Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Sentința 56/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr. 1222/2/2008

436/2008

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ

SENTINȚA PENALĂ NR. 56

Ședința publică din data de 04 martie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Cîrstoiu Veronica

GREFIER: G -

*****************

MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție este reprezentat de procuror Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror.

Pe rol fiind judecarea cauzei penale privind pe inculpații, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită și trafic de influență, prev de art, 254 alin. 1 Cod penal rap. la art. 7 alin. 1 din legea nr. 78/2000 și art. 257 Cod penal.. la art. 7 alin. 3 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și inculpatul trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev de art. 257 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul, personal și asistat de apărător ales și inculpatul, personal și asistat de apărător ales.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Curtea precizează că a dispus repunerea cauzei pe rol în vederea luării unui supliment de declarație inculpatului.

Curtea procedează la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.

Curtea având în vedere că la termenul precedent, din oficiu s-a pus în discuție posibilitatea schimbării încadrării juridice a unei fapte, pune în vedere părților, inculpaților prin apărători și personal în ultimul cuvânt să pună concluzii și pe acest aspect.

Apărătorii aleși ai inculpaților și arată că își mențin concluziile formulate la termenele din 14.01.2009 și 04.02.2009.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază că la acest moment, declarațiile suplimentare ale inculpaților nu au furnizat informații de natură a putea fi convertite în elemente probatorii concludente și pertinente care să conducă la o altă încadrare juridică a faptei.

Arată că menține concluziile pe fondul cauzei, astfel cum au fost dezvoltate și motivate la termenul din 14 ianuarie 2009, cât și cele date la termenul anterior astfel cum au fost reiterate inclusiv în ceea ce privește respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice față de motivele arătate la acel termen.

Să se aibă în vedere cauza Miliniene contra Lituaniei hot CEDO din data de 24.06.2008, în care CEDO a stabilit că organele judiciare nu au avut un rol abuziv față de obligația lor de a verifica plângerile penale. S-a apreciat că rolul organelor de urmărire penală nu au fost factorul determinant în desfășurarea evenimentelor. De asemenea s-a considerat că nu se poate reține că organele de anchetă au inițiat activitatea infracțională, nefiind încălcate dispozițiile prev de art. 6 paragraful 1 CEDO.

Conform art. 202 alin. 1 teza I Cod de procedură penală, organele de urmărire penală sunt obligate să strângă probele necesare pentru aflarea adevărului, în scopul justei soluționări a cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public subliniază și menține concluziile de condamnare a inculpatului la pedepse privative de libertate în regim de detenție, cu executare, considerând că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor astfel cum au fost arătate și dezvoltate.

Inculpatul, personal arată că este de acord cu apărătorul său și cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei de luare de mită.

Inculpatul lasă la aprecierea instanței, modul de soluționare a cererii de schimbare a încadrării juridice

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Rechizitoriul nr.17/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Corupției, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr-, au fost trimiși în judecată inculpații și; primul inculpat a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, reținându-se în sarcina sa comiterea infracțiunilor de luare de mită - prevăzută de art.254 alin.1 Cod penal, raportat la art.7 alin.1 din Legea nr.78/200 și trafic de influență - prevăzută de art.257 Cod penal, raportat la art.7 alin.3 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal; al doilea inculpat, cercetat în stare de libertate, a fost trimis în fața instanței sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art.257 Cod penal, raportat la art.6 din Legea nr.78/2000.

În fapt, s-a reținut că, în cursul lunii decembrie 2008, inculpatul, ofițer de poliție cu gradul profesional de subinspector în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului I - Poliția Orașului, Biroul Cercetări Penale, a primit suma de 500 lei (RON) de la denunțătorul, pentru instrumentarea cu celeritate a unei cauze penale în care acesta din urmă era cercetat pentru infracțiuni referitoare la regimul circulației pe drumurile publice.

De asemenea, s-a reținut că, în cursul aceleiași luni, inculpatul a pretins de la denunțătorul suma de 2.000 euro, pe care a primit-o în ziua de 30.01.2008, când s-a procedat la constatarea infracțiunii flagrante, pentru primirea acestui folos inculpatul susținând, față de denunțător, că va transmite banii avocatului, care are posibilitatea de a interveni pe lângă un procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătoria C, pentru a-l determina pe magistratul în cauză ca, în schimbul celor 2.000 euro care urmau să-i fie remiși în această modalitate, să adopte o soluție favorabilă denunțătorului în dosarul care inițial fusese instrumentat de către inculpatul.

După declanșarea instrucției penale, prin ordonanța din 13.02.2008, ora 08:30, s-a dispus începerea urmăririi penale și față de, reținându-se în sarcina acestuia săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art.257 Cod penal, raportat la art. 6 din Legea nr.78/2000, prin același act procesual dispunându-se și schimbarea încadrării juridice a uneia dintre faptele reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea de înșelăciune, prev. de art.215 alin.1 Cod penal, 215 alin. 1 Cod Penal, în aceea de trafic de influență, prev. de art. 257 rap.Cod Penal la art. lin. 3 din Legea nr.78/2000.

Pentru a dispune în acest mod, s-a avut în vedere că din probatoriul administrat a rezultat participația penală, în forma coautoratului, a numitului, avocat în cadrul Baroului B, la săvârșirea de către inculpatul a faptei de pretindere și primire a sumei de 2.000 euro de la denunțătorul, în circumstanțele menționate în cuprinsul actului de punere sub învinuire din 01.02.2008, precum și că fapta este susceptibilă a fi încadrată juridic ca fiind infracțiunea de trafic de influență.

Prin urmare, s-a reținut în fapt că, în cursul lunii decembrie 2007, inculpatul împreună cu numitul au pretins de la denunțătorul suma de 2.000 euro, care a fost primită de către inculpat în ziua de 30.01.2008, când s-a procedat la constatarea infracțiunii flagrante, pentru dobândirea acestui folos coautorii și lăsând să se creadă că au influență asupra unui procuror de la Parchetul pe lângă Judecătoria C, pentru a-l determina să adopte o soluție favorabilă denunțătorului, în dosarul nr.601/P/2007.

În faza de urmărire penală, s-au administrat următoarele probe: declarațiile martorului denunțător; înscrisurile depuse de către acesta, procese verbale de recunoaștere după fotografie a inculpatului și a martorului denunțător, procese verbale privind redarea conținutului convorbirilor ambientale purtate între denunțător și inculpați sau între cei doi inculpați, procese verbale privind marcarea criminalistică a bancnotelor de câte 100 euro, suporți digitali ce conțin înregistrarea audio video a convorbirilor ambientale purtate între inculpați și martorul denunțător și a întâlnirilor care au avut loc între aceștia, pe parcursul derulării activității infracționale, suport magnetic, proces verbal și planșă fotografică conținând date și imagini privind constatarea infracțiunii flagrante, autorizația nr.6 din 24 ianuarie 2008 și încheierea de ședință pronunțată la aceeași dată de Curtea de Apel București, pentru autorizarea interceptării și înregistrării audio video a convorbirilor purtate în mediul ambiental de către denunțătorul sau de către alte persoane cu inculpatul ori cu alte persoane, în legătură cu fapta ce face obiectul prezentei cauze și de asemenea, autorizarea înregistrării convorbirilor telefonice purtate de și între aceleași persoane de la posturile telefonice utilizate de către acestea, ordonanțele din 29.01.2008 și din 04.02.2008, privind încetare și ridicarea măsurilor de autorizare mai sus arătate, încuviințate de către instanță; proces verbal privind efectuarea actelor premergătoare în cauză, declarațiile martorilor,; declarațiile inculpaților; proces verbal de confruntare între inculpați, rezoluția de dispunere a efectuării unei constatări tehnico științifice, vizând testarea la poligraf a inculpatului; procesele verbale privind prezentarea materialului de urmărire penală a celor doi inculpați.

În faza cercetării judecătorești, s-a procedat la reaudierea inculpaților, a martorului denunțător și a martorului; a fost administrată, la cererea inculpaților, proba testimonială, fiind audiați martorii și.

A fost administrată proba cu acte, la cererea inculpaților (filele 86-127 - dosar fond) și s-a solicitat relații de la A și de la România ( fila 142 dosar fond).

Analizând probele administrate în cauză,pe tot parcursul procesului penal, Curtea reține și constată următoarele:

La data de 23 ianuarie 2008, numitul a formulat un denunț ce a fost înregistrat la - Secția de Combatere a Corupției, la data de 24 ianuarie 2008; din cuprinsul acestui denunț, coroborat cu declarațiile date în faza actelor premergătoare de către denunțătorul, a rezultat că, pe fondul cercetării sale într-un dosar penal al Parchetului de pe lângă Judecătoria C, sub aspectul săvârșirii unor infracțiuni referitoare la regimul circulației pe drumurile publice, a remis, în cursul lunii decembrie 2007, suma de 500 lei inculpatului în calitate de subinspector de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție a Județului I - Poliția Orașului, Biroul cercetări penale, pentru soluționarea cu celeritate a cauzei, în condițiile în care, în momentul remiterii folosului, inculpatul era învestit să instrumenteze respectiva cauză.

Totodată, a mai relatat că, tot în cursul lunii decembrie 2007, după finalizarea cercetărilor și trimiterea dosarului la parchetul anterior menționat, același inculpat a pretins de la denunțător suma de 2.000 euro, susținând că banii vor ajunge, printr-un intermediar a cărui identitate nu a fost precizată în acele împrejurări, în posesia unui procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria C, pentru adoptarea soluției de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative.

În legătură cu faptele sesizate, denunțătorul a pus la dispoziția organelor de urmărire penală dovada nr.- eliberată la 27.08.2007, de către Poliția Orașului (vol.I, fil.6), din care rezultă împrejurarea reținerii permisului de conducere a denunțătorului, pentru cercetarea sa în legătură cu implicarea într-un accident de circulație soldat cu vătămare corporală, părăsirea locului accidentului și conducerea unui vehicul sub influența băuturilor alcoolice.

De asemenea, denunțătorul a depus la dosar un înscris (vol.I, fil.12, ), despre care a precizat că a fost consemnat olograf de către ofițerul de poliție, această împrejurare, coroborată cu înscrisul anterior menționat și cu declarațiile numitului, dovedind că acesta din urmă era cercetat într-un dosar penal al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Pe de altă parte, denunțătorul a pus la dispoziția organelor de urmărire penală un suport digital, pe care se află imprimată o înregistrare (efectuată de către susnumit prin mijloace tehnice personale), despre care a precizat că a fost realizată în ziua de 29.12.2007 și conține dialogul purtat de el cu inculpatul (procesul verbal de redare conținutului convorbirii aflându-se în vol.I, fil.41-54, ).

În considerarea actelor premergătoare aflate la dosarul cauzei, Curtea de Apel București, prin încheierea de ședință nr.6 din 24.01.2008 și autorizația nr.6 din aceeași dată, a autorizat, în conformitate cu prevederile art. 911și următoarele din Codul d e procedură penală, interceptarea și înregistrarea audio și video, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 24.01.2008, până la 22.02.2008 inclusiv, a convorbirilor purtate în mediul ambiental de către denunțătorul sau de alte persoane cu făptuitorul ori cu alte persoane, în legătură cu fapta care face obiectul prezentei cauze, a convorbirilor telefonice purtate de denunțătorul de la telefonul utilizat de acesta, cu nr.0730.081.825, a convorbirilor telefonice purtate de făptuitorul de la posturile telefonice utilizate de acesta, cu nr.0788.925.271, nr.0788.924.620, nr.0788.115.442, nr.0788.130.381, nr.0788.138.589, nr.0788.111.262, nr.788.123.598, nr.0788.137.666 și nr.0721.979.986, precum și luarea de imagini, privind întâlnirile care vor avea loc între denunțătorul sau alte persoane cu făptuitorul ori cu alte persoane, în legătură cu fapta care face obiectul prezentei cauze.

Conform relațiilor comunicate de către Inspectoratul de Poliție al Județului () I - Serviciul Management Resurse Umane, prin adresa nr.-, din 1.02.2008 (vol.II, fil.63), inculpatul, având gradul profesional subinspector în cadrul Poliției Orașului - Compartimentul Cercetări Penale, face parte din structurile poliției judiciare, în sensul prevederilor art.27 din Legea nr.218/2002, cu modificările și completările aduse prin Legea nr.281/2003.

Din înscrisurile puse la dispoziție de către Poliția Orașului, prin dresa nr.-, din 01.02.2008 (vol.II, fil.72-89), coroborate cu actele de urmărire penală (depuse la prezentul dosar în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul - vol.II, fil.91-132) aflate la dosarul nr. 6010/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C, a rezultat că denunțătorul este cercetat în cauza anterior menționată, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 89 și art. 90 din nr.OUG 195/2002, iar după începerea urmăririi penale față de în dosarul nr.6010/P/2007, cauza a fost repartizată pentru instrumentare ofițerului de poliție, care a finalizat cercetările, la data de 05.12.2007, când a întocmit referat cu propunere de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, cauza fiind înaintată Parchetului de pe lângă Judecătoria C, la 10.12.2007.

Toate aceste date și elemente descrise mai sus, obligă la o analiză a art.257 Cod penal, care încriminează, sub denumirea "traficul de influență", primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase, ori acceptarea de promisiuni de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul săvârșite de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.

Din cuprinsul definiției date de legiuitor, rezultă că făptuitorul se angajează, în schimbul unui folos material, să intervină pe lângă funcționarul asupra căruia are influență, în interesul persoanei cu care încheie tranzacția.

În speța dedusă acestei judecăți, realizarea laturii obiective specifice infracțiunii de trafic de influență a avut loc în momentul în care inculpatul a pretins (formulând această cerere în mod expres) de la martorul denunțător suma de 2.000 euro, sumă pe care, de altfel, a și primit-o ulterior.

Astfel, înregistrările audio-video ale convorbirilor purtate în mediul ambiental, la datele de 25.01.2008, 26.01.2008, 28.01.2008, 29.01.2008 și 30.01.2008, între inculpatul și martorul denunțător, coroborate cu înregistrarea audio efectuată în cursul lunii decembrie 2007 (de către martorul denunțător) și cu declarațiile denunțătorului, precum și cu cele ale inculpatului (date atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești), demonstrează - fără putință de tăgadă - că suma de 2.000 euro a fost pretinsă și primită, cu scopul ca acest inculpat să facă demersuri pe lângă Procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria C, pentru a-l influența pe acesta să soluționeze favorabil și cu celeritate dosarul penal în care martorul era cercetat sub aspectul săvârșirii unor infracțiuni referitoare la regimul circulației pe drumurile publice.

Probele produse cauzei au evidențiat faptul că denunțătorul a avut reprezentarea clară că, în schimbul sumei de 2.000 euro, cumpără influența ce trebuia exercitată asupra procurorului, pentru ca acesta din urmă să adopte o soluție favorabilă în dosarul arătat.

Astfel cum s-a arătat în cele ce preced, denunțătorul, o dată cu formularea sesizării care face obiectul acestei cauze, a pus la dispoziția organelor urmărire penală un suport digital care conține înregistrarea audio, efectuată prin mijloace tehnice personale, a unei convorbiri purtate în mediul ambiental de către susnumit cu inculpatul, la data de 29.12.2007.

Conținutul acestei înregistrări evidențiază, fără putință de tăgadă, implicarea inculpatului într-o activitate infracțională specifică faptei de trafic de influență, discuția fiind cu preponderență axată pe afirmarea de către inculpat a posibilității sale de a interveni, printr-o persoană interpusă (a cărei identitate nu este precizată), pe lângă procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria C de care depindea soluționarea dosarului în care era cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni referitoare la regimul circulației pe drumurile publice, respectiva traficare a influenței urmând a se face în schimbul unei sume de bani care trebuia remisă de către denunțător, în scopul adoptării de către magistratul în cauză a unei soluții de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.

Aceeași discuție mai relevă preocuparea lui de a sublinia față de demersurile sale anterioare, efectuate în beneficiul acestuia din urmă, pentru finalizarea cu celeritate a urmăririi penale și trimiterea cu rapiditate a dosarului la parchet cu o propunere de adoptare a unei soluții favorabile denunțătorului, precum și atitudinea inculpatului de a prezenta numitului ca fiind o certitudine împrejurarea că soluția de netrimitere în judecată nu putea fi obținută decât în schimbul remiterii unei sume de bani către procuror, tradițiunea folosului urmând a fi mediată, din considerente care țin de faptul că magistratul ". se ferește, dracu uite, câte se întâmplă, "prin intermediul unui prieten", respectivul intermediar fiind ". prietenu lui ( al procurorului) cel mai bun.

În contextul discuției ambientale purtate în ziua de 25.01.2008, inculpatul, după ce a aflat de la denunțătorul că a reușit să facă rost de cei 2.000 euro pretinși în împrejurările atestate în cuprinsul înregistrării audio depuse la dosar de către denunțător, i-a spus acestuia că îl va contacta pe intermediarul care are influență asupra magistratului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria C de care depinde soluționarea dosarului nr.6010/P/2007, adăugând și că ". eu zic că azi, s-ar putea s-o rezolvăm, dacă e și procuroarea aici, te sun și aia. Dacă nu, luni cel târziu." (procesul-verbal de redare convorbirii ambientale din 25.01.2008, începând cu ora 10:04 - vol.I, fil. 136-139).

La 26.01.2008, denunțătorul s-a reîntâlnit cu inculpatul (conform discuțiilor ambientale înregistrate în ziua respectivă, începând cu ora 14:00 și, ulterior, ora 15:43), ocazie cu care inculpatul a insistat ca cei 2.000 euro despre care susținea că trebuie să ajungă la procuror să-i fie dați lui către denunțătorul, promițându-i acestuia că, la rândul său, îi remite acelui intermediar, despre care a menționat că "am încredere în el ca în fratele meu!", pentru ca, în acest mod, folosul să ajungă la procuror.

În cadrul celor două convorbiri ambientale, a confirmat (procesul-verbal de redare a convorbirii ambientale din 26.01.2008, - vol.I, fil.142-159) că anterior primise de la un folos cu titlu de mită și a motivat că aceste tradițiuni succesive ale sumei de bani sunt determinate de măsurile de prevedere pe care și le ia magistratul care urma să fie corupt, sub acest aspect afirmând că "eu cu procuroru vorbesc așa, dar lui îi e frică. cum mi-a fost teamă îna înainte să iau de la dumneata așa e lui frică, zice: Bă, dacă acesta e băgat la înaintare să mă facă să > >. ", astfel că ". eu nu pot să mă duc personal să îi dau lu acela ( procurorului) pentru că nu are încredere în mine!"

Tocmai de aceea, Curtea nu poate primi susținerile făcute de apărătorul inculpatului, în sensul că acesta nu a lăsat să se înțeleagă că ar avea influență asupra procurorului și, astfel, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, câtă vreme, în tot timpul derulării activității infracționale, a precizat, în mod explicit, că face eforturi să-l determine pe procuror să adopte soluția cerută de martorul denunțător, dând asigurări că persoana intermediată în tradițiunea banilor se bucură de încrederea procurorului; cert este însă că cel care a pretins folosul este inculpatul, iar pentru existența infracțiunii, este lipsit de relevanță faptul că acest inculpat a lăsat să se înțeleagă că pretinde banii în profitul altei persoane, atâta timp cât ceea ce interesează este că influența vândută de inculpat l-a determinat pe denunțătorul să încheie tranzacția; după cum este lipsită de relevanță juridică și împrejurarea că denunțătorului nu i-au fost furnizate date exacte despre identitatea funcționarului pe lângă care s-a susținut că se va interveni, în condițiile în care - prin toate acțiunile întreprinse - a creat impresia că cei 2.000 de euro, prin intermediul său, urmau să ajungă la procurorul ce avea competența să soluționeze dosarul în care era implicat denunțătorul.

Așadar, fapta inculpatului, care, în calitate de subinspector de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului I - Poliția Orașului, Biroul Cercetări Penale, a pretins și primit de la denunțătorul suma de 2.000 euro, lăsând să se creadă că-l poate determina, prin intermediul unei terțe persoane, pe procurorul care instrumenta dosarul nr.6010/P/2007, să dea o soluție favorabilă martorului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art.257 Cod penal raportat la art.7 alin.3 din Legeanr.78/2000.

Referitor la inculpatul, actul de sesizare a instanței descrie infracțiunea de trafic de influență ca fiind materializată în acțiunea acestuia de a pretinde și primi împreună cu inculpatul cei 2.000 euro și că, cei doi inculpați, împreună, l-au lăsat să creadă pe denunțător, că au influență asupra procurorului însărcinat cu soluționarea dosarului în care el era implicat.

Or, această situație nu este susținută de nicio probă și, dacă ne raportăm la textul de lege incriminator, ar trebui ca inculpatul să fi săvârșit fapte care să concorde pe deplin cu definiția cuprinsă în art.257 din Codul penal.

Astfel, nici un moment, nu a pretins vreo sumă de bani, angajându-se față de denunțător (astfel cum s-a reținut în rechizitoriu) că va interveni pe lângă procurorul instrumentator, în interesul lui.

Dimpotrivă, această supoziție este pe deplin infirmată de modul în care s-a desfășurat întâlnirea, care a avut loc la data de 28 ianuarie 2008, între și, în biroul și în prezența inculpatului, întâlnirea fiind pusă la cale de către acesta din urmă.

Discuțiile purtate în acest context, între și denunțător, au demonstrat, cât se poate de limpede, nu doar lipsa oricărei înțelegeri între inculpatul și, dar și faptul că a înțeles că omul din fața sa este avocat, că scopul venirii sale la întâlnire era acela de a-i asigura apărarea în dosarul în care era cercetat, întrucât, chiar de la începutul întrevederii, acesta a completat o împuternicire avocațială și un contract de asistență juridică, pe care denunțătorul le-a semnat, deznodământul acestei întâlniri (singura, de altfel) are un rol hotărâtor în caracterizarea activității desfășurate de, deoarece la insistențele denunțătorului de a obține de la acesta promisiuni că va interveni pe lângă procuror, nu numai că nu a confirmat acest lucru, dar a contestat că va proceda în acest mod, aspect care l-a determinat pe martor să refuze a plăti onorariul, așa încât avocatul a părăsit brusc biroul, refuzând să mai discute cu prezumtivul client; acesta, la rândul său, a plecat nemulțumit de modul în care inculpatul înțelesese să-l ajute.

Aceste aspecte rezultă din declarațiile inculpaților și ale martorului denunțător, date atât la urmărirea penală, cât și în fața instanței (filele 160-162).

Se remarcă, de asemenea, faptul că inculpatul a evitat să-i facă denunțătorului cunoscută identitatea intermediarului, pe care-l numea "omul procurorului", martorul menționând atât în declarația dată la urmărirea penală (filele 38 și 39 vol.I), cât și în fața judecătorului că, niciodată inculpatul nu i-a spus, sau nu l-a lăsat să înțeleagă că avocatul ar fi cel care urma să intervină pe lângă procuror.

În condițiile în care, cu prilejul întâlnirii cu denunțătorul, a avut o atare poziție, nu se vede care ar fi acțiunea inculpatului ce ar putea fi calificată ca element material al infracțiunii de trafic de influență; pretinsa faptă a inculpatului nu a fost dovedită în mod direct, în condițiile în care probele trebuie să aibă un conținut precis pentru a forma convingerea judecătorului că ele reflectă adevărul. Or, poziția constantă de negarea faptei, adoptată de inculpatul, este confirmată de lipsa totală de coeziune a probelor pe care parchetul își fundamentează acuzarea, iar cercetarea judecătorească a accentuat elementele de nevinovăție ale acestuia, elemente ce se regăsesc în precizările făcute de către martorul denunțător, inculpații și chiar și de către ceilalți martori.

În actul de sesizare se reține că ceea ce-l incriminează pe inculpatul este atitudinea adoptată de acesta în cadrul discuției ambientale pe care a avut-o cu inculpatul, în seara zilei de 30 ianuarie 2008.

Din cuprinsul procesului verbal ce redă conținutul conversației (filele 230-245, vol.I), nu rezultă că inculpatul a cerut inculpatului să procure 2.000 de euro de la, pentru a-i remite procurorului, cu scopul de a-l determina să soluționeze rapid și favorabil dosarul penal în care era cercetat; mai mult, nu se știe, dacă cei doi inculpați în discuția lor, se refereau la cei 2.000 de euro (sumă care nu este deloc menționată în timpul conversației) sau la alți "bani", iar aceste neclarități creează serioase dubii, cu privire la implicarea inculpatului. Nici conversația din 31 ianuarie 2008 (filele 247-265) desfășurată în condiții similare, nu aduce lămuriri sub acest aspect, cei doi discutând de aceeași manieră, inculpatul nelăsând niciun moment impresia că intenționează să înmâneze vreo sumă de bani procurorului, sau că - în orice caz - va face demersuri pe lângă acesta, cu scopul de a-l corupe.

De observat că, de fiecare dată, inițiatorul discuției vizând "banii" (fără a indica totuși o sumă și nici scopul în care aceasta ar fi urmat a fi folosită) a fost inculpatul care promisese organelor de anchetă că va colabora cu scopul de a-l face pe avocat să spună despre cum avea să fie împărțiți banii. Dar, acest lucru nu s-a întâmplat. Avocatul niciun moment, în timpul discuțiilor ambientale, nu s-a pronunțat că banii "ăia" etc. îi erau necesari prin a-i da lui, procurorului

De altfel, chiar inculpatul a declarat - de fiecare dată - că niciodată nu i-a spus că va da bani procurorului și că doar el și-a închipuit că se va întâmpla astfel, fiindcă știa că se află în relație de amiciție cu respectivul procuror; din examinarea cuprinsului tuturor declarațiilor date de inculpatul (filele 14-30 dosar, vol.II), rezultă că cei doi, în discuțiile lor, se refereau doar la onorariul avocațial.

Nu pot constitui dovezi incriminatoare la adresa inculpatului nici "destăinuirile", considerațiile lui în discuțiile pe care le avea cu denunțătorul, atunci când acredita ideea că avocatul se ferește să dezvăluie adevăratele sale intenții cu privire la remiterea unei părți din bani procurorului, deoarece aceste presupuneri ale inculpatului nu se coroborează cu nicio altă dovadă; dimpotrivă, ele sunt infirmate de însuși denunțător, care a afirmat clar că niciodată nu a înțeles că ar fi "omul procurorului" (a se vedea declarația dată în fața instanței, fila ). De altfel, s-a reținut și în rechizitoriu că inculpatul nu a dezvăluit niciodată identitatea intermediarului (cel care urma să meargă la procuror cu banii) și nici profesia acestuia,nici măcar atunci când s-au întâlnit toți trei în biroul polițistului, când acesta din urmă era cu, așteptându-l pe să vină la întâlnire.

Cum în opinia parchetului, aceste discuții desfășurate la datele de 30 ianuarie 2008 și 31 ianuarie 2008 (redate în forma scrisă la filele 230-235, vol.I dosar și, respectiv, filele 247-256, vol.I dosar ) reprezintă probele cele mai elocvente în sprijinul învinuirii inculpatului, se cuvine a se evidenția și momentul în care acestea au fost obținute, respectiv ulterior prinderii în flagrant a lui; de altfel, acesta dirija dialogul pe un anumit făgaș, amintind despre bani, sugerând și forțând obținerea de răspunsuri care să servească scopului cerut de anchetatori.

Dar, chiar și în aceste condiții, discuțiile ambientale nu au demonstrat neîndoielnic vreo contribuție a lui la săvârșirea faptei de trafic de influență, decât dacă s-ar recurge la anumite presupuneri, prezumții extrase din context, ceea ce nu este permis, întrucât, singura prezumție admisă este cea de nevinovăție.

Aceasta, însă, nu a fostînfrântă, îndoielile cu privire la vinovăția inculpatului persistă, acestea devenind și mai evidente în momentul în care este analizată poziția adoptată de el la singura întâlnire pe care a avut-o cu martorul denunțător; acesta din urmă s-a lămurit atunci că nu este cel care-i vinde influența, iar nedumerirea sa cu privire la identitatea celui care urma să remită banii procurorului s-a concretizat prin refuzul de a plăti onorariul avocatului.

În cele din urmă, cel care l-a convins pe să încheie tranzacția (împrejurare ce ține de esența infracțiunii de trafic de influență) a fost inculpatul și nicidecum.

Chiar dacă s-ar acredita ideea reținută în rechizitoriu, cum că acest inculpat a avut cel puțin posibilitatea de a-și da seama de împrejurările nelegale în care suma de 2.000 euro urma să ajungă în posesia inculpatului, astfel că, chiar în situația unei cunoașteri nesigure a realității a acceptat rezultatul socialmente periculos al faptei sale (atitudine specifică intenției indirecte), această idee nu poate fi acceptată de instanță, întrucât, atât practica, cât și literatura de specialitate învederează încă o condiție esențială a infracțiunii de trafic de influență (pe lângă cea a reprezentării pe care trebuie să o aibă partea interesată să cumpere influența): intenția autorului faptei trebuie să fie directă.

În speță, așa cum am arătat, cel interesat să cumpere influența a încheiat tranzacția cu; acesta a săvârșit fapta cu intenție directă. Adică este necesară voința făptuitorului de a săvârși acțiunea de pretindere ori primire, ori de acceptare a promisiunii, știind că prin săvârșirea acestei acțiuni aduce atingere activității normale a unei instituții sau funcționarului, adică a prevăzut rezultatul faptei sale.

Legea condiționează existența infracțiunii de urmărirea unui anumit scop, ca atare, pentru realizarea laturii subiective, intenția indirectă nu este suficientă, fiind necesară o intenție calificată, obligatoriu fiind ca această finalitate să fi fost urmărită sau chiar afirmată.

În speța dedusă acestei judecăți, nu rezultă - în mod indubitabil - că inculpatul a cunoscut împrejurările în care inculpatul a pretins și primit suma de bani de la denunțătorul, astfel încât, simpla presupunere că ar fi putut să-și dea seama de împrejurările reale în care s-a consumat activitatea infracțională nu poate fundamenta condamnarea acestuia.

În atare condiții, în analiza materialului probator aflat la dosar, se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia "orice îndoială este în favoarea inculpatului" (in dubio pro reo).

Regula "in dubio pro reo" constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art.3 Cod procedură penală, se regăsește în materia probațiunii.

Înainte de a fi analizată ca o problemă de drept, această regulă este o problemă de fapt, ce impune ca o condamnare să se fundamenteze pe dovezi decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă și, nicidecum pe probabilitate, pentru că numai așa se formează convingerea că fapta dedusă judecății este, fără echivoc, cea pe care o înfățișează realitatea reconstituită ideologic, cu ajutorul probelor.

Or, în speță, nu există nicio dovadă care să ateste faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunea de trafic de influență; în pofida multitudinii probelor produse cauzei - în ambele etape ale procesului penal - totuși dubiile privind vinovăția sa persistă, caz în care îndoiala echivalează cu o probă pozitivă, de nevinovăție și, prin urmare, inculpatul trebuie achitat, constatându-se că nu el a săvârșit infracțiunea dedusă judecății, ci celălalt inculpat, astfel cum s-a arătat în cele ce preced.

Cât privește săvârșirea de către inculpatul a infracțiunii de luare de mită, reținută în sarcina sa prin rechizitoriu, infracțiune constând în primirea de la a sumei de 500 lei, în data de 29 decembrie 2007, este de observat faptul că - astfel cum o arată înscrisurile aflate la dosar - inculpatul a finalizat lucrarea penală vizându-l pe denunțător, la data de 12 decembrie 2007, dată la care a fost înaintat dosarul la Parchet, cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale.

Nicio dovadă nu a demonstrat că până la momentul finalizării cercetărilor sau ulterior acestui moment, între inculpatul și denunțător ar fi avut loc vreo discuție din care să reiasă că lucrătorul de poliție urma să primească bani sau bunuri pentru a-și îndeplini atribuțiile de serviciu într-un anumit timp, sau într-o anumită modalitate concretă.

În declarația dată în cursul cercetării judecătorești (14.01.2009), martorul denunțător, reafirmând susținerile din timpul urmăririi penale, a subliniat că inculpatul nu i-a pretins nimic și nici el nu i-a promis că-i va da bani sau bunuri în schimbul soluționării de către el (inculpatul ) cu celeritate și în mod pozitiv a dosarului său; a precizat că a lăsat suma de 500 lei pe biroul inculpatului în semn de recunoștință pentru modul în care fusese rezolvat cazul său, știind că dosarul fusese deja înaintat la Parchet.

Aceste declarații se coroborează cu cele ale inculpatului și atestă faptul că acesta a primit suma de bani arătată după îndeplinirea actului în virtutea funcției sale, având această obligație de serviciu și știind că acei bani nu i se cuveneau.

Interpretarea Parchetului este eronată, deoarece pentru ca infracțiunea de luare de mită să existe, era obligatoriu ca inculpatul să fi pretins sau să fi primit banii (ce reprezintă elementul material al infracțiunii) cu un scop bine determinat și anume acela de a soluționa dosarul ce avea ca obiect cercetarea martorului denunțător pentru săvârșirea unei infracțiuni referitoare la legea circulației pe drumurile publice.

Rezultă că, în mod necesar, fapta se săvârșește înainte ca funcționarul să-și îndeplinească, în mod obiectiv atribuțiile profesionale și, dacă remiterea banilor este ulterioară, este necesar să se demonstreze că autorul faptei a avut reprezentarea că va primi un folos material injust.

Or, în speță, acest lucru nu s-a întâmplat, neproducându-se nicio dovadă care să arate că a acționat în sensul îndeplinirii înalt mod decât ar fi făcut-o în orice altă situație, a atribuțiilor sale de serviciu și nici în cuprinsul actului de sesizare nu se reține că între cei doi a avut loc vreo discuție în acest sens.

Ceea ce însă, cu siguranță, a avut loc, a fost activitatea inculpatului de a primi suma de 500 lei, după ce soluționase deja dosarul și îl înaintase la Parchet, deși știa că acei bani nu i se cuvin, deoarece nu întocmise decât un act la care era obligat în temeiul funcției pe care o avea și anume aceea de ofițer de poliție la Biroul de Cercetări Penale.

Așadar, fapta săvârșită de inculpatul, la data de 29 decembrie 2007, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de primire de foloase necuvenite, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art.256 Cod penal, text de lege în baza căruia urmează a fi condamnat inculpatul, ca urmare a schimbării încadrării juridice a acestei fapte, din infracțiunea de luare de mită, reținută în mod greșit în sarcina sa, întrucât din analiza materialului probator nu rezultă săvârșirea acestei infracțiuni, ci a celei de primire de foloase necuvenite.

Pentru argumentele dezvoltate pe larg mai sus, același inculpat va fi condamnat și pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență, în considerarea calității sale de ofițer de poliție, găsindu-și eficiența și dispozițiile art.7 alin.3 din Legea nr.78/2000, astfel cum în mod corect s-a reținut și în actul de inculpare.

Pedepsele ce vor fi aplicate inculpatului vor fi contopite, astfel cum prevăd dispozițiile art.33 și art.34 lit.b din Codul penal.

La individualizarea pedepsei, instanța va avea în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal, cât și stările și circumstanțele în care a fost comisă fapta; în acest context, se apreciază că se impune adaptarea pedepsei la gradul de pericol social generic și concret al faptelor săvârșite, în raport și de persoana inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei și cooperând cu organele de cercetare penală, a regretat că a comis-o, având o conduită bună anterior comiterii faptei pentru care este judecat.

Cât privește modalitatea de executare, având în vedere cele arătate mai sus, instanța apreciază că, în acest caz, scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate; reeducarea inculpatului poate avea loc și fără executarea pedepsei în regim de detenție, prin stimularea eforturilor de autoeducare ale acestuia ce ar putea fi susținute și dovedite în timpul termenului de încercare.

Totodată, se apreciază a fi oportun ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să fie supus unor măsuri de supraveghere și de respectare a unor obligații, așa încât - constatându-se că în cauză sunt îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art.861Cod penal - Curtea va face aplicațiunea acestui din urmă text de lege, procedând la suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului.

În acord cu toate aceste considerente, Curtea urmează ca, în temeiul art.334 Cod procedură penală, să dispună schimbarea încadrării juridice a faptei de luare de mită, prevăzută de art.254 alin.1 Cod penal, raportat la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000, în infracțiunea de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art.256 Cod penal, raportat la art.7 alin.3 din Legea nr.78/2000, text de lege în baza căruia urmează a fi condamnat inculpatul, la o pedeapsă cu închisoarea.

În baza art.257 Cod penal, raportat la art.7 alin.3 din Legea nr.78/2000, va mai condamna pe același inculpat la o pedeapsă cu închisoarea.

Curtea va face aplicarea dispozițiilor art.33, art.34 lit.b din Codul penal, va contopi pedepsele aplicate și va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.

Urmează a face aplicarea art.71-art.64 lit.a, teza a II-a, lit.b și lit.c din Codul penal.

În baza art.861, art.862Cod penal, va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de încercare.

În baza art.863Cod penal, va pune în vedere inculpatului să se prezinte, din șase în șase luni, la Serviciul de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor, potrivit programului ce-l va stabili acest serviciu; să anunțe orice schimbare de domiciliu, să comunice orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice infirmații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor consacrate de art.864alin.1 și alin.2 din Codul penal.

În temeiul dispozițiilor art.71 alin.5 Cod penal, va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza dispozițiilor art.88 Cod penal, va deduce din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului, începând cu data de 01.02.2008 - la 23.04.2008.

În baza art.19 raportat la art.61alin.2 și alin.4 din Legea nr.78/2000, se va dispune restituirea către martorul denunțător, a sumei de 500 lei, sens în care va dispune ridicarea sechestrului asigurator instituit asupra acestei sume, ce a fost consemnată la -Sucursala, pe numele și la dispoziția Direcției Naționale Anticorupție.

În conformitate cu dispozițiile art.11 pct.2, lit.a, raportat la art.10 lit.c din Codul d e procedură penală, va dispune achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută și pedepsită de art.257 Cod penal, raportat la art.6 din Legea nr.78/2000.

În temeiul dispozițiilor art.191 alin.1 Cod procedură penală, urmează fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

În baza art.334 Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptei de luare de mită, prevăzută de art.254 alin.1 Cod penal, raportat la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000, în infracțiunea de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art.256 Cod penal, raportat la art.7 alin.3 din Legea nr.78/2000, text de lege în baza căruia condamnă pe inculpatul - fiul lui și, născut la data de 3 mai 1978 în B, domiciliat în localitatea,-, județ I, având - - la 1 an închisoare.

În baza art.257 Cod penal, raportat la art.7 alin.3 din Legea nr.78/2000, condamnă pe același inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art.33, art.34 lit.b din Codul penal, contopește pedepsele aplicate și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

Face aplicarea art.71-art.64 lit.a, teza a II-a, lit.b și lit. din Codul penal.

În baza art.861, art.862Cod penal, dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe o durată de 6 ani, reprezentând termen de încercare.

În baza art.863Cod penal,pune în vedere inculpatului să se prezinte, din șase în șase luni, la Serviciul de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor, potrivit programului ce-l va stabili acest serviciu; să anunțe orice schimbare de domiciliu, să comunice orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice infirmații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor consacrate de art.864alin.1 și alin.2 din Codul penal.

În baza art.71 alin.5 Cod penal, dispune suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Deduce din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului, începând cu data de 01.02.2008 - la 23.04.2008.

În baza art.19 raportat la art.61alin.2 și alin.4 din Legea nr.78/2000, dispune restituirea către martorul denunțător, a sumei de 500 lei, sens în care dispune ridicarea sechestrului asigurator instituit asupra acestei sume, ce a fost consemnată la -Sucursala, pe numele și la dispoziția Direcției Naționale Anticorupție.

În baza art.11 pct.2, lit.a, raportat la art.10 lit.c din Codul d e procedură penală, achită pe inculpatul - fiul lui și, născut la data de 06.10.1968, în G, județ D, domiciliat în localitatea B,-, bloc 27,.2,.2,.31, sector 5, având - - pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută și pedepsită de art.257 Cod penal, raportat la art.6 din Legea nr.78/2000.

Obligă pe inculpatul la plata sumei de 5.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Cu drept de recurs.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2009.

PREȘEDINTE,

- -

GREFIER,

G -

Red.

Dact.

Ex.3

Președinte:Cîrstoiu Veronica
Judecători:Cîrstoiu Veronica

Vezi şi alte speţe de drept penal:

    Comentarii despre Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Sentința 56/2009. Curtea de Apel Bucuresti