Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Decizia 696/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.696/
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Uzună
JUDECĂTOR 2: Eleni Cristina Marcu
JUDECĂTOR 3: Viorica
Grefier -
DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - SERVICIUL TERITORIAL CONSTANȚAa fost reprezentată prin Procuror -
S-au
luat în examinare recursurile formulate de:
-PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - SERVICIUL TERITORIAL CONSTANȚA, și
- inculpatul - domiciliat în T,-,. D,. 3,. 12, județul T - împotriva deciziei penale nr. 125/09.12.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr. 1902 din 14 noiembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr. 2232/2005, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 17 lit. "d" combinat cu art. 10 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 alin. 1 cod penal; art. 17 lit. "c" teza a II-a din legea nr. 78/2000 raportat la art. 25 - 289 cod penal, cu aplic. art. 33 lit. "a" cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică, conform art. 297 cod procedură penalăse prezintă:
- recurentul inculpat și intimat și asistat de apărătorul ales - în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar;
Se constată lipsa:
- intimatei parte civilă Consiliul Local al Municipiului T pentru care răspunde apărătorul ales avocat al acesteia - avocat în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea art. 176 - 181 cod procedură penală.
Prin referatul oral al cauzei, grefierul de ședință învederează instanței că recurentul inculpat și intimat a depus la dosarul cauzei, prin apărător ales, motivele de recurs.
Curtea, în conformitate cu disp.art.70 alin.2 Cod procedură penală, aduce la cunoștință inculpatului, dreptul de a nu face declarație, atrăgându-i-se totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Recurentul inculpat și intimat, având cuvântul, precizează că nu dorește să fie ascultat de instanța de recurs, sens în care s-a încheiat proces verbal și s-a atașat la dosarul cauzei.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că hotărârea instanței de apel este netemeinică și nelegală pentru greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, în ceea ce privește cuantumul acestora.
În motivarea cu privire la reindividualizarea pedepselor ce urmau a fi aplicate inculpatului pentru comiterea infracțiunilor sub aspectul cărora fusese stabilită vinovăția, instanța de apel a arătat că va avea în vedere limitele speciale prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptelor, persoana inculpatului și scopul prevăzut de lege, așa cum este reglementat prin dispozițiile art.52 Cod penal.
În concret însă, s-a reținut că inculpatul nu are antecedente penale, că nu a regretat faptele și că avea în vedere consecințele trecute și viitoare rezultate din încheierea contractului de închiriere în forma prezentată, precum și modul și împrejurările concrete ale săvârșirii faptelor.
Consideră că raportat la dispozițiile art.52 Cod penal dar și la prevederile art.72 Cod penal, este greșită aplicarea unor pedepse ce reprezintă minimul prevăzut de lege, fără a fi indicate și împrejurările în care au determinat atenuarea răspunderii penale, având în vedere tocmai persoana inculpatului și gradul de pericol social al infracțiunilor reținute în sarcina sa.
Astfel, inculpatul la momentul comiterii infracțiunilor avea calitatea de primar de municipiu, funcție în virtutea căreia avea obligația de a respecta normele legale și, de a impune subordonaților îndeplinirea cu corectitudine a sarcinilor și îndatoririlor de serviciu.
Or, din întreg materialul probator administrat atât în faza de urmărire penală cât și în fazele de judecată, nu rezultă în nici un mod că inculpatul ar fi conștientizat că, prin acțiunile sale, a procedat într-o manieră contrară atribuțiilor de serviciu și, mai mult, a determinat și alte persoane să comită fapte de natură penală, folosindu-se tocmai de calitatea pe care o avea.
Scopul urmărit de inculpat a fost acela de a favoriza o persoană, respectiv pe soția sa, de a intra în posesia unui spațiu pentru care să achite o chirie modică, deși nu erau îndeplinite condițiile legale, impunând subordonaților prin autoritatea funcției și, mai grav, prin amenințări, încheierea contractului de închiriere, determinând în această modalitate și prejudicierea Consiliului Local
Din toate acestea, rezidă și pericolul social al faptelor, neconcordanța dintre gradul de pericol social al faptei și periculozitatea infractorului, pe de o parte și pedeapsa aplicată de instanță, pe de altă parte, face ca pedeapsa să nu își atingă scopul său, ci să conducă chiar la rezultate contrare acestui scop, prin aplicarea minimului special al pedepsei.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului declarat de parchet, casarea în parte a deciziei pronunțată de Tribunalul Tulcea și, rejudecând, să se pronunțe o hotărâre legală și temeinică, în sensul majorării pedepselor aplicate inculpatului.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat și intimat, având cuvântul, precizează că a detaliat în scris motivele de recurs.
Consideră că cele două hotărâri pronunțate în cauză sunt nelegale și netemeinice cu precizarea că motivul de recurs este cel prevăzut de disp.art.3859pct.18 Cod procedură penală.
Consideră că în mod greșit s-a reținut că în calitatea pe care inculpatul o avea, aceea de primar, ar fi încălcat cu știință atribuțiile de serviciu și dispozițiile legale referitoare la administrarea și gestionarea patrimoniului public, prin închirierea din domeniul public a suprafeței de 123 mp, soției sale, determinând un prejudiciu de 8.681 lei la bugetul local.
Precizează că, soția inculpatului a formulat o cerere în nume propriu ca persoană fizică și, a depus-o prin delegata la registratura generală a Primăriei Municipiului T pentru a închiria un spațiu, în vederea organizării și înființării unui cabinet medical de medicină generală, pediatrie și dermatologie și nicidecum a unei micro-clinici iar instanțele au fost în eroare atunci când au luat în considerare acest aspect.
Cererea de închiriere a fost direcționată de primar către prin aplicarea ștampilei și înscrierea olografă a datei de 21 martie 2003, sub semnătură, cerere care iese de la primar prin mapa de corespondență la secretariat de unde este preluată de către referenta fără a semna de primire în registrul de corespondență.
Tot la aceeași dată, contractul de închiriere este redactat și semnat numai de reprezentanții proprietarului, în lipsa chiriașului -, rămânând astfel sub formă de proiect până la semnarea lui de către locatar (chiriaș).
Contractul a fost transmis de către prin delegata, chiriașului în vederea semnării.
Din cele prezentate, rezultă că data intrării în vigoare a contractului este 18 noiembrie 2003, când un exemplar în original din contractul de închiriere semnat și către chiriași, deci semnat de ambele părți, a intrat în posesia proprietarului și nu în data
de 21 martie 2003, când contractul a fost semnat numai de către reprezentanții locatorului, fără a fi semnat și de către chiriaș, care nu a fost prezent la semnarea acestuia.
Acest contract intrând în vigoare în anul 2003, practic în luna ianuarie a intrat în posesia efectivă a spațiului respectiv, abia atunci când a început să-și facă efectele.
De asemenea, arată că instanța a reținut că s-a schimbat destinația economică; destinația spațiului nu s-a schimbat, fiind vorba de un contract de închiriere și nu de contract de concesiune.
De altfel, nici nu era nevoie de o hotărâre prealabilă a Consiliului Municipal.
În ceea ce privește prețul chiriei, acesta a fost 4.600 lei/mp și nu 83.000lei/mp pentru că spațiul a fost destinat cabinetelor medicale pentru medici de familie.
Consideră că nu este vorba de un prejudiciu, prețul a fost bine stabilit așa cum expertizele au dat interpretarea corectă în cauză.
Cu privire la infracțiunea de instigare la fals, cea de-a doua infracțiune pentru care a fost dedus judecății inculpatul, precizează că nu întâmplător a solicitat conexarea acelui dosar civil.
Rezultă clar și din acel dosar când au declarat corect martorele audiate și când au fost forțate și li s-a spus "vedeți că vă trimit în judecată dacă nu declarați așa" sau când au făcut contestație la instanțe, când au dat note explicative în fața organului constatator.
Acestea au pus că nu le-a forțat nimeni, că prețul este corect.
Și din acest punct de vedere, în nici un caz nu poate fi vorba de un abuz, de o instigare la înșelăciune.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea hotărârii pronunțate de instanța de apel și rejudecând, să se dispună achitarea inculpatului în temeiul disp.art.11 pct.2 lit."a" raportat la art.10 lit."d" Cod procedură penală pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina sa.
Cu privire la recursul declarat de parchet, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Avocat, apărător ales al intimatei parte civilă Consiliul Local al Municipiului T, precizează că lucrurile se află în antiteză cu volumul dosarului.
Solicită admiterea recursului declarat de parchet și respingerea recursului declarat de inculpat.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul se face vinovat de infracțiunile reținute în sarcina.
De asemenea, solicită instanței de recurs a reține că, soția inculpatului -, nu avea contract încheiat cu T și nici un cabinet pentru a participa la un asemenea demers juridic de închiriere a acelui spațiu.
Nefiind îndeplinite cele două condiții, nici nu putea beneficia de acea chirie dată în mod arbitrar de fostul primar în valoare de 4.600 lei/mp în loc de 83.050 lei/mp.
Prejudiciul cauzat constă în aceea că, neachitându-se chiria pe metrul pătrat, așa cum prevedeau normele legale, suferind partea civilă o pagubă plus dobânda aferentă.
Solicită cheltuieli de judecată.
Procurorul,având cuvântul cu privire la recursul declarat de inculpat, solicită respingerea acestuia ca nefondat și a se observa că hotărârea de consiliu local care stabilea tarifele pentru închirierea spațiilor, prevedea care este chiria aferentă unităților sanitare și care era chiria mai mică, preferențială, pentru spațiile având destinația de cabinete medicale individuale, cu precizarea "medici de familie",ce aveau încheiate contracte cu Casa de Asigurări de Sănătate
Solicită a se observa că, Primăria Taî ncheiat contractul de închiriere cu Cabinetul de "Medicină Generală - Pediatrie și -" reprezentat de soția inculpatului -.
În data de 21 martie 2003, dată la care a și fost înregistrat deci, nu se poate susține că acest contract nu-și producea efectele de la data la care a fost încheiat și înregistrat în evidențele primăriei, cu atât mai mult cu cât, el a fost declarat la Administrația Financiară în luna noiembrie, motiv pentru care s-au și sesizat funcționarii acesteia cu privire la perioada trecută de la data la care acesta a fost încheiat.
De asemenea, acesta este și motivul pentru care, numita, prin reprezentant, a și achitat chiria aferentă perioadei martie-noiembrie 2003, însă a achitat-o la nivelul la care fusese stabilit, urmare intervențiilor soțului acesteia, respectiv în cuantum de 4.600 lei/mp/lună în condițiile în care "" SRL al cărui reprezentant legal era, a fost înregistrată la. abia în data de 14 noiembrie 2003 iar contractul încheiat cu în luna februarie 2004.
Este cert că la data la care contractul a fost încheiat, nu erau condițiile prevăzute de hotărârea de Consiliu local nr.30/2003 pentru a se stabili chiria într-un cuantum atât de scăzut.
Acesta este și motivul pentru care instanța de fond și instanța de apel, au constatat prejudicierea bugetului consiliului local T, cu suma reprezentând diferența între chiria care s-ar fi datorat în mod legal și, cea care s-a plătit efectiv, obligând inculpatul la plata despăgubirilor civile.
Pe cale de consecință, solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat.
Cu privire la solicitarea privind înlăturarea declarațiilor martorilor audiați în cauză atât în faza de urmărire penală cât și în cea de judecată, prin invocarea unor înscrisuri extrajudiciare, niște note explicative dată într-o cauză civilă, solicită a se constata că acest lucru nu se poate întâmpla, declarațiile martorilor având putere probantă în prezenta cauză, coroborate cu celelalte mijloace de probă - înscrisuri șio nu pot fi înlăturate pe baza acestor documente extrajudiciare.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat și intimat, având cuvântul în replică, precizează că în luna ianuarie 2004 fost plătită chiria spațiului.
Recurentul inculpat și intimat, având ultimul cuvânt, precizează că nu se consideră vinovat, nu există prejudiciu material, nu a influențat cele trei funcționare.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și achitarea sa.
Instanța ia cauza în pronunțare.
Asupra recursurilor penale de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată că prin sentința penală nr. 1902 din 14 noiembrie 2006, Judecătoria Tulcea, în temeiul art. 17 lit. d din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 10 alin. 1 din Legea 78/2000 raportat la art. 248 alin. 1 Cod penal, condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 17 lit. c teza a II-a din Legea 78/2000 raportat la art. 25 - 289 Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 33 - 34 Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani.
A fost atrasă atenția inculpatului asupra consecințelor revocării suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art. 14 Cod pr. penală raportat la art. 998 - 999 cod civil a fost admisă acțiunea civilă a părții civile Consiliul local al mun.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.220,5 lei cu titlul de despăgubiri civile către partea civilă Consiliul local al mun.
A fost dispusă anularea contractului de închiriere nr. 8525/21 martie 2003 încheiat între Consiliul local T și Cabinetul de medicină generală, pediatrie, dermato - venerice.
În temeiul art. 191 Cod pr. penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 460 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărârea instanța de fond a reținut că în perioada 2000 - 2004 inculpatul a deținut funcția de primar al mun. T, calitate în care avea, printre altele și atribuții privind administrarea domeniului public și privat al mun.
La data de 18 martie 2003 inculpatul le-a chemat în biroul său pe martorele (la acel moment director al Direcției de întreținere și administrare a patrimoniului () din cadrul Primăriei mun. T) și (referent în cadrul aceleași direcții) și le-a înmânat o cerere formulată de numita (soția inculpatului) pentru închirierea unui spațiu situat în T, str. B, bloc nr. 7, parter, în vederea amenajării unui cabinet de medicină generală, pediatrie și dermato - venerice și a unei săli de tratament, cerere înregistrată sub nr. 8525/18 martie 2003.
Inculpatul le-a spus totodată celor două martore să întocmească contractul de închiriere pentru spațiul respectiv.
Pe cererea respectivă inculpatul scrisese o rezoluție prin care o direcționa spre.
Martora, după ce a citit cererea, i-a spus inculpatului că pentru încheierea contractului trebuie schimbată destinația spațiului fapt ce se putea face doar prin hotărâre a Consiliului Local, că spațiul trebuie preluat de la vechiul chiriaș SC SRL și că trebuie și un act din care să rezulte existența cabinetului medical. Inculpatul i-a răspuns însă că în Consiliul Local intră și iese ce vrea el și că acest contract îi trebuie tocmai pentru înființarea cabinetului medical.
După 2 sau 3 zile a fost chemată din nou de inculpat în biroul său iar când s-a întors le-a spus colegelor sale și că trebuie să facă contractul de închiriere. Într-o primă etapă a întocmit respectivul contract cu valoarea chiriei pentru cabinete medicale și nu pentru medici de familie.
Împreună cu, a mers cu contractul la inculpat, care l-a citit după care, cerând și citind hotărârea de consiliu local cu chiriile percepute pentru spațiile închiriate le-a solicitat celor două să treacă în contract chiria pentru medici de familie care era mai mică, iar de la semnături să fie scos numele contabilului - șef spunând că are "gura mare".
și au mers apoi și au modificat contractul în sensul celor solicitate de inculpat și s-au întors în biroul primarului pentru a fi semnat.
După ce inculpatul a semnat contractul le-a solicitat și celor două să-l semneze dar a fost refuzat.
În fața acestui refuz inculpatul le-a spus că va semna doar el dar de ele nu mai are nevoie, dându-le de înțeles că vor fi concediate.
Ulterior inculpatul le-a mai spus că va merge și în consiliul local, determinându-le astfel pe cele două angajate ale să semneze contractul., într-o ultimă încercare de a refuza semnarea contractului, a spus că acesta nu este semnat de jurist însă inculpatul le-a asigurat că și juristul ( ) va semna contractul.
În aceeași zi a fost chemată de inculpat și determinată să semneze contractul respectiv.
În aceste condiții a fost întocmit și semnat pentru proprietar contractul de închiriere nr. 8525/21 martie 2003, la rubrica chiriaș fiind trecut Cabinetul de medicină generală, pediatrie, dermato - venerice, iar valoarea chiriei a fost stabilită la - lei vechi lunar ( 4600 lei vechi/mp ) conform HCL nr. 30/31 ianuarie 2003.
Referitor la chiria stipulată în contract, aceasta, în opinia instanței de fond, (și așa cum cele două angajate ale i-au spus inculpatului) nu a fost prevăzută în mod corect deoarece potrivit pct.8 lit. c din anexa 3 la HCL 30/2003 prevede chiria de 4600 lei vechi pentru cabinete medicale individuale (medici de familie care au contracte cu Casa de asigurări de sănătate).
Or, ca reprezentant al SC SRL a încheiat un contract cu Casa de asigurări de sănătate abia de la 1 februarie 2004, la data încheierii contractului de închiriere neavând un astfel de contract.
De asemenea la data încheierii contractului nu exista nici un cabinet medical al cărei reprezentant să fie, SC SRL fiind înregistrată la Registrul comerțului abia la data de 14 noiembrie 2003, iar nu avea calitatea de medic de familie.
În aceste condiții chiria ce trebuia stabilită în contract era de 83050 lei vechi/mp conform pct. 8 lit. b din anexa nr. 3 la HCL 30/2003 și nu 4600 lei vechi/mp cum s-a prevăzut.
Referitor la acest aspect inculpatul a declarat că a stabilit tariful de 4600 lei de comun acord cu, deoarece era anormal să încadreze cabinetul medical la unități sanitar - veterinare, farmacii și farmacii veterinare. Susținerea inculpatului, care nu se coroborează cu nicio altă probă, este contrazisă însă de declarațiile martorilor și din care rezultă că inculpatul le-a impus să treacă acel tarif în contract.
După întocmirea contractului de închiriere în condițiile arătate ambele exemplare ale acestuia au rămas în posesia inculpatului, astfel că nu s-a putut da spre debitare respectivul contract la Serviciul Taxe și Impozite decât în luna noiembrie 2003 când a intrat întâmplător în posesia unui exemplar din contract la sesizarea numitei, salariată la Administrația Financiară
Pentru perioada martie - noiembrie 2003 chiria a fost achitată abia în luna noiembrie 2003 de către numita, nepoata numitei.
Diferența dintre chiria prevăzută în contract și cea care ar fi trebuit să fie practicată așa cum s-a arătat anterior este pentru perioada martie - noiembrie 2003 de - lei vechi (8681,715 lei).
În apărarea sa inculpatul a declarat în faza de urmărire penală că acel contract a fost încheiat în condițiile OG 124/1998 și HCL 30/2003, că nu a considerat oportună aprobarea Consiliului local pentru schimbarea destinației spațiului din restaurant în cabinet medical fiind aplicabile dispozițiile art. 14 alin. 2 din OG 124/1998 și că mențiunea din HCL 30/2003 referitoare la medicii de familie care au contract cu casa de sănătate nu este una restrictivă ci în sensul de a fi aplicabil acel tarif și acestei categorii de cabinete medicale.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel atât Parchetul Național Anticorupție -Serviciul TERITORIAL CONSTANȚA cât și inculpatul, criticând- ca netemeinică și nelegală
În motivarea apelului declarat de parchet, s-a susținut că fapta inculpatului, fiind încadrată în prevederile art. 17 lit. d cu referire la art.10 al. 1 din Legea nr. 78/2000 limitele de pedeapsă - ce trebuiau avute în vedere de către instanța de fond - erau cele prevăzute de art. 10, respectiv închisoarea de la 5 la 15 ani. În consecință, s-a solicitat, ca urmare a admiterii apelului - reindividualizarea pedepsei cu respectarea normelor legale.
Cu toate acestea, atât reprezentantul parchetului cât și inculpatul, prin avocatul său, la termenul de judecată la care au avut loc dezbaterile în apel, au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului, din infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, în infracțiunea prevăzută de art. 248 al. 1 Cod penal și de art. 25-289 Cod penal, arătând că nu sunt incidente prevederile Legii 78/2000.
De asemenea, inculpatul a criticat hotărârea instanței de fond susținând că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice și instigare la fals intelectual și în mod greșit instanța de fond a dispus condamnarea sa, obligându-l totodată la plata despăgubirilor civile.
În argumentarea acestor susținerea acestor susțineri s-au invocat următoarele aspecte:
- Atât contractul de încheiere cât și chiria de 4.600 lei/2s-au stabilit în limite legale, fără nici un fel de presiune asupra angajaților, și, care au declarat în cursul urmăririi penale, într-o anumită manieră, de teamă să nu fie acuzate de complicitate la abuz în serviciu ori fals, iar în fața instanței de judecată, în cauza civilă nr. 2290/2004 a Tribunalului Tulcea, nu și-au mai menținut în totalitate declarațiile anterioare, ba chiar au declarat cu totul altceva.
- În mod corect a fost avut în vedere ca preț al chiriei, suma de 4.600 lei/2. Nu s-a cauzat părții civile vreun prejudiciu și nici vreo tulburare însemnatăa bunului mers al instituției, deoarece prin expertizele efectuate în cauză s-a concluzionat că nu s-a produs nici o pagubă, iar chiria a fost corect stabilită având în vedere nr. 30/2003 anexa 3 dar și celelalte - uri din care rezultă că precizarea "medici de familie care au contractat cu Casa de Asigurări de Sănătate" nu putea limita închirierea numai pentru aceste cabinete. De altfel, prin 122/30.01.2004, prin care s-au reactualizat chiriile referitoare la medicii de familie care au contracte cu a dispărut, rămânând - în anexa 3 pct.8 lit. c - doar precizarea chiriei pentru cabinetele medicale. Prin urmare, s-a susținut că închirierea la prețul de 4.600 lei/2numai la medicii de familie care aveau contract cu era o dispoziție discriminatorie ce nu putea fi aplicată, întrucât s-ar fi limitat închirierea spațiilor numai pentru anumite cabinete (în anexa 3 L. 30/2003 neexistând și alte poziții care să se refere la alte cabinete).
- Contractul de închiriere nr. 8525/23.032.2003 nu a intrat în vigoare, nu a intrat în circuitul civil, și nu și-a produs efectele decât începând cu data de 18 noiembrie 2003, deoarece atunci a fost semnat de chiriaș, respectiv de, soția inculpatului. În această ordine de idei, nu se poate reține existența infracțiunii de instigare la fals, deoarece cabinetul medical "" a fost înregistrat la. la data de 17 noiembrie 2003 și, deci, la data de 18.11.2003 (când a fost semnat de chiriaș) exista.
S-a mai susținut că în perioada 23.03.2003 - 18.11.2003, contractul de
închiriere nu și-a produs efectele, și că abia la data de 27 ianuarie 2004 fost obținută autorizația de liberă practică.
În dovedirea susținerilor au fost depuse la dosarul cauzei, copiile mai multor acte și anume: nr. 2523/23 decembrie 2004, Certificat de înregistrare la. a "" (la 17.11.2003) certificat de înregistrare a "" în registrul Unic al Cabinetelor Medicale (sub nr. 63/2004), certificat de avizare a "" nr. 38/14.01.2004, încheierea nr. 842/22.03.2005 a Tribunalului Tulcea, contractul nr. 214/29.01.2004 dintre T și "" ca unitate medico-sanitară cu personalitate juridică, contract de prestări servicii nr. 24/20.11.203, devize, proces-verbal de recepție și punere în funcțiune, contract de prestări servicii nr. 83/26.11.2008, contract de executare lucrări nr. 119/29.11.2003, procese-verbale de recepție, de predare-primire și alte acte privind evaluarea lucrărilor efectuate pentru "" De asemenea, s-a solicitat audierea martorilor, - (care a ținut contabilitatea "" ) și și a solicitat efectuarea unei expertize contabile prin care să se stabilească dacă prin faptele inculpatului s-a cauzat un prejudiciu, întrucât în cauză prejudiciul a fost stabilit prin raportul Curții de Conturi.
Prin decizia penală nr.125 din 09.12.2008, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Tulceaa admis ca fondate apelurile declarate de inculpatul și dePARCHETUL NAȚIONAL ATICORUPȚIE-SERVICIUL TERITORIAL CONSTANȚAîmpotriva sentinței penale nr. 1902 din 14.11.2006 a Judecătoriei Tulcea.
A desființat în parte hotărârea atacată, cu privire la încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, individualizarea pedepselor, contopirea acestora precum și cu privire la neaplicarea pedepsei accesorii.
Judecând cauza pe fond;
În conformitate cu art.334 Cod pr. penală
A schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpatului din infracțiunea pre văzută de art. 17 lit. d din Legea nr.78/2000 cu referire la art. 10 al. 1 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 al. 1 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 248 al. 1 Cod penal și din infracțiunea prevăzută de art. 17 lit. c teza a II-a din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 25 - 289 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 25 - 289 Cod penal.
În temeiul art. 248 al. 1 Cod penal.
A condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 1 an închisoare.
În temeiul art. 25 - 289 Cod penal.
A condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.
În conformitate cu prevederile art. 33 - 34 Cod penal.
A contopit pedepsele aplicate în pedeapsa de1 an închisoare.
În temeiul art. 71 Cod penal.
A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II- și lit. b Cod penal.
În conformitate cu art. 81 Cod penal.
A dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare pe o durată de 3 ani.
În temeiul art. 71 al. 5 Cod penal.
Pe durata suspendării executării pedepsei închisorii, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64
lit. teza a II-a și lit. b Cod penal.
A menținut ca temeinice și legale celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea cauzei au rămas în sarcina statului.
În termen legal, împotriva deciziei penale nr.125 din data de 09.12.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea și a sentinței penale nr. 1902 din 14 noiembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr. 2232/2005, au declarat recurs Parchetul Național Anticorupție -Serviciul TERITORIAL CONSTANȚA și inculpatul.
Parchetul Național Anticorupție -Serviciul TERITORIAL CONSTANȚA, critică soluțiile recurate sub aspectul netemeiniciei pentru greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului în ceea ce privește cuantumul acestora.
Se susține că pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare este prea blândă și nu corespunde gradului concret de pericol social al faptelor săvârșite de inculpat, neatingându-și scopul prevăzut de lege.
Se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și rejudecând să se dispună majorarea cuantumului pedepselor aplicate inculpatului.
Critica recurentului inculpat vizează nelegalitatea deciziei și sentinței penale atacate, corespunde cazului de casare prevăzut de art.3859pct.18 Cod procedură penală, respectiv când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.
Se arată că în mod greșit instanța de apel a dispus condamnarea sa pentru infracțiunile prevăzute de art.248 Cod penal, abuz în serviciu contra intereselor publice și instigare la infracțiunea de fals intelectual prev.de art.25 rap.la art.289 Cod penal, susținând în esență că:
- nu există temei legal care să justifice aplicarea pentru cabinetele medicale a tarifului de închiriere în sumă de 83.050 lei/mp/lună stabilit prin nr.30/31.01.2003, Anexa III, pct.8 lit."b" pentru clinici, policlinic, spitale, farmacii umane și veterinare, diferită de cabinetele medicale așa cum sunt definite prin nr.124/1998 republicată, pentru acestea aplicându-se tariful lunar de 4.600 lei/mp, stabilit la lit."c" pct.8 Anexa III din aceiași hotărâre nr.30/2003;
- nu s-a schimbat destinația spațiului închiriat din cabinet medical în micro-clinică cât timp contractul cu Casa de Asigurări de Sănătate T nr.214/29.01.2004 a fost încheiat între "unitatea medicală" cu personalitate juridică "" SRL care este un cabinet medical individual, organizat conform prev.nr.124/1998 republicată la care lucrează un singur medic cu trei specialități - medicină generală, pediatrie și dermato-venerice.
- contractul de închiriere nr.8525/21.03.2003 a intrat în vigoare și a început să producă efecte începând cu data de 18.11.2003 când a fost semnat de ambele părți și nu la 21.03.2003 când a fost semnat doar de numita;
- s-au înlăturat greșit concluziile celor două expertize contabile și a suplimentului din care rezultă că în perioada derulării contractului de închiriere nu s-au adus prejudicii materiale părții civile Consiliul Local T;
- inculpatul nu le-a cerut, nu le-a influențat și nici nu le-a determinat pe cele 3 martore, și să semneze contractul de închiriere, aceasta constituind atribuția lor de serviciu.
Recurentul inculpat cere instanței admiterea recursului, casarea hotărârilor penale recurate și, rejudecând, să se dispună achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit."a" raportat la art.10 lit."d" Cod procedură penală.
La Curtea de APEL CONSTANȚA, cauza a fost înregistrată sub același nr-.
Verificând legalitatea și temeinicia decizia penală nr. 125/09.12.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr- și sentința penală nr. 1902 din 14 noiembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr. 2232/2005 în raport de criticile aduse și din oficiu, potrivit art.3859allin.3 Cpp. curtea constată că recursurile declarate de Parchetul Național Anticorupție - Serviciul TERITORIAL CONSTANȚA și inculpatul, sunt nefondate pentru considerentele care urmează a fi analizate:
Astfel, pe baza analizei temeinice a ansamblului probator administrat în cauză, instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptelor comise de acesta.
Totodată, se constată că în mod corect prima instanță de control judiciar a admis și motivat temeinic cererea de schimbarea încadrării juridice a faptelor deduse judecății din infracțiunea prevăzută de art.17 lit."d" din Legea nr.78/2000 cu referire la art.10 alin.1 din Legea nr.78/2000 raportat la art.248 alin.1 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art.248 alin.1 Cod penal și din infracțiunea prevăzută de art.17 lit."c" teza a -II-a din Legea nr.78/2000 cu referire la art.25 raportat la art.289 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.25 raportat la art.289 Cod penal.
Din coroborarea materialului probator administrat respectiv: raportul de constatare a Camerei de Conturi T - Direcția de Control Financiar nr.2437/30.06.2004 și încheierea nr.21/29.07.2004 aceleași instituții prin care se dispune sesizarea Tribunalului Tulcea pentru stabilirea răspunderii în plan juridic a persoanelor vinovate de cauzarea prejudiciului Consiliului Local Municipal T, cererea numitei de închiriere a spațiului în litigiu, contractul de închiriere nr.8525/21.03.2003, actele de constituire ale "" SRL T, adresele nr.1079/21.02.2005 din care rezultă că în registrul unic al cabinetelor medicale doctorul nu figurează cu nici un cabinet medical particular și nr.7725/21.02.2005 a Administrație Finanțelor Publice T din care rezultă că aceiași persoană nu figurează cu cabinet medical individual, declarațiile martorelor, - rezultă mai presus de orice dubiu că, inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art.248 Cod penal și de instigare la infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art.25 raportat la art.289 Cod penal.
Se constată că, inculpatul în calitate de primar al municipiului Taî ncălcat cu știință, atribuțiunile de serviciu, prin închirierea la data de 21.03.2003 a spațiului în suprafață de 123 mp, situat în T, strada B, -.7, parter, soției sale, care pretindea a fi reprezentanta unui cabinet medical care nu exista la acea dată 21.03.2003, în alte condiții decât cele legale, prin stipularea în contract a unei chirii mult mai mici decât cea prevăzută de 30/2003 respectiv de 4.600 lei/mp/lună în loc de 83.050 lei /mp/lună cauzând bugetului local un prejudiciu de 10.220,5 lei.
De asemenea, același inculpat cu intenție, a determinat trei funcționare din cadrul Primăriei Municipiului T, să întocmească și apoi să semneze contractul
de închiriere nr.8525/21.03.2003, în care s-a menționat în mod neadevărat că parte contractantă este Cabinetul de medicină generală, pediatrie, dermato-venerice.
De subliniat că la acel moment un astfel de cabinet nu exista și nu era nici în relații contractuale cu Casa de Asigurări de Sănătate T.
. "" SRL a fost înregistrată ulterior la data de 14.11.2003 la Registrul Comerțului iar contractul cu a fost încheiat la 11.02.2004.
În mod corect au fost înlăturate cele două expertize contabile efectuate și suplimentul, ca nerelevante, cât timp, experții în vederea stabilirii prejudiciului cauzat Consiliului Local T, s-au raportat la un tarif lunar de 4.600 lei/mp și nu la 83.050 lei/mp, ținând seama că beneficiara contractului de închiriere nu era un cabinet medical ci o unitate medico-sanitară, prejudiciul reprezentând tocmai diferența dintre cele două chirii la care s-a adăugat dobânda legală pentru suma neîncasată.
În ceea ce privește susținerea recurentului inculpat cum că, contractul de închiriere a început să producă efecte la data de 18.11.2003, în mod corect instanțele au apreciat că momentul încheierii contractului este 21.03.2003, când părțile și-au manifestat verbal voința, în sensul perfectării contractului, forma scrisă fiind cerută de lege "ad probationem" și nu "ad validitatem".
Nu poate fi primită nici critica recurentului inculpat privind negarea schimbării destinației spațiului închiriat întrucât probele dosarului dovedesc că spațiul de 123 mp din municipiul T, strada B,.7, parter, avea inițial destinația de unitate de alimentație publică - restaurant, ulterior, în baza contractului încheiat fiind schimbată în micro-clinică medicală.
Constatând îndeplinite cerințele art.345 alin.2 Cod procedură penală, în sensul că faptele există, constituie infracțiuni și, au fost săvârșite de inculpatul, în mod corect instanțele au pronunțat o hotărâre de condamnare a acestuia, probele acuzării răsturnând prezumția de nevinovăție de care se bucura inculpatul potrivit art.52Cod procedură penală și art.66 alin.1 Cod procedură penală.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, se apreciază interpretarea și aplicarea justă a prevederilor art.72 Cod penal privind criteriile generale de individualizare, gradul concret de pericol social al faptei, limitele de pedeapsă între 6 luni și 5 ani închisoare, circumstanțele reale și personale ale inculpatului, infractor primar cu o comportare nesinceră în cursul procesului penal.
Pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicată inculpatului, cu art.81 Cod penal, a fost corect determinată atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare - suspendare condiționată, fiind de natură să asigure îndeplinirea cerințelor prevăzute de art.52 Cod penal privind scopul și finalitățile pedepsei, acelea de măsură reală de constrângere, de reeducare a inculpatului și de prevenire de săvârșire de noi infracțiuni.
Pentru considerentele expuse, curtea constată că în cauză, nu se justifică nici achitarea inculpatului și nici majorarea cuantumului pedepsei, neexistând motive de modificare a hotărârilor recurate.
Ca urmare, curtea, în lipsa unor cauze de nulitate absolută a hotărârilor recurate, care să fie invocate din oficiu, în baza art.38515alin.1 pct.1 lit."b" Cod procedură penală, va respinge ca nefondate recursurile formulate de recurentul Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul TERITORIAL CONSTANȚA și de recurentul inculpat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor către stat în cuantum de 600 lei.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul parchetului vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515alin.1 pct.1 lit."b" Cod procedură penală,
Respinge ca nefondate recursurile formulate de:
- recurentulPARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - SERVICIUL TERITORIAL CONSTANȚA, și de
- recurentul inculpat - domiciliat în T,-,. D,. 3,. 12, județul T - împotriva deciziei penale nr. 125 din data de 09.12.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr. 1902 din 14 noiembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr. 2232/2005.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală,
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor către stat în cuantum de 600 lei.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală,
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul Parchetului rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Jud.fond -
Jud.apel -;
Red.dec.Jud./12.01.2010
Tehnored.Gref./ 2 ex.
Data: 12.01.2010
Președinte:Maria UzunăJudecători:Maria Uzună, Eleni Cristina Marcu, Viorica
