Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Decizia 72/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 72/2010
Ședința publică din 22 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 3: Alina
Grefier
- Serviciul Teritorial Alba reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind pronunțarea soluției în cauza penală privind recursurile declarat de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba și inculpata împotriva deciziei penale nr. 156/A/12 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2010, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 246/2009 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar penal nr- a fost achitată inculpata în temeiul art. 10 lit. d Cpp pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută la art. 13/2 din L 78/2000 rap. la art. 248 Cp și în temeiul art. 10 lit. a Cp pentru instigare la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 al. 1 Cp coroborat cu art. 17 lit. c din L 78/2000.
În baza art. 346 al. 2 Cp a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Consiliul Județean A și a fost obligată inculpata la plata sumei de 1815,41 lei în favoarea părții civile cu titlu de daune materiale.
A fost menținut sechestrul asigurător instituit prin ordonanța din 05.09.2007 a DNA Serviciul Teritorial Alba I și a fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut în esență că inculpata avea calitatea de funcționar public, fapta acesteia constând în utilizarea fără drept a autoturismului cu nr. de înmatriculare - a produs o pagubă patrimoniului instituției publice la care era angajată însă nu se poate reține că cea în cauză a obținut pentru sine ori pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial.
Instanța de fond a mai reținut că, în urma analizei fișei postului deținut de inculpată, nu rezultă în nici un fel că aceasta ar fi avut vreo atribuție în legătură cu utilizarea acestui autoturism precum și faptul că fapta pentru care a fost trimisă în judecată inculpata nu reprezintă o operațiune care trebuie efectuată de inculpată conform atribuțiilor de serviciu deși a fost săvârșită în exercițiul acestor atribuții.
În concluzie, față de infracțiunea de abuz în serviciu prima instanță a reținut că lipsește atât latura obiectivă deoarece fapta pentru care inculpata a fost trimisă în judecată nu se înscrie în elementul material al acestei infracțiuni, actul nefăcând parte din atribuțiile de serviciu cât și lipsa scopului ca cerință esențială a laturii obiective.
Raportat la infracțiunea de instigare la fals Judecătoria Alba Iuliaa apreciat că probele sunt contradictorii și nu pot duce la concluzia că inculpata a săvârșit o asemenea faptă și chiar dacă s-ar reține fapta în sarcina inculpatei săvârșirea acesteia trebuia făcută în scopul ascunderii comiterii infracțiunii de abuz în serviciu, însă instanța a constatat că fapta inculpatei de a utilize autoturismul de serviciu nu constituie infracțiune.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel DNA Serviciul Teritorial Alba I și inculpata.
În apelul formulat de DNA Serviciul Teritorial Alba Is -a invocat în esență faptul că în chiar declarația dată în fața judecătorului inculpata a recunoscut că de 2-3 ori pe lună a folosit autoturismul în interes personal cu motivația că și ceilalți șefide instituții făceau același lucru, conform fișei postului inculpatei nu îi era acordat dreptul de afolosi autovehiculul din dotarea unității în interes personal, din declarațiile martorilor, și rezultă că la cererea inculpatei s-au deplasat cu autoturismul instituției în interesul personal al acesteia, din declarațiile martorilor și rezultă că foile de parcurs le întocmeau doar la sfârșitul lunii și se urmărea ca nr. KM parcurși să corespundă cu KM menționați; raportul de constatare întocmit de specialistul DNA din care reiese cantitatea de carburant folosită în cursele ce nu au putut fi justificate. S-a mai invocat faptul că activitatea abuzivă a unui funcționar constituie infracțiune și atunci când fapta a cauzat o pagubă patrimoniului unui organ sau instituții de stat.
În ce privește infracțiunea de instigare la fals s-a arătat că declarațiile martorilor nu sunt contradictorii, iar declarațiile martorilor și se coroborează cu concluziile raportului întocmit de specialistul DNA.
În apelul inculpatei susținut oral la termenul de judecată din 28.09.2009 s-a solicitat schimbarea temeiului achitării în privința infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice din art. 10 lit. d Cpp în art. 10 lit. a sau b Cpp.
Inculpata prin apărătorul său ales a invocat faptul că urmărirea penală a început de la probe obținute ilegal, instanța de fond a declarat nule fotografiile dar nu și procesele verbale de redare. S-a mai arătat că argumentele expuse de instanța de fond sunt pentru achitarea în temeiul art. 10 lit. b Cpp. Consiliul Județean Aas tabilit un prejudiciu de 18 milioane ROL pe ruta A I - Cugir dar nu pe ruta mai scurtă prin de, Curtea de Apel Alba Iuliaa anulat decizia de imputare stabilind că nu există prejudiciu. În final s-a mai invocat că nu există probe care să indice că inculpata a folosit autoturismul și s-a făcut trimitere la concluziile scrise depuse la fond.
Prin decizia penală nr. 156/A/12.10.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr- a fost admis apelul formulat de DNA Serviciul Teritorial Alba I împotriva sentinței penale nr. 246/2009 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar penal nr-.
A fost desființată sentința atacată numai cu privire la temeiurile achitării inculpatei și procedând la o nouă judecată în aceste limite:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap.l aart. 10 lit. b/1 Cpp a fost achitată inculpata pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 13/2 din L 78/2000 rap. la art. 248 Cp cu aplicarea art. 41 alin.2 Cp.
În baza art. 91 lit.c Cp a fost aplicată inculpatei amenda administrativă în cuantum de 500 (cinci sute ) lei.
În baza art.11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cpp a fost achitată inculpata pentru comiterea infracțiunii de instigare la fals intelectual prev. de art.25 rap. la art. 289 alin.1 CP rap. la art. 17 lit. c din L 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cp.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței atacate.
A fost respins apelul formulat de inculpata.
În baza art. 192 alin. 2 Cpp a fost obligată inculpata la plata sumei de 160 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În considerentele deciziei Tribunalul Albaa expus următoarele argumente de fapt și de drept:
1. Tribunalul a constatat că la filele 63-108 dosar urmărire penală se regăsesc procesele verbale de constatare și fotografiile efectuate ca urmare supravegherii inculpatei de către organele de poliție. Din coroborarea art. 91/5 cu art. 91/1 și 91/2 instanța a reținut că aceste probe au fost obținute ilegal, fără autorizația prealabilă a judecătorului. În consecință în temeiul art. 64 al. 2 Cpp s-a apreciat că aceste probe nu pot fi folosite în procesul penal.
De altfel, instanța de fond a constatat nulitatea mijloacelor de probă reprezentate de planșele fotografice din dosarul de urmărire penală dar nu și proceselor verbale de constatare care au aceeași soartă cu imaginile înseși.
Pe de altă parte constatarea nulității unor mijloace de probă nu poate să ducă la restituirea dosarului la parchet și nici la nulitatea actului de sesizare astfel cum s-a solicitat prin concluziile scrise depuse la dosarul de fond, instanțele urmând să se pronunțe pe latura penală și civilă a cauzei prin raportare la probele legal administrate.
Tribunalul a mai reținut că inculpata a contestat și legalitatea procesului verbal întocmit cu ocazia opririi sale în trafic la data de 07 iunie 2007 fil. 103-104 dosar urmărire penală, susținându-se că ofițerii de poliție judiciară din cadrul nu ar fi avut competența de a opri autoturismul pentru control.
Însă, din interpretarea art. 28 al. 4 din L 218/2002 Tribunalul a reținut că un polițist poate oricând interveni atunci când constată o infracțiune flagrantă. Or cu acea ocazie s-a constatat că la bordul mașinii nu exista foaie de parcurs, iar inculpata a arătat că se deplasa în interiorul orașului însă apoi a revenit și a arătat că venea de la domiciliul din Cugir. Ca atare procesul verbal de la acea dată nu este lovit de nulitate.
2. Pe fondul cauzei Tribunalul a reținut următoarele:
Inculpata a îndeplinit funcția de director executiv al Direcției Publice Comunitare de Evidență a Persoanelor A începând cu data de 03.01.2006. Conform fișei postului inculpata avea ca principale atribuții organizarea, coordonarea, îndrumarea activității direcției, stabilirea atribuțiilor și responsabilităților fiecărui salariat.
Din anul 2005 Direcția Publică Comunitară de Evidență a Persoanelor A avea în proprietate două autoturisme: cu nr. de înmatriculare - și Autoutilitară cu nr. de înmatriculare -. pentru ambele autovehicule era suportat din fondurile părții civile Consiliul Județean A deoarece DPCEP A este o instituție finanțată din fondurile Consiliului.
Martorul Aaf ost angajat în cadrul DPCEP A în funcția de conducător auto în perioada august 2005-iulie 2006. Ulterior, începând cu data de 07 noiembrie 2006 în această funcție a fost angajat martorul.
În intervalul ianuarie 2006-iunie 2007 inculpata a fost în concediu după cum urmează: 12.06.2006-26.06.2006, 14.08.2006-31.08.2006, 01.09.2006, 18.06.2007-29.06.2007.
În perioada ianuarie 2006-iunie 2007 exceptând intervalele în care a fost în concediu inculpata a folosit în mai multe rânduri, abuziv și în scop personal autoturismul cu nr. de înmatriculare - deținut de DPCEP Autoturismul a fost folosit fie pentru a se deplasa de la locul de muncă din A I la domiciliul din Cugir sau de la domiciliu la locul de muncă (de fiecare dată ruta aleasă fiind prin de ) fie pentru a fi adusă din Autogara A I la sediul locului de muncă din centrul orașului, fie pentru a merge la cumpărături în supermarketurile din A I, fie pentru a-i transporta pe unii membri ai familiei.
Situația mai sus expusă reiese din următoarele mijloace de probă:
- adresa nr. 7273/26.06.2007 a Consiliului Județean A fil. 181 dosar UP în care s-a arătat că potrivit fișei postului inculpata nu avea dreptul de a folosi mașina instituției în interes personal.
- nota de constatare nr. 10314/24.08.2007 a Biroului de audit intern din cadrul CJ A fil. 143-159 dosar urmărire penală în care se constată efectuarea mai multor curse în mod nejustificat de către inculpată.
Cu ocazia întocmirii acestei note inculpata dă o Notă fil. 150-152 dosar urmărire penală în care recunoaște folosirea autoturismului cu nr. de înmatriculare - de două ori pe lună, iar după luna aprilie 2007 de două ori pe săptămână. Totodată inculpata a recunoscut că a efectuat deplasări la Spitalul Județean A precum și la supermarketul cu autovehiculul instituției.
- declarațiile martorului fil 24-26 dosar UP, fil. 28 dosarul instanței - șef birou în cadrul DPCEP Acest martor a arătat că a transportat-o de mai multe ori pe inculpată din dispoziția acesteia la domiciliul său din Cugir cu autoturismul cu nr. de înmatriculare -.
Același martor a arătat că foile de parcurs le întocmea la sfârșitul lunii și urmărea să corespundă numărul de km parcurși efectiv și carburantul consumat astfel că nu a mai urmărit ca să consemneze fiecare deplasare cu exactitate.
- declarațiile martorului A fil 28-31 dosar UP, fil. 47 dosarul instanței. Martorul a dus-o în mai multe rânduri pe inculpată la domiciliul ei sau a luat-o de la domiciliu pentru aoa duce la serviciu și a arătat că a menționat în foile de parcurs la solicitarea inculpatei că a efectuat cursele în interiorul Mun. A I și nu A I - Cugir. Același martor a mai arătat că a transportat-o pe inculpată de la și la autogara din A
- martorul fil 32-35 dosar UP, fil. 29 dosarul instanței - consilier în cadrul DPCEP Aac onfirmat că inculpata se deplasa la domiciliul din Cugir (prin de ) cu autoturismul instituției și că același autoturism, cu alte ocazii, o transporta pe inculpată de la autogara A I la sediul direcției.
- martorul fil 35-40 dosar UP, fil.48 dosarul instanței a arătat că o transporta pe inculpată aproape zilnic cu mașina acasă precum și faptul că a dus-o pe inculpată și la magazinele și din A
Același martor a arătat că foile de parcurs se completau la sfârșitul lunii și că numitul A i-a spus la angajare să nu urmărească cu exactitate ruta efectuată ci doar să scrie km parcurși.
- martorii fil 41 dosar UP, fil.56 dosarul instanței, - fil. 42-43 dosar UP au fost prezenți la momentul opririi în trafic la data de 07 iunie 2007 de către ofițerii ocazie cu care s-a constatat că la bordul autovehiculului nu se afla foaia de parcurs. Inculpata a afirmat inițial că venea din Cetate, însă ulterior a revenit și a arătat că de fapt venea cu mașina din Cugir.
- martora fil. 61 dosar urmărire penală - prietenă cu inculpata a arătat că în dimineața zilei de 07 iunie 2007 fost luată de inculpată în autoturismul cu nr. de înmatriculare - și adusă de la Cugir în A
- martorul fil 44-45 dosar UP - coleg de muncă cu soțul inculpatei care a arătat că până în luna septembrie 2006 inculpata venea după amiaza la stația de la intrarea în Cugir cu un autoturism alb și îl lua pe soțul său după care plecau acasă. Martorul a relatat că au fost situații când inculpata îl aducea pe soțul său și dimineața la muncă cu același autovehicul.
- în declarațiile lor martorii, G, fil. 49-60 au arătat că au văzut-o pe inculpată făcând naveta la A I cu autobuzul însă chiar doi dintre acești martori și G au arătat că în Autogara din AIi nculpata era așteptată de un autoturism care o ducea la serviciu.
- referitor la discrepanțele apărute între raportul de constatare tehnico științifică întocmit de specialistul DNA fil. 109-141 dosar urmărire penală, raportul de expertiză întocmit de expert fil. 171-186 dosarul instanței și suma cu care partea vătămată Consiliul Județean A s-a constituit parte civilă Tribunalul a constatat că această constituire de parte civilă s-a făcut doar prin raportare la cursele recunoscute de inculpată Nota dată de inculpată în fața Biroului de Audit. Însă prin raportare la ansamblul probelor aflate la dosar cursele nejustificate sunt mult mai multe.
- declarațiile inculpatei fil 14-22 dosar UP, fil. 20 dosarul instanței. Inculpata recunoaște că, anterior lunii aprilie 2007, se deplasa la domiciliul său cu autoturismul instituției de două ori pe lună, iar ulterior s-a deplasat mai des. Inculpata a mai arătat că a adus-o de două ori pe mama sa din Cugir în A I și tot de două ori a transportat-o și la spital.
3. Tribunalul nu a putut să-și însușească cele reținute de instanța de fond referitor la infracțiunea de abuz în serviciu în sensul că nu s-ar putea reține că inculpata ar fi obținut pentru sine un avantaj patrimonial sau nepatrimonial sau că fapta nu reprezintă o operațiune care trebuie efectuată de inculpată conform atribuțiilor de serviciu.
Dimpotrivă inculpata a obținut pentru sine un avantaj patrimonial constând în folosirea în interes personal a autoturismului instituției pe care o conducea, instituție ce a fost păgubită cu contravaloarea combustibilului utilizat.
Pe de altă parte așa cum s-a arătat mai sus inculpata printre altele organiza, coordona, îndruma activitatea direcției, stabilea atribuțiile și responsabilitățile fiecărui salariat. În aceste condiții fapta de a dispune ca autoturismul instituției să fie folosit pentru deplasări personale constituie fără dubiu îndeplinirea defectuoasă, cu știință a unui act păgubitor în exercițiul atribuțiilor de serviciu.
4. Pe de altă parte, Tribunalul a apreciat că fapta inculpatei de a utiliza fără drept autoturismul cu nr. de înmatriculare - nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Astfel instanța a reținut că cea în cauză este în vârstă de 40 de ani, este căsătorită, are studii superioare, a avut o conduită ireproșabilă în societate fapt ce a determinat și numirea în funcția de director executiv al DPCEP A, nu are antecedente penale, a avut o atitudine parțial sinceră arătând și faptul că a folosit autoturismul raportându-se la alți conducători de instituții pe care i-a văzut făcând același lucru, iar cuantumul prejudiciului este relativ redus.
Totodată instanța a reținut că, raportat la funcția ocupată, inculpata avea dreptul de a obține decontarea transportului însă nu a făcut-o și a preferat să folosească mașina instituției.
În aceste condiții instanța a apreciat că aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ în cuantum de 500 lei este suficientă pentru îndreptarea celei în cauză.
5. În ce privește infracțiunea de instigare la fals instanța a reținut următoarele:
În rechizitoriul parchetului s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții (șef birou în cadrul Direcției Publice Comunitare de Evidență a Persoanelor A), A și (conducători auto în cadrul acestei direcții) în temeiul art. 10 lit. d Cpp pentru falsificarea foilor de parcurs reținându-se că nu au comis faptele cu vinovăție.
În aceste condiții inculpata trebuia trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunii de participație improprie la fals intelectual, or acest lucru nu a avut loc.
Pe de altă parte, așa cum reiese chiar din declarațiile celor trei toate foile de parcurs se completau la sfârșitul lunii și nu înaintea efectuării fiecărei curse în ce privește ruta parcursă și la sfârșitul cursei cu kilometri parcurși cum era normal. Mai mult atunci când se completau retroactiv se urmărea doar ca numărul total de kilometri ce se înscriau pe foile de parcurs să corespundă cu numărul total de kilometri parcurși efectiv în acea lună.
De aici se poate trage concluzia că, apriori, toate foile de parcurs erau false în afară de orice intervenție a inculpatei, întrucât, raportat la numărul mare de curse efectuate și respectiv nr. mare de km parcurși, nu se mai putea realiza la sfârșitul lunii o evidență exactă a curselor efectuate și a distanțelor aferente fiecărei curse.
Având în vedere cele mai sus expuse Tribunalul a schimbat temeiul achitării inculpatei în ce privește infracțiunea de instigare la fals intelectual din art. 10 lit. a Cpp în art. 10 lit. d Cpp.
6. În ce privește apelul inculpatei în care s-a solicitat achitarea inculpatei pentru abuz în serviciu în temeiul art. 10 lit. a sau b Cpp Tribunalul a apreciat că acesta trebuie respins. Așa cum s-a arătat mai sus fapta inculpatei există dar nu întrunește gradul de pericol social al unei infracțiuni. Totodată prin folosirea abuzivă în interes personal a autoturismului în discuție nu s-a ajuns doar la un simplu litigiu civil inculpata îndeplinind defectuos, cu știință, în mod continuat un act ce intra în atribuțiile sale de serviciu.
Inculpata a invocat în susținerile sale civ. nr. 726/CAF/2008 a Tribunalului Alba, rămasă definitivă prin nerecurare, prin care s-a constatat în esență că nu s-a depășit plafonul de carburanți alocați cumulat pentru cele două autovehicule aflate în proprietatea DPCEP A: cu nr. de înmatriculare - și Autoutilitară cu nr. de înmatriculare -.
Însă faptul că nu s-a depășit cota alocată de carburanți nu o îndreptățea pe cea în cauză să folosească această cotă de carburanți sau o parte din ea în interes personal.
Prin această sentință s-a dispus exonerarea inculpatei de suma de 1489,5 lei (pct. 1 din concluziile notei de constatare nr. 10314/24.08.2007 a Biroului de audit intern din cadrul CJ A fil. 143-159 dosar urmărire penală) însă nu și în ce privește suma de 1815,41 lei cu care Consiliul Județean A s-a constituit parte civilă în acest dosar (pct. 2 din concluziile aceleiași note).
Împotriva deciziei au declarat recurs, în termenul legal instituit de art. 3853Cod procedură penală DNA - Serviciul Teritorial Alba I și inculpata, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte, ce vor fi sintetizate mai:
DNA - Serviciul Teritorial Alba I (f 4-10).
1. Instanța de apel a apreciat greșit incidența dispozițiilor art. 181Cod penal, realizând o evaluare superficială a criteriilor impuse de acest text de lege.
În acest sens, se arată că, în accepția art. 181Cod penal, recunoașterea parțială a inculpatei nu echivalează cu exonerarea de răspundere penală, și, în plus, împrejurarea că aceasta avea dreptul la decontarea cheltuielilor de transport nu prezintă relevanță sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 246 Cod penal, întrucât sfera elementelor de apreciere a aplicabilității art. 181Cod penal nu include și sistemul compensației.
2. Soluția de achitare a inculpatei de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de fals intelectual, în calitate de instigator, este nelegală, Tribunalul ignorând probele certe de la dosar - în speță, declarațiile martorilor și, cât și concluziile raportului de expertiză întocmit de specialistul DNA, probe care demonstrează că aceasta a dispus angajaților A care au condus autoturismul cu numărul de înmatriculare - să facă mențiuni necorespunzătoare adevărului în foile de parcurs, respectiv să nu înscrie deplasările efectuate în interes personal în orașul Cugir.
II. Inculpata (f 33-37).
1. Instanța de apel a dispus în mod nelegal schimbarea temeiului juridic al achitării în art. 10 lit.1Cod procedură penală raportat la art. 181Cod penal, stabilind, în pofida probelor de la dosar, că fapta de abuz în serviciu există.
2. Se arată, sub un prim aspect, că inclusiv soluția instanței de fond este nelegală, întrucât impune un temei al achitării greșit, lit. d, când în realitate se impunea reținerea dispozițiilor art. 10 lit. a Cod procedură penală, temei justificat prin prisma drepturilor inculpatei de a-și deconta cheltuielile de transport la domiciliu.
3. Inculpata susține, în aceeași manieră, că acuzarea nu a fost în măsură să ofere un text legal ce îi interzicea acesteia, în calitate de director, să folosească mașina de serviciu.
4. Condiția esențială reținerii în sarcina inculpatei a infracțiunii prevăzute de art. 248 raportat la art. 132din Legea nr. 78/2000 cu art. 41 alin. 2 Cod penal era cauzarea unui prejudiciu, în lipsa căruia fapta penală incriminată de acest text de lege nu există. În cauză nu s-a probat cu certitudine producerea unei pagube instituției, avându-se în vedere că nu a uzat de dreptul său de a-și deconta cheltuielile de transport.
5. Referitor la infracțiunea de fals intelectual, inculpata arată că în sarcina sa nu poate fi reținută o atare acuzație (în calitate de instigator), atâta timp cât pentru autori DNA a adoptat o soluție de neîncepere a urmăririi penale.
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3859alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
1. Analiza efectivă a probelor esențiale supuse aprecierii Curții relevă, fără dubiu, că infracțiunea de abuz în serviciu există și a fost săvârșită cu vinovăție.
2. Deși acuzațiile aduse de DNA inculpatei depășesc cu mult anvergura acțiunilor acesteia, nefiind în măsură a fi probate prin mijloace suficient de puternice, clare și concordante, sau întemeiate pe stări de fapt necontestate, așa cum impune sarcina probei mai presus de orice îndoială în lumina reglementărilor Convenției, Curtea reține că aceasta nu avea prin lege dreptul să folosească măsura de serviciu în interes personal.
3. Curtea relevă faptul că dreptul inculpatei la decontarea cheltuielilor de transport (drept discutabil de altfel) nu poate transforma conduita sa într-un abuz justificat, prin utilizarea în interes personal a autoturismului de serviciu.
4. Curtea constată că apărarea inculpatei, în sensul inexistenței unui temei legal prohibitiv de a uza de mașina instituției sunt infirmate de actele dosarului, în speță, de adresa nr. 7273/22.06.2007 a Consiliului Județean A și care relevă, expres și limitativ, atribuțiile și drepturile ce decurg din funcția de director al DPCEP A, printre acestea neregăsindu-se posibilitatea de a folosi în interes personal autovehiculul pus la dispoziție de Consiliul Județean.
5. Referitor la aspectul inexistenței unui prejudiciu, fapt ce ar impune, în opinia inculpatei, constatarea inexistenței infracțiunii de abuz în serviciu, Curtea arată că în speță, contrar susținerilor acesteia, prejudiciul există și a fost produs ca urmare a actelor sale abuzive, chiar dacă nu este de anvergura celui stabilit inițial prin raportul întocmit de specialistul DNA și care se întemeia pe un număr de curse nedovedite.
Însăși inculpata recunoaște că, în zilele în care își desfășura activitatea peste programul de lucru, era în imposibilitate de a se deplasa în localitatea de domiciliu și apela la serviciile șoferului instituției, care o transporta la Cugir.
Mai mult, inculpata arată în declarațiile sale că a uzat de mașina instituției pentru a-și transporta mama bolnavă la spital, în vederea supunerii acesteia la anumite proceduri, însă acest lucru îl constituie o excepție.
6. Referitor la criticile aduse de ambele păți - DNA și inculpată - vizând reținerea dispozițiilor art. 181Cod penal, Curtea constată că acestea sunt nefondate, soluția adoptată de Tribunal circumscriindu-se exigențelor impuse de acest text de lege.
7. Curtea arată că instanța de apel a realizat o evaluare judicioasă a tuturor criteriilor prevăzute de textul de lege sus arătat, apreciind corect, raportat la actele și materialele din dosarul cauzei, că fapta comisă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
8. Fără a nega susținerile DNA, în sensul că în speță, criteriul persoanei și conduitei inculpatului nu poate include sistemul compensației ca element de apreciere a gradului de pericol social al infracțiunii, Curtea precizează că argumentele pe care Tribunalul și-a fundamentat soluția sunt puternice, bine structurate și coroborate, sunt în măsură să convingă asupra justeței acestei soluții.
9. Chiar dacă, în cauză conduita inculpatei se circumscrie ilicitului penal, Curtea nu poate ignora motivele plauzibile care au determinat folosirea mașinii instituției și care au o legătură vizibilă și suficientă cu necesitatea imperioasă a deplasării sale la serviciu, în condițiile în care locuia în altă localitate și nu avea acces, după orele de program, la un alt mijloc de transport.
10. Curtea consideră în aceste circumstanțe că numărul relativ redus al curselor efectuate și scopul în care a fost utilizată mașina instituției privează fapta de pericolul social specific unei infracțiuni, prin atingerea minimă adusă valorilor sociale ocrotite de lege.
Curtea arată că în speță, activitatea inculpatei trebuie privită în ansamblu, acțiunile sale neimpunându-se a fi disociate, prin prisma criteriilor ce vizează persoana (art. 181Cod penal), de rezultatele notabile obținute în exercitarea funcției.
11. Curtea constată că în speță conduita socială ireproșabilă a inculpatei anterior săvârșirii infracțiunii, cât și poziția sa procesuală adecvată în fața autorităților judiciare, coroborate cu aspectele ce țin exclusiv de modul și mijloacele de comitere a infracțiunii, scopul urmărit și consecințele minore cauzate, justifică pe deplin aplicarea dispozițiilor art. 181Cod penal și achitarea acesteia în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit.1Cod procedură penală.
12. Vizând infracțiunea de fals intelectual, Curtea reține că jurisdicțiile inferioare au realizat o evaluare judicioasă a probatoriului, stabilind în mod clar și neechivoc lipsa temeiniciei acuzațiilor formulate împotriva inculpatei.
13. Curtea constată, în urma examinării probelor testimoniale, că foile de parcurs se completau la sfârșitul lunii și nu anterior plecării în fiecare cursă, în ce privește ruta parcursă și la sfârșitul ei, conform prevederilor legale.
Se specifică în depozițiile șoferilor autovehiculului instituției că în situația în care foile se completau retroactiv se urmărea ca numărul total de kilometri ce se înscriau pe foile de parcurs să corespundă cu numărul de kilometri parcurși efectiv în acea lună.
În aceste circumstanțe Curtea apreciază că nu există rațiuni plauzibile care să justifice aprecieri în sensul determinării de către inculpată, a șoferilor instituției, să completeze cu date nereale foile de parcurs, în condițiile în care nu a putut fi realizată o evidență clară, certă, a curselor efectuate, a rutelor și kilometrilor parcurși.
13. În altă ordine de idei, așa cum corect a reținut Tribunalul Alba, atâta timp cât numiții, și (conducători auto în cadrul acestei direcții) au fost achitați în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală pe considerentul lipsei vinovăției, apare ca nefirească acuzația adusă, de instigator la fals intelectual, în locul celei de participație improprie la fals intelectual.
14. Față de cele ce preced, constatând că hotărârea Tribunalului Alba nu se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală și nici altui motiv impus a fi luat în considerare din oficiu, prev. de art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondate recursurile declarate de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba I și inculpata, cu consecința obligării acesteia din urmă la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba I și inculpata împotriva deciziei penale nr. 156/A/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Obligă pe inculpata recurentă să plătească statului suma de 160 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 22.01.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./27.01.2010
jud. apel,
jud. fond
Președinte:Maria Elena CovaciuJudecători:Maria Elena Covaciu, Leontin Coraș, Alina
