Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Decizia 60/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi: 128/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.60
Ședința publică de la 12 martie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Piciarcă Dumitrița
JUDECĂTOR 2: Ciobanu Corina
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei penale ce are ca obiect apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de către inculpatul împotriva sentinței penale nr.1493 din data de 16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
Dezbaterile au avut loc la termenul de judecată din 5 martie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, și când Curtea, în temeiul art.306 Cod procedură penală, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 12 martie 2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1493 din data de 16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, s-au dispus următoarele:
În baza art.254 Cod penal, raportat la art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.74 lit. a, art.76 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.
În baza art.65 al.2 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b și c Cod penal, pe o durată de 1 an după executarea pedepsei.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 4 (patru) ani, reprezentând termen de încercare, calculat conform art.82 Cp.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la 11.04.208 la 27.05.2008 (încheierea nr.177, pronunțată de Secția a II-a Penală).
În baza art.71 al.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a dispus și suspendarea executării pedepselor accesorii.
Prin aceeași sentință penală, în baza art.26 Cod penal, raportat la art.254 Cod penal, raportat la art.7 al.1 și 3 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.74 lit.a, art.76 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 (sase) luni pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de luare de mită.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe o durată de 2 ani și 6 luni, reprezentând termen de încercare, calculat conform art.83 Cod penal.
S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la 11.04.2008 la 21.04.2008 (încheierea Secția a II-a Penală cu nr.133).
În baza art.71 al.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a dispus și suspendarea executării pedepselor accesorii.
În baza art.255 al.5 Cod penal, a fost obligat inculpatul la restituirea către denunțătorii și, ambii domiciliați în Tg. J, str. -,.12,. 4,. 19, jud. G, a sumei de 200 RON.
În baza art.191 Cod procedură penală, a fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut - în esență - că inculpatul - a pretins și a primit de la și de la mama acestuia, în perioada martie - aprilie 2008, direct și prin intermediul inculpatului, suma de 1550 RON, sub pretextul de a fi restituiți părții civile și pentru a propune soluția de neîncepere a urmăririi penale față de, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt în dosarul nr. 622/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 6.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită pe baza următoarelor mijloace de probă: denunțul și declarațiile numiților și; declarațiile martorului; înregistrările video și audio a convorbirilor telefonice și în mediul ambiental, interceptate în baza autorizației nr. 241//2008; procese verbale de transcriere a convorbirilor telefonice și a celor purtate în mediul ambiental; înscrisuri, toate coroborate cu declarațiile inculpaților.
A concluzionat instanța de fond că, faptele inculpatului - care în perioada martie - aprilie 2008, a primit de la denunțătorii și direct și prin intermediul inculpatului, suma de 1550 RON, sub pretextul de a fi restituiți părții civile și pentru a propune soluția de neîncepere a urmăririi penale față de, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt în dosarul nr. 622/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 6 - întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzute de art. 254 Cod penal, iar față de faptul că inculpatul avea atribuții de urmărire a infracțiunilor, în cauză s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.
S-a mai arătat că, fapta inculpatului - care la data de 08. 04.2008 a primit de la denunțători suma de 500 RON pentru a-i remite celuilalt inculpat, cunoscând și acceptând faptul că aceștia reprezentau foloase ce nu i se cuveneau agentului - întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 26 raportat la art.254 Cod penal, raportat la art.7 alin. 1 și 3 din Legea nr.78/2000.
La individualizarea judiciară a pedepselor - în cuantum și modalitate de executare - ce au fost aplicate celor doi inculpați pentru săvârșirea infracțiunilor, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.52 Cod penal, pedeapsa este o măsură de constrângere și totodată un mijloc de reeducare a condamnatului. De aptitudinea funcțională a pedepsei depinde realizarea scopului acesteia, scop pe care aceeași dispoziție îl definește ca fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni (art.17 Cod Penal).
Dacă potrivit noțiunii generale a infracțiunii (art.17 C.P.P.) orice faptă care prezintă pericol social, care este săvârșită cu vinovăție și pe care legea o prevede constituie infracțiune și dacă, potrivit conținutului special al unei infracțiuni, orice faptă care întrunește elementele constitutive prevăzute de o anumită normă incriminatoare constituie infracțiunea prevăzută de acea normă, nu mai puțin orice faptă ca realitate concretă realizează într-o măsură și într-un mod distinct trăsăturile esențiale ale infracțiunii în general și elementele constitutive ale unei infracțiuni în particular, într-o ambianță de situații, stări, împrejurări sau întâmplări care împreună determină un anumit grad de pericol social concret al infracțiunii situat, de regulă, între limitele generice ale gradului de pericol avut în vedere de legiuitor la caracterizarea faptei ca infracțiune.
Prin urmare, arată tribunalul, pedeapsa trebuie să fie adaptată, pentru fiecare faptă concretă, pericolului pe care ea îl prezintă deoarece numai dacă pedeapsa corespunde gradului real de pericol social ea poate avea aptitudine funcțională.
O pedeapsă necorespunzătoare gravității faptei și circumstanțelor personale ale făptuitorului ar fi o pedeapsă nedreaptă și ar reprezenta fie un spor de suferință inutilă pentru condamnat, fie o insuficientă apărare a societății.
Față de aceste considerente, Tribunalul a apreciat că atitudinea, conduita bună pe care inculpații au avut-o înainte de săvârșirea infracțiunii - constând în lipsa antecedentelor penale; atitudinea față de muncă (până la momentul comiterii faptei), atitudinea corectă în familie și societate (astfel cum rezultă din declarațiile martorilor și ) constituie elemente ce au fost calificate drept circumstanțe atenuante prevăzute de art.74 lit.a Cod penal, dând eficiență acestora, conform art. 76 Cod penal.
Având în vedere felul de viață - material și intelectual - al inculpaților, faptul că inculpatul este căsătorit și tatăl unui copil minor, contribuția relativ redusă a inculpatului la săvârșirea faptei, împrejurarea că inculpatul s-a angajat din nou obținând venituri licite, iar inculpatul lucrează încă în același loc de muncă, tribunalul a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins fără privarea de libertate a inculpaților, astfel că a făcut aplicarea art.81 Cod penal, pe o durată a termenului de încercare, calculat conform art. 82 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin apelul formulat, Parchetul a invocat:nelegalitateasoluției pronunțate de instanța fondului, vizând: omisiunea indicării pedepsei accesorii ce s-a aplicat inculpaților și omisiunea aplicării dispozițiilor prevăzute de art.88 Cod penal șinetemeiniciaacesteia, în sensul înlăturării circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 lit.a Cod penal și art.76 Cod penal, a dispozițiilor art.81 Cod penal și aplicarea unor pedepse orientate spre minimul prevăzut de lege, iar ca modalitate de executare prevederile art.861Cod penal, pe un termen de încercare la maximul prevăzut de lege.
Prin apelul formulat, apelantul inculpat a criticat soluția instanței fondului pentrunelegalitate, solicitând achitarea sa, în temeiul prevăzut de art.11 pct.2 lit.a, raportat la art.10 lit.a Cod procedură penală, motivat de faptul că nu a avut cunoștință de ceea ce intenționa să facă inculpatul, că era angajat recent, nu avea atributul de a efectua acte de urmărire penală, iar pe denunțător l-a cunoscut atunci când l-a însoțit pe colegul său să îndeplinească un mandat de aducere pentru numitul.
Curtea, examinând apelurile declarate, prin prisma criticilor aduse soluției pronunțate de instanța fondului, cât și din oficiu,în conformitate cu prevederile art.371 alin.2 Cod procedură penală, constată că apelul formulat de către Parchet este întemeiat, însă numai în ceea ce privește pedeapsa accesorie, ce urmează a fi aplicată fiecărui inculpat, în parte.
Astfel, în conformitate cu prevederile art.71 alin.1 Cod penal, pedeapsa accesorie constă în interzicerea tuturor drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal.
Condamnându-i pe inculpați - polițiști - la pedeapsa închisorii, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru infracțiuni de luare de mită și, respectiv complicitate la luare de mită, prevăzute de art.254 Cod penal, raportat la art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.78/2000 ( ) și respectiv art.26 Cod penal, raportat la art.254 Cod penal, raportat la art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.78/2000 ( ) - deoarece în timp ce avea în instrumentare un dosar penal privind furtul unor bunuri din "" -, a primit - primul - sume de bani pentru a face în referatul de terminare a cercetării penale, propunere de neîncepere a urmăririi penale, instanța trebuia să aplice ambilor inculpați nu numai drepturile prevăzute de art.64 lit.a și lit.b Cod penal, ca pedeapsă accesorie, ci și dreptul prevăzut de art.64 lit.c Cod penal, cu referire la profesia de polițist, întrucât a fost luată pentru îndeplinirea unor îndatoriri de serviciu legate de această profesie.
În consecință,în temeiul prevăzut de art.71 alin.2 Cod penal, instanța de apel urmează a interzice fiecărui inculpat drepturile prevăzute de art.64 lit.a, teza a II-a, lit.b Cod penal, pedeapsă accesorie a cărei executare urmează a fi suspendată pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
De asemenea, prin soluția fondului, inculpaților li s-au interzis, în temeiul prevăzut de art.65 alin.2 Cod penal,ca pedeapsă complementară, prevederile art.64 alin.1, lit.a, teza a II-a, lit.b și lit.c din Codul penal, pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei principale.
Cât privește celelalte două motive de apel ale parchetului, acestea apar ca nefondate, întrucât instanța fondului a constatat datele la care cei doi inculpați au fost reținuți și arestați preventiv ca și cele ale punerii lor efective în libertate (11.04.2008-27.05.2008 inculpatul și respectiv 11.04.2008 - 21.04.2008 inculpatul -), aspecte care țin de executare și, în final, de formularea unor cereri de reabilitare.
În ceea ce privește reținerea în favoarea inculpaților a circumstanțelor atenuante, prevăzute de art.74 lit.a Cod penal, se apreciază că instanța fondului a apreciat în mod corect, examinând individual atitudinea, poziția procesuală a fiecărui inculpat în parte în cursul procesului penal, circumstanțele și împrejurările în care s-a comis fapta, gradul de participare al fiecăruia, coroborate cu circumstanțele reale în care s-a săvârșit infracțiunea, dar și cu statutul juridic al fiecărui inculpat ce l-a avut până la momentul luării hotărârii infracționale (conduită bună în societate, lipsa antecedentelor penale, atitudine corectă față de familie și societate) ceea ce a condus în final la reținerea acestora.
De asemenea, în raport de cele menționate mai sus, instanța de apel concluzionează că și modalitatea de executare a pedepselor aplicate fiecărui inculpat în parte și anume a suspendării condiționate a executării pedepsei este de natură a contribui la reeducarea condamnatului, atingându-se aptitudinea funcțională a pedepsei decare depinde realizarea scopului acesteia definit de art.52 Cod penal și anume: de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, pedeapsa, ca mijloc de reeducare și constrângere.
Prin urmare, instanța de apel va menține în favoarea inculpaților atât circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 lit.a Cod penal, cât și cuantumul pedepsei aplicate și modalitatea de executare a acesteia, considerând că s-au aplicat corect dispozițiile art.72 Cod penal, privind "Criteriile generale ale individualizării judiciare a pedepselor aplicate", ținându-se cont și de pericolul în concret ce-l prezintă faptele săvârșite cât și pericolul pe care-l prezintă inculpații înșiși pentru ordinea publică, pentru societate.
În ceea ce privește apelul declarat de către inculpatul -, vizând nelegalitatea hotărârii sub aspectul greșitei sale condamnări, solicitând achitarea sa în temeiul prevăzut de art.11 pct.2, lit.a raportat la art.10 lit.a Cod procedură penală, Curtea apreciază că, în raport de probele administrate în cauză: denunțul și declarațiile numiților și, declarațiile martorului, înregistrările video și audio a convorbirilor telefonice și în mediul ambiental, convorbirile telefonice purtate în mediul ambiental, înscrisuri, precum și declarațiile inculpaților, conduc la ideea potrivit căreia inculpatul se face vinovat de fapta pentru care a fost trimis în judecată.
Din declarațiile martorilor denunțători, coroborate cu interceptările convorbirilor telefonice, a rezultat că acesta avea cunoștință de cauza penală, însă ceea ce a condus la incriminarea sa a fost suma de bani ce a primit-o de la numita, la insistențele colegului său care în ziua respectivă a avut o altă problemă, sumă pentru care a trebuit să meargă într-o scară de bloc ( din 14.05.2008, fila 132 ), ceea ce a condus la crearea nu a unei suspiciuni, ci chiar a unei înțelegeri prealabile a sa cu colegul mai sus menționat. Astfel, a rezultat o implicare a sa mai mult decât îi era atributul de serviciu, însă nu a reușit să motiveze de ce trebuia să se întâlnească în scara de bloc, pentru a primi o sumă de bani, în numele colegului său, de la martorul denunțător, atâta vreme cât aceasta reprezenta plata unui prejudiciu creat de, prin furtul din magazinul "", pentru care se impunea și emiterea unui înscris.
Așa fiind și în raport de cele expuse mai sus, cererea apelantului inculpat, privind achitarea sa, în temeiul prevăzut de art.11 pct.2, lit.a raportat la art.10 lit.a din Codul d e procedură penală, nu poate fi primită, sens în care urmează a fi respinsă, ca atare.
Reținându-se că instanța fondului a stabilit o corectă situație de fapt, căreia i-a dat o corespunzătoare încadrare juridică, stabilindu-se corespunzător vinovăția celor doi inculpați, iar individualizarea judiciară a pedepselor aplicate având în vedere așa cum s-a expus anterior și dispozițiile prevăzute de art.72 și art.52 Cod penal, Curtea urmează ca, în temeiul prevăzut de art.379 pct.2, lit.a din Codul d e procedură penală să admită apelul formulat de parchet împotriva sentinței penale nr.1493/16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, pe care o va desființa - în parte - și rejudecând în fond:
În temeiul art. 71 alin. 2 Cod penal, va interzice fiecărui inculpat - și - drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pedeapsă accesorie a cărei executare, în temeiul art.71 alin.5 Cod penal va fi suspendată pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul prevăzut de art.379 pct.1, lit. din Cod procedură penală, urmează a respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul împotriva aceleiași sentințe penale.
Văzând și dispozițiile art.192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul formulat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI mpotriva sentinței penale nr.1493/16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a lI-a Penală, în dosarul penal nr-.
Desființează, în parte, sentința penală apelată și în fond rejudecând:
În temeiul art. 71 alin. 2 Cod penal, interzice fiecărui inculpat - și - drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pedeapsă accesorie a cărei executare, în temeiul art.71 alin.5 Cod penal se suspendă pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul împotriva aceleiași sentințe penale.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului declarat de Parchet rămân în sarcina statului.
În temeiul art.192 alin.2 Cod de procedură penală, obligă pe apelantul inculpat la 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu ce a asigurat asistența juridică obligatorie a acestuia până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică obligatorie a inculpatului, în cuantum de 300 lei se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și inculpați.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact.
Ex.3
Red.---II.
Președinte:Piciarcă DumitrițaJudecători:Piciarcă Dumitrița, Ciobanu Corina
