea activității infracționale și cu valoarea Map agubei cauzate părții civile, s-ar fi impus aplicarea unor pedepse mai aspre, cu executare efectivă.

Inculpatul - a invocat nelegalitatea celor două hotărâri, pentru următoarele motive:

1)Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de apel pe care le-a invocat, omițând să se pronunțe cu privire la următoarele aspecte:

-încălcarea de către prima instanță a dreptului la apărare, prin omisiunea de a pune în discuție schimbarea încadrării juridice;

-actul de sesizare al instanțe este lovit de nulitate absolută, deoarece nu era competent să efectueze urmărirea penală;

-inculpatul a fost trimis în judecată pentru fapte care nu erau prevăzute ca infracțiuni la momentul săvârșirii acestora;

-în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu.

2)În mod nelegal a fost citată, în calitate de parte civilă, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în loc de Casa de Asigurări de Sănătate V, care are personalitate juridică, potrivit prevederilor art. 267 alin. 1 din Legea 95/2006.

Inculpatul Gai nvocat, de asemenea, nelegalitatea deciziei pronunțate de către instanța de prim control judiciar, determinată de faptul că tribunalul a omis să se pronunțe asupra unora dintre motivele de apel pe care inculpații le-au susținut.

De asemenea, acest inculpat a criticat modul de soluționare a laturii civile a cauzei, susținând că în mod greșit au fost obligați în solidar la plata în întregime a despăgubirilor civile, fără a se stabili legătura de cauzalitate dintre faptele fiecărui inculpat și prejudiciul cauzat părții civile.

Inculpata a criticat hotărârile recurate ca nelegale, deoarece schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa a fost făcută cu nerespectarea prevederilor art. 334 din Codul d e procedură penală, fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare.

De asemenea, inculpata a susținut că nu se face vinovată de niciuna dintre infracțiunile reținute în sarcina sa și că nu a avut nicio participație la faptele prin care se reține că a fost prejudiciată partea civilă.

Recursurile sunt fondate, pentru următoarele considerente:

Examinând Decizia penală nr. 155/22.05.2009 a Tribunalului Vrancea, în raport de motivele de recurs, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 385⁷alin. 3 din Codul d e procedură penală, Curtea constată că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unor motive de apel și a unor cereri esențiale, de natură să garanteze drepturile procesuale ale acestora și să influențeze soluția procesului.

1). Unul dintre motivele de apel invocate de inculpați s-a referit la nulitatea actului de sesizare a instanței, determinată de nerespectarea de către organul de urmărire penală a normelor privitoare la competența după materie.

Sub acest aspect, inculpații au susținut, în esență, că, potrivit prevederilor art. 13 alin. 1 lit. a și b din nr.OUG 43/2002, legiuitorul a stabilit competența specială a în raport de valoarea pagubei (art. 13 alin. 1 lit. a) sau în raport de calitatea persoanei (art. 13 alin. 1 lit. b), dar numai pentru infracțiunile de corupție, prevăzute în secțiunea a 2-a a Legii 78/2000, nu și pentru infracțiunile asimilate infracțiunilor de corupție (secțiunea a 3-a, art. 10-16), infracțiunile în legătură directă cu infracțiunile de corupție (secțiunea a 4-a, art. 17-18) sau infracțiunile împotriva intereselor financiare ale Comunității Europene (secțiunea 4¹, art. 18¹-18⁵).

Întrucât infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză (respectiv infracțiunea prevăzută de art. 13²raportat la art. 17 lit. d din Legea nr. 76/2000, cu referire la art. 248 și art. 248¹din Codul penal și infracțiunea prevăzută de art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 290 din Codul penal) nu sunt infracțiuni de corupție, ci infracțiuni asimilate celor de corupție, inculpații au susținut că, potrivit art. 13 alin. 4 din OUG 43/2001, competența de efectuare a urmăririi penale nu revine A, ci parchetelor de pe lângă instanțe, potrivit dispozițiilor Codului d e procedură penală.

În susținerea acestui motiv de apel, inculpații au depus Sentința penală nr. 647/23.04.2008, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Focșani, rămasă definitivă (fila 262), sentință prin care instanța a constatat nulitatea absolută a urmăririi penale efectuată de față de inculpatul (trimis în judecată în urma disjungerii, pentru complicitate la infracțiunile reținute în sarcina celor trei inculpați din prezenta cauză), dispunând, potrivit art. 332 alin. 2 din Codul d e procedură penală, restituirea cauzei la procuror, pentru refacerea urmăririi penale.

Deși prin motivele de apel cei trei inculpați au invocat incidența prevederilor art. 332 alin. 2 din Codul d e procedură penală, solicitând să se constate nulitatea absolută a urmăririi penale, determinată de nerespectarea dispozițiilor privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, nulitate care ar atrage restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, instanța de prim control judiciar nu a analizat cererea inculpaților, ci s-a limitat să constate că "această neregularitate nu mai poate fi soluționată în apel", deoarece nu a fost invocată până la încheierea dezbaterilor la instanța de fond.

Or, această constatare contravine prevederilor art. 380, cu referire la art. 379 pct. 2 lit. b din Codul d e procedură penală, texte din care rezultă că atunci când instanța de apel constată existența vreunuia dintre cazurile prevăzute de art. 332 alin. 2, ea trebuie să dispună restituirea cauzei la procuror, pentru a lua măsuri în vederea refacerii urmăririi penale.

Prin urmare, instanța de apel era obligată să examineze cererea formulată de inculpați, privind constatarea nulității actului de sesizare și să stabilească dacă sunt sau nu incidente prevederile art. 332 alin. 2 din Codul d e procedură penală.

2). O altă cerere esențială a inculpaților, asupra căreia instanța de apel nu s-a pronunțat, este aceea de a se constata inexistența prejudiciului reținut în sarcina lor prin hotărârea primei instanțe, prejudiciu în lipsa căruia nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu sau de neglijență în serviciu.

În susținerea acestui motiv de apel, inculpații au depus Sentința civilă nr. 88/19.06.2008, pronunțată de Tribunalul Vrancea, Secția Comercială, în dosarul nr-, sentință prin care pârâta Casa de Asigurări de Sănătate V (partea civilă din prezenta cauză) a fost obligată la plata sumei de - lei (ROL) către reclamanta - 95 SA F, reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcție executate și neplătite, în baza contractului de execuție lucrări nr. 6895/30.11.2000.

În opinia inculpaților, această hotărâre definitivă a instanței civile clarifică o chestiune prealabilă a prezentului proces penal și, conform prevederilor art. 44 alin. 3 din pr.pen. ea are autoritate de lucru judecat în ceea ce privește inexistența vreunui prejudiciu al părții civile V, în legătură cu faptele penale ce le sunt imputate.

Tot pentru a dovedi inexistența prejudiciului, inculpații au depus la dosarul de apel, Raportul de expertiză întocmit de expertul contabil, în dosarul nr- al Judecătoriei Focșani (care, așa cum am mai arătat, îl privește pe inculpatul, trimis în judecată, în urma disjungerii, pentru complicitate la faptele reținute în sarcina celor trei inculpați din prezenta cauză). Din concluziile acestui Raport de expertiză rezultă, în esență, că partea civilă V nu a suferit nici un prejudiciu în legătură cu încheierea și executarea contractului nr. 6895/30.11.2000.

În sfârșit, inculpații au depus la dosarul de apel Hotărârea nr. 56/23.05.2008 a Comisiei Superioare de disciplină din cadrul R (fila 256) prin care expertul contabil - a fost sancționat disciplinar, reținându-se că, în legătură cu efectuarea expertizei contabile în prezenta cauză, a încălcat mai multe norme și principii din Codul etic al experților. Printre altele, s-a reținut că expertiza contabilă conține erori care au influențat concluziile formulate la obiectivele stabilite de instanță și că expertul nu a respectat normele profesionale privind calitatea.

Această hotărâre a Comisiei de disciplină, chiar dacă are caracter extrajudiciar, ridică semne de întrebare asupra concludenței și relevanței expertizei contabile, expertiză care constituie principala probă în baza căreia prima instanță a reținut existența prejudiciului și, implicit, vinovăția inculpaților pentru infracțiunile de abuz în serviciu și respectiv de neglijență în serviciu.

Deși toate cele trei înscrisuri mai sus menționate nu au fost cunoscute de către instanța de fond (ele neexistând la data soluționării cauzei în primă instanță), ci au fost prezentate de inculpați direct în apel, instanța de prim control judiciar nu le-a supus niciunei analize, ci le-a ignorat în totalitate, limitându-se să reia integral considerentele în baza cărora prima instanță a ajuns la concluzia că, prin neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, cei trei inculpați au cauzat părții civile V un prejudiciu de 121.163 lei RON.

3). O altă critică formulată de inculpați prin motivele de apel s-a referit la faptul că prima instanță nu a stabilit, pentru fiecare în parte, care sunt actele considerate ca fiind încălcări sau neîndepliniri ale atribuțiilor de serviciu și nu a clarificat dacă există legătură de cauzalitate între aceste acte și pretinsul prejudiciu cauzat părții civile.

Sub acest aspect, se constată că în perioada noiembrie 2000- mai 2005, în care se reține prin actul de inculpare că a fost săvârșită infracțiunea de abuz în serviciu, în formă continuată, inculpații - și G s-au succedat în funcția de director general al V (primul în intervalul 01.10.2000 -18.12.2000 și începând cu 30.04.2004 - până în prezent, iar al doilea, în perioada 18.12.2000 - 30.04.2004), astfel că fiecare dintre ei a săvârșit doar o parte dintre presupusele acte materiale ale infracțiunii. În ce o privește pe inculpata, se reține că aceasta a îndeplinit funcția de director economic în toată perioada, dar nu a participat la toate actele considerate ca fiind îndeplinite prin încălcarea îndatoririlor de serviciu (spre exemplu, nu a făcut parte din - de licitație și nu a acordat viza de control financiar preventiv pentru contractul nr. 6895/30.11.2000, prin care investiția a fost încredințată direct - 95 SA, deși nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de lege).

În raport cu caracterul personal aș răspunderii penale, apare ca vădit nelegală reținerea de către prima instanță a unei vinovății "colective" a inculpaților pentru toate actele de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a îndatoririlor de serviciu (vinovăție reținută sub forma intenției, în cazul inculpatului - și sub forma culpei, în cazul celorlalți doi inculpați), și tot nelegală apare angajarea răspunderii civile delictuale a tuturor inculpaților pentru întregul prejudiciu, fără a se stabili existența legăturii de cauzalitate cu faptele fiecăruia dintre ei.

Aceste clarificări sunt necesare nu numai pentru corecta stabilire a întinderii răspunderii penale și civile a fiecăruia dintre inculpați, ci și pentru stabilirea legii penale aplicabile, dat fiind că în intervalul de timp în care se reține prin actul de inculpare că au fost săvârșite faptele de abuz în serviciu și de fals în înscrisuri sub semnătură privată a intervenit o lege penală specială care încriminează aceste fapte, respectiv textele art. 13²și art. 17 lit.c din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 521/2004, publicată în Of. 1123/29.11.2004.

4). Atât inculpații, cât și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați, au invocat prin motivele de apel nelegalitatea hotărârii primei instanțe, întrucât schimbarea încadrării juridice a faptelor s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 334 din Codul d e procedură penală.

Instanța de apel a considerat în mod corect că este vorba de o nulitate relativă,care poate fi acoperită, astfel că, la termenul din 23.05.2008, a pus în discuția părților, din oficiu, oportunitatea schimbării încadrării juridice, după cum urmează:

-din infracțiunea prevăzută de art. 13²din Legea 78/2000, raportat la art. 17 lit. d din Legea 78/2000, în referire la art. 248 Cod penal și art. 248¹Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 Cod penal, raportat la art. 248¹Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și din infracțiunea prevăzută de art. 17 lit. c din Legea 78/2000, raportat la art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

După cum se poate observa, nici prin această încheiere, și nici prin încheierea din 15.05.2009, când au avut loc dezbaterile, instanța de apel nu a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice pentru inculpații și G, din infracțiunea de abuz în serviciu în infracțiunea de neglijență în serviciu, fiind astfel încălcat dreptul la apărare al celor doi inculpați.

Față de considerentele mai sus arătate, reținând că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru inculpați, de natură să garanteze drepturile acestora să se influențeze soluția procesului, Curtea constată incidența cazului de casare prevăzut de art. 385⁹alin. 1 pct. 10 din Codul d e procedură penală.

În consecință, având în vedere dispozițiile art. 385¹⁵pct. 2 lit. c din Codul d e procedură penală, Curtea va admite atât recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție -Serviciul Teritorial Galați, cât și recursurile declarate de cei trei inculpați, va casa Decizia penală nr. 155/22.05.2009 a Tribunalului Vrancea și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Vor fi menținute actele efectuate până la termenul de judecată din 15 mai 2009, când au avut loc dezbaterile.

Instanța de rejudecare se va pronunța asupra tuturor motivelor de apel invocate, va clarifica chestiunile arătate la pct. 1-4 din considerentele prezentei decizii și va lămuri cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza probelor deja administrate sau a altor probe noi, pe care le va considera necesare.

Pentru clarificarea aspectelor arătate la pct. 2 și 3 din considerentele prezentei decizii, instanța de apel va aprecia asupra oportunității efectuării unei noi expertize contabile.

De asemenea, instanța de rejudecare va avea în vedere toate celelalte critici formulate prin motivele de recurs și se va conforma prevederilor art. 385 din Codul d e procedură penală, privind limitele rejudecării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție -Serviciul Teritorial Galați și de inculpații (fiul lui - și, născut la 01.01.1953, CNP - - domiciliat în F, - nr. 1,.1,.14, județul V), ( fiul lui și, născut la data de 25.10.1951 în F, CNP - - domiciliat în A, str. -, Bloc 121,. 7, județul V) și (fiica lui - și, născută la data de 01.01.1949 în, județul S, domiciliată în F,-,. 7, județul V) împotriva deciziei penale nr. 155/22.05.2009 a Tribunalului Vrancea pronunțată în dosarul nr- (sentința penală nr. 1904/12.10.2007 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosar nr-)

Casează decizia penală nr. 155 /22.05.2009 a Tribunalului Vrancea și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Menține actele efectuate până la data de 15 mai 2009.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata, în sumă de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Galați.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică azi, 26.01.2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

Grefier,

-

Red.

CT/ 2 ex.

11.02.2010

Fond:

Apel:

Președinte:Constantin Cârcotă
Judecători:Constantin Cârcotă, Liviu Herghelegiu, Ion Avram

Vezi şi alte speţe de drept penal: