Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Încheierea 7/2008. Curtea de Apel Brasov

Comentarii

0

- ROMANIA -

CURTEA DE APEL

Secția penală și pentru cauze cu minori

ÎNCHEIEREA NR. 7/ DOSAR NR-

Ședința camerei de consiliu din data de 19 iunie 2008

Completul de judecată format din:

PREȘEDINTE: Manuela Barbu

Grefier - - -

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public

- procuror în cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

Direcția Națională Anticorupție

Serviciul Teritorial Brașov

Pe rol fiind soluționarea propunerii formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov privind arestarea preventivă a inculpaților:, pentru săvârșirea infracțiunilor de șantaj, prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 13/1 din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare și instigare la infracțiune de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 25 Cod penal, raportat la art. 189 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 194 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 13/1 din Legea nr. 78/2000, cu completările și modificările ulterioare și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 194 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 13/1 din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 194 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 13/1 din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 194 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 13/1 din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 194 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 13/1 din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată sunt înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.

La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu se prezintă inculpații, și asistați de avocat, apărător ales, inculpații G și asistați de avocat, apărător ales, inculpatul asistat de avocat,apărător ales.

Procedură îndeplinită.

Instanța aduce la cunoștința părților că s-a purces la trimiterea în judecată a inculpaților iar prin rechizitoriu s-a reformulat propunere de arestare preventivă a inculpaților din această cauză.

Reprezentantul Ministerului Public, întrebat fiind, arată că insistă în cererea formulată și așa cum a precizat și în cuprinsul rechizitoriului la data de 6.02.2008 a formulat propunere de arestare preventivă. În primă fază, Curtea de Apel Brașova decis că nu este competentă, motiv pentru care a fost respinsă propunerea și s-a decis că nu sunt competenți. În urma recursului a decis că în acest dosar competența aparține - ului și s-a trimis cauza spre judecarea propunerii de arestare preventivă. După ce s-a dat această soluție așa cum rezultă din ulterioara decizie a s-a considerat că înregistrarea dosarului la Curtea de Apel Brașov ar fi format nouă propunerea de arestare preventivă, iar soluția dată prin încheierea nr.5/F/21.02.2008 a Curții de Apel Brașovs -a considerat că este lovită de nulitate absolută ca de altfel și propunerea de arestare preventivă luată în discuție cu începere cu data de 12.03.2008. În aceste condiții dacă a reținut că a fosta a doua propunere, în mod logic se întreabă unde este prima propunere de arestare preventivă, de aceea consideră că instanța a fost sesizată și trebuie discutat asupra acestei propuneri formulate.

Avocat pentru inculpatul, arată că are de formulat o excepție pentru inculpatul pe care îl reprezintă de inadmisibilitate a cereri formulate din rechizitoriu. Astfel cum rezultă din cuprinsul rechizitoriului și din concluziile orale ale reprezentantului parchetului nu este vorba de o nouă propunere de aretare preventivă ci este vorba de propunerea inițială din 6.02.2008 care a fost supusă procedurilor jurisdicționale în două grade de jurisdicție și în 2 etape, astfel, cum corect spus și reprezentantul parchetului și ca atare nu este vorba de o nouă propunere de arestare preventivă. Fiind vorba de un doar penal aflat în curs de judecată, instanța penală fiind deja sesizată cu rechizitoriu și față de prev. art. 267 alin.1 Cod procedură penală de care se prevalează Ministerul Public în formularea acestei cereri, practic este vorba de o cerere formulată în cursul judecății și ca atare nu ne aflăm în prezența unei arestării în faza de urmărire penală ci în prezența unei arestării în cursul judecății. Pe de altă parte cererea este inadmisibilă din 2 considerente, mai întâi deși se invocă art. 267 alin.1 Cod procedură penală pentru că astfel cum se arată în rechizitoriu nu este vorba de o nouă propunere de arestare ci de vechea propunere de arestare preventivă din 6.02.2008, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 267 alin.1 Cod procedură penală în care se arată în mod expres că atunci când cu ocazia întocmirii rechizitoriului procurorul consideră în acest moment al întocmirii rechizitoriului că sunt îndeplinite condițiile de arestare preventivă poate face propunere de arestare preventivă prin rechizitoriu. Ori, aici nu este vorba de o propunere prin rechizitoriu ci este supusă instanței penale vechea propunere de arestare care deja a parcurs 2 grade de jurisdicție în 2 etape distincte. În al doilea rând această cerere este inadmisibilă și pentru alt considerent, propunerea de arestare din 6.02.2008 care este readusă astăzi în fața instanței de judecată o dată cu rechizitoriu privește o arestare în cursul urmării penale, ori în acest moment dosarul penal nu se mai află în faza de urmărire penală, se află în faza de judecată. O asemenea propunere chiar dacă ar reprezenta o cerere nouă în conformitate cu dispozițiile art. 267 alin.1 Cod procedură penală este inadmisibilă pentru că a parcurs gradele de jurisdicție prevăzute de lege. Așa, cum a invocat și reprezentantul ministerului public această propunere a fost adusă anterior de 2 ori în fața instanței penale, mai întâi s-a dat o decizie de casare cu trimitere spre rejudecare și apoi în a 2 etapă în rejudecare pe calea recursurilor declarate atât de parchet cât și de inculpați împotriva măsurii luate inițial de prim a instanță de interdicție de a nu părăsi localitatea, Jad ecis prin decizia nr. 838/2008 care este definitivă și executorie, că prin modul concret prin care parchetul a acționat neașteptând redactarea deciziei de casare cu trimitere a pentru a se cunoaște limitele casării așa cum prevede legea sesizând Curtea de Apel Brașov cu o nouă propunere de arestare preventivă a inculpaților, instanța trebuia să observe că a 2 sesizare nu poate fi primită deoarece potrivit art. 149¹Cod procedură penală nu permite în aceiași cauză a 2 propunere de arestare preventivă.

Pentru aceste motive solicită respingerea cererii formulată de parchet prin rechizitoriu, ca fiind inadmisibilă.

Avocat, pentru inculpații, și, cu privire la excepția inadmisibilității formulată de apărătorul inculpatului, arată că își însușește excepția invocată. Cererea invocată de parchet este inadmisibilă sub mai multe aspecte așa cum a arătat și inculpatul prin apărător. Astăzi se formulează prin rechizitoriu în temeiul art. 267 alin.1 Cod procedură penală cerere de arestare, însă nu o nouă cerere cu motive noi așa cum prevede acest text de lege ci în temeiul acestui text de lege solicită " insistăm în propunerea noastră de arestare" formulată în 6.02.2008 pentru că socotește procurorul că această solicitare nu s-a soluționat. Dincolo de faptul că a fost soluționată în 2 cicluri procesuale, iar prin decizia penală nr. 838/2008 a s-a constatat nulitatea absolută a sesizării instanței, nu a unei adrese sau a unui referat, s-a soluționat pe cale de excepție propunerea făcută de parchet, așadar nu se poate lua încă o dată în discuție aceiași propunere tocmai pentru că a mai făcut o propunere pe același motive și s-a admis recursul parchetului și a inculpaților și s-a constatat nulitatea absolută propunerii. Pe de altă parte dacă se consideră că nu este o solicitare în sensul acela de a soluționa cererea inițială și este o propunere nouă, aceasta este inadmisibilă în temeiul de drept invocat și anume acela al art. 267 alin.1 Cod procedură penală. Teoretic este posibilă arestarea inculpaților în baza acestui text însă urmând procedura arestării în cursul judecății și făcând propunerii noi. După 4 luni, după ce s-a soluționat în mod definitiv cererea de arestare să se formuleze o nouă cerere prin care se solicită să se soluționeze cererea care tocmai a fost soluționată se ia în derâdere dispoziția prin care se arată că a așteptat suficient și că formulează o nouă cerere prin rechizitoriu însă făcând trimitere la propunerea din 6.02.2008.

În raport de cele menționate solicită respingerea cererii ca inadmisibilă.

Avocat pentru inculpații și, arată că a înțeles că se insistă pe soluționarea propunerii de arestare preventivă pe considerentul că ea nu a fost judecată în fond. Atâta vreme cât într-o cauză indiferent că sunt probleme de fond fie că este vorba de o situație pentru care instanța de judecată urmează să se pronunțe prin încheiere, excepțiile primează întotdeauna asupra fondului. Din moment ce a socotit că în cauză s-a realizat a 2 propunere de arestare preventivă față de inculpați, o asemenea propunere de arestare este inadmisibilă, actul de sesizare în condițiile art. 197 alin.2 și 3 Cod procedură penală fiind lovit de nulitate absolută. De asemenea, a se avea în vedere și art.2 din Codul d e procedură penală care reglementează principiul legalității desfășurării procesului penal.

întru totul concluziilor prezentate de colegi lui, susține și el propunerea de inadmisibilitate cu aceiași argumentație cu care au făcut-o în fața instanței de judecată și pe acest considerent solicită respingerea propunerii de arestare preventivă.

Reprezentantul Ministerului Public, arată că recunoaște că prin această insistență a căutat să lămurească un lucru care nu a fost deslușit până în momentul de față de către practica judiciară. Este adevărat că nu este vorba de o nouă propunere pentru ca așa cum a spus și în rechizitoriu pentru a face o nouă propunere trebuia cel puțin prima propunere să fi fost soluționată. Așa cum se spune în decizia nr.838/2008 a constatând nulitatea absolută a sesizării instanței de către procuror a arătat că acest considerent este datorat faptului că s-a efectuat a 2 propunere. Practic așa cum rezultă din dosarul cauzei după ce s-a pronunțat decizia de și a dispus trimiterea propunerii spre soluționare la Curtea de Apel Brașov, dosarul de urmărire penală așa cum rezultă din actele lucrărilor a fost adus de către parchet la Curtea de Apel Brașov, fără o altă propunere, însă este o soluție prin care prin decizia nr. 838/2008 spune că s-a făcut o altă propunere. Raportat la susținerile apărătorilor inculpaților, la legalitate, se întreabă unde este prima propunere și dacă aceasta este formulată și ei susțin că este formulată, trebuie să se pronunțe asupra acestei cereri. De altfel, el constată că excepția inadmisibilității a fost transformată într-o concluzie pe fond.

Avocat arată că, dacă este așa cum susține procurorul și cererea din 6 februarie 2008 nu a fost soluționată, nu aceasta este modalitatea de sesizare, fie trebuia soluționată printr-un memoriu sau o cerere, după ce cele două decizii de casare au fost soluționate, să soluționeze instanța, să constate că acea propunere din 6 februarie 2008 rămas nesoluționată și atunci instanța să se pronunțe independent de rechizitoriu.

Avocat arată că cererea Ministerului Public trebuie respinsă și ca o cerere care este lipsită de obiect pentru că astfel cum a arătat reprezentantul parchetului, această cerere vizează o propunere făcută în cursul urmăririi penale, or dosarul nu se mai află în cursul urmăririi penale, se află în faza de judecată, fiind aplicabile prevederile art 160/a Cod procedură penală și această cerere ar trebui să fie respinsă, ca fiind lipsită de obiect.

Instanța, în urma deliberării, constată că asupra propunerii din 6 februarie 2008 nu s-a pronunțat o soluție în mod definitiv, pe fond, apreciind din eroare că a fost sesizată cu oad oua propunere, câtă vreme prima instanță a fost practic reinvestită cu soluționarea cauzei, urmare a casării cu trimitere, dispusă la 12.02.2008 și nu investită cu o nouă propunere, astfel că respinge excepția de inadmisibilitate formulată de către inculpați prin apărători și purcede la soluționarea propunerii de arestare preventivă.

Instanța aduce la cunoștință faptele care formează obiectul dosarului și pune în vedere inculpaților prevederile art. 70 alin 2 Cod procedură penală, potrivit cărora au dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-le, totodată, atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva lor.

Inculpații, întrebați fiind, fiecare în parte declară că își menține declarațiile date până în prezent.

Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri în ceea ce privește propunerea de arestare preventivă a inculpaților, G și, potrivit dispozițiilor art 340 Cod procedură penală.

Reprezentantul Ministerului Public arată că, raportat la art 13/1 din Legea nr 78/2000, care incriminează o formă specială a infracțiunii de șantaj, aceea în care sunt implicate persoane dintre cele prev la art 1 din Legea 78/2000, consideră că atât astăzi, cât și acum un an, atâta timp cât fapta a fost descoperită de către organe de urmărire penală și în condițiile în care administrarea probelor s-a realizat așa cum rezultă din actele dosarului, faptele reproșate inculpaților prezintă același pericol social. Se încearcă sublinierea faptului dacă a trecut o perioadă de timp, este normal ca faptele să nu fie sancționate de către organele judiciare, în condițiile în care, potrivit bănuielilor, o persoană a fost luată cu forța dintr-un notariat public, transportată alături de ceilalți inculpați pe drumurile, după care i s-a dat drumul, toate cu un singur scop, de a-l determina a renunța la o declarație dată în fața unui notar public.

Faptele petrecute în 12 martie 2007 în municipiul B, fapte la care au participat în principal inculpații care sunt cuprinși în propunerea de arestare, respectiv, G - și, au fost din punct de vedere al derulării sale temporare următoarele:

În jurul orelor 16.00, notarul public, l-a anunțat pe inculpatul despre faptul că partea vătămată a revocat o procură autentificată la biroul său. la ora 16 h, 24 min, inculpatul a solicitat prezența fraților la Biroul notarului public " " unde inculpatul aflase că se află partea vătămată. De asemenea, pentru a-și realiza rezoluția infracțională luată la ora 16 h, 24 min, inculpatul i-a cerut prezența și a inculpatului. După ce au avut loc mai multe discuții între inculpați, aceștia s-au organizat în jurul Biroului Notarial Public " " la ora 16 h, 43 min. Partea vătămată este agresată în primă fază în biroul notarului public, în prezența mai multor martori audiați în această cauză, după care a fost urcat cu forța în autoturismul condus de inculpatul, autoturism în care au urcat și inculpații și. Pe de altă parte, inculpatul și au plecat cu un alt autoturism. Așa cum rezultă din probele administrate, în intervalul 16 h, 46 min și 18 h, 41 min, victima a fost purtată de către inculpați prin municipiul B, respectiv de la Biroul Notariatului Public " " pe traseul Spitalului județean, pe str. - -, după care a fost dusă pe strada -.

În cadrul rechizitoriului, dar și în cadrul propunerii formulată, a arătat care sunt probele pe baza cărora consideră că bănuiala lor cu privire la săvârșirea faptelor pe care le impută inculpaților sunt realizate.

In privința inculpatului, cum a arătat și în cuprinsul propunerii, el a fost reținut în data de 5 februarie 2008 la ora 14 h, 05 min, pentru 24 ore, întrucât s-a apreciat la acea dată că se află în situația prev de art 148 lit b, d, f Cod procedură penală, existând date că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, în mod direct și indirect, prin influențarea unor părți și a unor martori, a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune, pentru infracțiunea săvârșită de inculpat legiuitorul a stabilit o pedeapsă mai mare de 4 ani și sunt probe că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică raportat la gradul concret de pericol social al infracțiunii săvârșite, la modalitatea de comitere a violențelor, respectiv într-un loc public, într-un birou notarial, în plină zi, că violențele au fost urmate de lipsire de libertate în mod ilegal a victimei la cuantumul sumei ce urmează obiectul infracțiunii, toate conducând la un profund sentiment de insecuritate ce s-ar crea în rândul opiniei publice în cazul în care organele judiciare nu ar acționa suficient de ferm împotriva unor astfel de manifestări infracționale cu un accentuat pericol social ce vizează, în principal drepturile și libertățile constituționale fundamentale.

În ceea ce - i privește pe inculpații, G - și, aceștia au fost reținuti în aceeași zi și consideră că se află în situația prev de art 148 lit f Cod procedură penală, deoarece infracțiunea săvârșită de către acești inculpați prevede o pedeapsă a închisorii mai mare de 4 ani și consideră că sunt probe că lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, raportat la gradul concret de pericol social al infracțiunii săvârșite.

Este simplu de spus că la un an inculpații s-au prezentat de fiecare dată în fața organelor de urmărire penală și în fața instanței de judecată, de câte ori au fost citați, și nici nu contestă acest lucru, pentru că așa s-au petrecut lucrurile, însă solicită a se avea în vedere faptele în privința cărora consideră că este o bănuială suficient de argumentată că a fost săvârșită, la faptul că acum mai bine de un an de zile o persoană - trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, într-o altă cauză, care va fi prezentată ca un escroc, poate fi supusă unui astfel de tratament, iar impunerea legii se face de fiecare cum vrea, la faptul că persoanele care au asistat nici nu au îndrăznit să sesizeze vreun organ judiciar.

Nu venit cu propunere de arestare înainte de a se convinge că aceste fapte care li se reproșează inculpaților ar fi fost săvârșite. Consideră că au administrat toate probele înainte de a veni cu asemenea propunere, subliniind faptul că în concepția lor libertatea persoanei este un drept fundamental.

Măsurile preventive sunt măsuri excepționale, însă, raportat la modalitatea în care inculpații au acționat în 12 martie 2007, la scopul urmărit, consideră că parchetul are obligația să susțină această propunere și să se solicite să se dea un răspuns ferm acestor inculpați în sensul că legea trebuie respectată și că aceste fapte nu pot fi comise în această țară.

Avocat pentru inculpatul, față de prevederile art. 160/a Cod procedură penală, care sunt aplicabile în acest moment, examinarea acestei propuneri se face astăzi, în cursul judecății, astfel încât, pe de o parte, trebuie examinat dacă la data întocmirii rechizitoriului, față de prevederile art 267 alin 1 Cod procedură penală, sunt îndeplinite condițiile prev de lege pentru luarea măsurii arestării preventive, atât condiția prev în art 143 Cod procedură penală, în ce privește existența unor probe sau unor indicii temeinice, cât și temeiurile juridice de arestare prev de art. 148 lit. b și f Cod procedură penală, iar, pe de altă parte, față de caracterul facultativ al măsurii arestării preventive, trebuie examinat dacă este în interesul judecății luarea măsurii arestării preventive față de inculpat. În acest context, este evident că se invocă doar chestiuni de fapt, chestiuni care privesc fondul cauzei.

Este discutabil dacă o instanță de fond, sesizată deja cu rechizitoriu, nu ar trebui să se supună exigențelor art. 48 lit. a Cod procedură penală, text care stabilește, în mod expres, situația de incompatibilitate între judecătorul care se pronunță pe o propunere de arestare preventivă în cursul urmăririi penale și judecătorul care va participa ulterior la judecarea fondului.

Plecând de la această premisă, referitor la temeiurile de arestare, se insistă pe reținerea temeiului prev de art. 148 lit. b Cod procedură penală, constând în existența unor date că inculpatul încearcă să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori.

Apreciază că acest temei nu mai poate fi reținut, atâta timp cât nu se invocă elemente de fapt noi. Este de observat că martorii cu privire la care s-a reținut inițial propunerea din 6 februarie 2008, că ar fi fost influențați sau că s-ar fi încercat influențarea lor de către inculpatul, au fost deja audiați în cursul urmăririi penale.

Cu privire la temeiul reținut la art. 148 lit. f Cod procedură penală, constând în existența unor probe din care să rezulte că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică, față de caracterul actual al acestui temei, care trebuie examinat în mod periodic pe tot parcursul procesului penal, față de scurgerea timpului, nu se mai justifică nici reținerea temeiului constând în existența pericolului concret pentru ordinea publică.

Rezultă în mod obiectiv că de la data când s-a făcut propunerea, din 6 februarie 2008, până în prezent, inculpatul nu a avut un comportament care să indice un pericol concret pentru ordinea publică, ci, dimpotrivă, rezultă o atitudine care infirmă existența oricăror probe din care ar putea rezulta că lăsat în libertate, inculpatul ar deveni periculos pentru societate.

Așa cum au subliniat și reprezentantul parchetului, inculpatul s-a prezentat la toate chemările organului de urmărire penală, la toate chemările instanței. Chiar la acest termen inculpatul s-a prezentat, deși se afla în concediu de odihnă.

Nu numai că nu există probe, dar nu există nici date din care să rezulte că dacă inculpatul ar fi lăsat în libertate, ar deveni periculos pentru societate.

Pentru aceste motive, solicită respingerea ca neîntemeiată a propunerii de arestare preventivă.

Avocat, pentru inculpații, și, solicită respingerea propunerii formulată de către parchet, constatând că în cauză nu sunt întrunite condițiile prev de art 148 lit f Cod procedură penală pentru cei trei inculpați.

Consideră că nu sunt probe care să ateste că lăsarea în libertate a inculpaților ar fi un pericol concret pentru ordinea publică. De altfel, nici în susținerea orală și nici în referatul scris, procurorul nu face nicio trimitere la probele care să ateste acest fapt.

Pe de altă parte, potrivit art 136 Cod procedură penală, se poate lua o măsură preventivă împotriva inculpaților pentru a asigura o bună desfășurare a procesului penal, ori pentru a împiedica sustragerea inculpaților de la urmărirea penală.

Nu există probe că lăsarea în libertate a acestor inculpați ar prezenta pericol pentru ordinea publică, neexistând nici măcar referiri succinte cu privire la interesul pe care l-ar aduce starea de arest a inculpaților în soluționarea prezentului proces.

Avocat, pentru inculpații și G, arată că, indiferent dacă este vorba de măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara sau reținerea, cu atât mai mult, fiind vorba de o măsură reglementată în legea procesual penală ca fiind cea mai gravă dintre măsurile cu caracter preventiv, trebuie avute în vedere dispozițiile legale care reglementează instituția măsurilor preventive și în principal să se pornească de la scopul pentru care legiuitorul a pus la îndemâna judecătorilor posibilitatea de a dispune, fie în timpul urmăririi penale sau în timpul judecății, luarea uneia dintre aceste măsuri.

sunt clar definite la art 136 alin 1 Cod procedură penală, apreciind că în acest moment nu se poate vorbi de prevenirea sustragerii de la urmărirea penală, de prevenirea sustragerii de la o eventuală pedeapsă care se va aplica. Ar rămâne în discuție prevenirea sustragerii de la judecată și asigurarea normalei desfășurări a procesului penal.

Până la acest moment, nu există în dosarul cauzei vreo dispoziție expresă în sensul ca inculpații să fie prezenți la fiecare termen de judecată și, mai mult decât atât, să fi fost vreun termen de judecată și să fi lipsit, contrar dispozițiilor date de instanță și, pe acest considerent, să se justifice propunerea de arestare preventivă.

În ceea ce privește participarea, trebuie avute în vedere dispozițiile art 174 Cod procedură penală care reglementează instituția reprezentării. Nu există, cel puțin până în acest moment, nici un impediment ca el sau alți apărători să îi poată reprezenta pe inculpați, nefiind obligatorie prezența lor în fața instanței de judecată.

Referitor la scopul desfășurării normale a procesului penal, dacă se hotărăște altfel decât din perspectiva scopului, la luarea măsurii preventive, înseamnă a transforma măsura preventivă într-o pedeapsă, ceea ce ar aduce atingeri grave garanțiilor pe care Constituția României, la art. 23 alin 1, le aduce libertății și siguranței persoanei. Ar însemna să se aducă atingeri grave prezumției de nevinovăție, așa cum este ea reglementată tot în Constituția României, la art. 23 alin 11 și preluată în mod corespunzător în legea procesual penală, în doua articole de lege, respectiv art 5/2 și art 66.

Din luna februarie de când inculpați sunt în permanență anchetați s-au prezentat de fiecare dată și au dat declarații deși legea le permitea în mod corespunzător să aibă cu totul altă poziție. Pentru ca să subziste acest temei legal ar trebui să găsim la dosar probe din care să rezulte că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.

Se raliază concluziilor formulate de colegii săi și, în raport de cele menționate, solicită respingerea propunerii de arestare preventivă.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că sunt doar bănuieli că ar fi săvârșit fapta expusă, de altfel, într-un mod negativ și că a avut loc o ceartă între el și partea vătămată.

Susține că se află în situația de a fi inculpat într-un dosar penal, iar partea vătămată este proprietară pe drepturile lui, persoană care, de altfel, mai are pe rolul instanțelor 6 dosare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

Nu se consideră vinovat și nu prezintă pericol pentru ordinea publică, astfel că solicită a se avea în vedere și împrejurarea că nu are antecedente penale, că s-a prezentat ori de câte ori va fi chemat și că trebuie să beneficieze de prezumția de nevinovăție.

Pentru toate acestea, solicită respingerea propunerii de arestare preventivă.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat și își însușește concluziile formulate de apărătorul său.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate, deoarece nu consideră că este un pericol pentru ordinea publică.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, consideră că nu prezintă pericol pentru ordinea publică și solicită judecarea în stare de libertate.

Inculpatul G, având ultimul cuvânt, solicită a se avea în vedere că din întreg materialul probator administrat în cauză rezultă că a stat in fața notariatului de pe strada - timp de 3-5 minute, după care a plecat acasă cu autoturismul personal. Nu a sechestrat și nici nu a răpit pe nimeni, astfel că solicită judecarea în stare de libertate.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că până în prezent nu a avut nici un contact cu legea penală și nu este vinovat de faptele ce i se impută. Solicită a se dispune judecarea sa în stare de libertate, deoarece nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

CURTEA

Asupra propunerii de arestare preventivă de față;

Prin rechizitoriul emis la 29 mai 2008 în dosarul nr 51/P/2007, Parchetul de pe lângă ICCJ - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașova formulat propunerea de arestare preventivă a inculpaților, G - și, cercetați asupra infracțiunilor de șantaj și instigare la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal (primul), respectiv complicitate la infracțiunea de șantaj și lipsire de libertate în mod ilegal, sub forma coautoratului ( toți ceilalți ).

Relativ la propunere se reține următoarea stare de fapt:

Inculpatul, interesat de achiziționarea unor terenuri într-o zonă cu un evident potențial de dezvoltare imobiliară, aflând că părții vătămate urma a i se reconstitui dreptul de proprietate relativ la o suprafață de 40.270. situată într-o astfel de zonă, l-a contactat telefonic în vederea achiziționării imobilului, propunându-i un avans până la eliberarea titlului de proprietate potrivit cerințelor Legii fondului funciar.

Părțile au convenit benevol asupra unui preț de 50.000 euro, întocmind actul translativ de proprietate la biroul inculpatului, notar public în Circumscripția Judecătoriei Brașov, dată la care părții vătămate i s-a înmânat suma de 45.000 euro.

în B, localitatea sa de domiciliu, partea vătămată, consultându-se cu o persoană de specialitate, aflând că prețul terenului în zona respectivă era mult mare, a revocat împuternicirea dată numiților și - în vederea îndeplinirii în numele său a tuturor formalităților legate de reconstituirea și intabularea dreptului său de proprietate ( filele 255, 270, vol I).

Inculpatul, aflând acest aspect, l-a sunat pe inculpatul, comunicându-i faptul revocării procurii care, la rândul său, crezându-se înșelat și fiind înștiințat că partea vătămată se găsește la. pentru perfectarea actului cu un alt cumpărător, i-a contactat telefonic pe ceilalți inculpați și, pătrunzând împreună în sediul biroului sus - amintit, au exercitat violențe asupra părții vătămate, scoțând-o, împotriva voinței sale, din biroul notarial, urcând-o într-un autoturism unde au agresat-o fizic permanent cu scopul înfrângerii deciziei de revocare a mandatului dat anterior.

Violențele derulate pe parcursul a 2 ore, fiind urmare și de proferarea unor amenințări de natură a-l alarma, s-au soldat în final cu emiterea unei noi procuri, însă cu un conținut diferit de cel uzitat de inculpatul.

Prezent la punerea în posesie a terenului, inculpatul s-a folosit de procura despre care știa, neechivoc, că era revocată, prezentând-o totodată și la eliberarea titlului de proprietate.

Prin rezoluțiile procurorului din data de 16.01.2008, s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpații:, pentru săvârșirea infracțiunilor de șantaj, prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 13/1 din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare și instigare la infracțiune de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 25 Cod penal, raportat la art. 189 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 194 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 13/1 din Legea nr. 78/2000, cu completările și modificările ulterioare și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 194 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 13/1 din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, iar prin rezoluțiile procurorului din data de 21.01.2008, s-a început urmărirea penală față de inculpații:, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 194 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 13/1 din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 194 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 13/1 din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 194 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 13/1 din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 194 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 13/1 din Legea nr. 78/2000.

Prin ordonanțele procurorului din data de 4.02.2008 s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpații de mai sus pentru aceleași infracțiuni.

Inculpații au fost audiați de către procuror, cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la ascultarea inculpatului, a dreptului de apărare, iar prin ordonanțele din data de 5.02.2008 au fost reținuți inculpații, - și, împotriva inculpatului luându-se măsura obligării de a nu părăsi localitatea, prevăzută de art. 145 Cod procedură penală.

Inițial, sesizată cu o astfel de propunere de arestare preventivă, Curtea de Apel Brașov, prin încheierea nr. 4/06.02.2008, apreciind că Parchetul de pe lângă ICCJ - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov nu are competența materială să desfășoare în prezenta cauză urmărirea penală, punându-se problema săvârșirii unei infracțiuni de șantaj, în condițiile art 194 Cod penal, a respins propunerea cu această motivație, arătând că infracțiunile de corupție sunt numai cele arătate în capitolul 3, secțiunea a 2-a, în timp ce infracțiunea prev de art. 13/1 din Legea 78/2000, reținută în cauză, se află în secțiunea a 3-a, în cadrul infracțiunilor asimilate celor de corupție.

ICCJ, prin decizia penală nr. 521/12.02.2008, admițând recursul cu care a fost investită, a casat încheierea atacată, trimițând propunerea de arestare preventivă pentru soluționare, aceleiași instanțe, arătând că acea competență a Serviciului Teritorial Brașov - DNA, de a efectua urmărirea penală în cauză este atrasă de dispozițiile art. 13 alin 1 lit. a, teza finală, din 43/2002, câtă vreme legiuitorul când a folosit sintagma " infracțiuni de corupție" în cuprinsul textului s-a referit la toate infracțiunile prevăzute de Legea nr. 78/2000 și nu doar la o anumită categorie, dată fiind și titulatura legii.

Prima instanță, reinvestită cu soluționarea aceleiași propuneri, apreciind că pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților nu este dovedit, prin încheierea nr. 5/F din 21 februarie 2008, respins această propunere, dispunând față de inculpați luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 21.02.2008.

ICCJ, prin decizia penală nr. 838/07.03.2008, apreciind că în cauză s-a pus problema unei alte propuneri de arestare preventivă a acelorași inculpați pentru aceleași fapte, omițând că în cauză s-au aplicat practic prevederile art. 385/15 pct. 2 lit. c Cod procedură penală, a admis recursurile declarate, casând în totalitate încheierea atacată, fără a se pronunța în vreun fel asupra judecării efective a propunerii, motiv pentru care această problemă a fost reiterată prin rechizitoriu.

Propunerea de arestare preventivă se întemeiază pe dispozițiile art. 136 alin 5, art. 146 alin 4, art. 148 alin 1 lit. b, d și f Cod procedură penală, art. 149/1 Cod procedură penală în cazul inculpatului, pe dispozițiile art. 136 alin 5, 148 lit. b și f Cod procedură penală în cazul inculpatului și pe dispozițiile art. 136 alin 5, art. 146, 148 lit. f Cod procedură penală, în cazul celorlalți inculpați,

Curtea, funcție de probatoriul administrat, de categoriile măsurilor preventive, ținând cont că în speță a fost finalizată urmărirea penală, că inculpații sunt infractori primari, apreciază că, deși subzistă indiciile că aceștia au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, nu există acel interes real al societății în sensul privării lor de libertate, starea de pericol născută și persistentă în tot intervalul de timp scurs de la săvârșirea infracțiunilor, pierzându-și din amploare, nejustificând, practic, necesitatea privării de libertate a inculpaților, mai ales că nu s-a probat ipotetica sustragere a lor de la urmărirea penală.

Prin urmare, date fiind indiciile săvârșirii de către aceștia a unor fapte incriminate de legiuitor, indicii provenite din mijloacele legale de probă, inexistența unor date că vor încerca să se sustragă în orice mod de la judecată ori că vor influența părțile din proces, spunându-le expres ce anume să declare în scopul întăririi propriilor depoziții, Curtea, dat fiind caracterul facultativ al măsurii arestării preventive, apreciază a nu fi incidente cazurile prev de art 148 Cod procedură penală, ca temeiuri ale luării acestei măsuri.

Curtea, abilitată a alege măsura preventivă cea mai potrivită pentru cazul concret, consideră că o măsură restrictivă de libertate e perfect adaptată cazului dedus judecăți, sens în care, văzând că lăsarea lor în libertate nu a prezentat și nu ar reprezenta un real pericol pentru ordinea publică, nu ar crea o stare de insecuritate socială, dispune aplicarea relativ la aceștia a măsurii obligării de a nu părăsi țara, urmare a îndeplinirii cerințelor stipulate în art. 136/1 Cod procedură penală.

Mai exact, în raport de stadiul de soluționare a acțiunii penale, de rezonanța socială redusă a faptelor reclamate, însă în scopul asigurării unei bune derulări a procesului penal, a împiedicării inculpaților de a întreprinde activități perturbatorii, Curtea, Văzând că urmărirea penală s-a finalizat cu inculpații aflați în stare de libertate, aplică în speță dispozițiile art. 145/1 Cod procedură penală, apreciind că scopul de prevenire la care legiuitorul face referire poate fi atins printr-o măsură cu atingere minimă a libertății lor individuale.

Aplicarea acestei măsuri preventive își găsește corespondentul în fixarea anumitor obligații opozabile inculpaților pe durata desfășurării procesului obligații care le determină un autocontrol deosebit în privința respectării rigorilor legii.

Instanța atrage atenția inculpaților asupra consecințelor nesocotirii cu rea credință a măsurii aplicate ori a obligațiilor ce li se incumbă, punându-le în vedere dispozițiile art 145(3), (2/2) Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov privind arestarea preventivă a inculpaților:, și ( toți cu datele personale la dosar ).

În baza art 267 alin. 1, art. 145/1 Cod procedură penală, dispune față de inculpații de mai sus luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței până la noi dispoziții.

În baza art 145/1 alin. 2 rap. la art. 145 alin.1/1 Cod procedură penală pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpații au următoarele obligații:

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;

b) să se prezinte la Poliția Municipiului B desemnată cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de către aceasta sau ori de câte ori sunt chemați;

c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;

d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.

În baza art. 145/1 alin. 2 rap. la art. 145 alin.1/2 Cod procedură penală impune inculpaților ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara să respecte următoarele obligații:

a) să nu se apropie de partea vătămată și membrii familiei acesteia, să nu comunice cu aceasta direct sau indirect sau cu membrii familiei acesteia și să nu se afle în locuința părții vătămate;

b) să nu ia legătura unii cu alții și nici cu inculpatul;

c) să nu ia legătura cu martorii, și.

Î n baza art. 145/1 alin. 2 rap la art. 145 alin. 2/2, 3 Cod procedură penală, atrage atenția inculpaților că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii obligării de a nu părăsi țara și a obligațiilor stabilite de instanță prin prezenta, măsura luată va fi înlocuită cu cea a arestării preventive.

În baza art. 145/1 alin. 2 rap la art.145 alin 2/1 Cod procedură penală, dispune comunicarea prezentei hotărâri inculpaților, Poliției Municipiului B, Jandarmeriei B, Poliției Comunitare B, organelor competente să elibereze pașaportul,organelor de frontieră.

Cu drept de recurs în 24 ore de la pronunțare.

Pronunțată în ședință publică azi 19.06.2008.

PREȘEDINTE

GREFIER

PROCES - VERBAL

După pronunțarea soluției, inculpații, G și, arată că declară recurs împotriva prezentei încheieri.

PREȘEDINTE GREFIER

- - - -

red./20.06.2008

dact.Gh./20.06.2008

Președinte:Manuela Barbu
Judecători:Manuela Barbu

Vezi şi alte speţe de drept penal: