Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Decizia 87/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ nr. 87
Ședința publică din data de 03 iunie 2008
PREȘEDINTE: Ecaterina Ene judecător
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public: - SERVICIUL TERITORIAL BACĂU - reprezentat legal prin procuror:
La ordine au venit spre soluționare apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ - NA. - SERVICIUL TERITORIAL BACĂU și inculpații și, împotriva sentinței penale nr. 196/D din 13 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 5460/2005.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în ședința de judecată din data de 27 mai 2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată.
CURTEA
- DELIBERÂND -
Asupra apelurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 196/D din 13 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacăus -a dispus în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit. d pr.pen, achitarea inculpaților:
, fiul lui G si, născut la data de 14.07.1958 in municipiul B, cetatean absolvent al Facultății de contabilitate si Informatica de Gestiune B, acționar la. SRL B, casatorit, având in întreținere 4 copii minori, stg. Militar satisfăcut, cu antecedente penale, domiciliat in municipiul B,-, județul B, CNP:- pentru savarsirea infracțiunilor:
1) asociere in vederea savarsirii de infracțiuni prev. de art. 323 alin.2
penal rap. la art. 17 lit.b din Legea 78/2000
2) luare de, prev. de art. 254 alin.2 C:penal rap. la art. 7 alin.1
din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 penal(opt acte de luare de )
3) înșlaciune prev. de art. 215 alin.2 si 5.penal
4) abuz in serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248.penal
rap. la art. 248/1 penal cu aplicarea art. 17 lit.d din Legea 78/2000si art. 41 alin.2 penal
toate cu aplicare art. 33 lit. a penal.
, fiul lui si, nascut la data de 2.05.1974 in D, judetul B, cetatean R, absolvent de facultate, intreptinzator particular, necesatorit, fara copii minori, fara antecedente penale, stagiul militar satisfacut, domiciliat in B,-,.17. judetul B,CNP:- pentru savarsirea infractiunilor:
1) asociere in vederea savarsirii de infractiuni prev. de art. 323 alin.2 penal rap. la art. 17 lit.b din Legea 78/2000
2) complicitate la luare de, prev. de art. 26.penal rap. la art. 254 alin.2 C:penal rap. la art. 7 alin.1 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 penal(opt acte de luare de )
3) participație improprie la fals in declaratii prev. de art. 31 alin.2 penal rap. la art. 292.penal cu aplicarea art. 17 lit.c din Legea 78/2000 si art. 41 alin.2 C:penal (patru acte).
4) fals intelectual prev. de art. 289.penal rap. la art. 17 lit.c din Legea 78/2000cu aplicarea art. 41 alin.2 penal(patru acte).
5) uz de fals prev. de art. 291.penal rap. la art. 17 lit.c din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 penal(patru acte).
toate cu aplicarea art. 33 lit.a penal
, fiul lui si, nascut la 9.08.1963 in municipiul R, jud. N, cetatean R, absolvent al Facultatii de Imbunatatiri Funciare, de profesie inginer, casatorit. Avand in intretinere un copil minor, fara antecedente penale, domiciliat in B,-,..5, judetul B,CNP:-, pentru savarsirea infractiunilor:
1) asociere in vederea savarsirii de infractiuni prev. de art. 323 alin.2 penal rap. la art. 17 lit.b din Legea 78/2000
2) complicitate la luare de, prev. de art. 26.penal rap. la art. 254 alin.2 C:penal rap. la art. 7 alin.1 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 penal(opt acte de luare de )
In temeiul art.21 penal s-a luat act ca partea vatamata a decedat.
In temeiul art. 14, 346.pr. pen. rap. la art. 998.civil, s-au respins pretențiile civile ale partilor civile si R.
In temeiul art. 14, 346.pr.pen. rap la art. 998.Civil, s-a luat act ca partile vatamate, Soria, R, si succesorul legal al partii vatamate decedate; numita si Consiliul Local B nu s-au constituit parti civile in cauza.
In temeiul art. 163.pr.pen. s-a dispus ridicarea sechestrului asigurator instituit asupra bunurilor mobile si bunului imobil din B, dul - nr.49, jud. B, proprietatea inculpatului; prin ordonanța procurorului din data de 22.06.2005 si adusa la îndeplinire in conformitate cu procesul verbal de aplicare a sechestrului asigurator din data de 22.06.2005 si, punerea la dispoziția acestuia a bunului sechestrat.
In temeiul art. 163.pr.pen. s-a dispus ridicarea sechestrului asigurator instituit asupra bunului imobil din B,dul - cel,.7,.A, jud. B, proprietatea inculpatului; prin ordonanța procurorului din data de 21.06.2005 si adusa la îndeplinire in conformitate cu procesul verbal de aplicare a sechestrului asigurator din data de 21.06.2005 si, punerea la dispoziția acestuia a bunului sechestrat.
In temeiul art. 163.pr.pen. s-a dispus ridicarea sechestrului asigurator instituit asupra bunului imobil din B, str.-,.19,.A, jud. B, proprietatea inculpatului; prin ordonanța procurorului din data de 22.06.2005 si adusa la îndeplinire in conformitate cu procesul verbal de aplicare a sechestrului asigurator din data de 22.06.2005 si, punerea la dispoziția acestuia a bunului sechestrat.
S-a luat act ca inculpații au fost asistați de aparatori alesi.
In temeiul art. 192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas in sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului Național Anticorupție - Secția de Combatere a infracțiunilor conexe de corupție cu nr.3/P/2005 a fost pusă în mișcare acțiunea penală și trimiși în judecată inculpații:
- fiul lui G și, născut la 14.07.1958 în municipiul B, județul B, cetățean român, absolvent al Facultății de contabilitate și Informatică de Gestiune B, acționar la SC SRL B, căsătorit, având în întreținere patru copii minori, stagiul militar satisfăcut, cu antecedente penale, domiciliat in municipiul B,-, județul B, pentru săvârșirea infracțiunilor:
- prev.și ped.de art.323 al.2 rap.la art. 17 lit.b din Legea 78/2000;
prev.și ped.de art 254 at2 rap.la art.7 al.1 din Legea 78/2000 cu aplic.art.41 al.2 și art 75 lit. din (opt acte de luare de mită); prev.și ped.de art.215 al.2 si 5 din Cod Penal(un act); prev.și ped.de art.248 rap.la art.248/l cu aplicarea art.l7 lit.d din Legea 78/2000 și art.41 al.2
- și toate cu aplic.art.33 lit.a
- fiul lui si, născut la 02.05.1974 în D, județul B, cetățean R, absolvent de facultate,întreprinzător particular, necăsătorit, fără copii minori, fără antecedente penale, stagiul militar satisfăcut, domiciliat in municipiul B,-.17 județul B, pentru săvârșirea infracțiuni lor:
- prev.si ped.de art323 al.2 rap.la art 17 lit.b din Legea 78/2000;
- prev. și ped. de art.26 rap.la art.254 al.2 cu aplicarea art.7 al.1 din Legea 78/2000, art.41 al.2 și art.75 lit.a (opt acte de complicitate);
- prev.de art.31 al.2 rap.la art.292 cu aplicarea art.17 lit.c din Legea 78/2000 și art.41 al.2 (patru acte);
- prev. și ped. de art.289 rap.la art.17 lit.c din Legea 78/2000 cu aplicarea art.41 al.2 (patru acte);
- prev. și ped. de art.291 rap.la art.17 lit.c din Legea 78/2000, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal (patru acte);
- și toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
- fiul lui și, născut la 09.08.1963 în municipiul R, județul N, cetățean român, absolvent al Facultății de Îmbunătățiri Funciare, de profesie inginer, căsătorit, având în întreținere un copil minor, fără antecedente penale, domiciliat în municipiul B,-.A.5 județul B, pentru săvârșirea infracțiunilor:
- prev. și ped. de art.323 al.2 rap.la art.17 lit.b din Legea 78/2000;
- prev. și ped. de art.26 rap.la art.254 al.2 cu aplicarea art.7 al.1 din legea 78/2000, art.41 al.2 și art.75 lit.a Cod penal (opt acte de complicitate);
- și toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a apreciat că faptele reținute în sarcina celor trei inculpați nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor cu privire la care au fost trimiși în judecată prin actul de sesizare al instanței pentru următoarele considerente:
Astfel pentru prima infracțiune reținută în sarcina tuturor celor 3 inculpați, respectiv asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art.323 al.2 Cod penal rap.la art.17 lit.b din Legea 78/2000, constând în aceea că inculpatul în îndeplinirea funcției de autoritate publică cu responsabilități în buna funcționare a administrației publice locale; inițiat constituirea unei asocieri în scopul săvârșirii unor fapte de corupție; care au adus atingere unor activități de interes public, patrimoniului municipalități, drepturilor cetățenilor și punerea în aplicare a legilor; asociere la care au participat și ceilalți doi inculpați, tribunalul apreciază că nu sunt elementele constituite ale acestei infracțiuni pentru următoarele considerente:
Dispozițiile legale care reglementează săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, respectiv art.323 Cod penal, explică prin conținutul său în mod expres și neechivoc în ce constă latura obiectivă a acestei infracțiuni, Astfel inițierea constituirii unei asocieri în vederea săvârșirii uneia sau a mai multor infracțiuni, constă în efectuarea unor acte materiale să pregătească și să determine constituirea unei astfel de asocieri, așa cum ar fi de exemplu: comunicarea ideii de a constitui asocierea, propunerea adresată unor persoane de a intra în asociere, organizarea întrunirii de constituire, etc.sau altfel spus asocierea se realizează prin acțiunea fiecărei dintre persoanele care înțelege să-și alăture eforturile și presupune un consens neechivoc, o înțelegere stabilită între acele persoane de a se asocia, de a se supune unei discipline, de a acționa potrivit unui plan, pentru săvârșirea unor sau a mai multor infracțiuni.
În speță, analizând acest text de lege, prin prisma acuzațiilor aduse de parchet, tribunalul a apreciat că toate susținerile -ului, referitoare la elementul material al acestei infracțiuni, constituie obligații impuse de lege administrației publice locale, de legile fondului funciar și normele de aplicate ale acestora și nicidecum acțiuni de natură a constitui elementul material al infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.
Strategia reținută de că circumscriindu-se unor acțiuni concrete prin care cei trei inculpați s-au asociat pentru a săvârșiri infracțiunile reținute în sarcină, reprezintă practic activități exercitate în virtutea atribuțiilor de serviciu și care oricum ar fi analizat, conduc spre una și aceeași concluzie - activitatea desfășurată de cei trei inculpați este conformă Legii 215/2001, privind administrația publică locală, aprecierile de genul "a transformat pe inculpatul într-un și fidel executant; sau "interesul" inculpatului care s-a dovedit și prin menținerea în funcție a inculpatului; și neanalizate din punct de vedere juridic așa cum ar fi fost corect, confirmă tocmai acest aspect; după cum de altfel rezultă din analiza actelor normative aplicate în cauză:
- delegarea, și respectiv exercitarea atribuțiilor delegate s-au efectuat în
temeiul dispozițiilor art. 61 alin. 2 din Legea nr. 215/2001 potrivit cărora
viceprimarul este subordonat primarului și înlocuitorul de drept al acestuia, care
îi poate delega atribuțiile sale;
- acuzația reținută în sarcina lui în sensul că a procedat la desemnarea lui și ca membri în Comisia pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a mun.B este lipsită de fundament în condițiile în care dispozițiile art. 12 din Legea nr. 18-1991 privind fondul funciar instituie exclusivitatea constituirii prin ordin a comisiilor locale în favoarea, acesta fiind cel sub conducerea căruia funcționează și comisiile județene ce au rolul de a îndruma și controla activitatea comisiilor locale.
- menținerea inculpatului în funcția de șef al Serviciului Cadastral și Fond Funciar nu poate constitui element material al infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, cu atât mai mult cu cât, din probele administrate în fața instanței de judecată (depozițiile martorilor funcționari în cadrul Primăriei B, era un exemplu de profesionalism., subaltern al inc. declara; ". ca și funcționar în cadrul acestui serviciu, a fost un model de corectitudine, a respectat legea și și-a îndeplinit sarcinile de serviciu. după orele de program, studia legile și eram informați cu privire al modificările legislative." -fila 312,;
- coordonarea asocierii reținută de către DNA în sarcina lui și probată, în viziunea acestora, de depoziția martorului, secretarul Primăriei B care, în fața procurorilor DNA ar fi afirmat " era omul de încredere al lui, iar.", nu poate fi reținută în condițiile în care, în fața instanței de judecată, același martor declară:."îmi mențin parțial declarațiile date în cursul cercetărilor penale. O parte din declarație mi-a fost dictată, motiv pentru care mi-o retractez. Niciodată cei trei inculpați nu mi-au creat impresia că s-au constituit într-un grup organizat în vederea comiterii de infracțiuni.când m-am referit la faptul că era executantul, iar omul de încredere, m-am referit la faptul că își îndeplinea în mod conștiincios atribuțiile de serviciu.nu am dat niciodată declarații de constituire de parte civilă sub o asemenea presiune.niciodată inc. nu mi-a cerut să fac ceva împotriva legii.a existat o temere când am dat declarație întrucât se anunțase deja pe post că aș avea calitatea de învinuit în dosarul ".
- primirea și exercitarea prin delegare de atribuții ale Primarului Mun.
B de către constituie, nu element material al
infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 322.pen, ci obligații impuse de
Legea nr. 215/ 2001, legea administrației publice locale;
- identificarea de către de persoane care au solicitat cu mulți ani în urmă reconstituirea dreptului de proprietate, proba acestui fapt
reprezentând-o declarațiile martorilor, nu poate fi reținută în sarcina
acestuia în condițiile în care, în fața instanței de judecată,
declară: nu-mi mențin declarațiile date în cursul cercetărilor penale.soțul meu
s-a ocupat de întocmirea dosarului pentru reconstituirea dreptului de proprietate
și el a făcut toate demersurile.";
- faptul că a fost membru în Comisia de aplicare a legilor fondului funciar nu poate constitui elementul material al infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni de reținut în sarcina acestuia în condițiile în care, numirea membrilor Comisiei locale este atributul exclusiv al Prefectului;
- identificarea de către a persoanelor care formulaseră cu mulți ani în urmă cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate nu poate fi reținută în sarcina acestuia ca reprezentând elementul material al infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 323.pen. ci doar ca o respectare a sarcinilor de serviciu în condițiile în care, conform fișei postului, șeful serviciu cadastru are, printre atribuții. obligația selecționării și analizării cererilor depuse de cetățeni potrivit prevederilor legii 18/1991 și Legii 44/1994 în vederea reconstituirii sau constituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor;
- faptul că a fost membru al Comisiei de aplicare a legilor fondului funciar nu poate fi reținut în sarcina acestuia drept element material al infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 323.pen în condițiile în care, numirea membrilor Comisiei locale este atributul exclusiv al Prefectului,executarea ordinului prefectului nefiind facultativă, ci obligatorie.
2. Cât privește reținerea în sarcina celor 3 inculpați, respectiv în sarcina inculpatului a infracțiunii de luare de mită prev. de art.254 al.2 Cod penal rap.la art.7 al.1 din legea 78/2000 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal (opt acte) iar în sarcina inculpaților și, a infracțiunilor de complicitate la luare de mită prev. de art.26 rap.la art.254 al.2 Cod penal rap.la art.7 al.1 din Legea 78/2000 cu art.41 al.2 Cod penal, tribunalul apreciază de asemenea că nu sunt întrunite elementele constituite ale acestor infracțiuni pentru următoarele considerente:
Infracțiunea de luare de mită are conținuturi alternative, putându-se realiza sub aspectul elementului material, fie printr-o acțiune fie printr-o inacțiune. În oricare dintre modalitățile prevăzute de lege se comite această infracțiune, ea trebuie să aibă ca obiect, bani sau alte foloase și trebuie să fie necuvenite, adică făptuitorul să nu fie îndreptățit a le primi. În același timp, banii sau foloase, trebuie să fie pretinse, primite, cu titlu de contra-echivalent al conduitei pe care făptuitorul se angajează să o aibă, adică pentru îndeplinirea, neîndeplinirea sau întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle de serviciu ori pentru efectuarea unui act contrat acestor îndatoriri.
Mai mult decât atât acțiunea făptuitorului, trebuia să fie anterioară îndeplinirii, neîndepliniri activității pentru a cărui îndeplinire, neîndeplinire făptuitorul, privește bani sau alte foloase; iar actul pentru a cărei îndeplinire, neîndeplinire funcționarul pretinde, primește bani sau alte foloase să facă parte din sfera atribuțiilor de serviciu, adică să fie un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, această ultimă cerință fiind de o importanță hotărâtoare pentru existența infracțiunii de luare de mită și respectiv complicitate la luare de mită.
Prin actul de sesizare al instanței, deși DNA-ul definește corect infracțiunea de luate de mită arătând că "luarea de mită este o infracțiune instantanee, ea se consumă în momentul pretinderii ori primirii banilor sau altor foloase, ori a acceptării propunerii ori respingerii acesteia; infracțiunea se epuizează în momentul în care funcționarul corupt primește bunul sau obține folosul cuvenit" în momentul descrierii în concret a activității infracționale ce caracterizează aceste infracțiuni reținute în sarcina celor 3 inculpați, prezintă latura obiectivă a infracțiunii de șantaj pentru care s-au efectuat cercetări și s-a pronunțat o soluție; descriind că actele și faptele comise de cei 3 inculpați realizează elementele constituite al infracțiunii de luare de mită și complicitate la luare de mită, rezultatul final fiind beneficiul terenurilor și constrângerea vânzătorilor să încheiere contractele de vânzare-cumpărare în schimbul unui preț nereal subevaluat impus de inculpatul precum și a inculpaților și; și că în mod real a existato violență psihică, o constrângere a titularilor terenurilorpentru înstrăinarea imobilelor și pretinse impuse de și pentru existența acestei constrângeri nu este necesar ca persoana care a realizat-o să fi fost de față la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare (vezi fl.30-31 rechizitoriu).
Această teorie inedită care conferă practic în cu totul alt conținut infracțiunii de luare de mită, vine în contradicție cu toate normele legale care reglementează aceste infracțiuni, precum și cu întreaga practică în materie, care condiționează clar, concis și fără echivoc, situațiile în care ne aflăm în prezenta unei asemenea fapte.
Mai mult decât atât, susținerile DNA-ului, în sensul că "chiar dacă există o aparență de legalitate privind autentificarea contractelor de vânzare-cumpărare, consimțământul vânzătorilor de a înstrăina terenurile nu a fost liber exprimat" se situează clar pe tărâmuldreptului civil secțiunea"contracte" și nicidecum în sfera infracționalului, iar motivarea îngăduitoare în sensul că "notarii publici care au autentificat contractele de vânzare-cumpărare nu au avut viziunea presiunii psihice exercitate asupra vânzătorilor, astfel că există o aparență de legalitate a actelor de vânzare-cumpărarefăcându-se astfel dovada viciului de consimțământ, astfel este evident că acele contracte sunt nelegale (vezi fl.31 rechizitoriu) confirmă tocmai acest fapt; și anume care aflăm în varianta clasică a unor acte juridice civile; unde vânzătorul cere un preț de el apreciat, cumpărătorul oferă de asemenea un preț de el apreciat, între aceștia operează o negociere iar în final se ajunge la un preț unic de vânzător-cumpărător, la care achiesează cele două părți.
Toate aceste aspecte și acuzații aduse de DNA celor 3 inculpați, converg spre ideea că activitatea celor 3 inculpați nu realizează nicicum conținutul constitutiv al infracțiunii de luare de mită și respectiv complicitate la luare de mită, iar analiza fiecărui act material în parte reținut în sarcina celor 3 inculpați dovedesc cu prioritate acest lucru. Astfel:
Prima modalitate regăsita în cazul a constat în:
a) acțiunea inc. care, ajutat de inculpații și, au condiționat neplata impozitului restant în sumă de 8.627.739 lei datorat de martorul la Direcția de Taxe și Impozite din cadrul Primăriei mun. B, pe perioada 0.01.1999-30.12.2001, de vânzarea de către martor în beneficiul lui a terenului în suprafață de 4473. situat în mun. B, str. -, jud.B, inculpații impunând prețul de cumpărare a terenului la suma de 150.000.000 lei, mult subevaluat față de prețul real al terenurilor din zonă;
b) acțiunea inc. care i-a dictat martorului cererea prin care se solicita ca să fie scăzut de la plata impozitului întrucât până la data de 31.03.2000 terenul s-ar fi aflat în extravilanul mun. B,
c) acțiunea inc. de a pretinde încheierea contractului de vânzare cumpărare condiționată de neplata impozitului datorat, faptă ce constituie în sensul art. 254.pen. un folos necuvenit din partea inculpatului. Acest folos este și material, apreciază DNA, constând în obținerea terenului la un preț nereal, subevaluat, impus de prin și.
Mijloacele de probă cu care DNA a înțeles să-și susțină acuzațiile au fost declarațiile martorilor și, martori constituiți ulterior părți civile prin solicitarea sumei de 200.000.000.lei și cu mențiunea expresă că nu doresc desființarea contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu, declarațiile inculpaților date în faza de urmărire penală și declarațiile funcționarilor din cadrul Direcției de Taxe și Impozite Locale fiind înlăturate.
După ce în faza de urmărire penală, declara: " mi-a declarat pe un ton amenințător: dacă nu plătești banii pe impozit, îți vând casa la licitație ca să ai din ce plăti impozitul. nu mi-a spus ce preț îmi oferă pe teren și nici eu nu l-am întrebat. am mers la căruia i-a spus: te duci și negociezi cu omul ca să-i luăm pământul. m-a predat lui.acesta mi-a spus că primesc 150.000.000.lei pentru teren și eu i-am declarat că prețul este prea mic. m-am deplasat la biroul Notarului Public,aceasta mi-a arătat contractul de vânzare-cumpărare care era deja redactat, m-a întrebat dacă a primit banii și la răspunsul afirmativ mi-a cerut să semnez actul, lucru pe care l-am făcut.în mod cert eu am fost obligat să-i vând lui terenul.pentru că la discuția de la audiența din februarie 2002 mi-a spus că dacă nu-i dau terenul o să-mi vândă casa la licitație pentru achitarea impozitului restant și o să rămân fără casă, iar declara: soțul meu a mers în audiență la primar să explice că nu datorează un impozit atât de mare.la întoarcere a spus că primarul a afirmat că dacă nu plătește impozitul ne ia casa. Precizez că dacă ar fi fost un impozit mai mic de 8.600.000 lei, eu și soțul meu am fi plătit acel impozit și nu vindeam terenul, în faza de judecată declară (fila 188): am mers în audiență la Primarul municipiului și am făcut cunoscut acest lucru (impozit în cuantum mare). I-am explicat că nu am nici o posibilitate să achit impozitul, iar acesta și-a manifestat dorința de a cumpăra terenul. îmi era teamă că nu am cu ce plăti impozitul și am fost de acord să vând terenul.am primit 150.000.000 lei. la acea dată am fost mulțumit pentru că astfel aveam posibilitatea să îmi plătesc impozitul. Solicit 200.000.000 lei.întrucât am primit ofertă la acea dată de vânzare cu 15 USD.nu sunt de acord sa se constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, iar declară: " în timpul audienței i s-a făcut o ofertă de cumpărare pentru teren.nu cunosc dacă a fost determinat să vândă acest teren sau pur și simplu a fost acordul soțului meu.așa cum am arătat mai sus, soțul meu a mers la primărie cu intenția de a renunța Ia teren și chiar i-a spus primarului că vrea să scape de acest teren.nu vreau să se anuleze contractul, dar aș vrea să primesc o diferență de bani, respectiv 200.000.000 lei. Am acceptat să vând terenul inculpatului întrucât nu găseam cumpărători pentru că fiecare voia loc de casă.așa cum am arătat m-am bucurat că am scăpat de teren.în momentul în care soțul meu a primit 150.000.000 lei, am discutat cu soțul meu pe marginea prețului dar nu am stabilit prețul care ni s-ar fi cuvenit și m-am bucurat că am scăpat de teren.soțul meu a purtat discuții cu numai în cadrul audiențelor(publice ) de la sediul Primăriei.Nu solicit ca inculpații să fie condamnați pentru faptele pentru care au fost trimiși în judecată, dar vreau să primesc despăgubiri.
Cu privire la situația de fapt legată de stabilirea impozitului pe teren în sarcina soților, au fost audiați funcționari din cadrul Direcției de Taxe și Impozite Locale, unul dintre aceștia, respectiv - declarație la fila 305 dosar instanță - învederând următoarele: s-a solicitat de către scutirea de la plata impozitului și s-a constatat o eroare de calcul a impozitului. Mai afirmă martorul: " nu am fost niciodată condiționat de primarul în stabilirea impozitelor și taxelor datorate de persoanele fizice și juridice.nu a existat nici o ingerință din partea primarului sau a șefului cadastrului în stabilirea impozitelor și taxelor datorate de. Situații similare cazului au existat și există și în prezent și în aceste condiții persoana depune cerere la care anexează documente justificative.taxele și impozitele sunt stabilite de lege și aplicate de funcționarii din cadrul Direcției de Taxe și impozite Locale".
A doua modalitate, respectiv condiționarea emiterii și eliberării titlurilor de proprietate către persoane fizice îndreptățite de vânzarea terenurilor către și încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, ceea ce constituie un folos necuvenit injust, în sensul art. 254.pen. s-a manifestat astfel:
a) în cazul în favoarea moștenitorilor căruia s-a stabilit de către DNA o diferență de preț de 48.485.242 lei, sumă " indicată de martora ", activitatea infracțională s-ar fi desfășurat astfel:
- inculpatul ar fi pretins mandatarei, prin intermediul martorului, în schimbul modificării amplasamentului terenului, vânzarea suprafeței obținută urmare a schimbării amplasamentului către contra sumei de 20.000.000 lei (nu se indică de către DNA proba );
- prețul consemnat în contractul de vânzare-cumpărare n-ar fi fost, conform depoziției martorei, achitat în totalitate, ci doar parțial, restul de achitat fiind 48.485.242 lei.
Dacă în faza de urmărire penală, relata: am mers la Serviciul Cadastral unde l-am cunoscut pe.mi-a spus să fac o cerere la Primărie..am făcut-. mi-a cerut să vând terenul primarului.i-am dat titlul în original. la data de 21 iunie 2002 mi-a dat suma de 20.000.000 lei, în faza de judecată aceasta declară:.am luat legătura cu numitul.i-am spus că intenționez să vând și dacă cineva intenționează să - mi cumpere terenul să mă anunțe. Am vândut două suprafețe de teren (printre care se află și trenul în discuție ) am fost mulțumită de prețul primit și am semnat contractul de vânzare-cumpărare al terenului. Cu banii pe care i-am primit am cumpărat o locuință, toate formalitățile pentru obținerea titlului de proprietate și locația (noul amplasament )au fost stabilite în mod legal și necondiționat și am fost mulțumiți.am fost interpelată de persoane de la DNA.mi s-a spus că am vândut terenul sub prețul pieței și apoi am fost întrebată dacă vreau bani ca să acopăr necesarul real, bani pe care urma să-i obțin de la inc..în afară de acest nu a mai intervenit nimeni în demersul nostru (schimbarea de amplasament ).
In cazul și în favoarea cărora s-a stabilit de DNA o diferență de preț de 10.000 USD rezultat urmare a scăderii sumei de 5000 USD primiți de vânzătoare prin mandatarul din suma de 15.000 USD ce ar fi fost solicitați de mandatar la negocierea prețului, activitatea infracțională ar fi constat în:
- condiționarea de către a reconstituirii dreptului de proprietate de vânzarea terenului către și impunerea prețului de 5000 UD, deși solicitase 15.000 USD.
Condiționarea, în viziunea DNA, a emiterii titlului de proprietate de vânzarea terenului către " este demonstrată și prin procura specială pe care a întocmit-o la 12 iulie 2002 la Biroul Notarului Public în care se consemnează că și l-au împuternicit pe martor să vândă cui va crede de cuviință la prețul cel mai convenabil suprafețele de teren fără precizarea numărului titlului, locul de amplasare a terenului și vecinătățile"*(!);
- nesemnarea fișei tehnice de persoanele în favoarea cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate;
- neeliberarea titlului de proprietate.
Mijloacele de probă de care DNA s-a folosit în susținerea acuzațiilor au fost declarațiile lui, și, declarațiile celor trei persoane trimise în judecată fiind complet înlăturate.
Dacă în faza de urmărire penală declara: i-am cerut lui să-mi găsească un cumpărător pentru teren, am vândut terenul la 1 USD fără să mă intereseze prețul terenurilor în zonă.ulterior vânzării am aflat că terenul valora în zonă și 10 USD, solicitând plata unei diferențe între prețul primit urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare și prețul terenului de la data la care a dat declarația în fața DNA, în faza de judecată (fila 234) acesta declară: am vândut terenul. am fost mulțumit de preț am luat banii și am plecat acasă".atunci am avut convingerea că am făcut un bine.nu pot preciza dacă sau au pretenții civile, însă știu că mai vor să obțină un loc de înhumare.
declara în faza de judecată: cunosc faptul că terenul s-a vândut cu 1 USD. " nu am mai avut interes să cunosc altceva, adică cum s-a făcut punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate", iar, cea care, în faza de urmărire penală, sub scriitura organelor de cercetare penală, declara că nu are cunoștință de felul in care s-a făcut reconstituirea dreptului de proprietate, în fața instanței de judecată declara: "am vândut prin intermediul procuratorului.am fost mulțumită de vânzare. Am vândut terenul și mi s-a oferit un preț și nu am fost condiționată în această vânzare. Nu au existat presiuni la eliberarea acestui titlu de proprietate și nu mi-a fost condiționată obținerea titlului de proprietate de vânzarea terenului.nu am vrut să mă constitui parte civilă cu 160.000.000 lei. Am fost mulțumită atunci când am primit banii eu și sora mea și nici astăzi nu am vreo pretenție civilă în cauză.nu am avut pretenții de la inculpat, știu unde este situat terenul, am mers și am văzut unde este amplasat înainte de a-l vinde am văzut și titlul de proprietate care mi-a fost adus la domiciliu de către ginerele meu. procuratorul a venit acasă după ce a vândut terenul mulțumit de tranzacția pe care a făcut-
c) In cazul și în favoarea cărora DNA a stabilit o diferență de preț de 54.000 USD învederau faptul ca le-a vrut sa vândă terenul, în faza de judecată declară: nu-mi mențin declarația dată în faza de urmărire penală, declarație pe care am dat-o la domiciliul meu.nu mă constitui parte civilă pentru că nu am suferit nici un prejudiciu. Am fost mulțumită de prețul pe care l-am primit de 10.000 USD.nu înțeleg de ce s-a consemnat în declarația mea că aș dori alături de soțul meu suma de 90.000 USD întrucât acest lucru este nereal.am fost vecină cu inculpatul, știa că avem o situație precară și mi-a spus că dacă vreau să vând terenul mă va ajuta, iar declară în scris faptul că nu se constituie parte civilă și nu dorește despăgubiri.
d) In cazul Soria mandatat de G, se reține de către DNA faptul că ar fi pretins cu ajutorul inc. și încheierea contractului de vânzare - cumpărare contra sumei de 16.200.000 lei, în condițiile în care, în faza de urmărire penală, nu invoca faptul că vreo persoană i-ar fi promis reconstituirea dreptului de proprietate sub condiția înstrăinării acestuia, însă solicită: " să mi se plătească diferența între prețul primit pe terenul de 5400. și valoarea actuală a terenului".
Evident, și în formarea opiniei DNA cu privire la înstrăinarea terenului aparținând martorului Soria, pertinență și-a găsit declarația acestuia, declarațiile inculpaților fiind înlăturate.
e) In cazul în favoarea căreia s-a stabilit o diferență de preț și implicit, in folos necuvenit în favoarea lui, de 5424
EURO, suma fiind rezultată urmare a scăderii din prețul oferit de 4
euro/mp a prețului care ar fi fost cerut în cadrul negocierilor, respectiv 6
EURO /, se reține tot condiționarea emiterii titlului de proprietate de
vânzarea terenului, deși aceasta, atât în faza de urmărire penală, cât și în
faza de judecată declară că i s-a făcut o oferă de cumpărare, prețul fiind
stabilit prin negociere.
f) În cazul care, prin mandatarul, ar fi încheiat
condiționat un contract de vânzare-cumpărare la prețul de 1 USD mp. în
condițiile în care, afirmă DNA, mandatarul, dacă ar fi cunoscut și alte
împrejurări, ar fi putut cere 6/USD, se reține pretinderea de către
a vânzării terenului către după
reconstituirea dreptului de proprietate, mărturie stând în acest sens
depoziția martorului care, în fața instanței de judecată
declară: am lăsat un afiș la ușa Primăriei, am primit o ofertă, am
negociat prețul, (mandantul) a fost mulțumită de preț
.am dat declarație în prezenta cauză în urma solicitării procurorilor
DNA care au venit la domiciliul meu.am ridicat banii în prezența
notarului și i-am predat. Nu am ridicat contractul de
vânzare-cumpărare pentru că nu m-au interesat la acel moment decât
banii.Mi s-a sugerat de lucrătorii de cercetare că terenul a fost
subevaluat dar nu m-a interesat acest lucru și nici valoarea lui
economică prezentă.
g) În cazul care, prin mandatara a încheiat un contract de vânzare-cumpărare se reține existența unei procuri cu un conținut asemănător celei arătate mai sus, în sensul că obiectul mandatului permite vânzarea către oricine va crede mandatarul de cuviință, la un preț pe care îl va aprecia mandatarul avantajos, indicându-se rezultatul, fără însă a se indica elementul material al presupusei infracțiuni, mandatara acestuia în acțiunea de vânzare a terenului, respectiv învederând instanței de judecată următoarele: am fost mulțumită de preț, iar banii obținuți i-am folosit împreună cu tatăl meu.nu am avut niciodată impresia că aș fi condiționată de un anumit interes pentru obținerea titlului de proprietate.am dat declarație în urma citației primită de la DNA..
Toată această situație prezentată punctul pe fiecare caz în parte, denotă faptul că în cauză nu au fost avute în vedere dispozițiile normelor juridice aplicabile, situație de fapt și care dacă ar fi fost realizată ar fi condus cel mult la un litigiu civil având ca obiect constatarea nulității ori anularea acestor contacte, acesta fiind însă atributul exclusiv al instanței judecătorești, însă nici acest lucru nu este posibil, la dosarul cauzei există o documentație pe lângă cea imobiliară, pornind de la Judecătoria Bacău, sub semnătura președintelui de la camera notarilor publici din B, în care sunt consemnate valorile de impunere pe suprafețele din intravilanul B în care se regăsește și zona din str.- și în care prețul pe din acea zonă este de 100.000 lei vechi, iar anexa nr.1 la hotărârea nr.8/20.03.2003, depusă de asemenea la dosarul cauzei cuprinde o valoare de circulație a terenului din intravilanul municipiului B pe zone și străzi în conformitate cu dispozițiile art.4 din nr.OG12/1998.
Mai mult decât atât în faza cercetări judecătorești, toate persoanele chemate nu numai că nu au contestat valabilitatea actelor de vânzare-cumpărare semnate în fața notarului, dar au declarat expres că nu doresc ca aceste contracte să fie declarate nule și că au acceptat prețul propus în tranzacție pentru a nu exista nici o altă ofertă și pentru că aveau nevoie de bani, fără a se desprinse din conținutul depozițiilor acestora martori nici un moment faptul că ar fi determinați, amenințați,șantajați în vreun fel să semneze contractul de vânzare-cumpărare, pentru că dacă toate aceste pretinse victime ar fi refuzat să vândă, notarul nu avea cum să perfecteze vânzarea.
Așadar, față de modul în care au fost reținute, probate și susținute faptele de luare de mită și respectiv complicitate la luare de mită, tribunalul apreciază că activitatea celor 3 inculpați nu întrunesc elementele constitutive ale acestora infracțiuni, așa încât va dispune achitarea acestora și pentru această infracțiune.
3.Cât privește reținerea în sarcina inculpatului a infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 al.2,5 Cod penal, tribunalul apreciază de asemenea, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, susține DNA, că inculpatul prin inducere în eroare a Consiliului Local B, a determinat consilierii locali să aprobe, pe baza unei cereri formulate personal la 18.06.2002 în care menționa mincinos că este proprietarul unui teren în suprafață de 12550. situat în intravilanul municipiului B, cu toate că terenul este în extravilan și că prin aceasta a cauzat un prejudiciul Consiliului Local B în valoare de 2.390.350 lei, nefiind reale și susținute probator.
Faptul că inculpatul a devenit proprietar al terenurilor la data de 19.06.2002, respectiv la o zi după ce a depus cererea prin care a solicitat schimbul de terenuri, nu are nici o relevanță unei "induceri în eroare", pentru că deși cererea a fost depusă pe 18.06.2002, iar actele de vânzare-cumpărare s-au realizat pe 19.06.2006, abia după încheierea contractelor de vânzare cumpărare Consiliul Local B, prin direcțiile sale de specialitate a emis un raport de avizare semnat de mai mulți specialiștii și consilieri, careau analizatatât contractul de vânzare - cumpărare, rapoartele de expertiză, expunerea de motive și raportul de specialitate, abia ulterior dându-și acceptul pentru acest schimb de terenuri așa încât nu poate fi vorba despre "o inducere în eroare" în sensul art.215 Cod penal.
Nici susținerea DNA în sensul că rapoartele de evaluare efectuate în cauză de evaluatorul, sunt nereale și au fost întocmite prin inducerea în eroare a expertului; nu este corectă, aceste evaluări au fost întocmite la solicitarea inculpatului, la data efectuării schimbului de terenuri aceste evaluări nu erauobligatorii,abia în2004- a fost recunoscută ca fiind de utilitate publică (nr.HG1447/09 septembrie 2004) unde se prevede expres să responsabilitatea pentru modul de determinare a valorii de ofertă revineinstituției publice implicate care are ca atribuții, verificarea raportului de evaluare și aprobare acestuia.Că aceste valori au fost invocate de Consiliul Local B este altă problemă, însă nu se poate reține că inculpatul a indus în eroare Consiliul Local B pentru a obține acest schimb de terenuri. De altfel însăși depoziția evaluatorului, confirmă cu prilejul cercetării judecătorești acest lucru, el precizând că din punctul său de vedere ca și specialist, inculpatul nu a încheiat o afacere profitabilă, ba chiar una păguboasă.
Și pentru că legea penală condiționează existența infracțiunii de înșelăciune de "producerea unei pagube"numeroase răspunsuri ale Consiliului Local B, vin să confirme susținerile inculpatului, respectiv că în urma controalelor efectuate de instituția statului se constatăinexistența vreunui prejudiciu, și că înțeleg să nu se constituie parte civilă în cauză. Așadar actul administrativ pus în discuție, a făcut obiectul cercetării judecătorești de către instanța de contencios administrativ cu privire la legalitatea adoptării lui, concluzia finală fiind aceea că s-a respectat legea. Acest fapt este confirmat de martorul ( a fost prefect al municipiului B) care confirmă că tocmai pentru faptul că au fost discuții cu privire la aceste schimburi de terenuri a dispus efectuarea de verificări care au constatat că actele întocmite sunt legale.
Această constituire de parte civilă a Consiliului Local B în faza de urmărire penală și nesusținută în faza de cercetare judecătorească, se explică prin depoziția martorului, care declară că s-au exercitat presiuni asupra sa în faza anchetelor la DNA și că i s-a solicitat telefonic această constituire de parte civilă așa încât sub imperiul acestor presiuni a trimis acea adresă de constituire de parte civilă; care ulterior în urma verificărilor efectuate nu a mai fost susținută. Că este așa, și că nu poate fi vorba de un prejudiciu în cauză, o confirmă și copiile de pe rapoartele de control, rapoartele intermediare și încheierile pronunțate pentru anii bugetari 2001, 2002, 2003, 2004, efectuate de Curtea de Conturi a României, raportul Camerei de Conturi a Județului B, de unde rezultă că nu există prejudicii sau încălcări ale legii cu privire la schimbul de terenuri.
Așadar cum de esență infracțiunea de înșelăciune, este necesară existența unui prejudiciu cert și cum acesta lipsește, tribunalul apreciază și pentru această infracțiune nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia.
4. De asemenea, analiza actelor dosarului, dovedește că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu pre. De art.248 Cod penal rap.la art.248/1 Cod penal cu aplicarea art.17 lit.d din Legea 78/2000 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal susținerea DNA, că inculpatul în calitate de primar al municipiului B, prin abuzul funcției a determinat membrii Consiliului Local al municipiului B, ca fără vinovăție în ședințele din 27 iulie și 30 iunie 2003 să aprobe schimbul a două terenuri aparținând municipalități, cu două terenuri, respectiv un teren proprietate personală și un teren proprietatea SA B, ambele terenuri proprietate privată fără să fi existat un aviz al, fiind de asemenea nesusținute probator.
Legea 215/2001 a administrației publice locale, stabilește clar competențele, atribuțiile, rolul și funcțiile aparatului administrativ.
În acest sens printre multe alte dispoziții în cuprinsul art.6 aliniat 2 din legea amintită, se arată că " între Consiliul Local și primarnu există raporturi de subordonare", iar în art.38 al.1 a aceleiași legi, arată atribuțiile Consiliului Local, iar de asemenea art.43 al.1 arată că ședințele consiliului local sunt publice - " la începutul fiecărei ședințe, secretarul supune spre aprobare procesul verbal al ședinței anterioare. Consilierii locali au dreptul ca, în cadrul ședinței, să conteste conținutul procesului verbal și să ceară menționarea exactă a opiniilor exprimate în ședința anterioară; alin.6 procesul - verbal și documentele care au fost dezbătute în ședință se depun într-un dosar special al ședinței respective care va fi numerotat și sigilat de președintele de ședință și de secretar, după aprobarea procesului verbal ".
Pornind de la această lege care ar fi trebuit să stea și la baza documentării DNA, rezultă cu certitudine că în ceea ce privește aceste schimburi de terenuri, inculpatul nu a avut nici pe departe rolul determinant care s-a încercat a i se atribui în aceste schimburi de terenuri.
Mai mult decât atât, schimbul de terenuri s-au efectuat între Consiliul Local B pe de o parte și SA pe de altă parte, verificările Curții de Conturi confirmând la unison cu adresa Consiliului Local B că nu există prejudiciu în cauză.
Afirmațiile DNA că a determinat "fără vinovăție" membrii consiliului local să voteze schimbul de terenuri, se situează mai curând pe tărâmul "participației improprii", cum este prezentată, însă depozițiile consilierilor locali care fac parte din partide politice diferite de cea a inculpaților infirmă susținerile DNA că ar fi fost determinați sau influențați în vreun mod în luarea deciziilor.
Martorii audiați în faza cercetării judecătorești nu numai că infirmă acest aspect dar declară că s-au făcut presiuni asupra lor de către DNA, care i-au afectat și mai mult decât atât susțin ceea ce rezultă de altfel și din actele dosarului, că în cauză inculpatul nu a determinat sau influențat pe nici unul din consilieri să voteze într-un anume mod, în ceea ce privește schimbul de terenuri; de altfelprimarulnu are nici un fel de atribuții în acest sens, procedura schimburilor de terenuri este una care implică o multitudine de proceduri, avize de legalitate, rapoarte de specialitate, rapoarte de evaluare, ori este greu de acceptat că toți acești oameni au fost influențați de către inculpații să avizeze favorabil schimbul de terenuri. Cum toate hotărârile Consiliului Local B semnate de primar sau viceprimar au fost supuse controlului ierarhic superior administrativ al Prefecturi B, neexistând nici un fel de neregularități.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a apreciat că nici în această situație nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, neputând fi vorba nici de pricinuirea unei pagube și nici de producerea unei tulburări însemnate produsă instituțiilor statului în speță Consiliului Local B, motiv pentru care urmează a dispune achitarea inculpatului și pentru această infracțiune.
Cât privește reținerea în sarcina inculpatului a infracțiunilor de fals intelectual, uz de fals și participație improprie, tribunalul apreciază că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni atât pentru considerentele expuse cu prilejul motivării infracțiunilor de complicitate la luare de mită cât și pentru următoarele aspecte:
Nu se poate reține sub nici un aspect vinovăția inculpatului, atâta timp cât actul de sesizare se bazează pe o simplă afirmație că "inculpatul a determinat o persoană fizică rămasă neidentificată să declare fals că și, au solicitat certificat de urbanism " pentru operațiuni notariale"și că laaceeași dată s-a emis certificatul de urbanism fals nr.622/16.07.2002, semnat de același inculpat( a se vedea fl.35 din rechizitoriul aliniat 7 ) de notorietate fiind ca potrivit principiul legalități și aflării adevărului, DNA era obligat să producă probe în acest sens, să-și susțină probator acuzațiile aduse, pentru că pe persoanerămase neidentificatenu se poate reține vinovăția inculpatului, în sensul dat de lege participației improprii.
Nu rezultă nici un moment că intenția acestuia a fost, prin obținerea certificatelor de urbanism să faciliteze obținerea sub forma" luării de mită" a terenurilor de către inculpatul.
Reținerea falsului intelectual și implicit a de fals în sarcina acestui inculpat având drept "victime" pe, -, -, și constând în aceea că a determinat diferite persoane fizice ( care persoane fizice, imposibil de aflat) ca fără vinovăție să întocmească în numele părților vătămate indicate mai sus, cererii pentru eliberarea certificatelor de urbanism care au fost semnate în fals de către inculpat pentru a ascunde fapta de luare de mită și care au fost ulterior utilizate la birourile notarilor publici și pentru încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, vin să contrazică nu numai declarațiile martorilor din lucrări, care infirmă această ipoteză ( a se vedea declarația martorului,) dar și teoria care reglementează instituția "falsului și de fals", care prevăd expres situațiile în care ne aflăm în sfera infracționalului.
Nu se poate reține vinovăția inculpatului sub aspectul laturii subiective prin comiterea acestora infracțiuni, atât timp cât toate aceste persoane pe numele cărora există cereri de eliberare a unor certificate de urbanism au obținut aceste certificate și s-au folosit de ele în fața notarului public în vederea înstrăinării unor terenuri și care nu au reclamat niciodată faptul că nu ar fi solicitat eliberarea certificatelor de urbanism, iar depoziția martorei (fl.295 cercetare judecătorească, vol.2) vine să confirme acest aspect " se eliberează certificat de urbanism, în urma înaintări de serviciul de registratură a cererii privind eliberarea certificatului de urbanism la care sunt anexate: actul de proprietate în copie, fișa cadastrală, întreaga documentație cadastrală, planul de situații pe suport topografic".
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că și pentru infracțiunile reținute în rechizitoriu, respectiv, participației improprie la fals în declarații, fals intelectual și uz de fals în ceea ce privește eliberarea certificatelor de urbanism în vederea săvârșirii faptelor de luare de mită, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni, întrucât nu a existat intenția acestuia ca în baza exercitări atribuțiilor sale de viceprimar să îndeplinească astfel de acte materiale, cu atât mai mult cu cât din documentația existentă la dosar rezultă că inculpatul a semnat și eliberat sute de certificate de urbanism care au fost avute în vedere la eliberarea titlurilor de proprietate. În latura civilă a cauzei, față de faptul că partea vătămată a decedat înainte de începerea procesului penal (25.09.2004) instanța în temeiul art.21 Cod penal, va lua act de aceasta; moștenitorii acestuia având calea unei acțiuni civile, în cazul în care se vor considera prejudiciați.
Cât privește pretențiile civile ale părților civile formulate în cauză, respectiv și R, tribunalul a apreciat că pretențiile acestora sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Din declarațiile ambelor părți civile date atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești, rezultă clar intenția acestora de a obține niște venituri suplimentare, acestea nemanifestându-și niciodată nemulțumirea față de modul în care a fost încheiat contractul de vânzare - cumpărare și a fost stabilit prețul, nu au solicitat anularea acestuia așa cum ar fi fost corect. Faptul că și-au majorat pretențiile civile cu prilejul cercetării judecătorești, solicitând o sumă mai mare de bani decât cea obținută, nu poate fi interpretată de instanță decât ca o oportunitate de care părțile au înțeles să se folosească pentru a obține niște venituri suplimentare, ele au avut pe deplin posibilitatea să negocieze un alt preț, așa încât în temeiul art.14, 346 Cod pr.pen. raportat la art.998 Cod civil, urmează a le respinge.
În temeiul art.14, 346 Cod pr.pen. rap.la art.998 cod civil a luat act că părțile vătămate, Soria, R, reprezentant legal al părții vătămate decedate, numita și Consiliul Local B nu s-au constituit părți civile în cauză.
Față de lipsa prejudiciului constatat în cauză, tribunalul în temeiul art.163 Cod penal a dispus ridicarea sechestrului asigurator instituit asupra bunurilor imobile ale celor trei inculpați.
Împotriva sentinței au declarat apel în termen legal Parchetul și inculpații și.
Parchetul a criticat hotărârea pentru netemeinicie, în dezvoltarea motivelor de apel arătând următoarele:
Achitarea, în temeiul dispozițiilor art.ll pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, a inculpaților, - și - pentru săvârșirea infracțiuni de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art.323 alin.2 din Cod penal raportat la art.17 lit.b din Legea nr.78/2000, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora sub aspectul laturii obiective, a fost dispusă de instanța de judecată în mod incorect, printr-o interpretare in extenso și adăugare la textul de lege incriminator.
Astfel, potrivit art.323 alin.l Cod penal infracțiunea constă în".fapta de a se asocia sau de a iniția constituirea unei asocieri în scopul săvârșirii.ie ia sau mai multor infracțiuni, altele decât cele arătate în art.167 Cod penal, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri".
Asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni potrivit doctrinei (Drept penal român - Parte specială - și, B 1994), constituie o formă a criminalității organizate cu o mare amploare și impact la nivelul comunității.
Din punct de vedere al clasificării acestei infracțiuni, aceasta este o unitate legală complexă ce presupune caracteristici în ceea ce privește subiectul/subiecții infracționali.
Așa cum a fost statuat de către jurisprudența actuală, doar în situația inițierii constituirii unei asocieri, suntem în prezența unui subiect infracțional activ unic, în toate celelalte cauze, prin modalitățile de reglementare a acțiunilor prohibite de lege fiind necesară o pluralitate de făptuitori (aderare, asociere, etc).
Din analiza structurală a acestei infracțiuni și voința legiuitorului nu au rezultat elemente care să arate că există anumite persoane sau situații în care ar fi necesar să ne aflăm în prezența unui subiect infracțional calificat.
Pentru aceste considerente, s-a apreciat că nu poate fi primită motivarea instanței de judecată potrivit căreia între inculpatul, în calitate de primar la acea dată, -, viceprimar la acea dată și -, șef serviciu cadastrul la acea dată, relațiile de subordonare rezultate din dispozițiile Legii administrației publice și organigrama instituțională ar constitui un impediment în ceea ce privește existența subiectului infracțional activ, care, de altfel, potrivit doctrinei, constituie un element preexistent conținutului constitutiv al infracțiunii.
În situația de fapt reținută prin actul de sesizare a instanței, s-a arătat fără dubiu faptul că această asociere inițiată de către inculpatul (în favoarea căruia, de altfel, au fost săvârșite celelalte infracțiuni) a avut aportul nemijlocit al inculpatului -, care având cunoștințele necesare ca urmare a atribuțiunilor de serviciu pe care le avea, a facilitat identificarea acelor suprafețe de teren cu privire la care inculpatul era interesat să le achiziționeze și, mai mult, a participat la încheierea unora de contractele de vânzare-cumpărare, iar în întreaga activitate frauduloasă realizată, prin delegarea atribuțiunilor, în ceea ce privește întocmirea documentației necesare reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor din municipiul B, viceprimarului -, persoană apropiată a primarului de la acea dată, s-a creat posibilitatea întocmirii cu celeritate a documentelor necesare reconstituirii dreptului de proprietate, iar prezența viceprimarului în aceste condiții a fost cea a unei interfețe între interesul legal al proprietarilor ce revendicau terenurile și scopul fraudulos al inculpatului de a obține suprafețe de teren în anumite zone, la prețuri net inferioare valorii de piață, pentru a le oferi ulterior municipalității B, în contractele de schimb, încheiate contrar dispozițiilor legale, ce din nou i-au fost favorabile.
În fond, așa cum rezultă din actele existente la dosarul de urmărire penală, cei trei inculpați au acționat în baza unei înțelegeri prealabile, în folosul inculpatului, necesitatea acestei asocieri decurgând din folosirea în interes personal a cunoștințelor în materie cadastrală a inculpatului -, precum și a inculpatului -, prin delegarea căruia în funcția de președinte al Comisiei municipale B pentru aplicarea Legii fondului funciar și în conivență cu acesta, inculpatul și-a ascuns interesul real, fraudulos, de a desfășura activități de investiții imobiliare prin exercitarea abuzivă, ulterioară a atribuțiunilor conferite de lege, potrivit calității de primar al municipiului
II.Achitarea, în temeiul dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.d Cod procedură penală, acelorași inculpați, - și - pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art.254 alin.2 Cod penal raportat la art.7 alin.l din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal (8 acte materiale), în cazul primului inculpat și complicitate la luare de mită, prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art. 254 alin.2 Cod penal raportat la art.7 alin.l din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal (8 acte materiale), întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora sub aspectul laturii obiective, este nefondată în raport de situația faptică rezultată din materialul probator administrat pe parcursul procesului penal.
Astfel, în cazul martorilor, -, care au fost condiționați prin activitatea ilicită a celor trei inculpați să vândă terenurile proprietate personală situate în intravilanul municipiului B, instanța de judecată nu a luat în considerare faptul că persoanele respective formulaseră cereri de reconstituire a dreptului de proprietate cu mai mulți ani anterior anilor 2002 -2003, fără ca acestea să le fi fost soluționate.
Identificarea acestor terenuri cu privire la care existau cererile respective s-a realizat prin intermediul inculpatului -, care avea acces la schițele cadastrale și documentația aferentă și, mai mult, prin mijloacele frauduloase folosite, s-a urmărit de către inculpatul și prin intermediul inculpatului -, în calitate de președinte al Comisiei municipale B de aplicare a Legii fondului funciar, obținerea unor suprafețe de teren la prețul sub valoarea pieții și cu posibilitatea de a crea un trup de teren compact ce putea fi folosit într-o acțiune de schimb cu Consiliul Local
În aprecierea declarațiilor martorilor anterior menționați, instanța de judecată nu a luat în considerare faptul că aceștia au fost condiționați în ceea ce privește reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor ce li se cuveneau de revânzarea lor în favoarea inculpatului, precum și de condițiile de aparență legală și semiclandestinitate în care s-a realizat acordul de voință în fața notarilor publici și (inculpatul neprezentându-se la momentul încheierii acestor contracte ce au fost intermediate de către inculpatul și transmițătorii respectivelor suprafețe și nu au primit, așa cum prevede legea, un exemplar al contractului original de vânzare-cumpărare).
Aprecierea instanței de judecată, potrivit căreia ".consimțământul vânzătorului de a înstrăina terenurile nu a fost liber exprimat se situează clar pe tărâmul civil și nicidecum în sfera infracționalului"nu este fundamentată din punct de vedere faptic și juridic, în sensul că faptul ilicit poate îmbrăca forma abaterii, delictului, contravenției ori a infracțiunii, așa cum este recunoscut de literatura de specialitate, iar în funcție de gradul de atingere a valorilor sociale ocrotite, interese legitime proteguite, este atrasă și răspunderea juridică corespunzătoare.
Ori, în situația dată, consimțământul părților în cauză nu a fost viciat printr- manoperă dolosivă specifică viciului de consimțământ recunoscut în materia contractuală (doi), ci printr-o acțiune preordinată, coordonată de inculpatul și aportului celorlalți doi inculpați, care dețineau în calitățile susmenționate atribuțiuni în ceea ce privește reconstituirea dreptului de proprietate (la întocmirea referatului corespunzător ce urma a fi înaintat spre validare Comisiei județene de stabilire drepturilor de proprietate asupra terenurilor din cadrul Prefecturii Județului B). În aceste condiții, în raport de modalitatea de constrângere exercitate și punerea persoanei vătămate în imposibilitatea totală de a-și da liberul consimțământ, apreciem că gravitatea faptei excede sfera dreptului civil, fiind aduse atingeri libertății de exprimare și de voință persoanei și aflându-ne efectiv în sfera dreptului penal și prin comiterea infracțiunilor în cauză în cea a raporturilor juridice penale de conflict.
De altfel, instanța de judecată, analizând modalitățile prezentate în actul de sesizare prin care s-au realizat infracțiunile reținute în sarcina celor trei inculpați, apreciind că aceasta este atipică conduitei prevăzute în textul prevăzut de jirt.254 Cod penal (invocând momentul temporal dintre cel al comiterii acțiunii și a pagubei create și modul de materializare al elementului material al infracțiunii - constrângere) a considerat că ne aflăm în prezența laturii obiective a infracțiunii de șantaj, pentru care, însă, în cursul urmăririi penale s-a pronunțat o soluție.
În raport de situația de fapt reținută de către instanța de judecată, aceasta nu era ținută de încadrarea juridică a faptei deduse judecății și a soluției anterior invocate (neexistând vreun impediment din cele prevăzute de art.10 din Codul d e procedură penală) și în atare situație se impunea punerea în discuție, cel puțin din oficiu, a schimbării încadrării juridice, în condițiile art.334 Cod procedură penală, din infracțiunea de luare de mită, în cea de șantaj. Ori, instanța de judecată, nici anterior dezbaterilor pe fondul cauzei nu a pus în discuție această situație de fapt, nici ulterior, pe parcursul deliberării, deși avea posibilitatea repunerii cauzei pe rol, nu a expus această împrejurare, folosind-o însă în mod nejustificat în motivarea soluției de achitare pentru infracțiunea de luare de mită, în ceea ce privește neîntrunirea elementelor constitutive ale acesteia, soluția anterioară pronunțată în cursul urmăririi penale în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de șantaj cu privire la aceleași fapte deduse judecății în cazul celor trei inculpați, ca infracțiune de luare de mită, nu a dobândit în condițiile legii autoritatea de lucru judecat, fiind astfel necesar a fi pusă în discuția părților.
De asemenea, instanța de judecată, la aprecierea depozițiilor martorilor acuzării, ar fi trebuit să țină cont și de faptul că declarațiile acestora ar fi putut fi influențate și de faptul că în situația pronunțării unei situații de condamnare, sub aspectul laturii civile, prin restabilirea situației anterioare, actele de vânzare-cumpărare ar fi fost desființate și aceștia ar fi fost obligați implicit la restituirea prețului plătit, chiar în condițiile în care acesta a fost mult mai mic decât.el de pe piața vânzărilor imobiliare.
De altfel, scopul ilicit urmărit prin acțiunea conjugată a celor trei inculpați, de a-i crea posibilitatea inculpatului să obțină terenuri situate în intravilanul municipiului B și pe care să le folosească ulterior într-un contract de schimb cu Consiliul Local al Municipiului B, rezultă și din diferențele dintre prețul real și cel al vânzării efectuate în condițiile expuse, sumele privite de către transmițătorii suprafețelor respective fiind net inferioare valorii de piață (filele 45 - 46 - rechizitoriu și raport de expertiză întocmită de expert ).
III.Achitarea, în temeiul dispozițiilor art.ll pct.2 lit.a raportat la
in. 10 lit.d Cod procedură penală, inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, în forma prevăzută de art.215 alin.2 și 5 Cod renal, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, privitor la terenul în suprafață de 12.550 mp, cumpărat de la, prin care acesta a cauzat Primăriei Municipiului B un prejudiciu în sumă de 1 590.350.000 ROL, apreciem că soluția adoptată de instanța de judecată este netemeinică, în sensul că s-a apreciat doar aspectul dobândirii calității de proprietar de către a suprafeței respective.
Astfel, cererea formulată în nume personal de către inculpatul la data de 18.06.2002, în care arăta că era proprietarul acestei suprafețe de teren, deși perfectarea vânzării-cumpărării dintre acesta și fostul proprietar s-a realizat la data de 19.06.2002, trebuia analizată și cu privire la celelalte aspecte neadevărate și anume: poziționarea terenului în extravilanul municipiului B și nu în intravilan, cum era specificat de inculpat și valoarea reală a acestuia, respectiv valoarea terenului la data de 19.06.2002 - 60 milioane ROL, oferit ca schimb pentru un teren la o valoare de piață mai mare de 4 ori, respectiv 2.450.350.000 ROL. La aceasta se adaugă și faptul că mențiunea cu privire la poziționarea terenului intravilan, deși era extravilan, făcută de către inculpatul, nu poate fi primită ca o greșeală, întrucât acesta, în calitate de edil șef al municipalității B la acea dată, așa cum a arătat în declarațiile date pe parcursul procesului penal, cunoștea categoria terenului în cauză și, în fapt, a urmărit în mod fraudulos un schimb de terenuri prin care să-și creeze în mod evident avantaje patrimoniale.
IV.Achitarea, în temeiul dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a raportat la
art.10 lit.d Cod procedură penală, inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art.248 Cod penal raportat la art.2481Cod penal cu aplicarea art.17 lit.d din Legea nr.78/2000 și art. 41 alin.2 Cod penal, întrucât nu întrunește elementele constitutive ale acesteia sub aspectul laturii obiective, este nefondată, deoarece din probele administrate la dosarul cauzei rezultă faptul că inculpatul, în calitatea sa de primar, prin abuzul funcției, a determinat membrii Consiliului Local al Municipiului B, ca fără vinovăție, în ședințele din 27.06.2002 și 30.06.2003, să aprobe schimbul a 2 terenuri aparținând municipalității, în condiții contrare legii, cauzându-se prin această activitate infracțională Autorității Executive B un prejudiciu de 33.479.705.207 ROL nerecuperat, deoarece la adoptarea acestei soluții au fost luate în considerare doar noua adresă (cu un conținut echivoc) formulată de către Consiliul Local al Municipiului B, respectiv nr.37547/23.11.2006, contradictorie adresei interioare de constituire parte civilă nr.24937 din 14.07.2005, precum și depoziția martorului din cursul cercetării judecătorești.
Aprecierea depoziției martorului trebuia avută în vedere în raport de calitatea sa și la urmărirea penală, în care a avut și are în continuare calitatea de învinuit și cea de martor cu privire la aspecte ce atrag și responsabilitatea sa.
În atare situație, depoziția acestuia în fața instanței de judecată s-a apreciat că nu poate fi luată în considerare sub sancțiunea prevăzută de art.260 Cod penal, acesta beneficiind de calitatea anterioară avută și potrivit căreia este exonerat de a declara adevărul.
În ceea ce privește adresa nr.37547/23.11.2006 a Consiliul Local al Municipiului B, prin care acesta aratăcă nu se poate constitui parte civilă, aceasta nu poate fi considerată de către instanța de judecată, decât ca un drept de opțiune în ceea ce privește participarea la judecată în această calitate și nicidecum ca un argument al inexistenței unui prejudiciu, ca element constitutiv al infracțiunii ie abuz în serviciu (practica judiciară statuând în mod constant faptul că în cadrul procesului penal nu se poate renunța la calitatea de parte vătămată).
Invocarea faptului că în perioada 2001 - 2004 au fost efectuate verificării ale Curții de Conturi a României din care nu rezultă existența vreunui prejudiciu, nu poate constitui o probă a apărării, întrucât, așa cum sunt prevăzute în dispozițiile Legii nr.94/1992, cap.III, secțiunile I și II, cu modificările ulterioare, competența acestei instituții nu se extinde și la verificarea realității și condițiilor de încheiere a documentelor justificative, ci doar la verificarea cerințelor de legalitate privitoare la utilizarea de fonduri și gestionarea patrimoniului unei instituții publice.
De asemenea, aprecierea din adresa nr. nr.37547/23.11.2006 a Consiliului Local B, luată în considerare în mod greșit de către instanța de judecată ca dovadă a inexistenței prejudiciului, nu are un suport faptic și legal, având în vedere că la aprecierea cuantumului pagubei cauzate au fost luate în considerare și rapoartele de constatare tehnică (vol.III - urmărire penală) care în condițiile legii, raportat la art.11 alin.3 din nr.OUG43/2002,sunt mijloace de probăși nu doar simpla adresă de constituire ca parte civilă a Consiliului Local
În consecință, considerăm că, din probele administrate rezultă faptul că, prin copermutarea terenurilor în cauză și activitatea sa situată în afara sferei legale, inculpatul a determinat Consiliul Local al Municipiului B ca în ședințele din 27.06.2002 și 30.06.2003, să aprobe schimbul de terenuri, urmărind și obținând un folos necuvenit, rezultat din diferența dintre valoarea suprafețelor oferite ca schimb și cea a terenurilor obținute, paguba fiind în valoare de 33.479.705.207 ROL, conform adresei nr.24.937/14.05.2005 a Primăriei
Achitarea, în temeiul dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, inculpatului -pentru săvârșirea infracțiunilor de uz de fals și participație improprie la fals în declarații, prevăzute de art. 291 Cod penal raportat la art. 17 lit.c din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și art. 31 alin.2 Cod penal raportat la art.292 Cod penal cu aplicarea art. 17 lit.c din Legea nr.78/2000 și art.41 alin.2 Cod penal întrucât nu întrunește elementele constitutive ale acestor infracțiuni sub aspectul laturii subiective, nu este susținută de probele existente la dosarul cauzei, din care rezultă fără echivoc manifestarea de voință (sub forma intenției) a inculpatului în raport de faptele comise.
Faptul că există persoane neidentificate care au întocmit cereri false pentru eliberarea de certificate de urbanism (nr.473/23.06.2002, nr.622/16.07.2002, nr.621/16.07.2002 și nr.97/20.02.2003) în numele lui, și, semnate în fals de inculpat, pentru ascunderea faptelor de luare de mită și utilizate la birourile notarilor publici anterior menționați, în vederea încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, în contextul dat nu pot fi reținute decât ca acțiuni de determinare a acestora de către inculpatul -, ce era interesat în perfectarea actelor de vânzare-cumpărare a căror încheiere era urmărită în mod fraudulos de către inculpatul, inculpatul - fiind cel care s-a ocupat în mod direct de verificarea și aprobarea documentației aferentă cererilor formulate.
De asemenea, s-a apreciat că nu poate fi reținută ca probă aprecierea depoziției martorei (fl.295 - dosar cercetare judecătorească - volumul 29) potrivit căreia "alături de cererea de eliberare a certificatului de urbanism este condiționată de existența mai multor formalități.. ", întrucât din analiza ansamblului tuturor probelor rezultă că voința acestor persoane a fost înfrântă urmare a acțiunii infracționale a inculpaților și ca urmare, faptele reținute în sarcina inculpatului - nu au venit decât să completeze în mod voit strategia de obținere cu celeritate a proprietății terenurilor respective de către inculpatul.
Având în vedere cele expuse, Parchetul a considerat că aprecierea probelor existente la (dosarul cauzei administrate în cursul urmării penale, reluate și completate în fața instanței de judecată, în condițiile respectării principiilor de drept ale continuității ședinței de judecată și nemijlocirii administrării probelor în raport și de luarea în considerare a contextului în care inculpații au acționat, mass-media locală și centrală relatând în mai multe rânduri influența și puterea decizională exercitată în afara prevederilor legii de către inculpatul, considerat ca fiind " local", conduc la înțelegerea corectă a strategiei infracționale prin care, într-un climat de presiune exercitată asupra persoanelor ce se adresau cu cereri de reconstituirea dreptului de proprietate, aceștia, în conivență și urmărind acapararea unor proprietăți imobiliare - teren - și-au exercitat atribuțiunile de serviciu în scopul obținerii unor avantaje patrimoniale personale de valori considerabile.
În consecință, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond condamnarea inculpaților.
Inculpatul - în memoriul depus la dosar (fl.155 - 167) a criticat hotărârea cu privire la temeiul în baza s-a dispus achitarea.
Astfel, cu privire la infracțiunea de asociere, prevăzută de art.323 al.2 raportat Cod Penal la art.17 lit.b din Legea 78/2000 s-a solicitat achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a coroborat C.P.P. cu art.10 lit.b C.P.P. motivându-se în esență că faptele reținute în sarcina apărătorului, dar și a celorlalți doi inculpați constituie manifestări ale respectării obligațiilor legale și nu infracțiuni.
Cu privire la infracțiunea prevăzută de art.254 al.2 raportat la art.7 al.1 din Legea 78/2000 cu aplicarea art.41 al.2 s Cod Penal-a solicitat de asemenea achitarea în temeiul art.10 lit.b deoarece C.P.P. toate părțile vătămate au învederat instanței că au consimțit la vânzarea unui pe care îl considerau greu vandabil.
Celelalte critici cuprinse în memoriu vizează situația celorlalți doi inculpați și nu au semnificația unor motive ale apelului declarat de inculpatul.
Oral, cu ocazia dezbaterilor, prin apărător, inculpatul a solicitat achitarea sa în temeiul art.10 lit.a Cod Penal, temei indicat și în concluziile scrise.
Inculpatul nu a motivat în scris apelul, dar, oral, cât și în concluziile scrise, a solicitat doar respingerea apelului declarat de Parchet, apreciind că soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică.
Verificând sentința pe baza motivelor invocate a lucrărilor dosarului, dar și din oficiu în limitele prevăzute de art.371 al.1 C.P.P. Curtea constată că apelurile nu sunt fondate pentru considerente ce se vor expune.
Cei trei inculpați au fost trimiși în judecată pentru fapte, cu privire la care se reține în actul de sesizare a instanței că s-au comis în cursul anilor 2002 - 2003.
Contextul în care se reține comiterea acestor fapte, era, în perioada respectivă, următorul:
Inculpatul îndeplinea funcția de primar al municipiului B, inculpatul era viceprimar al municipiului și consilier în Consiliul Local, iar inculpatul era șef al Serviciului cadastral și Fond Funciar, din cadrul Primăriei municipiului
În anul 2002, prin încheierea civilă nr.32/12.03.2002 s-a înființat Asociația Club " Motor Sport", ai căror membri fondatori au fost "", "" și "" B, dar ulterior, la data de 6.08.2002 a devenit membru al asociației și inculpatul.
Pentru realizarea obiectului de activitate al asociației era imperativă achiziționarea de terenuri în str.-, faptele care au făcut obiectul acestui dosar fiind circumscrise îndeplinirii acestui obiectiv.
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut în esență că cei trei inculpați s-au asociat, această asociere având drept rezultat comiterea de infracțiuni de corupție, fals și infracțiuni contra patrimoniului, prin care s-a adus atingere unor activități de interes public de municipalității
Una dintre infracțiunile ce se reține, că a reprezentat scopul asocierii celor trei inculpați, este cea de luare de mită, prevăzută de art.254 al.2 Cod Penal, al cărui autor este inculpatul, în sarcina celorlalți doi inculpați reținându-se că au participat la săvârșirea acesteia în calitate de complici, infracțiune în conținutul căreia au fost reținute acte materiale.
Astfel, s-a reținut că în luna februarie 2002 nemulțumită de cuantumul impozitului stabilit pentru suprafața de 4472,67 mp, situat în zona departamentului B, partea vătămată a fost în audiență la inculpatul, iar acesta i-a pretins să-i vândă terenul, urmând ca partea vătămată să fie scutită de plata impozitului.
În aceste condiții partea vătămată a acceptat să vândă terenul la un preț de 15.000 lei, diferența până la prețul real, de 24.154 USD reprezentând folosul material realizat de inculpatul prin acest act material de luare de mită.
Cu privire la ceilalți doi inculpați s-a reținut că s-au implicat în activitatea de negociere a transmiterii dreptului de proprietate, inculpatul fiind cel care a plătit impozitul, care a obținut eliberarea certificatului de nesechestrare, care a predat banii părții vătămate și a depus la notar toate înscrisurile necesare încheierii contractului de vânzare - cumpărare.
S-a mai reținut că în luna martie 2002, partea vătămatăE., prin mandatar Circu a solicitat în scris modificarea amplasamentului din extravilan în intravilan a terenului obținut prin titlul de proprietate nr. 6376/1999, din care 1.000 mp să reprezinte loc de casă.
Mandatarului i s-a pretins de către inc. să-i vândă inculpatului suprafața de 7.300. urmând ca în schimbul acestei vânzări să se modifice amplasamentul terenului.
Fișa tehnică necesară modificării amplasamentului a fost întocmită de martorul, semnată de inc. și avizată de inc., iar cererea pentru eliberarea certificatului de urbanism a fost întocmită în fals (dar fără vinovăție) de martorul. După obținerea tuturor înscrisurilor s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare dintre partea vătămată și inc..
Prin intermediul inculpaților și, inculpatul a condiționat reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea părților vătămate și de vânzarea acestui teren către el, cu mențiunea că numitul - mandatarul părților vătămate - s-a ocupat de toate formalitățile. După ce acesta a acceptat, inc. a întocmit fișa tehnică pentru 5.000. în str.-, fișa avizată de inc. această documentație servind la eliberarea titlului de proprietate.
Vânzarea terenului s-a făcut pentru suma de 5.000.
În același mod s-a reținut că s-a procedat și în cazul părților vătămate și, cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 10.000. situat tot în str.-, vânzarea către inc. pentru suma de 10.000 USD, precum și în cazul părții vătămate Soria, vânzarea realizându-se cu suma de 16.200.000 lei pentru suprafața de 5.400. prin mandatarul
Și în cazul părților vătămate, R și R s-a reținut aceeași modalitate de comitere a faptei.
S-a mai reținut prin actul de sesizare a instanțeică inculpații au procedat în același mod în cazul părții vătămate, căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2640. teren pe care l-a vândut inculpatului cu suma de 2.640 USD, precum și în cazul părții vătămate, căruia i s-a eliberat titlul de proprietate în anul 2003, terenul având de asemenea vândut de această dată Asociației Club " Motor Sport" la prețul de 136.348,8 RON (fl.47 - vol.IV ds. de ).
Reținând această situație, s-au invocat, așa cum era și firesc, probele administrate în cursul urmăririi penale, dar din examinarea acestora, coroborate ce cele administrate în cursul judecății, în mod corect prima instanță a reținut că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, respectiv complicitate la luare de mită, dar și din alte considerente decât cele menționate de prima instanță.
Astfel, cu privire la actul material în dauna părții vătămate, mandatarul a declarat încă din cursul urmăririi penale că cel pe care l-a contactat la Primăria Baf ost martorul, care, la cererea de modificare a amplasamentului terenului i-a spus că îi dă 1.000. teren de casă numai dacă vinde suprafața de 7.300. inculpatului, iar ea a acceptat pentru că dorea să-și construiască o casă (fl.50 - 53 - vol.IV).
În cursul cercetării judecătorești martora a declarat însă că ea a fost cea care i-a comunicat martorului intenția de a vinde terenul (fl.233 vol.II instanță).
În legătură cu părțile vătămate și, procuratorul a declarat încă din cursul urmăririi penale că, abordându-l pe inc. pentru reconstituirea dreptului de proprietate și-a exprimat concomitent intenția de a-l vinde rugându-l pe inculpat să-i găsească un cumpărător, dar au existat diferențe privind prețul în sensul că martorul a solicitat 3 dolari/, iar inculpatul oferit 1 dolar.
A mai precizat martorul că a acceptat acest preț fiind convins că altfel nu va mai intra în posesia terenului (fl.101-102 vol. - ds.).
În fața instanței, martorul a precizat - de asemenea - că el și-a exprimat intenția de a vinde și că a acceptat prețul de 1 dolar/ de bunăvoie, deși s-a simțit înșelat (fl.234-235 - vol.II ds.instanță).
Cu privire la terenul aparținând părții vătămate Soria, în cursul martorul Gad eclarat că a fost împuternicit de partea vătămată să-i vândă terenul inculpatului și partea vătămată a fost mulțumită de preț, deoarece terenul se afla într-o zonă fără valoare (fl.243, 244 vol. V ds.).
De altfel, în cursul cercetării judecătorești, partea vătămată a declarat că a fost mulțumit de preț, fiind fericit că și-a vândut terenul (fl.186 - vol.II. ds. instanță).
Martora, fiind audiată în cursul urmăririi penale a declarat că în calitate de procurator al părților vătămate, R și Raa cceptat să vândă terenul inculpatului cu 4 dolari/ în loc de 6 dolari cât i se oferise, dar într-o altă zonă, deoarece avea nevoie de bani pentru tratamentul unui nepot bolnav de leucemie (fl.304 - vol.V ds.).
În cazul părții vătămate, procuratorul care a făcut demersuri pentru reconstituirea dreptului de proprietate, a afirmat că prețul indicat de inculpatul i s-a părut mic, dar, comunicându-i-l părții vătămate, aceasta l-a acceptat, deoarece avea nevoie de bani (fl. 369 - vol.V ds.).
Potrivit art.254 al.1 constituie Cod Penal infracțiunea de luare de mită fapta funcționarului public care, direct sau indirect pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de îndeplini, a nu îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.
În cauză, inculpatul, în calitate de primar al municipiului B, deținea, în conformitate cu art.2 din nr.HG 1172/2001 și funcția de președinte al comisiei municipale de stabilire a dreptului de proprietate.
Potrivit art.9 din același act normativ, toate lucrările privind stabilirea dreptului de proprietate se elaborează (în speță) de comisia municipală, documentația fiind apoi înaintată comisiei județene (art.5 lit.g), formulând și propuneri de validare.
Față de aceste dispoziții, în mod corect s-a reținut că în sfera atribuțiilor inculpatului intra reconstituirea dreptului de proprietate.
Din probele administrate mai rezultă că părților vătămate li s-a impus (pretins) un anumit preț, din declarațiile date de mandatarii acestora rezultând că nu au avut loc negocieri.
Lipsește, însă, una dintre condițiile prevăzute de lege ca făcând parte din conținutul infracțiunii de luare de mită și anume scopul de a îndeplini (în speță de a reconstitui) dreptul de proprietate al părților vătămate, dar niciuna dintre părțile vătămate nu a declarat în cursul judecății că inculpatul le-ar fi impus un anumit preț, condiționând reconstituirea dreptului de proprietate de acceptarea acestuia.
Este adevărat că potrivit art.63 al.2 probele C.P.P. nu au valoare mai dinainte stabilită, dar apreciind fiecare probă prin examinarea tuturor celorlalte, inclusiv cele din cursul urmăririi penale rezultă o altă situație de fapt decât cea reținută prin actul de sesizare a instanței.
Relevantă în acest sens este declarația martorei, dată în cursul urmăririi penale (fl.305, vol.V).
Astfel, fiind audiată la 21.06.2005 martora a afirmat: "Se știa în oraș și știam și eu ca inginer constructor că pe str.- din municipiul B construiește pistă de și că a cumpărat terenuri în acea zonă în acel scop și era interesat să mai cumpere terenuri tot în zona respectivă pentru pistă și anexă. Numai în acest mod puteam să obțin titlul de proprietate mai repede, avându-se în vedere că încă din anul 1997 am cerut și diferența de 0,80 ha."
În cuprinsul aceleiași declarații martora a mai precizat că a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate încă din anul 1997, dar i s-a comunicat că nu mai sunt terenuri și i s-a propus să accepte contravaloarea în lei, aceasta fiind de 3.500 lei/.
Din examinarea acestei declarații rezultă că după înființarea Asociației Club " Motors" a devenit notorie intenția inculpatului de a achiziționa terenuri pe str.-. Aceasta este principala explicație că părțile vătămate din prezenta cauză au reluat demersurile pentru reconstituirea dreptului de proprietate abia în 2002. În această conjunctură, fie și-au exprimat ele intenția de a vinde, fie li s-a făcut această propunere, dar nu există nicio probă că inculpatul sau ceilalți doi inculpați ar fi condiționat reconstituirea dreptului de proprietate de vânzarea terenurilor obținute. Ceea ce rezultă din probe este că părțile vătămate direct sau prin mandatar nu au avut posibilitatea să negocieze, ci au acceptat prețul stabilit de inculpați, dar nu pentru că li s-a spus că în caz contrar nu vor mai beneficia de reconstituire. Chiar dacă părțile vătămate au acceptat prețul impus, unele temându-se că nu vor mai primi titlul de proprietate, este de reținut că nu inculpații le-au insuflat această temere, ci a fost determinată de situația concretă în care se aflau părțile vătămate și anume de a pierde posibilitatea primirii terenurilor în natură, variantă preferabilă celei primirii despăgubirilor bănești.
De altfel, aceasta este și explicația pentru care unele părți vătămate nu au fost interesate să intre efectiv în posesia titlului de proprietate, la vânzare, chiar dacă prețul oferit li s-a părut mai mic decât valoarea reală a terenului (fl.234 vol.II - dosar instanța fond).
Din considerentele arătate, în mod corect s-a dispus achitarea inculpatului în temeiul art.10 lit.d C.P.P. temeiul fiind corect și în cazul inculpaților și. Este în afara oricărui dubiu că aceștia s-au implicat direct în achiziționarea terenurilor, inculpatul fiind prezent și la notariat, la autentificarea contractelor, dar de asemenea nu există nicio probă că a existat între ei și inculpatul vreo înțelegere potrivit căreia să comunice părților vătămate că nu li se va restitui terenul dacă nu îl vor vinde inculpatului.
În ce privește infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art.323 al.2 raportat Cod Penal la art.17 lit.b din Legea 78/2000, în rechizitoriu s-a reținut că inculpatul a inițiat constituirea acestei asocieri și împreună au stabilit o strategie, urmată de acțiuni concrete:
- delegarea inculpatului să exercite atribuțiile principale ale inculpatului;
- desemnarea aceluiași inculpat în comisia municipală de stabilirea dreptului de proprietate;
- menținerea inc. în funcția de șef al Serviciului Cadastral și Fond Funciar și desemnarea acestuia și membru în comisia municipală de stabilire a dreptului de proprietate;
- identificarea de către și a persoanelor care au solicitat cu mai mulți ani în urmă reconstituirea drepturilor de proprietate, condiționarea acestor persoane de vânzarea terenurilor în schimbul emiterii și eliberării titlurilor de proprietate;
- emiterea în fals a certificatelor de urbanism pe numele vânzătorilor.
S-a mai menționat că prin aceste modalități, inc., ajutat de ceilalți doi inculpați, prin încălcarea gravă a atribuțiilor de serviciu, a urmărit obținerea de foloase necuvenite.
Potrivit art.323 al.1 Cod Penal"constituie infracțiune fapta de a se asocia sau de a iniția constituirea unei asocieri în scopul săvârșirii uneia sau mai multor infracțiuni".
Acțiunea de asociere în sensul dispozițiilor menționate se realizează prin acțiunea fiecăruia dintre persoanele care înțeleg să-și alăture eforturile și presupune un consens neechivoc, o înțelegere stabilită între acele persoane de a se asocia, de a se supune unei discipline, de a acționa potrivit unui plan.
În cauză nu există nicio probă că între cei trei inculpați ar fi existat o asemenea înțelegere. Mai mult, în actul de sesizare se reține că infracțiunea de luare de mită - cu privire la care se reține că a intrat în scopul asocierii s-a emis în cursul anului 2002. În ce privește infracțiunea de asociere, se reține însă ca intrând în conținutul său acte de dispoziție care nu făcea parte din sfera de competență a inculpatului, ci a prefectului și care a fost emis înanul 2000.
Astfel, constituirea comisiilor de aplicare a Legii nr. 18/1991 și desemnarea membrilor acestora s-a făcut prin ordinul nr. 199/ 2 octombrie 2000 al prefectului județului B ( 287 vol. II ).
De asemenea împuternicirea viceprimarului de a îndeplini anumite atribuții ale primarului s-a dispus prin dispoziții scrise date de primar tot în cursulanului 2000( 277-282 vol. II ), cu mențiunea că aceste dispoziții au fost emise în conformitate cu Legea administrației publice locale în vigoare la acea dată.
Examinând și celelalte "acțiuni" cu privire la care se reține în rechizitoriu că ar intra în "strategia" de constituire a asocierii, Curtea constată că acestea nu există.
Astfel, inculpații și nu au desfășurat nici o activitate de identificare a persoanelor ce au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, din declarațiile părților vătămate și a mandatarilor acestora rezultând că acestea au reluat demersurile în cursul anului 2002.
În ce privește pe inculpatul, nu există nici o probă că acesta nu ar fi corespuns funcției pe care o ocupa, astfel încât " menținerea" lui nu are un caracter abuziv sau ilicit cum se sugerează în actul de sesizare.
Este adevărată susținerea formulată de Parchet în motivarea apelului că funcțiile pe care le-au deținut inculpații nu îi exclud din sfera subiectului activ al infracțiunii de asociere, dar din probele administrate nu rezultă că aceștia au acționat după un plan, respectiv conform unei discipline. Nu este mai puțin adevărat că cei doi inculpați l-au ajutat pe inculpatul în achiziționarea de terenuri în modalitățile mai sus menționate, dar acest ajutor nu are semnificația unei asocieri în scop infracțional, fiind acordat în mod spontan, în cursul anului 2002 și numai după înființarea asociației de.
De altfel, din lucrările dosarului rezultă că au fost și alte persoane din cadrul primăriei care au acționat în acest sens. Astfel, martorul - consilier în cadrul Serviciului Cadastral și Fond Funciar - a fost cel contactat de martora - procuratorul părții vătămate - pe care a consiliat-o cu privire la procedura pentru reconstituirea dreptului de proprietate, cu el au fost discutați termenii vânzării, el a scris cererea pentru eliberarea certificatului de urbanism, fiind prezent și la autentificarea contractului ( fl. 233 - vol. II instanța de fond).
De altfel, rapiditatea cu care s-au întocmit documentele cu care s-au eliberat înscrisurile necesare încheierii contractelor de vânzare-cumpărare denotă că și alți funcționari din cadrul serviciilor Primăriei B au venit în sprijinul inculpatului, dar acest sprijin nu intră în sfera ilicitului penal având cel mult semnificația unei " favorizări ", determinate probabil de autoritatea pe care o avea inculpatul.
Din considerentele arătate în mod corect instanța a dispus achitarea inculpaților pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 Cod penal în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Cu privire la temeiul achitării, criticat de inculpatul, este de remarcat inconsecvența acestuia în sensul că în motivele de apel a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. b Cod procedură penală ( 166 dosar instanța de apel) pentru ca ulterior, cu ocazia concluziilor orale, dar și în cele scrise să solicite achitarea în temeiul art. 10 lit. a Cod procedură penală.
Așa cum s-a arătat însă, temeiul corect este cel reținut de prima instanță, deoarece în cazul infracțiunii de luare de mită lipsește scopul cerut de lege respectiv celde a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, iar în ce privește infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, acțiunile reținute în sarcina inculpaților, fie nu au fost desfășurate, fie nu se includ printre cele din latura obiectivă infracțiunii. În plus, s-a reținut că toate aceste acțiuni s-au realizat în cursul anului 2000, în timp ce infracțiunea - scop - cea de luare de mită se reține că s-a comis în intervalul 2002-2003.
Or, nu există nici o probă că în cursul anului 2000, inculpații au anticipat achiziționarea de terenuri de la părțile vătămate, în condițiile în care această necesitate a apărut după înființarea Asociației de, în anul 2002.
În legătură cu infracțiunea de luare de mită, în apelul Parchetului s-a mai susținut că, în condițiile în care prima instanță a constatat că faptele descrise în rechizitoriu ar intra în latura obiectivă altei infracțiuni, respectiv cea de șantaj, trebuia să dispună schimbarea încadrării juridice, neavând relevanță că în cursul urmăririi penale s-a dat soluție de netrimitere în judecată pentru această din urmă infracțiune.
Această susținere este reală, pentru că într-adevăr instanța de judecată nu este ținută de încadrarea juridică din rechizitoriu, ci, odată sesizată in rem, are posibilitatea și chiar obligația să stabilească încadrarea juridică corectă faptei și, dacă se impune, să facă aplicarea dispozițiilor art. 334 Cod procedură penală.
În cauză, constată că fapta descrisă în actul de sesizare ca fiind infracțiunea continuată de luare de mită, nu constituie nici infracțiunea de șantaj, prev. de art. 194 Cod penal, deoarece, chiar din declarațiile părților vătămate rezultă că nu au fost constrânse prin violență sau amenințare, cerință esențială pentru existența infracțiunii, astfel încât nu se impunea schimbarea încadrării juridice.
Cu privire la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 al. 2 și 5 Cod penal reținută în sarcina inculpatului, de asemenea în mod corect prima instanță a dispus achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală.
În rechizitoriu s-a reținut că aceasta constă în esență în fapta inculpatului de a induce în eroare consilierii locali să aprobe, pe baza unei cereri formulată de inculpat personal la 18.06.2002 în care menționa în mod mincinos că este proprietarul unei suprafețe de 12.550. teren situat în intravilanul municipiului B ( cu toate că era în extravilan) schimbul unui teren aparținând municipalității în valoare de 2.450.350.000 lei cu un teren al cărui proprietar a devenit abia la 19.06.2002 și pe care l-a cumpărat cu numai 60.000.000 lei.
Din probele administrate în cauză a rezultat că într-adevăr cererea a fost formulată la 18.06.2002, iar din contractul de vânzare-cumpărare rezultă că inculpatul a devenit proprietar al terenului a doua zi, 114, 118- vol. III. Este însă de remarcat că schimbul a fost aprobat prin Hotărârea Consiliului Local nr. 161/27.06.2002 ( 142 vol.III ), dată până la care au fost depuse contractele ce dovedeau calitatea de proprietar a inculpatului.
Pentru a stabili dacă inculpatul a prezentat o faptă mincinoasă ca adevărată este relevantă examinarea cererii formulate de inculpat,aflată la fila 114 col. III și în care s-a solicitatad literam" aprobarea efectuării" unui schimb de terenuri conform actelor anexate, cererea fiind datată 18.02.2002.
Singura mențiune din conținutul cererii este cea referitoare la actele anexate, care, în raport de data întocmirii lor, în mod cert ulterioară zilei de 18.06.2002, nu aveau cum să fie anexate la momentul formulării cererii de aprobare a schimbului. Împrejurarea că până la ședința din 27.06.2002 au fost depuse înscrisurile necesare denotă că inculpatul nu avut însă intenția inducerii în eroare, ci doar urgentarea soluționării cererii de schimb.
Pe de altă parte chiar dacă s-ar admite că intenția inculpatului a fost de inducere în eroare, este de remarcat că fapta nu avea această aptitudine, având în vedere că partea vătămată este Consiliul Local,dar și procedura stabilită de lege în cazul aprobării schimbului. Curtea are în vedere că proiectul de hotărâre a fost avizat prin raportul de specialitate ( fl.136), a primit avizul de legalitate ( fl. 137) și de asemenea a fost avizat favorabil prin raportul de avizare ( fl. 140), ceea ce înseamnă că documentația care a stat la baza schimbului a fost verificată potrivit Legii 215/2001 de mai multe comisii de specialitate, care aveau obligația de a constata dacă schimbul solicitat întrunește condițiile de legalitate astfel încât nu putea realiza inducerea în eroare.
Cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 248 Cod penal raportat la art. 2481Cod penal raportat la art. 17 lit. din Legea nr. 278/2000, prin rechizitoriu s-a reținut că aceasta constă în fapta inculpatului, care în calitate de primar al municipiului B, prin abuzul funcției, a determinat membrii Consiliului local al municipiului B, ca fără vinovăție, în ședințele din 27 și 30 iunie să aprobe schimbul de terenuri a două terenuri aparținând municipalității, în valoare totală de 32.146.337.296 lei cu două terenuri ( unul aparținând inculpatului, iar al doilea " " ), deși nu a existat aviz al ministerului Educației și Cercetării pentru trecerea din domeniul public în domeniul privat al unuia din terenuri ce a făcut obiectul schimbului.
Potrivit art. 248 Cod penal, constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice fapta funcționarului public, care în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers sau o pagubă patrimoniului.
Pentru existența infracțiunii este necesar ca acțiunea sau inacțiunea prin care se realizează elementul material al infracțiunii trebuie să fie săvârșită de inculpat în exercițiul atribuțiilor de serviciu.
Așa cum s-a menționat prin rechizitor se reține drept abuz aprobarea schimbului de terenuri fără avizul Ministerului Educației și Cercetării, în lipsa căruia schimbul este ilegal.
Potrivit art. 38 lit. h din Legea nr. 215/2001 Consiliul local este cel care hotărăște vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată comunei sau orașului. În speță, schimbul de terenuri, ca act translativ de proprietate este de competența exclusivă a Consiliului local, acesta având obligația să constate dacă sunt sau nu respectate condițiile cerute de lege pentru perfectarea schimbului. Din acest considerent, corect s-a dispus achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală, schimbul neintrând în sfera atribuțiilor de serviciu ale inculpatului.
Este adevărat că deși în actul de sesizare a instanței se reține că inculpatul este autor al acestei infracțiuni, prezentareain remeste pentru participație improprie la această infracțiune ( a determinat Consiliul local, care fără vinovăție ").
Pentru ca să se fi impus schimbarea încadrării juridice în dispozițiile art. 31 al. 2 Cod penal raportat la art. 248-2481Cod penal, era necesar să se descrie fapta de determinare și mai ales de ce lipsește vinovăția membrilor Consiliului local.
După cum este știut, vinovăția se caracterizează prin două elemente: un element de conștiință ( factorul intelectiv, de prevedere, de reprezentare) și un element de voință ( factorul volitiv) între acestea existând o strânsă legătură, corelându-se reciproc în mod continuu, Lipsa oricăreia dintre aceste două elemente sau vicierea lor prin eroare sau constrângere duce la absența vinovăției. Or, în cauză nu s-a făcut dovada vreunui caz care să conducă la concluzia că membrii Consiliului local - autoritate deliberativă prin care se realizează autonomia locală - au aprobat schimbul în lipsa avizului Ministerului, fără vinovăție. De altfel acest aviz a fost dat în luna septembrie, contractul de schimb fiind confirmat retroactiv.
Prin hotărârea apelată s-a dispus achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală pentru infracțiunile prev. de art. 31 al. 2 Cod penal raportat la art. 292 Cod penal cu aplicarea art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 și art. 289 Cod penal raportat la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 și de art. 291 Cod penal raportat la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000fiecare cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
Prin rechizitoriu s-a reținut că aceste infracțiuni constau în faptele inculpatului de a determina diferite persoane fizice să întocmească fără vinovăție în numele părților vătămate, și cereri pentru eliberarea de certificate de urbanism, semnarea în fals de către inculpat certificatelor, care au fost utilizate ulterior la notar.
Este adevărat că părțile vătămate menționate au declarat că nu au făcut astfel de cereri, deși ele există.
În același timp, cercetările efectuate în cauză au stabilit că una dintre cereri a fost întocmită de martorul (fără a se stabili însă de ce fără vinovăție), iar certificate de urbanism au fost semnate de inculpatul.
Pentru a stabili dacă acțiunile descrise în actul de sesizare a instanței întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului se impune mai întâi precizarea că pentru autentificarea contractelor de vânzare-cumpărare, alături de alte înscrisuri, era necesar și certificatul de urbanism.
la vânzare, părțile vătămate aveau obligația de a prezenta inclusiv certificatele de urbanism, astfel încât chiar dacă cererile pentru eliberarea acestora au fost întocmite de alte persoane, nu au produs alte consecințe, decât cele pe care le-ar fi produs cererile formulate de titularii dreptului de proprietate, nefiind astfel îndeplinită această condiție prevăzută de dispozițiile art. 292 Cod penal, esențială pentru existența infracțiunii.
În același timp, certificatele de urbanism semnate de inculpat nu atestă alte date decât cele pe care le cuprinde un astfel de înscris, iar folosirea lor nu au produs alte consecințe juridice decât de servi la autentificarea contractelor de vânzare-cumpărare, la care, așa cum s-a arătat, părțile vătămate au achiesat, achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală, pentru infracțiunile de fals intelectual și uz de fals fiind de asemenea corectă.
Concluzionând, pentru considerentele expuse, motivele invocate de Parchet nu sunt întemeiate.
Oral, cu ocazia dezbaterilor Parchetul a extins oral motivele de apel solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, deoarece judecata în fapt la această instanță a avut loc fără citarea ca partea civilă Primăria
Nici acest motiv nu este fondat din considerente ce se vor expune.
Potrivit art. 379 pct. 2 lit. b Cod procedură penală instanța admite apelul, desființează sentința și dispune rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată, pentru motivul că judecarea cauzei la acea instanță a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate.
Din examinarea dispozițiilor art. 197 al. 2 și 4 Cod penal rezultă că această încălcare a dispozițiilor privind citarea este sancționată cu nulitatea relativă și atrage nulitatea actului numai dacă a fost invocată în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedură completă.
În cauză la prima instanță a fost citată în calitate de parte civilă Consiliul local B, dar toate adresele au fost semnate de primarul municipiului, ceea ce denotă că acesta a cunoscut existența dosarului pe rolul instanței, dar și data termenelor de judecată, acestea fiind comunicate de instanță prin adresele prin care s-au solicitat relații ( 38, 117, 218 vol.II instanța de fond). Mai mult, în cursul judecății în apel adresele au fost semnate tot de primarul municipiului B ( 75,107, 154), ar la data de 28.01.2008, municipiul B prin primar a angajat avocat ( 190) care s-a prezentat la toate termenele ulterioare de judecată.
Nici după această dată nu s-a invocat însă nulitatea relativă și cu atât mai puțin nu s-a făcut dovada unei vătămări.
Pe de altă parte se impun următoarele precizări:
Soluționarea laturii civile este supusă principiului disponibilității, chiar și atunci când este alături acțiunii penale, cu excepția cazurilor prevăzute în mod expres de dispozițiile art. 17 al. 1 Cod procedură penală.
În cauză, terenurile care au făcut obiectul contractelor de schimb aparțin municipiului B, dar în cursul urmăririi penale s-a constituit parte civilă Consiliul local.
Potrivit art. 21 din Legea nr. 215/2001 autoritățile administrației prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe suntconsiliile locale comunale și orășenești, ca autorități deliberative și primarii, ca autorități executive.
Potrivit art. 67 din aceeași lege primarul reprezintă comuna sau orașul în relațiile cu alte autorități și în justiție.
Din interpretarea acestor dispoziții rezultă că în mod corect a fost citat Consiliul local, acesta fiind autoritatea deliberativă pentru municipiul B, în Condițiile în care și primarul, ca autoritate reprezentativă a avut cunoștință de toate termenele de judecată, a solicitat chiar amânarea cauzei pentru studiul dosarului și și-a exprimat poziția cu privire la latura civilă a cauzei ( 38,117, 218 vol. II instanța de fond).
Față de dispozițiile Legii nr. 215/2001, Primăria nu avea însă calitate de parte civilă.
Cu privire la soluționarea laturii civile, deși în cursul urmăririi penale a existat constituire de parte civilă, în cursul judecății primarul - în calitate de autoritate executivă, în numele municipiului, nu a mai menținut această constituire, precizând că nu s-a constatat existența vreunui prejudiciu ( 38, 218 vol. II instanța de fond).
În consecință, prin sentința penală apelată s-a luat act că municipiul prin Consiliul local nu s-a constituit parte civilă.
Această parte ca și celelalte părți vătămate sau civile nu au exercitat calea de atac a apelului ceea ce înseamnă că a achiesat la modul de soluționare a laturii civile prin sentință.
Expertiza topocadastru efectuată în cursul judecății în apel s-a administrat având în vedere în primul rând că infracțiunile de înșelăciune și abuz în serviciu sunt de prejudiciu.
S-au avut în vedere și concluziile raportului preliminar întocmit de specialiștii, care a propus printre altele o inspecție la fața locului
( vizualizarea activelor și efectuarea măsurătorilor ce se impun - 76 vol. III ).
Față de concluziile expertizei privind dimensiunile terenurilor, dar și față de constatarea că după efectuarea schimbului, Consiliul Local a preluat terenurile, împrejurări coroborate și cu atitudinea din cursul judecății privind lipsa de constatare a prejudiciului, Curtea a apreciat că nu se mai impune și evaluarea terenurilor.
În plus, în cauză s-a depus copia ordonanței de scoatere de sub urmărire penală din 21.05.2008 a Parchetului Național Anticorupție ( dosar nr. 28/P/2005) ordonanța prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a expertului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 260 al. 4 Cod penal, referitor la schimburi de terenuri între "" și Consiliul Local al municipiului B, cu motivarea că expertul nu a consemnat o situație a terenului, cum se reține prin actul de sesizare din prezenta cauză.
Din considerentele arătate, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se vor respinge apelurile ca nefondate, cu mențiunea că inculpatul nu a mai susținut apelul, prin concluziile orale și scrise solicitând menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală, pe temeiul culpei procesuale vor fi obligați apelanții inculpați la plata cheltuielilor judiciare, iar în baza art.192 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile avansate în apelul Parchetului vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 379 pct.1 lit.b pr.penală, respinge ca nefondate apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ - A - Serviciul TERITORIAL BACĂU și apelanții inculpați și, împotriva sentinței penale nr. 196/D din 13 iunie 2007, pronunțată în dosarul nr- (5460/2005) al Tribunalului Bacău.
Constată că inculpații au fost asistați de apărători aleși.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă apelanții inculpați și să plătească statului fiecare câte 120 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul declarat de procuror rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru inculpați și de la comunicare pentru celelalte părți.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 03 iunie 2008.
PREȘEDINTE, pt. JUDECĂTOR, GREFIER,
aflată în semnează
PREȘEDINTE COMPLET
Red.p -
Red. -
Tehnored. - 3 ex.
20/23.06.2008
Președinte:Ecaterina EneJudecători:Ecaterina Ene, Carmen Căliman, Elena Damaschin
