Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Decizia 86/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.86
Ședința publică din data de 29 mai 2008,
PREȘEDINTE: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 2: Elena Negulescu
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, și de inculpații,fiul lui și -, născut la 10.07.1969, deținut în Penitenciarul Ploiești, fiul lui și, născut la 02 mai 1976, domiciliat în P, -,.126,.A,.4, județul P, fiul lui și, născut la 02 august 1965, domiciliat în P, - -, nr.65 A,.141,.2,.3, județ P șiG,fiul lui și, născut la 07.10.1978, domiciliat în P,-, județul P, împotriva sentinței penale nr.87/11.02.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 23 mai 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta.
Curtea, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea pentru data de 29 mai 2008, când a dat următoarea decizie:
CURTEA:
Asupra apelurilor penale de față:
1.Prinsentința penală nr.87/29.01.2008pronunțată de Tribunalul Prahova în baza art.334 p s-a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului fiul lui și -, născut la 10.07.1969, deținut în Penitenciarul Ploiești, astfel:
-Din infracțiunea prev. de art.254 al.1 p cu aplicarea art.41 al.2 p, rap. la art.7 din Legea 78/2000, în infracțiunea prev. de art.254 al.1 cu aplicarea art.41 al.2 p,r rap. la art.6 din Legea 78/2000.
-Din infracțiunea prev. de art.254 al.1 p rap la art.6 din Legea 78/2000, în infracțiunea prev. de art.254 al.1 p rap la art.6 din Legea 78/2000 (3 infracțiuni), cu aplicarea art.33
A fost condamnat inculpatul, astfel:
-În baza art.254 al.1 cu aplicarea art.41 al.2 p rap la art.6 din Legea 78/2000 și aplicarea art.19 din OUG 43/2002, faptă din iunie - octombrie 2005, la pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64, lit.a,b,c cod penal cu excepția dreptului de a alege.
-În baza art.254 al.1 p rap. La art.6 din Legea 78/2000 și aplicarea art.19 din OUG 43/2002 faptă din iulie 2006 la:pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoareși 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a,b,c cu excepția dreptului de a alege.
-În baza art.254 al.1 rap la art.6 din Legea 78/2000 și aplicarea art.19 din OUG 43/2002, faptă din iunie - iulie 2006, la:pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoareși 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64, lit.a,b,c cod penal cu excepția dreptului de a alege.
-În baza art.254 al.1 rap. la art.6 din Legea 78/2000 și aplicarea art.19 din OUG 43/2002, faptă din anul 2005, la:pedeapsa de de 2 ani și 9 luni închisoareși 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64, lit.a,b,c cod penal cu excepția dreptului de a alege.
-În baza art.12 lit.b din Legea 78/2002, cu aplicarea art.41 al.2 p și aplicarea art.19 din OUG 43/2002, faptă din iunie - octombrie 2005, la pedeapsa de 9 luni închisoare
-În baza art.12 lit.b din Legea 78/2002 cu aplicarea art.19 din OUG 43/2002,faptă din iulie 2006, la:pedeapsa de 9 luni închisoare.
-În baza art.12 lit.b din Legea 78/2002 cu aplicarea art.19 din OUG 43/2002,faptă din iunie - iulie 2006, la:pedeapsa de 9 luni închisoare.
-În baza art.12 lit.b din Legea 78/2002 cu aplicarea art.19 din OUG 43/2002,faptă din anul 2005, la:pedeapsa de 9 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b s-a aplicat inculpatuluipedeapsa cea mai grea, aceea de2 ani și 9 luni închisoareși 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a,b,c, cu excepția dreptului de a alege.
În baza art.71 p s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a,b,c cod penal, cu excepția dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei.
În baza art.88 p s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 23.05.2007 la zi, iar potrivit art.350 p s-a menținut starea de arest.
În baza art.254 al.3 și art.118 al.1 lit.e p s-a dispus confiscarea de la inculpatul a sumei de 6900 euro și 900 lei ca beneficiu obținut în urma săvârșirii infracțiunii.
2.În baza art.334 p s-a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului, fiul lui și, născut la 02 august 1965, domiciliat în P, - -, nr.65 A,.141,.2,.3, județ P,pentru fapta din iulie 2006, din infracțiunea prev. de art.26 rap. la art.254 al.1 p și art.7 din Legea 78/2000 cu aplicarea art.37 lit.b p, în infracțiunea prev. de art.26 rap. la art.254 al.1 p și art.6 din Legea 78/2000 cu aplicarea art.74, 76 lit.c p, urmând ca inculpatul, în baza acestei noi încadrărisă execute pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoareși 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a,b, cu excepția dreptului de alege
În baza art.71 p s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a,b p cu excepția dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei.
În baza art.88 p s-a dedus perioada reținerii de o zi a inculpatului din data de 23.05.2007.
În baza art.254 al.3 p și art.118 al.1 lit.e p s-a dispus confiscarea de la inculpatul a sumei de 17000 euro ca beneficiu obținut în urma săvârșirii infracțiunii.
S-a menținut măsura de obligare a inculpatului de a nu părăsi țara dispusă prin încheierea de ședință din 19.06.2007 până la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
În baza art.267 al.4 p s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra cotei de din imobilul situat în P,- A, nr.141 2,.3, județul
3.În baza art.334 p s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpatului pentru faptele din iulie 2006 și anul 2005 (2 fapte) din infracțiunile prev. de art.26 rap. la art.254 al.1 p și art.7 din Legea 78/2000, în infracțiunile prev. de art.26 rap. la art.254 al.1 p și art.6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art.74, 76 lit.c
A fost condamnat inculpatul, potrivit noii încadrăriastfel:
- în baza art.26 rap. la art.254 al.1 și art.6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art.74, 76 lit.c p, faptă din iulie 2006, la: pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a,b cu excepția dreptului de a alege.
În baza art.26 rap. la art.254 al.1 p și art.6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art.74, 76 lit.c p, faptă din anul 2005 la: pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a,b, p, cu excepția dreptului de a alege.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b p, s-a dispus ca inculpatulsă execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoareși 1 an interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a,b, cu excepția dreptului de alege.
În baza art.71 s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a,b cu excepția dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei.
În baza art.88 p s-a dedus perioada reținerii de o zi a inculpatului din data de 23.05.2007.
În baza art.254 al.3 p și art.118 al.1 lit.e s-a dispus confiscarea de la inculpatul Gas umei de 6100 euro ca beneficiu obținut în urma săvârșirii infracțiunii.
S-a menținut măsura de obligare a inculpatului de a nu părăsi țara, dispusă prin încheierea de ședință din 19.06.2007, până la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
4.În baza art.334 p s-a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului, fiul lui și, născut la 02 mai 1976, domiciliat în P, -,.126,.A,.4, județul P,din perioada iunie - iulie 2006, din infracțiunea prev. de art.26 rap. la art.254 al.1 p și art.7 din Legea 78/2000 în infracțiunea prev. de art.26 rap. la art.254 al.1 p și art.6 din Legea 78/2000 cu aplicarea art.74, 76 lit.c p, urmând ca inculpatul în baza acestei noi încadrăriisă execute pedeapsa de 2 ani închisoareși 1 an interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a, b cu excepția dreptului de a alege.
În baza art.71 s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a,b, cu excepția dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei.
În baza art.254 al.3 p și art.118 al.1 lit.e p s-a dispus confiscarea de la inculpatul a sumei de 3000 euro ca beneficiu obținut în urma săvârșirii infracțiunii.
S-a menținut măsura de obligare a inculpatului de a nu părăsi țara, dispusă prin încheierea de ședință din 19.06.2007, până la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță reținut pe baza mijloacelor de probă administrate, următoarele:
În perioada 2005 - 2006, inculpatul, subcomisar de poliție în cadrul Direcției Generale de Informații și Protecție Internă - Serviciul Independent de Informații și Protecție Internă P, urmărind obținerea unor foloase necuvenite, a permis accesul martorilor, n, și, la informații nedestinate publicității, obținute prin accesarea bazelor de date informatizate ale Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
, cu complicitatea inculpaților G, zis "", zis "" și zis "", a pretins în patru rânduri, sume cuprinse între 5.000 euro și 30.000 euro de la, n, și pentru a-și îndeplini în mod necorespunzător atribuțiile de serviciu referitoare la identificarea activităților ilicite săvârșite de către sus-numiții martori, prin întocmirea notelor informative specifice. Sumele de bani primite cu titlu de mită de la martori au fost împărțite între inculpatul și inculpații G, și, lui revenind-i suma de 4000 euro din cei 25.000 euro primiți de la, 2.000 euro din cei 5.000 euro primiți de la n, 900 euro din cei 3.000 euro primiți de la și 900 euro primiți de la. La rândul lor, inculpații complici au primit din sumele obținute de la martorii denunțători 17.000 euro -, 3.000 euro -, 6.100 euro - G (4.000 euro din cei 25.000 euro primiți de la și 2.1000 euro din cei 3.000 euro primiți de la ).
Activitățile infracționale ale inculpaților s-au desfășurat pe fondul unor relații mai vechi ale ofițerului de poliție cu G și, pe care i-a cunoscut în virtutea atribuțiilor de serviciu, aceștia fiind cercetați de poliție pentru săvârșirea unor fapte penale ( Gaf ost condamnat în perioada minoratului pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și furt calificat). Inculpații G, și au oferit ofițerului de poliție date privind posibile infracțiuni de crimă organizată săvârșite de rude ale acestora sau de persoane din anturajul lor, informații pe care au convenit să le utilizeze pentru a obține foloase necuvenite de la persoanele vizate. inculpați și-au asumat rolul de a întreprinde demersurile necesare pe lângă martorii denunțători de a crea o stare de presiune asupra acestora și a-i convinge că singura soluție pentru rezolvarea problemelor judiciare pe care le-ar fi avut, constă în oferirea unor sume de bani ofițerului de poliție. La rândul său, inculpatul urma să le prezinte martorilor înscrisurile obținute prin accesarea bazelor de date informatizate, să confirme astfel situațiile prezentate anterior de către complicii săi și, în schimbul unor sume de bani, să le garanteze acestora stoparea verificărilor specifice.
Instanța de fond a reținut că, în ordine cronologică, activitatea infracțională a inculpaților s-a desfășurat astfel:
1. La sfârșitul anului 2005, scms., cu ajutorul inc. G, zis "", a primit de la martorul suma de 3.000 euro, pentru a nu da curs verificărilor referitoare la fiul denunțătoarei, în ceea ce privește posibile activități infracționale ale acestuia. Informațiile privind posibilele fapte penale săvârșite de membrii familiei și, în special, de, au fost obținute de inc.
Conform unui scenariu asemănător cu cele prezentate anterior, inc. Gac ontactat-o pe numita (în condițiile în care fiul acesteia nu se afla în țară), căreia i-a relatat despre existența unui dosar privindu-l pe fiul său, precizându-i că poate să îi intermedieze legătura cu ofițerul de poliție care efectuează verificările referitoare la fiul său și că pentru a fi stopate cercetările, trebuie să îi remită ofițerului de poliție suma de 3.000 euro.
Inculpații și G s-au deplasat la domiciliul martorului, căreia ofițerul de poliție i-a prezentat mai multe înscrisuri care nu erau destinate publicității, conținând informații obținute prin accesarea bazelor de date ale poliției. Astfel, inculpatul a efectuat verificări privindu-l pe la Inspectoratul General al Poliției de Frontieră în datele de 29.08.2005, 21.09.2005, 02.12.2005 și la Centrul Național de Administrare a de Date și Evidența Persoanelor în datele de 31.05.2006, 20.06.2006.
Ca urmare a situației prezentate de către inculpații și G în ceea ce privește situația judiciară a lui și după consultarea cu fiul său, martorul i-a remis ofițerului de poliție suma de 3.000 euro pentru a fi stopate verificările judiciare. Din această sumă, inculpatului a păstrat 900 euro, restul înmânându-i inculpatului
2. În perioada iunie-octombrie 2005, în mod repetat, inculpatul i-a comunicat martorului informații care nu erau destinate publicității obținute prin accesarea bazelor de date ale poliției, referitoare la numitele, și (în ceea ce privește trecerea frontierelor de stat de către sus-numitele) și nu a efectuat verificări față de persoana sus-menționată, în baza atribuțiunilor de serviciu, sub aspectul comiterii de către acesta a unor fapte penale, pentru care a primit, în mai multe rânduri, suma totală de 900 RON.
Inculpatul a efectuat verificări în evidențele informatizate ale Ministerului Internelor și Reformei Administrative privind date referitoare la ieșirile/intrările din România și posibile interdicții de părăsire a teritoriului pentru numitele, și. Astfel, au fost efectuate verificări la Inspectoratul General al Poliției de Frontieră în datele de 19.08.2005, 29.08.2005, 04.09. și 12.09.2005, privind pe, în datele de 05, 12, 13, 18 - 23, 26, 29.09.2005 pentru și în data de 05.09.2005, pentru. De asemenea, inculpatul a efectuat verificări în data de 08.12.2005 în evidențele Centrului Național de Administrare a de Date și Evidența Persoanelor privind pe numitele și.
3. În luna iulie 2006, inculpatul, cu ajutorul complicilor, zis "" și G, zis "", i-a pretins martorului denunțător suma de 30.000 euro și a primit de la acesta 25.000 euro, pentru a nu da curs verificărilor privind activitățile infracționale ale fiului denunțătorului,. de poliție i-a prezentat denunțătorului mai multe înscrisuri conținând date care nu erau destinate publicității, referitoare la intrările/ieșirile unor persoane în/din România, evidența persoanelor, înmatriculări și permise auto, etc.
privind posibila implicare a numitului în săvârșirea unor fapte penale i-au fost aduse la cunoștință scms. de către inculpatul
Inculpatul G i-a propus subcomisarului de poliție ca datele privind pe referitoare la posibilele activități infracționale săvârșite de către acesta să fie valorificate pentru obținerea, în mod necuvenit, a unor sume de bani, acesta asumat rolul de a contacta persoana despre care deținea datele, de a-i aduce la cunoștință despre existența la poliție a unui dosar, angajându-se să îi faciliteze intermedierea legăturii cu ofițerul de poliție, pentru a fi stopate verificările specifice ce s-ar fi efectuat.
Întrucât, la acel moment, nu se afla în țară, s-a convenit ca sumele de bani să fie pretinse martorului, tatăl lui. Conform scenariului stabilit, demersurile în vederea convingerii martorului denunțător în ceea ce privește verificările efectuate de către organele de poliție, urmau să se realizeze și cu ajutorul inculpatului, rudă cu martorul.
În baza indiciilor puse la dispoziție de către inculpatul G, scms. a accesat bazele de date informatizate ale Ministerului Internelor și Reformei Administrative, acesta efectuând verificări privind evidența intrărilor/ieșirilor membrilor familiei în/din România, privind evidența înmatriculării autoturismelor aparținând membrilor familiei, etc.
S-a reținut astfel că, inculpatul a efectuat verificări privind pe la Inspectoratul General al Poliției de Frontieră în data de 15.06.2006, la Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor în datele de 16 și 28.06.2006, privind pe la Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, la Centrul Național de Administrare a de Date și Evidența Personală în data de 15.06.2006 și la Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor în datele de 16 și 28.06.2006, privind pe (fratele lui ) la Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor în datele de 16 și 28.06.2006 și la Centrul Național de Administrare a de Date și Evidența Personală în data de 15.06.2006, precum și pe G - (despre care martorul a precizat că existau înscrisuri în dosarul prezentat de către scms. ) în data de 15.06.2006, la Centrul Național de Administrare a de Date și Evidența Persoanelor și în data de 28.06.2006, la Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
Toate informațiile obținute prin accesarea bazelor de date au fost listate, inculpatul, constituind un așa-zis dosar, pe care, însă, nu l-a înregistrat în evidențele Serviciului Independent de Informații și Protecție Internă P și pe care urma să îl prezinte martorului, pentru a-l convinge cu privire la efectuarea verificărilor referitoare la fiul său.
La rândul lor, conform înțelegerii cu ofițerul de poliție, inculpații G și au întreprins demersurile necesare pentru a-l convinge pe martorul că fiul acestuia este verificat de către poliție cu privire la săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane și că verificările se efectuează de către inculpatul. Inculpatul Gai nsistat în a preciza că are o relație de amiciție cu ofițerul de poliție și că poate întreprinde demersurile necesare pentru a-i intermedia martorului legătura cu inc. și că, mai mult, ofițerul de poliție poate stopa verificările în ceea ce privește activitățile infracționale ale lui.
Pe fondul demersurilor întreprinse de către inculpații și G, s-a întâlnit cu martorul la domiciliul lui.
Ofițerul de poliție i-a prezentat martorului înscrisurile obținute prin accesarea bazelor de date ale Ministerului Internelor și Reformei Administrative, i-a expus așa zisa situație juridică a fiului său, prin indicarea unor situații de fapt cunoscute de la complicii săi. În baza scenariului stabilit cu inculpații și G, inculpatul i-a pretins martorului suma de 30.000 euro și la "insistențele" complicilor săi a acceptat să-i fie remisă suma de 25.000 euro, pentru a fi oprite verificările referitoare la posibilele activități infracționale ale lui.
i-a solicitat numitei, concubina fiului său și sora inculpatului, să-i aducă de la domiciliul comun suma de 25.000 euro despre existența căreia aveau cunoștință rudele martorului denunțător, întrucât acesta intenționa să achiziționeze un apartament. Banii au fost aduși la domiciliul inculpatului, fiind remiși inculpaților. Din suma de 25.000 euro, inculpaților și G le-au revenit câte 4.000 euro. Conform declarațiilor inc., a păstrat suma de 17.000 euro, sumă din care acesta din urmă i-a precizat ofițerului de poliție că va remite câte 4.000 euro și numiților și.
4. A mai reținut instanța de fond că în perioada iunie-iulie 2006, scms., cu ajutorul inculpatului, zis "", i-a pretins martorului denunțător n, în prezența soției acestuia, -, suma de 10.000 euro și a primit de la acesta 5.000 euro, pentru a nu da curs verificărilor privind posibilele activități infracționale ale martorului. Inculpatul i-a prezentat martorului denunțător mai multe înscrisuri care conțineau informații nedestinate publicității, referitoare la evidența populației, la datele de identitate ale mai multor persoane, intrările/ieșirile din țară ale unor cetățeni români, etc. obținute prin accesarea bazelor de date informatizate ale Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
În împrejurări similare cu cele descrise anterior, inculpatul i-a oferit scms. date referitoare la posibila săvârșire în Spania de către martorul nai nfracțiunii de trafic de persoane. prezentate ofițerului de poliție erau cunoscute de către inc. și ca urmare a relației de rudenie pe care o are cu martorul
În baza informațiilor oferite de către inculpatul, care a indicat perioadele în care nai eșit din țară însoțit de persoane de sex feminin pe care le-ar fi folosit pentru practicarea prostituției, inculpatul a efectuat verificări în bazele de date informatizate ale Inspectoratului General al Poliției de Frontieră în data de 08.06.2006 și ale Centrului Național de Administrare a de Date și Evidența Persoanelor în datele de 08.06.2006, respectiv 22.06.2006. Fără a efectua verificările specifice atribuțiilor sale de serviciu și fără a întocmi o notă informativă corespunzătoare, inculpatul a constituit un dosar conținând înscrisurile listate din bazele de date informatizate, dosar pe care urma să-l prezinte martorului denunțător pentru a-l convinge de existența unor demersuri judiciare referitoare la el.
Conform scenariului stabilit cu inculpatul, l-a contactat pe martorul n sub pretextul că ar fi văzut întâmplător pe biroul unui ofițer de poliție un dosar pe coperta căruia ar fi fost menționat numele martorului, cu indicarea mai multor infracțiuni. Inculpatul i-a prezentat martorului n așa-zisa situație juridică în care s-ar fi aflat, precizându-i că are o relație apropiată cu scms., ofițer de poliție care ar putea să-l ajute pentru a stopa verificările judiciare referitoare la persoana sa. de argumentele prezentate de către inc., n i-a solicitat inculpatului să se întâlnească de urgență cu ofițerul de poliție.
În cursul aceleiași zile, inculpatul a intermediat întâlnirea numitului n cu scms.. Ofițerul de poliție s-a deplasat la domiciliul lui unde le-a prezentat martorilor n și -, înscrisurile obținute prin accesarea bazelor de date ale Ministerului Internelor și Reformei Administrative. Inculpatul, susținut și de argumente aduse pe parcursul discuțiilor de către inc., i-a indicat martorului situații de fapt reale menite să-l convingă de existența unor probleme judiciare.
Conform scenariului stabilit, având și susținerea inc., care a intervenit în mod constant pe parcursul discuțiilor, inc. i-a pretins martorului n suma de 10.000 euro pentru a stopa verificările judiciare care îl priveau. În urma unei "negocieri" în care a intervenit și inc., care a adus argumente pentru a-l convinge pe martor de necesitatea remiterii unei sume de bani, s-a stabilit ca n să-i dea ofițerului de poliție suma de 5.000 euro.
naî mprumutat suma menționată de la martorul, banii fiind înmânați ofițerului de poliție a doua zi, în prezența inc. și a martorului -. Din cei 5.000 euro, inc. și-a păstrat 3.000 euro, ofițerul de poliție primind diferența de 2.000 euro.
Tribunalul a reținut că, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței inculpatul a avut o poziție procesuală sinceră, contribuind în mod activ la aflarea adevărului și la descoperirea tuturor persoanelor vinovate de săvârșirea acestor infracțiuni.
Relatarea faptelor, așa cum au fost descrise de către inculpatul, s-a coroborat cu declarațiile martorilor, n, iar modalitatea de săvârșire a infracțiunilor a fost confirmată și de către inculpații complici, G și, aceștia nerecunoscând însă primirea vreunei sume de bani de la martorii denunțători.
Prin urmare, instanța de fond a constatat că, cei patru inculpați au acționat în baza unor "scenarii" identice pentru a obține sume de bani necuvenite de la martorii denunțători, fiind evident că inculpatul nu ar fi putut realiza o activitate infracțională în absența celorlalți coinculpați, aceștia fiind cei care au furnizat datele necesare în vederea obținerii unor sume de bani de la martorii denunțători.
Legăturile strânse dintre inculpatul și ceilalți coinculpați, au fost dovedite de altfel și de discuțiile telefonice dintre aceștia, interceptate și înregistrate în baza mandatelor emise.
Toate datele puse la dispoziție inculpatului de către G, și, erau cunoscute de către cei din urmă, ca urmare a relațiilor de rudenie sau de prietenie cu martorii denunțători.
A rezultat astfel că, în scopul câștigării unor sume de bani, inculpatul a accesat bazele de date ale Ministerului Internelor și Reformei Administrative, pentru a efectua verificări în ceea ce-i privește pe martori, iar ceilalți trei inculpați complici realizau demersurile directe asupra martorilor denunțători, pentru a-i convinge că fac obiectul unor verificări ale poliției, precizându-le de fiecare dată că situația lor juridică ar putea fi rezolvată de către comisarul, cu care s-ar afla în relații de amiciție.
Inculpatul avea, conform dispozițiilor Legii nr.360/2002 privind statutul polițistului, obligația de a păstra secretul profesional, iar conform prevederilor din Codul Deontologic din cadrul Direcției Generale de Informații și Protecție Internă, avea și interdicția de a utiliza informațiile pe care le deține, în alte scopuri decât cele în legătură cu realizarea atribuțiilor de serviciu.
Datele obținute de inculpatul în urma verificărilor făcute în bazele de date, făceau parte dintre datele cu caracter personal care se utilizau strict în rezolvarea sarcinilor de serviciu ale lucrătorilor de poliție.
În acest sens, ca urmare a informațiilor obținute prin accesarea bazelor de date ale diverselor organe, inculpatul a pus la dispoziția martorilor denunțători informații cu caracter confidențial, nedestinate publicității.
Mai mult decât atât, deși inculpații complici i-au pus la dispoziție inculpatului date privind posibila săvârșire a unor infracțiuni de crimă organizată de către martorii denunțători, inculpatul nu a întreprins demersurile pentru valorificarea informațiilor prin întocmirea notelor informative, conform atribuțiilor de serviciu.
Conform adresei nr.1.-/CA/2007 a Direcției Generale de Informații și Protecție Internă, a rezultat că scms. nu are calitate de ofițer de cercetare penală și nu face parte din structura Poliției Judiciare, motiv pentru care, în fața instanței de fond s-a pus în discuție și a fost schimbată, încadrarea juridică a infracțiunii inculpatului și pe cale de consecință, a celorlalți inculpați, raportându-se infracțiunile săvârșite la dispozițiile art.6 din Legea nr.78/2000 și nu la dispozițiile art.7 din același text de lege, ca urmare a faptului că inculpatul nu avea calitate de ofițer de cercetare penală.
În ceea ce privește participația penală a celorlalți trei inculpați la săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, tribunalul a apreciat că aceasta a fost dovedită de declarațiile inculpatului, care se coroborează cu cele ale martorilor denunțători, fiind confirmate de altfel în mare parte și de declarațiile inculpaților, G,.
Împotriva acestei sentințe au declarat apelMinisterul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Cute de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Ploiești și inculpații,
Reprezentantul Ministerului Publica susținut că hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică pentru mai multe considerente.
Într-un prim motiv de apel, s-a susținut că instanța de judecată a pronunțat o hotărâre nelegală atunci când a înlăturat din încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpatul aplicarea art.37 lit.b p, deoarece acesta a comis infracțiunea dedusă judecății în stare de recidivă post executorie. Constatând că inculpatul a fost condamnat ultima dată la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prin 3860/2000 a Judecătoriei Ploiești, infracțiune care ulterior a fost grațiată, instanța de judecată a considerat că nu se poate reține starea de recidivă. Infracțiunile din culpă neputând constitui prim termen al recidivei, motiv pentru care s-a dispus schimbarea încadrării juridice, în sensul că s-au înlăturat dispozițiile art.37 lit.b p, însă, primul termen al recidivei post executat, astfel cum a fost determinat de organul de urmărire penală, îl constituie pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin 2613/1994 a Judecătoriei Ploiești și nu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată aceluiași inculpat prin 3860/2000 a aceleiași judecătorii, cum greșit a reținut instanța de fond.
În consecință, întrucât inculpatul, după condamnarea la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată prin 2613/1994 a Judecătoriei Ploiești, a săvârșit înainte de împlinirea termenului de reabilitare infracțiunea din culpă pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, respectiv 1 an închisoare grațiat în baza art.2 din /2002 și apoi a comis în luna iulie 2006 infracțiunea intenționată dedusă judecății, solicită să se constate cu privire la această din urmă infracțiune că a fost comisă în stare de recidivă post executorie.
Fiind vorba de condamnări succesive, termenul după a cărui trecere se poate dispune reabilitarea curge de la data la care a luat sfârșit executarea pedepselor aplicate prin 3160/2000 dar acest termen de reabilitare este socotit în raport cu condamnarea mai grea de 3 ani închisoare aplicat prin 2613/1994.
O altă criticăse referă la greșita aplicare a circumstanțelor atenuante prev. de art.74 p, față de inculpații, G și, pedepsele aplicate nefiind de natură să asigure realizarea scopului lor, anume înserat în art.52 În speță, lipsa antecedentelor penale în ceea ce îi privește pe inculpații G și, starea de sănătate a inculpatului, reținută de instanța de fond, nu justifică, în raport cu pericolul social concret al faptelor, cu recunoașterea parțială a celor 3 inculpați și cu starea de recidivă a inculpatului, reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea acestor inculpați, care au oferit inculpatului, ofițer de poliție date privind posibile infracțiuni de crime organizată săvârșite de rude ale acestora sau prietenii din anturajul lor și care creând o stare de tensiune asupra martorilor denunțători le-au promis că singura soluție pentru rezolvarea problemelor ce le aveau, constau în oferirea unor sume de bani lucrătorilor de poliție pentru ca aceștia să nu-și îndeplinească în mod corespunzător atribuțiile de serviciu referitoare la identificarea activităților ilicite prin întocmirea notelor informative specifice.
Sumele de bani primite cu titlu de mită au fost împărțite de către inculpați, a primit 17.000 euro, 3000 euro, G 6100 euro. Comiterea infracțiunilor a fost posibilă datorită acțiunilor conjugate ale inculpatului pe de o parte și ale inculpaților, G pe de altă parte, între care a existat o coeziune subiectivă, fiecare având reprezentarea și voința colaborării cu celălalt în vederea producerii rezultatului infracțional specific.
În consecință, s-a susținut că pedepsele stabilite de instanța de fond nu sunt adecvate în raport cu gravitatea faptelor comise de inculpații, G, cu atitudinea parțial nesinceră a acestora, așa încât înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute de instanța de judecată este necesară pentru a răspunde exigențelor legii penale.
O altă criticăse referă la faptul că temeiul juridic în baza căruia instanța de fond a dispus confiscarea sumelor de bani reprezentând beneficiul obținut de inculpații, G, în urma săvârșirii infracțiunii de luare de mintă, respectiv complicitate la infracțiunea de luare de mită, dedusă judecății, este greșită.
Astfel, în cazul săvârșirii infracțiunii de luare de mită prev. de art.254 p rap la art.6 din Legea 78/2000, confiscarea specială a sumelor de bani se dispune în temeiul aert.19 din Legea 78/2000 iar nu în temeiul art.254 alin.3 și a art.118 al.1 lit.e p, norma cuprinsă în norma specială având prioritate față de cea cuprinsă în norma generală.
În consecință, pentru sumele confiscate de la inculpați sunt incidente prevederile art.19 din Legea 78/2000 și nu cele ale art.254 al.3 p și art.118 al.1 lit.e p cum în mod greșit a reținut instanța de fond.
Un alt motivde nelegalitate, constă în aceea că în cauză instanța de fond nu s-a pronunțat asupra măsurilor asigurătorii dispuse în cursul urmăririi penale față de inculpatul prin Ordonanța 167/P//2006 a A - Secția de Combatere a Corupției, în baza căreia prin procesul verbal din 21.05.2007 au fost declarate ca indisponibilizate cotele indivize de din proprietatea inculpatului asupra terenului din intravilanul, în suprafață de 3924 mp situat în comuna și a autoturismului proprietatea acestuia.
De asemenea,se critică sentințapronunțată de instanța de fond întrucât temeiul juridic în baza căruia instanța trebuia să dispună ridicarea sechestrului asigurator aplicat inculpatului este cel prevăzut de art.357 al.2 lit.c p cu referire la art.-168 p și nu art.267 al.4 p care se referă la obligația procurorului de a dispune asupra măsurilor asigurătorii luate în cursul urmăririi penale.
Apelantul inculpat a criticat sentința primei instanțe sub aspectul netemeiniciei, în privința individualizării sancțiunilor aplicate, susținând că acestea nu corespund circumstanțelor sale personale, cât și circumstanțelor reale în care faptele s-au comis, dar mai ales, nu au avut în vedere conduita sa sinceră și contribuția pe care a avut-o la aflarea adevărului. A solicitat inculpatul, atât reducerea sancțiunilor aplicate pentru faptele deduse judecății, sub limita minimă specială prin aplicarea disp. art.74 și 76, cât și schimbarea modalității de executare a pedepsei rezultante, susținând că în modalitatea privării de libertate scopul pedepsei nu este atins în mod eficient, câtă vreme calitatea profesională de care s-a folosit pentru săvârșirea faptelor deduse judecății nu o mai deține, iar familia sa a avut serioase repercusiuni de suferit în urma celor petrecute, fiind nevoită să se mute din localitate în urma presiunilor.
Apelanții inculpați, șiau criticat hotărârea primei instanțe, în principal, în privința greșitei lor condamnări, susținând că se impune achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d p, deoarece lipsește latura subiectivă sub forma intenției în săvârșirea prezentelor fapte.
În subsidiar, apelanții au solicitat reindividualizarea sancțiunilor aplicate în sensul de a se da o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante facultative judiciare prev. de art.74 și deci, a se reduce pedepsele aplicate, precum și a se dispune schimbarea modalități de executare, în sensul de a se aplica disp. art.81 p sau 861p față de situația familială, în sensul că au copii minori în întreținere iar în prezent realizează venituri licite, cât și de starea de sănătate a fiecăruia dintre apelanți.
În ceea ce priveșteprimul motiv de apel, inculpații au susținut că probele administrate nu au fost în mod judicios interpretate și apreciate, că în realitate datorită lipsei studiilor, inculpații G și nu au avut reprezentarea a ceea ce urma să se întâmple și în plus, sumele de bani despre care se susține că inculpații le-ar fi însușit, în realitate nu au fost însușite de aceștia pentru că aparțineau rudelor lor directe astfel că inculpații nu și-ar fi putut prejudicia propriile rude.
Instanța de apel a procedat la audierea inculpaților în cursul soluționării apelurilor.
Curteaexaminând sentința apelată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului,dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.371 alin.2 p și în limitele impuse de art.372 p,constată că apelurile formulate de Direcția Națională Anticorupție cât și de inculpatul sunt fondate, iar apelurile inculpaților, și G sunt nefondate, după cum se va arăta în continuare:
Instanța a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză în cele două faze ale procesului penal din care rezultă atât existența faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată cât și săvârșirea acestora cu vinovăție în forma cerută de lege, de către inculpați.
Au fost avute astfel în vedere declarațiile martorilor, n, -, adresele întocmite de Direcția Generală de Informații și Protecție Internă, procesele verbale și notele de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpați/martori denunțători, interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor emise de Înalta Curte de Casație și Justiție și respectiv de Curtea de Apel București, adresele privind declasificarea notelor referitoare la activitățile de supraveghere a inculpaților, notele și planșele fotografice privind supravegherea operativă executată cu privire la inculpați/martori denunțători, adresele vizând situația verificărilor efectuate la Inspectoratul Poliției de Frontieră, Centrul Național de Administrare a de Date și Evidența Persoanelor, Direcția Regim Permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, procesele verbale de percheziție domiciliară, declarațiile inculpaților.
Pe baza acestor mijloace de probă, în mod corect s-a reținut și rezultă că în intervalul 2005 - 2006 inculpatul, subcomisar de poliție în cadrul Serviciului Independent de Informații și Protecție Internă a primit și pretins în patru rânduri, sume de bani, cu complicitatea inculpaților G, și, de la martorii, n, și, pentru a nu-și îndeplini îndatoririle de serviciu în sensul de a nu întocmi note informative referitoare la posibilele activități infracționale despre care a luat cunoștință.
De asemenea, în același interval, inculpatul a prezentat martorilor denunțători înscrisuri care conțineau informații ce nu erau desinate publicității, informații ce au fost obținute prin accesarea bazelor de date ale și anume Inspectoratul Poliției de Frontieră, Centrul Național de Administrare a de Date și Evidența Persoanelor, Direcția Regim Permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor.
De asemenea rezultă că în același interval de timp coinculpații G, și l-au ajutat pe inculpatul să primească aceste sume de bani pentru a nu-și îndeplini sarcinile de serviciu, primind la rândul lor sume de bani de la martorii denunțători, respectiv o parte din sumele pretinse și primite de coinculpatul.
Mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale au fost în mod judicios interpretate și valorizate de către prima instanță, acestea coroborându-se de altfel cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului.
În mod judicios instanța de fond a înlăturat apărările inculpaților, G și care au negat primirea sumelor de bani, ca urmare a activităților infracționale desfășurate împreună cu inculpatul. Această înlăturare a apărărilor inculpaților este corectă, deoarece existența faptelor și vinovăția inculpaților este confirmată atât de declarațiile martorilor denunțători, cât și de declarațiile coinculpatului, alături evident, de celelalte mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale, așa cum acestea sunt expuse mai sus.
În aceste condiții rezultă cu claritate că soluția de condamnare dispusă de prima instanță este legală, în condițiile în care așa cum am arătat existența faptelor și vinovăția tuturor inculpaților este confirmată fără vreun dubiu de mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, coroborate cu declarațiile constante de recunoaștere ale inculpatului.
Simpla negare a primirii sumelor de bani de către cei trei coinculpați nu poate conduce la înlăturarea răspunderilor penale în condițiile în care toate celelalte mijloace de probă confirmă vinovăția lor în săvârșirea infracțiunilor deduse judecății.
Instanța de fond a realizat o amplă descriere și analiză a situației de fapt, cât și a mijloacelor de probă pe baza cărora a reținut vinovăția tuturor inculpaților, precizând în detaliu, care sunt raționamentele logice pe care și-a întemeiat soluția de condamnare, iar din descrierea acestora rezultă cu claritate că, criticile formulate de cei trei inculpați privind greșita lor condamnare sunt nefondate.
Curtea observă că și operațiunea de schimbare a încadrării juridice dispusă de prima instanță este legală în condițiile în care așa cum a rezultat din adresa eliberată de direcția Generală de Informații și Protecție Internă, inculpatul nu a deținut în perioada săvârșirii faptelor calitatea de ofițer de cercetare penală și nu a făcut parte din structura poliției judiciare, astfel că, dispozițiile art.7 din legea 78/2000, reținute la momentul sesizării instanței, nu sunt incidente în cauză.
Cât privește celelalte critici formulate în cauză, Curtea observă că apelul declarat de Direcția Națională anticorupție este fondat pentru următoarele considerente:
În privința primului motiv de apel, acesta este fondat deoarece, înlăturarea disp. art.37 lit.b de la încadrarea juridică a faptelor comise de inculpatul este greșită.
Astfel, în mod greșit instanța de fond a apreciat că primul termen al recidivei ar fi fost reprezentat în cazul acestui inculpat de pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare cu suspendare condiționată a executării, conform art.81, pedeapsă aplicată pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă, prev. de art.178 alin.2 și 5 p și respectiv vătămare corporală din culpă prev de art.184 alin.2 și 4, prin sentința penală 3160/22.11.2000 a Judecătoriei Ploiești.
Este adevărat că potrivit art.38 alin.1, lit.a1infracțiunile săvârșite din culpă nu atrag existența stării de recidivă.
Însă, instanța de fond a omis să observe că în cazierul judiciar al inculpatului, figurează, anterior acestei condamnări, o altă condamnare la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.292 p și art.329 alin.1, prin sentința penală 2613/23.11.1994 a Judecătoriei Ploiești, rămasă definitivă la data de 17.08.1995, potrivit deciziei penale 549/26.07.1995 a Tribunalului Prahova.
Modalitatea de executare a acestei pedepse a fost cea prevăzută de art.86/7, iar inculpatul a executat în arest preventiv perioada cuprinsă între 17.08.1994 și 23.11.1994 și la locul de muncă a executat din pedeapsă cu începere de la 01.11.1995, cealaltă J de pedeapsă fiind grațiată potrivit Legii 137/1997.
Așadar, după condamnarea la pedeapsa închisorii de 3 ani a cărei executare s-a dispus la locul de muncă, inculpatul a comis înainte de împlinirea termenului de reabilitare cele două infracțiuni de ucidere și vătămare corporală din culpă săvârșite la 21.11.1998, așa cum rezultă din copiile hotărârilor de condamnare aflate la dosar (filele 15 - 30 dosar apel).
Așa cum rezultă din disp. art.135 și art.136 în cazul condamnărilor succesive termenul de reabilitare judecătorească se stabilește în raport de condamnarea la pedeapsa cea mai grea și începe să curgă de la data la care a luat sfârșit executarea ultimei pedepse. Această soluție, a fst confirmată în repetate rânduri atât în doctrină cât și în practica judiciară, inclusiv a fostului Tribunal suprem, astfel încât până la data soluționării prezentei cauze, practica judiciară este constantă în sensul celor precizate mai sus.
Așa fiind, din succesiunea condamnărilor aplicate inculpatului, rezultă că în privința sa termenul de reabilitare judecătorească se calculează în raport de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală 2613/23.11.1994 pronunțată de Judecătoria Ploiești, rămasă definitivă la 17.08.1995, și începe să curgă în raport de data la care a luat sfârșit executarea pedepsei de 2 ani închisoare cu suspendare condiționată a executării aplicată prin sentința penală 3160/22.10.2000 a Judecătoriei Ploiești, rămasă definitivă prin decizia penală 686/06.03.2001 a Curții de Apel Ploiești.
Chiar dacă executarea acestei ultime pedepse de 2 ani închisoare cu suspendare condiționată a executării a fost grațiată potrivit art.1 din Legea 543/2002, se constată că în cazul actelor de clemență termenul de reabilitare se calculează potrivit art.136 alin.3 de la data actului de grațiere, deci de la data intrării în vigoare a Legii 543/2002, respectiv 4 octombrie 2002.
Termenul de reabilitare judecătorească a inculpatului se stabilește deci, în raport de disp. art.135 alin.1 lit.a și este de 4 ani plus J din durata pedepsei de 3 ani închisoare, deci de 4 ani plus un an și 6 luni, în final deci, de 5 ani și 6 luni și începe să curgă de la 4 octombrie 2002-
Acest termen de reabilitare de 5 ani și 6 luni, începând să curgă de la data de 4 octombrie 2002, nu era împlinit la data săvârșirii faptei deduse judecății, care s-a comis de către inculpat începând din luna iulie 2006.
Față de cele expuse, Curtea observă că reținerea disp. art.37 lit.b, se impune în cauză deoarece fapta dedusă judecății nu a fost comisă în condițiile aplicabilității disp. art.38, așa încât, apelul este fondat pentru motivul vizând greșita înlăturare a dispozițiilor privind recidiva postexecutorie de la încadrarea juridică a faptei comise de acest inculpat.
Și cel de-al doilea motiv de apel, care vizează netemeinicia pedepselor aplicate inculpaților, G și este fondat, pentru următoarele considerente:
Este adevărat că inculpaților le-a fost reținută participația penală sub forma complicității, autoratul fiind reținut în sarcina coinculpatului.
Însă, trebuie observat că atitudinea procesuală a coinculpatului, care a recunoscut faptele pe care le-a comis și a înțeles să colaboreze cu organele de urmărire penală și-a găsit reflectarea în aplicarea față de acesta a disp. art.19 din OUG43/2002, în timp ce ceilalți trei inculpați au manifestat o conduită constant nesinceră, negând participația lor penală, atât în cursul urmăririi penale, cât și pe parcursul judecății în fond și în apel.
Este de asemenea real, că potrivit dispozițiilor art.14 al.3 lit.g din Pactul Internațional Privitor la Drepturile Civile și Politice, ratificat de România prin Decretul 212/1974 publicat in Monitorul Oficial 146/20.11.1974, nicio persoană nu este obligată să declare împotriva ei sau să se recunoască vinovată.
De altfel, consacrarea acestui principiu, statuat și în Convenția europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentate se face si prin dispozițiile art.5/2 p, privind prezumția de nevinovăție.
Însă cum, această prezumție a fost răsturnată în privința inculpaților, așa cum am arătat mai sus, prin administrarea de probe certe și concludente care dovedesc vinovăția lor, astfel încât, soluția de condamnare este în afara oricărui dubiu și rămâne de analizat problema proporționalității pedepselor aplicate de prima instanță.
Este adevărat că în cazul inculpatului, în sarcina acestuia a fost reținut un concurs infracțional compus din mai multe infracțiuni, însă prin aplicarea disp. art.19 din OUG43/2002, s-a conferit valoare conduitei procesuale sincere a acestuia.
Prin urmare, cum contribuția acestui inculpat a fost apreciată ca esențială în stabilirea adevărului și justa soluționare a cauzei, fiindu-i aplicat un beneficiu conferit de dispozițiile legale, rezultă că în sarcina celorlalți inculpați cărora acest beneficiu nu le este aplicabil, nu pot fi reținute în mod exclusiv dispozițiile vizând circumstanțele atenuante facultative judiciare, ca un unic temei al atenuării răspunderii penale, în condițiile în care aceștia nu și-au adus contribuția, prin conduita procesuală sinceră, la aflarea adevărului.
Chiar dacă inculpaților, G si le-a fost reținută participația penală sub forma complicității la săvârșirea infracțiunilor deduse judecății, curtea apreciază că in concret aplicarea acestor circumstanțe atenuante facultative judiciare nu este de natură a asigura pe deplin necesitățile unei juste individualizări, in condițiile in care contribuția fiecărui inculpat a fost esențială in săvârșirea faptelor, iar conduita procesuală a acestora nu justifică concluzia potrivit căreia scopul pedepsei poate fi atins prin coborârea acesteia sub limita minimă specială, ținând seama și de beneficiile obținute de inculpați din săvârșirea faptei.
Așa fiind apelul parchetului este fondat pentru acest motiv, urmând ca pentru fiecare dintre cei trei inculpați să se majoreze pedeapsa principală aplicată, prin înlăturarea disp. art. 74 si 76 lit. c și să se aplice o pedeapsă situată la limita minimă specială. In cazul inculpatului, față de care au fost reținute disp. art. 37 lit. b la încadrarea juridică a faptei, urmează a fi stabilită o pedeapsă ușor superioară limitei minime speciale, ținând seama de starea de recidivă, care justifică concluzia potrivit căreia inculpatul relevă persistență infracțională.
Tocmai pentru a se asigura o proporționalizare adecvată a cuantumului pedepselor aplicate fiecărui inculpat, curtea apreciază că se impune si admiterea apelului inculpatului și reducerea pedepselor aplicate pentru fiecare dintre infracțiunile deduse judecății, conferindu-se forța corespunzătoare dispozițiilor art. 19 din OUG 43/2002 reținute la încadrarea juridică a faptelor.
O atare reducere nu este in nici un caz de natură să creeze o disproporție intre sancționarea autorului si sancționarea complicilor, câta vreme in favoarea autorului au fost reținute dispozițiile textului sus menționat, dar reducerea pedepsei sub limita minimă nu a fost realizată de prima instanță de o asemenea manieră incât să se confere o valoare corespunzătoare conduitei sincere a acestui inculpat.
Prin urmare, aplicând complicilor pedepse situate la limita minimă specială, curtea constată că se impune reducerea pedepselor aplicate autorului, sub efectul dispozițiilor art. 19 din OUG 43/2002, tocmai pentru a se asigura așa cum am arătat mai sus o proporționalizare corespunzătoare a sancțiunilor si o valorizare a conduitei procesuale sincere, deoarece in absența acestor dispoziții prevăzute de lege in beneficiul conduitei sincere, pedeapsa aplicată autorului ar fi depășit in mod cert limita minimă specială, deci pedeapsa aplicată complicilor.
Față de aceste considerente, admițându-se apelul inculpatului se va descontopi pedeapsa principală rezultantă in componentele sale si se vor reduce pedepsele la câte 2 ani închisoare pentru infracțiunile de luare de mită si la câte 9 luni închisoare pentru infracțiunile prev. de art. 12 lit. b din 78/2000, urmând ca in final inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea de 2 ani închisoare, cuantum apreciat ca îndestulător in raport de criteriile expuse mai sus.
Cât privește celelalte motive de apel, din apelul parchetului, curtea observă că sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
C de al treilea motiv de apel vizând temeiul juridic in baza căruia prima instanță a dispus confiscarea specială a sumelor de bani este fondat, deoarece acest temei juridic este greșit.
Prima instanță a avut in vedere in aplicarea măsurii de siguranță confiscării speciale a sumelor de bani, dispozițiile legii generale, respectiv dispozițiile înscrise in codul penal si nu dispozițiile legii speciale, care sancționează infracțiunile de corupție și instituie măsuri pentru restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunilor, precum si măsuri de siguranță și măsuri asiguratorii.
Ori, câtă vreme in materia infracțiunilor de corupție există o lege specială, in temeiul căreia s-a antrenat răspunderea penală a inculpaților, este evident că dispozițiile legii speciale derogă de la norma generală și sub aspectul măsurilor de siguranță aplicabile pentru infracțiunile săvârșite sub imperiul acestei legi speciale.
Așadar, temeiul juridic al confiscării speciale a sumelor de bani de la inculpați nu poate fi cel stabilit de normele generale, ci cel prevăzut de legea specială, respectiv de disp. art. 19 din Lg.78/2000.
Fondat este si motivul de apel care privește nepronunțarea asupra măsurilor asiguratorii dispuse in cursul urmăririi penale față de inculpatul, insă curtea apreciază că nu se impune desființarea cu trimitere spre rejudecare hotărârii primei instanțe pentru acest motiv, deoarece acesta constituie un aspect ce poate fi îndreptat pe calea efectului devolutiv al apelului, fără a se impune reluarea judecății in fond.
Astfel, într-adevăr in cursul urmăririi penale prin ordonanța nr. 167/P/2006 din 28.05.2007 a Direcției Naționale Anticorupție, aflată la fila 92 din volumul II al dosarului de urmărire penală s-a dispus indisponibilizarea prin instituirea sechestrului asigurator, in limita sumei totale de 33.000 euro si 900 RON, asupra bunurilor mobile si imobile aparținând inculpaților, si
Cu prilejul aducerii la îndeplinire a măsurii asiguratorii a fost încheiat procesul verbal de aplicare a sechestrului de la fila 96 din volumul sus menționat, in temeiul căruia au fost indisponibilizate atât terenul intravilan in suprafață de 3924 mp, situat in comuna, sat, parcela /9/1, proprietatea inculpatului si a soției acestuia -, cât si autoturismul marca WW cu nr. de înmatriculare -, care a fost lăsat in custodia soției inculpatului.
In cuprinsul acestui proces verbal de aplicare a sechestrului s-au făcut mențiuni privind valoarea fiecărui bun sechestrat, respectiv in cazul terenului precizându-se că acesta are o valoare de circa 20.000 euro, iar in cazul autoturismului valoarea acestuia fiind de 9.800 euro.
Ori, in raport de beneficiul dobândit de inculpat din săvârșirea infracțiunilor, față de care s-a aplicat măsura de siguranță a confiscării speciale, curtea observă că valoarea terenului este net superioară sumei confiscate, aceasta din urmă fiind de 6.900 euro si 900 lei.
Chiar dacă sechestrul a fost aplicat asupra cotei de deținută de inculpat din bunurile sechestrate, se observă că prin aplicarea acestei cote se asigură o echivalență intre valoarea bunului imobil sechestrat si suma confiscată, astfel încât nu mai este necesară si menținerea sechestrului asigurator asupra bunului mobil reprezentat de autoturism.
Prin urmare, cum aplicarea sechestrului asigurator asupra cotei de din terenul in valoare de 20.000 euro este suficientă in vederea asigurării confiscării sumei de 6.900 euro si 900 lei, curtea urmează a ridica măsura sechestrului asigurator asupra autoturismului aflat in custodia soției inculpatului.
Și ultimul motiv de apel, din apelul parchetului, este fondat, deoarece in privința ridicării sechestrului asigurator instituit asupra cotei de din imobilul situat in P,-,.141A2,.3, jud. P, fost proprietatea inculpatului, este greșit, prima instanță dispunând ridicarea acestui sechestru in temeiul disp. art. 267al.4 care C.P.P. se referă la măsurile asiguratorii luate in cursul urmăririi penale si la obligația procurorului de a dispune cu privire la acestea.
Ori, aflându-ne in cursul judecății, temeiul juridic al ridicării acestui sechestru asigurator este cel prevăzut de disp. art. 357 al.2 lit. c rap C.P.P. la art. 343 al.3
C.P.P.In privința apelurilor declarate de inculpații, si G, pentru considerentele mai sus expuse, curtea apreciază că acestea sunt nefondate atât in privința vinovăției lor, cât si a individualizării sancțiunilor, urmând ca acestea să fie respinse. Astfel, cât privește vinovăția inculpaților, așa cum s-a arătat mai sus, aceasta este confirmată pe deplin din toate mijloacele de probă expuse, in principal de declarațiile denunțătorilor, care se coroborează pe deplin cu transcrierile convorbirilor telefonice și înregistrările aflate la dosar, precum si cu declarațiile coinculpatului. Prima instanță a făcut analiză amplă si completă a acestora, înlăturând motivat apărările inculpaților. Cum aceste apărări nu sunt viabile, curtea observă că soluția de condamnare a inculpaților este legală si temeinică. Referitor la individualizarea judiciară a sancțiunilor, in raport de considerentele pentru care a fost admis apelul parchetului, urmează a se observa că sunt nefondate criticile inculpaților.
Se va menține măsura arestării preventive a inculpatului și se va computa perioada reținerii si arestării preventive a acestuia de 23.05.2007 la zi.
Se va menține restul dispozițiilor sentinței.
Văzând si disp. art. 192 al.2
C.P.P.Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești și de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.87/11.02.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, desființează în parte sentința și pronunță o nouă hotărâre, după cum urmează:
1. Descontopește pedeapsa principală rezultantă de 2 (doi) ani și 9 (nouă) luni închisoare aplicată inculpatului în componentele sale și reduce pedepsele principale după cum urmează: pentru fiecare din infracțiunile prev. de art.254 alin.1 rap. la art.6 din Legea 78/2000 cu aplicarea art.19 din OUG 43/2002, de la câte 2 (doi) ani și 9 (nouă) luni închisoare, la: câte 2 (doi) ani închisoare, iar pentru fiecare din infracțiunile prev. de art.12 lit.b din Legea 78/2000 cu aplicarea art.19 din OUG 43/2002, de la câte 9 (nouă) luni închisoare la: câte 6 (șase) luni închisoare, urmând ca după aplicarea disp.art.33 lit.a și art.34 lit.b cod penal, inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, aceea de:2 (doi) ani închisoare.
2. Reține la încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul disp.art.37 lit.b p și înlăturând aplicarea față de acesta a disp.art.74 și 76 lit.c, majorează pedeapsa principală aplicată inculpatului de la 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, la:3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.
3. Descontopește pedeapsa principală rezultantă de 2 (doi) ani închisoare aplicată inculpatului în componentele sale și înlăturând în privința inculpatului aplicarea disp.art.74 și 76 lit.c p, majorează pedepsele principale aplicate acestuia de la câte 2 (doi) ani închisoare, la: câte 3 (trei) ani închisoare, urmând ca în baza art.33 lit.a și art.34 lit.b cod penal inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare.
4. Înlătură aplicarea disp.art.74 și art.76 lit.c p față de inculpatul și majorează pedeapsa principală aplicată acestuia de la 2 (doi) ani închisoare, la:3 (trei) ani închisoare.
5. Modifică temeiul juridic în privința confiscării sumelor de bani de la inculpați, reprezentând beneficii obținute de aceștia din săvârșirea infracțiunilor, din disp.art.254 alin.3 rap. la art.118 alin.1 lit.e, în disp. art.19 din Legea 78/2000.
În baza disp.art.357 alin.2 p rap. la art.343 alin.3 p, menține măsura sechestrului asigurător dispusă prin Ordonanța nr.167/P/2006 din 28.05.2007 a Direcției Naționale Anticorupție - Secția de Combatere a Corupției, asupra cotei indivize de din terenul intravilan în suprafață de 3924. situat în comuna, sat, 59, parcela A 338/9/1, proprietatea inculpatului și a soției acestuia -, bun indisponibilizat prin procesul verbal din 29.05.2007 încheiat de Direcția Națională Anticorupție, respectiv înscrisurile aflate la filele 100 și 101, volumul II dosar urmărire penală, în limita sumei de 6900 euro și 900 lei.
Ridică măsura sechestrului asigurător, dispusă prin Ordonanța nr.167/P/2006 din 28.05.2007 a Direcției Naționale Anticorupție - Secția de Combatere a Corupției și procesul verbal din 29.05.2007 încheiat de Direcția Națională Anticorupție, asupra cotei de din autoturismul marca VW cu număr de înmatriculare -, aflat în custodia soției inculpatului, numita -.
Modifică temeiul juridic al ridicării sechestrului asigurător, instituit asupra cotei de din imobilul situat în P,-A,.141A.2,.3, județ P, din disp.art. 267 alin.4 p în disp.art.357 alin.2 lit.c p, rap la art.343 alin.3
C.P.P.Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații, G și.
Menține măsura arestării preventive a inculpatului și în baza art.88 p compută perioada reținerii și arestării preventive a acestuia, de la 23.05.2007, la zi.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă pe inculpații apelanți. G și la câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru inculpatul arestat de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 mai 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Cr./MM
6 ex./10.06.2008
f-
Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare nr.3113/2006
Președinte:Cristina GeorgescuJudecători:Cristina Georgescu, Elena Negulescu
