Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Decizia 83/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 83/A/2008
Ședința publică de la 25 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Bădilă
JUDECĂTOR 2: Maria Covaciu
Grefier - -
DNA - Serviciul Teritorial Alba Iuliaa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva sentinței penale nr. 111/13 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat inculpații intimați și - asistați de avocați aleși și și inculpatul intimat asistat de avocat ales -, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța a procedat la audierea inculpaților intimați, - și, declarațiile acestora au fost consemnate în procese verbale, separate, atașate la dosarul cauzei.
Avocații inculpaților au depus la dosar concluzii scrise.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta DNA susține apelul declarat în cauză și solicită admiterea acestuia, desființarea sentinței atacate și procedând la rejudecarea cauzei:
Schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 215 alin1, 2, 3 și 5 cod penal și art. 10 lit. din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea prev. de art. 10 lit.c din Legea nr. 78/2000 și în baza art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art. 10 lit.b pr.penală a se pronunța o hotărâre de achitarea a inculpaților. Precizează că în cauză nu este vorba despre 2 infracțiuni, instanța a fost sesizată cu o stare de fapt și nu cu o încadrare juridică, și, aceeași stare de fapt nu poate primi două încadrări juridice. Astfel că în raport de starea de fapt, sunt întrunite cerințele prev. de art. 10 lit.c din Legea nr. 78/2000, inducerea în eroare s-a materializat prin folosirea creditelor în alte scopuri, inculpații au urmărit și utilizat creditele în alte scopuri și s-a creat o stare de pericol prin încălcarea normelor bancare.
În ce-l privește pe inculpatul solicită a se constata că în raport de materialul probator existent la dosarul cauzei, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals prev. de art. 290 cod penal și solicită pronunțarea unei hotărâri de condamnare.
Avocat, apărător ales al inculpaților a solicitat respingerea apelului declarat de DNA - Serviciul Teritorial Alba Iulia.
Precizează că ambele infracțiuni sunt susceptibile de a fi comise în concurs. Infracțiunea prev. de art. 10 lit.c din Legea nr. 78/2000 este distinctă de infracțiunea înșelăciune, cele mai mari deosebiri sunt din punct de vedere la laturii obiective, iar elementul material nu subzistă în forma menționată de DNA în motivele de apel. Infracțiunea prev. de art. 10 lit.c din Legea nr. 78/2000 este una de pericol și nu de rezultat ca și la înșelăciune. Infracțiunea de înșelăciune s-a consumat la momentul acordării creditelor, dar în cauză, instituțiile bancare au arătat clar că nu se consideră părți vătămate și nu doresc să participe în procesul penal.
În cauză nu există acțiune de inducere în eroare, încă de la momentul acordării creditelor inculpații au constituit garanții reale imobiliare care acoperea valoarea creditelor. Mai mult de atât din actele dosarul rezultă că nu există nici un folos material injust, nu s-au efectuat nici un fel de plăți iar inculpații, anterior, aveau o poziție dominantă în societăți și pretinsa situație contabilă privind existența stocurilor este. Toate creditele au fost utilizate sub supravegherea funcționarilor bancari.
Avocat, apărător ales al inculpaților și -, susține concluziile expuse de avocat și pentru motivele expuse în concluziile scrise, solicită respingerea apelului ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii penale atacate.
Pentru inculpatul, avocatul ales al acestuia solicită respingerea apelului ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii penale atacate.
Precizează că instanța de apel era datoare să constate că în cauză sunt incidente doar disp. art. 10 lit.c din Legea nr. 78/2000 întrucât inducerea în eroare se regăsește în conținutul constitutiv al infracțiunii din legea specială și, ca efect al dezincriminării, să pronunțe o hotărâre de achitare a inculpatului. Procurorul avea libertatea de a pune concluzii, formula cereri, dar în cauză nu s-a formulat cerere de schimbare a încadrării juridice decât prin motivele de apel, or, această cerere de schimbare a încadrării juridice cu consecința achitării inculpatului nu are nici un temei legal, fiind mai mult o cerere de statistică judiciară neavând nici un corespondent procedural.
Probele administrate în cauză nu confirmă că înscrisul intitulat "Situația stocurilor și materialelor" ar fi fost falsificat sau contrafăcut, realitatea datelor a fost confirmată de inspectorii de credit.
Întocmirea și semnarea în fals a ordinului de plată este nefondată această susținere deoarece mențiunile corespund adevărului. Toate mențiunile făcute în înscrisurile care au stat la baza acordării creditului sunt reale.
Inculpatul având ultimul cuvânt precizează că este nevinovat și susține concluziile expuse de avocații săi.
Inculpata -, având ultimul cuvânt precizează că este nevinovată și susține concluziile expuse de avocații săi.
Inculpatul având ultimul cuvânt precizează că este nevinovat și susține concluziile expuse de avocata lui.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față;
Constată că prin sentința penală nr. 111/13.06.2008 a Tribunalului Sibiu în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea a două infracțiuni concurente de utilizare in alte scopuri decât cele pentru care s-au acordat a sumelor de 5.834.290.927 ROL dintr-un credit de 12.000.000.000 ROL de la. - Sucursala B și 3.510.000.000 ROL dintr-un credit de 10.000.000.000 ROL de la. - Sucursala B, prev. de art.10 lit.c din Legea nr.78/2000.
În baza art.11 pct.2 lit.a rap.C.P.P. la art.10 lit.d a C.P.P. fost achitat același inculpat pentru săvârșirea a două infracțiuni concurente de înșelăciune față de cele două unități bancare menționate, prev. și ped. de art.215 al.1,2,3 și 5.pen.
În baza art.11 pct.2 lit.a rap.C.P.P. la art.10 lit.b a C.P.P. fost achitată inculpata, pentru săvârșirea a două infracțiuni concurente de utilizare în alte scopuri decât cele pentru care s-au acordat a sumelor de 3.510.000.000 ROL dintr-un credit de 10.000.000.000 ROL de la. - sucursala B și a unui credit de 4.500.000.000 ROL de la POST - sucursala B, prev. și ped. de art.10 lit.c din Legea nr.78/2000.
În baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d a C.P.P. fost achitată aceeași inculpată pentru săvârșirea a două infracțiuni concurente de înșelăciune față de cele două unități bancare menționate, prev. și ped. de art.215 al. 1,2,3 și 5.pen.
În baza art.11 pct.2 lit.a rap.C.P.P. la art.10 lit.b a C.P.P. fost achitat inculpatul pentru săvârșirea a două infracțiuni concurente de utilizare în alte scopuri decât cele pentru care s-au acordat sumelor de 5.834.290.927 ROL dintr-un credit de 12.000.000.000 ROL de la. - Sucursala și 3.510.000.000 ROL dintr-un credit de 10.000.000.000 ROL de la. - Sucursala B, prev. de art.10 lit.c din Legea nr.78/2000; în baza art.11 pct.2 lit.a rap.C.P.P. la art.10 lit.d C.P.P.: Achită pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 Cp. cu referire la art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 al.2 Cp.
În baza art.11 pct.2 lit.a rap.C.P.P. la art.10 lit.d a C.P.P. fost achitat același inculpat pentru săvârșirea a două infracțiuni concurente de înșelăciune față de cele două unități bancare menționate, prev. și ped. de art.215 al.1,2,3 și 5.pen.
S-a constatat că în cauză unitățile bancare: Banca Comercială Română - sucursala B, Banca Comercială " " - Sucursala B, Post - sucursala B, nu s-au constituit părți civile.
În baza art.192 al.3 cheltuielile C.P.P. judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Inculpatul era în anul 2002 președinte al Consiliului de Administrație al SC B și asociat la 2 firme B și, aceasta din urmă deținând un procent important din acțiunile B (49,234%).
Inculpatul era la data săvârșirii faptelor director economic la, iar inculpata a reprezentat în perioada 2000-2002 firmele B,. în luna februarie 2002 inculpata a cesionat părțile sociale pe care le deținea ala mamei acesteia, iar la data de 11.02.2002, mama inculpatei, o împuternicește pe aceasta să reprezinte societatea în raporturile cu terții.
În luna decembrie 2002 SC SA Bas olicitat către - sucursala B, cu cererea nr.30339/6.12.2002 semnată de inculpatul - în calitate de președinte al Consiliului de Administrație, și inculpatul - în calitate de director economic, acordarea unui credit în sumă de 12.000.000.000 lei pentru stocuri și cheltuieli.
În acest sens s-a încheiat contractul de credit nr.764/17.12.2002, care prevedea utilizarea creditului pentru plata stocurilor de materii prime, materiale, combustibili, deja aprovizionate și a celor ce urmează a se aproviziona pentru desfășurarea activității curente, în acest sens fiind acordată suma de 12.000.000.000 ROL, pentru o perioadă de 6 luni.
Acordarea creditului a avut la bază "Situația stocurilor și cheltuielilor pentru care se solicită creditul", întocmită și semnată de inculpatul și ștampilată de SA B (fila 155 vol.8) și în care s-a înscris o parte din datoriile societății către 8 furnizori mai importanți de bunuri, între care & cu suma de 5.834.290.927 ROL.
Aceste datorii au fost achitate de C SA B către SC & SA din creditul contractat de la. - Sucursala B cu un număr de 12 ordine de plată (nr.1246-1257) la data de 18.12.2002, din contul SC SA, deschis la. - Sucursala
La data de 18.12.2002, cu ordinele de plată nr.972-982/18.12.2002 & achita către suma de 5.834.290.927 ROL dintr-un cont deschis la România - sucursala
Plățile s-au efectuat în baza contractului nr.3347/15.05.2002 prin care B se obliga să vândă organe de asamblare din producția sa, precum și CL 37 pentru construcții, iar & se obliga să vândă tablă, profile, oțeluri, plase, electroni, armături, rulmenți, alte produse, ambele părți având calitatea dublă de vânzători și cumpărători.
La data de 10.12.2002, solicita Băncii Comerciale " " - sucursala B, cu cererea nr.21554, semnată de învinuiții și, acordarea unei linii de credit de 10.000.000.000 ROL pentru "producerea și comercializarea de organe de asamblare (șuruburi, piulițe).
Această cerere a fost avizată favorabil la data de 10.12.2002 de Comitetul local de credite și la data de 13.12.2003 de Comitetul de credite de la. Centrală, astfel încât la data de 16.12.20026 s-a încheiat contractul nr.23 (vol.10, filele 189.195) prin care Bab eneficiat de o linie de credit pentru activitatea curentă în sumă de 10.000.000.000 ROL, pe termen de 6 luni, rambursabilă la 6 luni.
Din credit suma de 3.510.000.000 lei a fost virată către AGRICOLA INTRNAȚIONAL B cu 8 ordine de plată emise la 16.12.2002 de B (filele 64-66, vol.6), ce au fost semnate și de inculpatul, plata având la bază contractul nr.8187 din 12.12.2002 (fila 29 vol.6), încheiat între AGRICOLA INTERNAȚIONAL B în calitate de vânzător și B în calitate de cumpărător și reprezenta un avans decontat de
La data de 16.12.2002 AGRICOLA INTERNAȚIONAL B a virat întreaga sumă într-un cont la POST - sucursala B, cu cererea nr.34846 semnată de, în calitate de asociat unic, acordarea unui credit în valoare de 4.500.00.000 lei, pentru achiziționarea de mărfuri în vederea diversificării și creșteri activității economice pe plan intern și extern, această cerere fiind aprobată de Comitetul de credite al băncii, iar prin contractul nr.3561/17.12.2002 s- acordat creditul de 4.500.000.000 ROL pentru activitatea curentă pe termen de 3 luni.
La data de 18.12.2002 Bav irat suma de 4.500.000 lei cu 10 ordine de plată (filele 314.323, vol.4 urmărire) semnate de inculpata, către MONDIAL B, într-un cont deschis la România - sucursala B, plată efectuată în baza contractului nr.175 din 21.11.2002 încheiat între cele două societăți, MONDIAL B în calitate de cumpărător și B în calitate de cumpărător.
La data de 19.12.2002 MONDIAL B virează suma de 4.500.000.000 ROL în contul B de la România - sucursala B, cu ordinele de plată nr.14 și 15, reprezentând contravaloarea creditului nr.8115/2002.
Starea de fapt reținută mai sus a rezultat din ansamblul documentelor bancare și a contractelor mai sus menționate, precum și a înscrisurilor aflate la dosarul de urmărire și cel al instanței.
În cauză s-au audiat o serie de martori și, de asemenea, s-au efectuat trei expertize, și anume un raport de constatare tehnico-științific întocmit de expert Baca în faza de urmărire penală, o expertiză efectuată de expertul dispusă prin încheierea din 28.11.2005 a Tribunalului Bacău, și o expertiză contabilă dispusă prin încheierea de ședință din 21noiembrie 2007 de Tribunalul Sibiu.
Tribunalul a reținut ca utilă și concludentă în cauză ultima expertiză efectuată după strămutarea cauzei la Tribunalul Sibiu, motivat de faptul că expertizele anterioare au avut în principal obiective legate de utilizarea creditelor fără respectarea destinațiilor acestora, fapte actualmente dezincriminate și, de asemenea, se vor avea în vedere și aspectele care se coroborează, relevate de toate expertizele contabile efectuate.
Astfel, referitor la infracțiunea de utilizare a creditelor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, prev. de art.10 lit. c din legea 78/2000, Tribunalul a constatat că aceste fapte au constituit obiectul principal al incriminării, întreaga urmărire penală gravitând în jurul demonstrării și probării săvârșirii acestora fapte de către inculpații în cauză.
Prin Legea nr.69 din 26 martie 2007 lit. c alături de lit. baa rticolului 10 din legea nr.78/2000 au fost modificată în sensul că fapta incriminată se referă la "utilizarea subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, precum și utilizarea în alte scopuri a creditelor garantate din fonduri publice sau care urmează să fie rambursate din fonduri publice".
Ori, în speță, sumele de bani împrumutate de la cele 3 unități bancare au caracterul unor credite private comerciale ce diferă de fondurile publice și subvenții.
Ca atare, s-a concluzionat că o asemenea faptă actualmente nu mai este incriminată, astfel încât nu mai poate constitui un temei al tragerii la răspundere penală și ca urmare s-a dispus pentru toți inculpații achitarea acestora în baza art.11 pct.2 lit. a rap.C.P.P. la art.10 lit. b C.P.P. pentru săvârșirea de către fiecare a câte două infracțiuni concurente, prev. de art.10 lit. c din legea nr.78/2000.
În ce privește săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prevăzute de art.215 al.1,2,3 și 5 din Cp. actul de sesizare reține în sarcina inculpatului comiterea a două infracțiuni concurente de înșelăciune calificată în dauna - Sucursala B și - sucursala B, prejudiciul total cauzat fiind de 9.344.290.927 lei; în sarcina inculpatului a două infracțiuni concurente de înșelăciune calificată în dauna celor două sucursala bancare cu un prejudiciu total de 9.344.290.927 ROL și în sarcina inculpatei se reține comiterea a două infracțiuni concurente de înșelăciune, în dauna - sucursala B, cu un prejudiciu total de 8.010.000.000 lei.
Tribunalul nu a reținut susținerile Parchetului privitoare la faptul că infracțiunea de înșelăciune constă în inducerea în eroare a unităților bancare precizate, cu privire la scopul pentru care s-au solicitat creditele, atât la încheierea contractelor cât și pe parcursul executării lor, prin prezentarea de înscrisuri cuprinzând situații nereale, folosul injust și paguba produsă constând în suma împrumutată (!?), iar rambursarea creditelor la termen constituind o împrejurare ulterioară consumării infracțiunilor, aceste afirmații neavând suport juridic din mai multe considerente.
Infracțiunea de înșelăciune presupune o acțiune de inducere în eroare, care trebuie să aibă ca rezultat pricinuirea unei pagube, adică a unui prejudiciu material. Astfel, infracțiunea de înșelăciune este o infracțiune de rezultat, de altfel, aceasta a fost inclusă de legiuitor la infracțiunile contra patrimoniului.
Rezultatul păgubitor trebuie să se traducă prin existența unui prejudiciu care trebuie că conțină toate elementele (cert, lichid, exigibil, determinat sau determinabil).
Ori, toate expertizele efectuate în cauză au concluzionat că societățile bancare nu au fost prejudiciate, neexistând un prejudiciu în cauză.
De altfel, - sucursala B, cu adresa nr.61776/2004, - sucursala B, cu adresa nr.9307/2004 și POST - sucursala B, prin adresa nr.5941/2004 au comunicat că nu se constituie părți civile și nu participă în proces ca părți vătămate, creditele acordate fiind rambursate integral, la termen și în condițiile prevăzute în contractele încheiate între părți.
Pe de altă parte nu se poate pune problema existenței vreunui rezultat păgubitor la nivelul societăților bancare, încă din momentul în care s-au încheiat contractele bancare, atâta vreme cât unitățile bancare și-au constituit garanții care depășeau nivelul sumei acordate.
Totodată, conform rezultatelor expertizei contabile reținute de instanță (exp. ), în toate cazurile utilizarea creditelor s-a făcut sub supravegherea unităților bancare care le-au acordat, existând obligații de plată înregistrate ca atare sau contracte referitoare la relații comerciale viitoare, care au fost luate în analiză înaintea acordării creditelor.
. cazul tuturor unităților bancare, există documente care atestă verificarea modului de utilizare a creditelor fără a se constata probleme.
Totodată, concluziile raportului de expertiză reținut de instanță, învederează faptul că inculpații nu au realizat vreun folos material injust, constând în scopul concertat al tuturor de a obține, prin cumpărarea de acțiuni, controlul asupra
Se arată astfel în expertiză și se reține de instanță că, " Baa chiziționat un număr de 1.884.00 din acțiunile proprii, reprezentând 9,9909% din capitalul social. Această operațiune s-a efectuat în baza Hotărârii nr.4 a Adunării generale a Acționarilor B din data de 5.12.2002, și este permisă de prevederile art.103 din Legea nr.131/1990 republicată, cu modificările și completările ulterioare. Scopul achiziției de acțiuni a fost redistribuirea lor în mod gratuit către salariații societății.
La data de 10.112.002 și dețineau în nume propriu și indirect prin intermediul B un număr de 9.594.207 acțiuni reprezentând 50,8784 % din capitalul social al B, astfel:
- SC SRL -9.284.207 acțiuni -49,2344%
- - 190.000 acțiuni -1,0076%
- - 120.000 acțiuni -0,6364%
Astfel, aceștia dețineau deja controlul asupra B înainte de efectuarea operațiunilor reținute de organul de cercetare penală".
Achizițiile de acțiuni s-au făcut în numele unor societăți
comerciale și nu în numele personal al inculpaților, patrimoniul unei
persoane juridice fiind totalmente distinct de cel al asociaților sau
acționarilor acesteia, persoane fizice.
Astfel, pe toate considerentele arătate și având în vedere că toate creditele avute în discuție, contractele de la cele trei unități bancare, au fost rambursate integral, la termen și în condițiile prevăzute în contractele încheiate între părți, tribunalul a considerat că nu poate fi vorba de existența unor părți vătămate și implicit a unor pagube pricinuite.
Ca atare, în baza tuturor considerentelor evidențiate a rezultat că în absența existenței vreunei acțiuni de inducere în eroare, a vreunui rezultat concretizat într-o pagubă materială, și a unui folos injust obținut de inculpați, nu putem reține existența infracțiunii de înșelăciune, nefiind întrunite elementele constitutive ale acesteia.
Astfel, în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d au C.P.P. fost achitați toți inculpații pentru săvârșirea de către fiecare dintre ei a două infracțiuni concurente de înșelăciune, prev. de art.215 al. 1,23 și 5 Cp.
În ce privește infracțiunea de fals prev. de art.290 Cp. cu referire la art.17 lit.c din legea 78/2000 reținută în sarcina inculpatului losif, constând în întocmirea și semnarea documentului "Situația stocurilor și cheltuielilor pentru care se solicită creditul" și a ordinelor de plată nr. 1246-1257 din 18.12.2002 către C &, cu mențiuni false privind decontarea nejustificată a facturilor de returnare și utilizarea lor la. - sucursala B s-a impus a se face următoarele precizări.
Conform art.290 pen. infracțiunea de fals sub semnătură privată constă în falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art.288 Cp. adică prin contrafacerea înscrierii sau subscrieri ori prin alterarea înscrisului în orice alt mod.
Ori, din nici o probă nu rezultă că înscrisurile menționate au fost în vreun fel denaturate în conținut prin efectuarea de adăugiri sau ștersături sau prin contrafacerea scrierii sau subscrierii.
Tribunalul nu a reținut susținerile Parchetului privitoare la alcătuirea frauduloasă a înscrisurilor în discuție atâta vreme cât din expertiza contabilă efectuată în cauză și reținută de instanță, rezultă că documentul intitulat "Situația stocurilor și cheltuielilor pentru care se solicită creditul" emis de SA B și depus la. - sucursala B atestă date reale, preluate din evidențele contabile ale societății.
Mai mult, veridicitatea datelor declarate de în documentația care a stat la baza acordării creditului de la. - Sucursala B, este confirmată și de "Nota pentru verificarea utilizării creditului pentru finanțarea stocurilor temporare și cheltuielilor aferente în lei, acordat SA încheiată cu 14.01.2003", întocmită de reprezentanta Serviciului din sucursala Ba B ăncii Comerciale Române, ofițerul de credite.
De asemenea, privitor la mențiunile de pe ordinele de plată nr.1246-1257 din 18.12.2002 emise de către C & corespund adevărului în sensul că își găsesc corespondent faptic în cursul operațiunilor comerciale derulate între cele două societăți comerciale vizate.
Astfel, după cum s-a reținut în starea de fapt, între B și C & s-a încheiat la data de 15.02.2002 contractul de vânzare-cumpărare nr.3347, ambele societăți având calitatea atât de furnizor cât și de cumpărător.
Conform expertizei contabile efectuate, în baza acestui contract a întocmit în perioada 02.12.2002-12.12.2002 facturi către &, care au fost evidențiate de B în jurnalul de vânzări pe luna decembrie 2002, în decontul privind taxe pe valoare adăugată pentru luna decembrie 2002, înregistrat la. B sub nr.76/27.01.2003, cât și în contabilitatea proprie.
Astfel, prin înregistrarea în evidența contabilă, B, și-a constituit în perioada 02.12.2002-12.12.2002 pe de o parte, creanțe (cont 4111 "clienți") față de &, în valoare totală de 5.834.290.928 lei ROL, iar pe de altă parte și-a scăzut din evidență contravaloarea acestor bunuri.
Se atestă în expertiză că în perioada 3.12.2002-13.12.202 Bis -au restituit materii prime de la & pentru acestea întocmindu-se note de recepție și fiind înregistrate în evidența contabilă, prin aceasta B constituindu-și în perioada arătată datorii (cont 401 "Furnizori") față de & în valoare totală de 5.834.290.933 ROL.
Punctul de vedere al experților contabili desemnați de instanța de judecată este că "operațiunile reciproce între cele două societăți au respectat prevederile Legii contabilității nr.82/1991, în sensul că pentru ele Baî ntocmit documente justificative care au stat la baza înregistrărilor în contabilitate".
Astfel, înregistra în evidența contabilă o datorie către furnizorul & în valoare totală de 5.834.290.927 ROL, datorie ce a fost achitată cu ordinele de plată nr. 1246-1257/18.12.2002, din creditul acordat de și în același timp înregistra o creanță față de clientul & încasată la data de 18.12.2002 în contul deschis la România - sucursala
Ca atare, s-a concluzionat în baza tuturor considerentelor descrise pe larg, că atât documentul intitulat "Situația stocurilor și cheltuielilor, pentru care se solicita creditul" cât și mențiunile de pe ordinele de plată nr. 1246-1257 din 18.12.2002, întocmite și emise de B și semnate de inculpatul corespund adevărului, atestă date reale, preluate din evidențele contabile ale societăților și își găsesc corespondent faptic în cursul operațiunilor comerciale derulate între cele două societăți comerciale vizate.
Mai mult, chiar în situația în care mențiunile cuprinse în actele mai sus vizate nu ar fi fost reale, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea de a se înregistra anumite date cu prilejul întocmirii lor, așa cum se susține de Parchet în actul de sesizare și în concluziile formulate, aceasta ar trimite la o altă încadrare juridică, cea de fals intelectual, prev. de art.289 Cp. care nu a putut fi reținută în cauză datorită faptului că obiectul material al acesteia în constituie un înscris oficial, ori în speță avem de-a face cu înscrisuri sub semnătură privată.
Astfel, în baza art.11 pct.2 lit.a rap.C.P.P. la art.10 lit.d a C.P.P. fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 Cp. cu referire la art.17 lit.c din Legea 78/2000, cu aplicarea art.41 al.2 Cp.
Sub aspectul laturii civile, s-a constatat că unitățile bancare:
Banca Comercială Română - sucursala B, Banca Comercială
" " - sucursala B, Post - sucursala B,
nu s-au constituit părți civile.
Împotriva aceste sentințe a declarat apel Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul că instanța de fond trebuia să schimbe încadrarea juridică din câte două infracțiuni prev. de art. 10 lit. c din Legea nr. 78/2000 și art. 215 al.1, 2, 3, 5 Cod penal în două infracțiuni prev. de art. 10 lit. c din Legea nr. 78/2000 și consecință a modificărilor aduse prin Legea nr. 69/2007 să-i achite pe cei trei inculpați în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 10 lit. b Cod procedură penală; totodată instanța trebuia să schimbe încadrarea juridică a infracțiunii prev. de art. 290 Cod penal rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal (infracțiune săvârșită de inculpatul ) și să dispună condamnarea acestuia.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele temeiniciei și legalității, Curtea constată că în cauză s-a reținut o corectă stare de fapt în baza probelor administrate.
Cu privire la încadrarea juridică, prima instanță fiind sesizată cu infracțiuni distincte, precizate în conținutul lor prin faptele arătate corect și cu arătarea textelor legale care le incriminează, în hotărârea pronunțată în mod corect s-a pronunțat cu privire la fiecare infracțiune. Solicitarea din apel, de a se schimba încadrarea juridică din infracțiunile prevăzute de art. 10 lit. c din Legea nr. 78/2000 și cele prevăzute de art. 215 al. 1,2,3,5 Cod penal într-o singură infracțiune prev. de art. 10 lit. c din Legea nr. 78/2000, nu poate fi primită pentru că prin rechizitoriu s-au indicat conținuturi distincte pentru cele două infracțiuni, care nu se pot absorbi în conținutul uneia singure: utilizarea creditelor în alte scopuri decât pentru care au fost acordate este o acțiune distinctă de o acțiune de inducere în eroare prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, așa încât în mod corect instanța a reținut că a fost sesizată cu două infracțiuni distincte (așa cum consemna și rechizitoriul) și s-a pronunțat în raport de fiecare, constatând că infracțiunea prev. de art. 10 lit. c din Legea nr. 78/2000 nu este prevăzută de legea penală, iar cea prev. de art. 215 al. 1,2,3,5 Cod penal nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni, temeiurile achitării fiind diferite.
Cu privire la încadrarea juridică a infracțiunii de fals pentru care a fost învinuit inculpatul (prev. de art. 290 Cod penal rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000), acest motiv de apel este întemeiat.
Prin falsificare, în sensul art. 288 al. 1 Cod penal, se înțelege nu doar denaturarea unui înscris preexistent, ci și întocmirea sa frauduloasă, în întregime sau în parte.
Întrucât infracțiunea de fals săvârșită în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracțiunile de corupție, sau asimilate acestora, prev. de art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 a fost dezincriminată, încadrarea juridică a faptei inculpatului trebuie schimbată în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și doar apoi analizată dacă faptele inculpatului constituie sau nu infracțiune în încadrarea juridică arătată.
Din amplul probatoriu administrat în cauză rezultă însă că cele imputate acestui inculpat - că ar fi întocmit și semnat în fals documentul "situația stocurilor și cheltuielilor pentru care se solicita creditul" - nu constituie o învinuire reală, pentru că acest document corespunde adevărului, atestând date reale, cuprinse în evidențele contabile ale societăților, așa încât fapta inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Față de cele reținute și de dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, apelul declarat va fi admis numai în parte, se va desființa sentința atacată numai în ce îl privește pe inculpatul și rejudecând, în temeiul art. 334 Cod procedură penală, se va schimba încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 290 Cod penal cu referire la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală se va dispune achitarea inculpatului pentru această infracțiune.
Restul dispozițiilor sentinței atacate vor fi menținute.
În temeiul art. 192 al. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare din apel vor rămâne în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite apelul declarat de DNA - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva sentinței penale nr. 111/13.06.2008 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
Desființează sentința penală atacată numai în ce-l privește pe inculpatul și procedând la o nouă judecată, în aceste limite:
În baza art. 334 Cod pr. pen. dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 290 Cod penal cu referire la art. 17 lit. c din legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, în infracțiunea prev. de art. 290 Cod penal în condițiile art. 41 al. 2 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod pr. pen. achită pe inculpatul de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. de art. 290 Cod penal cu art. 41 al. 2 Cod penal.
Menține în rest toate celelalte dispoziții ale hotărârii penale atacate.
În baza art. 192 al. 3 Cod pr. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare cu inculpații și comunicare cu celelalte părți.
Pronunțată în ședința publică din 25.09.2008.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Semnează președintele
Curții de APEL ALBA IULIA
Grefier,
- -
Red. MB
Tehnored. 2 ex/29.10.2008
AL
Președinte:Mircea BădilăJudecători:Mircea Bădilă, Maria Covaciu
