Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Decizia 83/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 83/A/2009
Ședința publică de la 13 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian
Grefier - -
- Serviciul Teritorial Alba Iulia, reprezentat prin:
- procuror
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva sentinței penale nr. 73/22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații intimați și asistați de avocat - apărător ales. S-a prezentat și avocat - apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei după care apărătorul desemnat din oficiu solicită a se constata că i-a încetat mandatul prin prezentarea apărătorului ales și acordarea onorariului parțial.
Conform art. 378 Cod pr. penală, instanța pune în vedere inculpaților intimați prezenți că au posibilitatea să dea declarație în fața instanței de apel.
Inculpații și arată că nu înțeleg să dea declarație în fața instanței de apel, neavând nimic de adăugat.
Reprezentanta DNA și apărătorul ales al inculpaților intimați și nu au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta susține apelul astfel cum a fost redactat în scris solicitând admiterea lui, desființarea sentinței Tribunalului Sibiu și rejudecând, în baza întregului material probator administrat în cauză, aducerea unei soluții de condamnare a celor doi inculpați pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.
Pentru a pronunța hotărârea apelată, instanța de fond a reținut aceeași stare de fapt descrisă în actul de sesizare al instanței, care a concluzionat că în ceea ce îl privește pe inculpatul, probele administrate nu dovedesc că acesta a pretins și primit banii, nefiind răsturnată prezumția de nevinovăție iar în ceea ce o privește pe inculpata că fapta reținută în sarcina ei nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii luare de mită lipsind atât latura obiectivă cât și cea subiectivă a acestei infracțiuni singura probă directă care confirmă activitatea infracțională a inculpatei fiind declarația martorei R - care nu s-a coroborat cu altă probă care să înlăture apărarea inculpatei.
Apreciază că prin întreg materialul probator administrat, este dovedită vinovăția celor doi inculpați pentru faptele pentru care au fost trimiși în judecată, declarația martorei R - coroborându-se cu imaginile video ale camerelor de supraveghere și cu declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.
Apărătorul ales al inculpaților solicită respingerea apelului declarat de - Serviciul Teritorial Alba Iulia ca nefondat și confirmarea sentinței pronunțate ca temeinică și legală.
În mod corect instanța de fond a concluzionat că în cauză în afară de martora R - care a participat la activitatea de control a celor doi inculpați, ceilalți martori audiați nu au fost de față la pretinderea și primirea sumei de bani, ei aflând despre pretinsa faptă doar din relatările martorei În cauză pretinderea sumei de bani de către inculpați nu a fost dovedită, nerezultând din nici o probă pretinderea ei, iar din înregistrarea video nu se poate stabili acest lucru.
Cu privire la inculpatul nu s-a făcut dovada prin probele administrate că se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de luare de mită, din înregistrarea video rezultând că la momentul la care martora Rap us banii pe birou, acesta era ocupat cu încheierea procesului-verbal de constatare a controlului, iar faptul că inculpata a luat restul de pe masă și l-a pus în sacoul acestuia neavând buzunar nu poate conduce la ideea că inculpatul a acceptat acest fapt. Astfel în mod corect s-a reținut că fapta reținută în sarcina inculpatului nu există.
Cu privire la inculpata, singura probă directă care o incriminează este cea a martorei R -, însă raportat la celelalte probe administrate nu poate fi reținută vinovăția inculpatei. Inculpata în timp ce se afla în vestiar unde efectua controlul sanitar a dat martorei o bancnotă de 100 lei pentru a-i aduce o ciocolată, banii primiți de la aceasta din urmă reprezentând restul de bani de la plata ciocolatei, pe care față de lipsa buzunarelor la sacoul pe care îl purta și a poșetei care era în cealaltă încăpere, l-a pus în buzunarul sacoului colegului său. Pe înregistrarea video de la camerele de supraveghere nu se poate distinge câte bancnote au fost luate de pe masă. Astfel în mod corect s-a concluzionat că fapta pentru care a fost trimisă în judecată inculpata nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită.
Încă o dată, solicită a se constata că nu există probe concludente care să conducă la ideea vinovăției celor doi inculpați și la condamnarea lor, soluția atacată fiind legală și temeinică.
Având ultimul cuvânt, inculpatul nu se consideră vinovat și solicită menținerea soluției instanței de fond.
Având ultimul cuvânt, inculpata nu se face vinovată de fapta pentru care a fost trimisă în judecată și solicită menținerea soluției Tribunalului Sibiu.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 73/22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosarul nr- s-a dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a pr.pen. achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 al. 1, 2.pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d pr.pen. a fost achitată inculpata pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 al. 1, 2.pen.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpații și, au potrivit fișei postului ( fila 55 dosar de urmărire penală), funcția de referent și respectiv inspector sanitar-veterinar fiind angajați la Autoritatea de Sănătate Publică a Județului Sibiu și au ca atribuții principale de serviciu exercitarea controlului oficial privind caracteristicile unităților, activităților și produselor potrivit normelor legale de sănătate publică din județul Sibiu.
În acesta calitate în data 22 octombrie 2008 inculpații au efectuat un control la magazinul alimentar nr. 14, situat în Sibiu,-, aparținând Trans Sibiu. Cu ocazia controlului inculpații s-au prezentat martorei, comunicându-i tematica de control, și întrucât martora a arătat că responsabila magazinului este martora R, a chemat-o pe acesta martoră, pentru a sista la efectuarea controlului. Martora, declară că după acest moment a revenit la tejghea pentru a continua vânzarea, astfel că nu a mai urmărit activitatea desfășurată de cei doi inculpați.
Singura martoră care a participat la activitatea de control efectuată de cei doi inculpați este martora R, care a confirmat faptul că cei doi inculpați au controlat incinta magazinului, depozitul și vestiarul. Constatările efectuate de inculpați cu ocazia controlului, au fost consemnate în proces-verbal, întocmit de inculpați și corespunde cu cele indicate atât ce cei doi inculpați în declarațiile date cât și de martora R.
În ce privește momentul pretinderii și însușirii sumei de bani de către cei doi inculpați, în scopul de a nu aplica sancțiunea contravențională a amenzii ci sancțiunea avertismentului - aceasta fiind activitatea ce constituie conținutul juridic al infracțiunii de luare de mită, singurele probe directe sub acest aspect sunt declarația martorei R și înregistrările video din incinta magazinului.?întrucât activitățile desfășurate de cei doi inculpați la momentul la care se pretinde că s-a solicitat și însușit suma de 100 lei și un baton de ciocolată, sunt distincte, Tribunalul le-a analizat separat.
Astfel, s-a constatat că nici una din probele administrate nu dovedesc nici direct și nici indirect că inculpatul, a pretins și primit foloasele menționate. Din înregistrarea video instanța a constat că la momentul în care martora R a pus banii pe birou inculpatul era ocupat cu redactarea procesului-verbal de contravenție și nu a pretins nici o sumă, iar inculpata a luat banii și i-a pus în buzunarul sacoului aparținând inculpatului, însă nu se poate deduce cu certitudine, că acesta ar fi observat și acceptat acest fapt.
Nici martora R nu a confirmat faptul că inculpatul ar fi pretins suma de 100 lei, mai mult în declarația dată în cursul cercetării judecătorești a arătat că, nu a văzut când inculpata a pus banii în buzunarul sacoului inculpatului, și că de acest fapt a luat cunoștință numai după vizionarea casetei.
Rezultă așadar din probele descrise că inculpatul nu a pretins și nu primit nicio sumă de bani, iar simpla prezumție că acestuia ar fi contribuit la activitatea inculpatei de a pretinde suma de 100 lei, nu constituie o probă suficientă și rezonabilă de natură a răsturna prezumția de nevinovăție a inculpatului.
Așa fiind, întrucât nu s-a dovedit, dincolo de orice îndoială legitimă că activitatea infracțională a fost desfășurată de inculpatul, Tribunalul a dispus achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a C.P.P. pentru fapta de luare de mită, prevăzută de art. 6, 7 din Legea 78/2000 raportat la art. 254 Cod penal.
Analizând în continuare activitatea inculpatei, potrivit probelor administrate precum și apărările formulate de aceasta, Tribunalul a constatat că, martora R, cât și înregistrarea video confirmă faptul că la un moment dat, martora R, a pus o sumă de bani pe birou, de unde i-a luat inculpata și i-a pus în buzunarul sacoului cu care era îmbrăcat inculpatul.
Singura probă directă care confirmă faptul că inculpata a pretins și și-a însușit suma de 100 lei, este declarația martorei R. în cauză însă, conform probelor administrate, nu a putut fi înlăturată apărarea inculpatei care a arătat că, în timp ce se afla în vestiar, unde efectua controlul, i-a înmânat martorei o bancnotă de 100 lei pentru a-i cumpăra un baton de ciocolată, iar banii pe care i-a primit de la martora R, reprezintă restul de la prețul ciocolatei.
De asemenea, Tribunalul a constatat că în zona vestiarului, unde pretinde inculpata că i-a înmânat banii martorei, nu se află în zona de acoperire a camerelor video, fapt confirmat de martorii și, care au arătat că cele patru camere video se află în depozitul de mărfuri și în magazin.
Așadar, singura probă directă, care confirmă activitatea
infracțională a inculpatei este declarația martorei R, în
timp ce restul probelor, nu au înlăturat apărarea inculpatei, privind
destinația sumei de bani încasată. Așadar, în mod rezonabil și cu
respectarea prezumției de nevinovăție, Tribunalul a apreciat că în
prezenta cauză, există un puternic dubiu, care profită inculpatei, întrucât
restul probelor administrate în cauză sunt probe indirecte care nu pot
înlătura nevinovăția inculpatei.
Față de aceste considerente, s-a reținut că fapta inculpatei, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, întrucât deși a primit o sumă de bani, acesta nu a fost pretinsă și nici primită cu titlu de mită, lipsind așadar latura obiectivă cât și latura subiectivă a infracțiunii.
În continuare, Tribunalul a constatat, analizând conduita inculpaților de pe durata efectuării controlului, că aceștia și-au îndeplinit atribuțiile prevăzute de fișa postului, efectuând controlul sanitar, întocmind actul de control în care au descris rezultatul constatărilor și au aplicat sancțiunile legale prevăzute de lege.
Întrucât din nici o probă nu s-a putut deduce activitatea
infracțională a inculpaților, reținerea vinovăției inculpaților numai pe baza
declarației unui singur martor denunțător, apare ca fiind excesivă, și nu
poate fi apreciată ca respectând cerințele unui proces echitabil, din
perspectiva prezumției de nevinovăție, astfel cum este reglementat de
art. 6 din CEDO.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termenul legal, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța de fond a considerat hotărâtoare în adoptarea soluției elemente ale stării de fapt prezentate de inculpați în apărare, afirmații care însă nu sunt susținute de nici o probă.
Pe de altă parte, s-a susținut că declarația martorei R -, direct implicată în activitatea de pretindere - primire, se coroborează cu imaginile video și cu declarațiile martorilor -, și.
Apărarea inculpatului, în sensul că nu știe cum au ajuns banii în buzunarul său, este contrazisă de declarația martorei R, dată în fața instanței, din care rezultă fără dubiu că acesta a fost de acord cu acțiunea de pretindere și cu cuantumul sumei, respectiv 50 lei pentru fiecare inspector, banii fiind dați înainte de întocmirea procesului verbal de către acesta.
S-a învederat că există contradicții între aspectele relatate de inculpata, în sensul că banii primiți reprezintă restul de la batonul de ciocolată, fiind reliefat caracterul nesincer al declarațiilor acesteia. Astfel, martora Ras cos, în două rânduri, bancnote din portofel, în condițiile în care un baton în magazin 1,4 lei, fiind astfel imposibil ca restul de la 100 lei să fie înmânat inculpatei în două bancnote.
Mai mult, dacă banii ar fi reprezentat rest de preț, aceștia nu erau dați din portofelul angajatei, ci din casa de marcat a unității.
De asemenea, s-a arătat că susținerea inculpatei, în sensul că a pus restul de preț în buzunarul colegului, deoarece nu avea buzunare, este neverosimilă, din moment ce aceasta a intrat în unitate având asupra sa poșeta pe care, conform propriilor declarații, a lăsat-o în magazie, adică acolo unde se afla atunci când i s-a adus "restul".
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 371 al. 2.pr.pen. Curtea constată că apelul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia este fondat.
În mod eronat instanța de fond a reținut că probele administrate în cauză nu confirmă învinuirile aduse inculpaților.
Din coroborarea depoziției martorei R - cu înregistrările video efectuate și cu declarațiile martorilor -, și a rezultat că, la data de 22.10.2008, cu ocazia unui control efectuat la magazinul aparținând Trans Sibiu, inculpații și, în calitate de inspectori sanitari în cadrul Autorității de Sănătate Publică a Județului Sibiu, au pretins și primit suma de 100 lei(două bancnote a câte 50 lei) și un baton de ciocolată marca, în scopul de a aplica o sancțiune contravențională mai ușoară, în speță avertismentul, pentru contravențiile constatate.
Astfel, după verificările efectuate în sala de vânzări și în depozitul unității, ambele supravegheate de camere de luat vederi, inculpații au relevat descoperirea unor nereguli, privind temperatura de păstrare a alimentelor în vitrina frigorifică, depozitarea deșeurilor menajere într-un sac de polipropilenă, nu în pubelă, respectiv existența prafului sub paleții de lemn din magazia unității, unde erau depozitate mărfurile ambalate.
După ce au adus la cunoștință martorei R -, șefa magazinului alimentar, faptul că pentru primele două nereguli constatate se va aplica sancțiunea contravențională a avertismentului, inculpata a comunicat martorei că ultima neregulă se sancționează cu amendă de până la 1.000 lei.
Potrivit relatărilor martorei R, în contextul arătat, inculpata i-a solicitat 20% din valoarea amenzii, sumă pe care martora a remis-o inculpatei, în două bancnote, din portmoneul propriu. Aceeași martoră a arătat că inculpata a luat banii de pe birou și i-a introdus în buzunarul sacoului inculpatului, care redacta procesul verbal de constatare a contravențiilor.
Starea de fapt nu a fost contestată de inculpați, însă în cadrul apărărilor formulate aceștia au atribuit o semnificație distinctă sumei înmânate de martoră, arătând că reprezintă restul primit de la suma de 100 lei, dată anterior martorei de către inculpata pentru achiziționarea unui baton de ciocolată.
Apărările inculpaților, luate în considerare de instanța de fond la adoptarea soluției de achitare, nu subzistă unei examinări atente, prin prisma probelor existente la dosar.
Succesiunea evenimentelor, astfel cum au fost acestea surprinse de camerele de luat vederi instalate în magazin și depozit, nu confirmă varianta prezentată de inculpați.
Astfel, inculpatul a susținut că nu a pretins și nu a primit nici o sumă de bani de la martora R, iar în ceea ce privește suma plasată în buzunarul său, a constatat existența ei după ce a părăsit magazinul, când a aflat că reprezintă restul primit de coinculpata.
Apărările sale sunt contrazise în primul rând de martora R -, și în special de înregistrările video ale momentelor menționate, înregistrări care nu au fost contestate.
Din înregistrările camerelor de supraveghere se poate sesiza cu claritate momentul în care, după o discuție purtată cu inculpata, martora Ras cos din portmoneu o bancnotă, a așezat-o pe masa la care scria inculpatul, după care, la semnul inculpatei, a mai pus o bancnotă, moment în care inculpatul a intervenit, efectuând un gest semnificativ cu mâna, în sensul "ajunge".
Imediat după aceasta banii au fost luați de inculpata și introduși în buzunarul sacoului inculpatului, acesta continuând să redacteze procesul verbal.
În contextul arătat, nu se poate susține, pertinent, că inculpatul nu a avut cunoștință de cele întâmplate sau că nu a pretins, respectiv nu a primit nici o sumă de bani.
Nici apărările inculpatei nu pot fi reținute.
Conform susținerilor acesteia, după cum s-a menționat, banii ar fi reprezentat restul de la suma de 100 lei, pe care a înmânat-o anterior, în timp ce se afla în vestiarul nesupravegheat de camerele de luat vederi, martorei R - pentru un baton de ciocolată și, întrucât nu avea buzunare, restul a fost pus în buzunarul colegului.
Din înregistrările video, coroborate cu declarațiile martorei R, a rezultat că mai întâi martora Ras cos, în două rânduri, bancnote din portmoneu, așezându-le pe masă, de unde au fost luate de inculpată și puse în buzunarul inculpatului.
Ulterior, după o perioadă de timp de câteva minute(a se vedea înregistrarea video), în urma unei alte discuții purtate cu inculpata, martora R pleacă din încăpere și revine cu un baton de ciocolată, pe care inculpata îl consumă.
Astfel, susținerile inculpatei apar neverosimile, în condițiile în care derularea evenimentelor nu poate confirma, în mod logic și pertinent, achiziționarea batonului de ciocolată.
În mod normal, trebuia remis produsul cumpărat, precum și restul, acesta din urmădin casa de marcat a unității, nu din portmoneul martorei, cu emiterea corespunzătoare a bonului fiscal, ceea ce în speță nu s-a întâmplat.
Este de reținut critica DNA, privind diviziunile monedei naționale, având în vedere că, raportat la acestea, la suma pretins înmânată de inculpată și la costul unui baton, printr-un calcul aritmetic se constată că nu ar fi fost posibilă acordarea restului doar în două bancnote(100 lei - 1,4 lei = 98,60 lei).
Mai mult, din înregistrările video rezultă că la momentul intrării în magazin, inculpata avea asupra sa o plasă și o poșetă.
video din magazie confirmă faptul că poșeta și plasa se aflau lângă birou în momentul în care banii au fost dați de martora R, astfel că, și dacă s-ar reține susținerile inculpatei, raportat la această împrejurare nu se justifică în nici un fel plasarea banilor în buzunarul coinculpatului.
De asemenea, la plecarea din magazie, odată cu finalizarea controlului, conform imaginilor înregistrate de camerele video, inculpata avea asupra sa plasa și poșeta menționate anterior.
În consecință, Curtea constată că în mod greșit prima instanță a concluzionat în sensul apărărilor inculpaților, susținerile acestora fiind în fapt contrazise de probele administrate, care au conturat cu certitudine, fără dubiu, elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 al. 1, 2.pen.
Cu ocazia controlului efectuat, în calitatea lor de funcționari publici - inspectori sanitari, inculpații au pretins și primit suma de 100 lei, precum și un baton de ciocolată, pentru a-și îndeplini atribuțiile de serviciu într-o manieră convenabilă pentru societatea controlată, elementele constitutive ale infracțiunii fiind întrunite atât sub aspect obiectiv, cât și subiectiv.
Prin raportare însă la criteriile prevăzute de art. 18 ind. 1 al. 2.pr.pen. Curtea constată că fapta inculpaților a adus o atingere minimă valorilor ocrotite de legea penală și nu prezintă, în concret, gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Cuantumul redus al sumei solicitate, precum și valoarea modică a batonului de ciocolată, împrejurările în care fapta a fost comisă, urmările produse, precum și persoana inculpaților, aflați la prima confruntare cu legea penală, conduc la concluzia că aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ este suficientă pentru realizarea scopului procesului penal și pentru a atrage atenția inculpaților asupra consecințelor conduitei adoptate.
Pe cale de consecință, pentru toate considerentele expuse, constatând că apelul formulat de DNA - Serviciul Teritorial Alba Iulia este fondat, în baza art. 379 pct. 2 lit. a pr.pen. Curtea va admite apelul, va desființa sentința penală nr. 73/2009 a Tribunalului Sibiu și, procedând la o nouă judecată:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b ind. 1.pr.pen. va dispune achitarea inculpaților și de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 6 și 7 al. 1 din Legea nr. 78/2000 modificată rap. la art. 254 al. 1, 2.pen.
În baza art. 18 ind. 1 rap. la art. 91 lit. c pen. va aplica fiecărui inculpat sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii, în cuantum de 1.000 lei.
De asemenea, fiind întrunite condițiile prev. de art. 255 al. 3.pen. va dispune obligarea inculpatului la restituirea sumei de 50 lei către denunțătoarea R -.
În baza art. 255 al. 3.pen. va obliga inculpata să restituie denunțătoarei R - suma de 50 lei și 1,4 lei, reprezentând contravaloarea unui baton de ciocolată.
În baza art. 192 pct. 1 lit. d pr.pen. va obliga fiecare inculpat să plătească suma de 660 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate la fond.
În baza art. 192 al. 3.pen. cheltuielile judiciare avansate în apel vor rămâne în sarcina statului.
Pentru aceste motive
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva sentinței penale nr. 73/22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosarul nr-.
Desființează sentința penală atacată și procedând la o nouă judecată:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. la art. 10 lit. b ind. 1.pr.pen. achită pe inculpații și de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 6 și 7 al. 1 din Legea nr. 78/2000 modificată rap. la art. 254 al. 1, 2.pen.
În baza art. 18 ind. 1 rap. la art. 91 lit. c pen. aplică fiecărui inculpat sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii, în cuantum de 1.000 lei.
În baza art. 255 al. 3.pen. obligă inculpatul să restituie denunțătoarei R - suma de 50 lei.
În baza art. 255 al. 3.pen. obligă inculpata să restituie denunțătoarei R - suma de 50 lei și 1,4 lei, reprezentând contravaloarea unui baton de ciocolată.
În baza art. 192 pct. 1 lit. d pr.pen. obligă fiecare inculpat să plătească suma de 660 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate la fond.
În baza art. 192 al. 3.pen. cheltuielile judiciare avansate în apel rămân în sarcina statului.
Suma de 50 lei, reprezentând cotă parte din onorariul apărătorului din oficiu, se înaintează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului de Avocați
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 13 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored. LS/2ex/09.11.2009
Jud.fond:
Președinte:Monica FarcașJudecători:Monica Farcaș, Oana Maria Călian
