Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Sentința 89/2009. Curtea de Apel Brasov

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

SENTINȚA PENALĂ NR. 89/ DOSAR NR-

Ședința publică din 22 octombrie 2009

Completul de judecată format din:

PREȘEDINTE: Simona Franguloiu judecător

- - - grefier

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Departamentul Național Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov.

Pe rol fiind soluționarea cauzei penale privind pe inculpatul - trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. 1 Cod penal raportat la art. 7 alin. 1 din legea nr. 78/2000, a unei infracțiuni de fals în declarații în forma instigării prevăzută de art. 25 raportat la art. 292 alin. 1 Cod penal și a unei infracțiuni de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin.1 din Codul penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care;

Dezbaterile în fond în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din 12 octombrie 2009 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi și care face parte integrantă din prezenta, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 20 octombrie 2009 și apoi pentru azi, data de 22 octombrie 2009.

CURTEA

Asupra acțiunii penale de față:

Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție -Serviciul Teritorial Brașov, înregistrat la această instanță la nr. de mai sus, a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin.(1) Cod penal raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, instigare la infracțiunea de fals în declarații, prevăzută de art. 25 rap. la art. 292 alin. 1 Cod penal și fals intelectual, prevăzută de art. 289 Cod penal, reținându-se, în esență, că inculpatul, în calitate de ofițer de poliție judiciară cu gradul de subcomisar în cadrul Poliției Municipiului B - Secția nr. 5, în data de 11 octombrie 2008 i-a pretins denunțătorului suma de 1500 euro pentru a soluționa favorabil un dosar penal aflat în instrumentarea sa, având ca obiect săvârșirea infracțiunii de furt de către fratele denunțătorului, primind în aceeași zi suma de 1000 euro prin intermediul martorului, diferența urmând să-i fie remisă în perioada următoare prin același intermediar.

S-a mai reținut că inculpatul a determinat-o pe partea vătămată să scrie o declarație necorespunzătoare adevărului, în sensul că și-a găsit bunurile reclamate ca fiind sustrase, în scopul dispunerii unei soluții de neîncepere a urmăririi penale în cauză și în exercitarea atribuțiilor de serviciu a consemnat în referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale nr. 25185/13.12.2007 al Poliției mun. B, fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului, în sensul că partea vătămată și-a găsit bunurile.

Analizând probele administrate în cauză, instanța constată următoarea stare de fapt:

Inculpatul a avut calitatea de subcomisar, funcția de ofițer principal II în cadrul secției 5 Inspectoratului de Poliție al județului B, fiind desemnat ca organ de cercetare în cadrul poliției judiciare prin dispoziția IGPR nr. 4141/11.04.2005 și avizul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, atribuțiile sale fiind stabilite în fișa postului.

În exercitarea acestor atribuții, martorul s-a prezentat la secția 5 poliție, în data de 13 iunie 2007 și a reclamat că în cursul nopții precedente, aflându-se cu încă o persoană pe care o cunoștea după prenume - -, în locuința unei cunoștințe () i-a fost sustrasă de către borseta în care se aflau mai multe bijuterii din aur.

Această reclamație a fost înregistrată și repartizată spre soluționare inculpatului care, potrivit rezoluției șefului ierarhic, trebuia să efectueze activitățile necesare stabilirii stării de fapt și la final, să formuleze propunerile legale.

După mai bine de o lună, respectiv la data de 25.07.2007, deoarece nu a fost identificat autorul furtului, martorul necunoscând acea persoană decât după prenume, cauza a fost înregistrată în evidența specială cu "autor necunoscut", precum și la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov cu numărul unic 6664/P/2007.

Pentru că nu a fost identificat autorul furtului, inculpatul a spus martorului ca în situația în care îl va vedea pe hoț să-l anunțe.

Cu toate acestea, la data de7 decembrie 2007, martorul declară că în data de 3 decembrie 2007, cu prilejul curățeniei în locuința numitei a găsit borseta cu bijuteriile reclamate ca fiind sustrase (filele 178, 179 dosar, vol. I) și că renunță la plângerea formulată.

În speță nu s-a stabilit că inculpatul a obligat martorul sau i-a făcut anumite promisiuni pentru a da această declarație ce, în mod evident, nu corespunde adevărului. Dacă aceasta ar fi fost realitatea, atunci martorul nu ar mai fi anunțat poliția când l-a văzut pe hoț la spital, iar concursul oferit de inculpat în realizarea înțelegerii ulterioare, precum și derularea evenimentelor următoare, sunt suficiente pentru a se constata că martorul nu a găsit borseta cu bijuterii și a dat declarația la sugestia inculpatului.

Din acest punct de vedere, singura probă este declarația martorului (fila 72-75 dos., fila 93-94 dosar) care a relatat că spre sfârșitul anului a fost chemat de inculpat care l-a rugat să dea declarație că și-a găsit bijuteriile și i-a promis că dacă îl va vedea pe "" să-l anunțe.

Acest martor a mai relatat că valoarea bijuteriilor era mai mare decât 5.400 lei, dar a fost sfătuit de inculpat să ia acești bani de la denunțător. În acest sens, martorul a susținut că la una din întâlniri era însoțit de mama lui și în momentul în care inculpat a spus că totul s-a evaluat la 5.400 lei, mama sa a replicat că valorează mult mai mult, inculpat a spus că "nu o să primim o casă pentru acestea", ceea ce demonstrează că inculpatul știa că acea declarație de găsire a bijuteriilor nu reprezintă realitatea.

Anterior acestei declarații, inculpatul formulează un raport (fila 181 dosar, vol. I) la data de 13 iulie 2007, cu propunerea de trecere în categoria lucrărilor cu AN, hoțul neputând fi identificat.

Din această perspectivă, este evident că singura explicație, conformă și cu depoziția martorului atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești (filele 93-94 dosar inst.), rezidă în faptul că urma bilanțul anual și o lucrare cu AN ar fi reprezenta un rebut profesional și pentru evitarea acestei situații, inculpatul a recurs la această metodă, de convingere a martorului să declare că și-a găsit bijuteriile, promițându-i în schimb, că dacă-l va vedea pe hoț să-l anunțe și că îl va ajuta în recuperarea reală a prejudiciului.

În baza declarației martorului că și-a găsit bijuteriile, inculpatul a întocmit referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale, cu motivarea că fapta de furt reclamată nu există, iar dosarul a fost înaintat și primit la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov în data de 16 ianuarie 2008, fără a fi adoptată vreo soluție de către procuror.

Ulterior, la data de 10 septembrie 2008, martorul s-a internat în Spitalul județean B în vederea efectuării unei intervenții chirurgicale, prilej cu care a văzut în spital pe numitul pe care îl bănuia că i-a furat bijuteriile, astfel că imediat l-a sunat pe inculpat și i-a spus că l-a găsit pe însă, acesta i-a răspuns că este în concediu și l-a sfătuit să sune la poliție, ceea ce martorul a și făcut.

Urmare a apelării la serviciul unic de urgență, la spital s-a prezentat patrula de serviciu, formată din martori și care l-au identificat prin legitimare pe numitul, stabilind că se numește, fiind informați totodată, că de dosar se ocupă inculpatul, aspect verificat de îndată de lucrători și confirmat de inculpat, astfel că aceștia au lăsat pe biroul inculpatului datele de identificare ale presupusului autor al furtului.

cu acestea, tot la spital s-au întâlnit membrii familiei cu familia martorului și au discutat despre realizarea unei înțelegeri în baza căreia să fie recuperate bijuteriile sau contravaloarea acestora de către martorul și pe de altă parte, să nu fie tras la răspundere, urmând ca martorul să-și retragă plângerea formulată.

Deoarece atât autorul furtului cât și partea vătămată erau internați în spital, de toate detaliile tranzacției s-au ocupat aparținătorii acestora, respectiv martorul (vărul lui ) și denunțătorul (fratele lui ). Față de disponibilitatea denunțătorului de a acoperi prejudiciul produs de fratele său și pentru ca martorul să-și retragă plângerea, au început să discute asupra valorii prejudiciului. Inițial, martorul a solicitat suma de 10.000 lei (100 milioane rol) și părându-i-se prea mare, denunțătorul s-a deplasat la secția de poliție unde a luat legătura cu inculpatul și l-a întrebat care este valoarea prejudiciului, în vederea acoperii acestuia, împrejurare în care inculpatul a confirmat că dosarul este instrumentat de el și i-a adus la cunoștință presupusele fapte ale fratelui său referitoare la furt și că trebuie să achite contravaloare bunurilor sustrase în vederea stingerii procesului, împrejurare cu care denunțătorul a fost de acord (decl. denunțător fila 87-90 dosar instanță).

Totodată, inculpatul i-a spus denunțătorului că este vorba "de o parte civilă și de o parte penală și acoperirea contravalorii se referă numai la partea civilă, nu și la cea penală".

În aceste condiții, denunțătorul l-a rugat pe inculpat să se uite în dosar și să vadă care este contravaloarea bunurilor, împrejurare în care inculpatul i-a comunicat că dosarul este la procuror și că peste câteva zile va ști care este suma.

Astfel, la data de 11.10.2008, denunțătorul l-a sunat pe inculpat care l-a chemat la secție, unde i-a spus că prejudiciul reclamat și probat este de 5.400 lei și că dacă dorește să "închidă" dosarul în sensul stingerii acțiunii penale, așa cum dorea denunțătorul, trebuia să mai plătească 1.500 euro. Deși denunțătorul i-a spus că are acasă acești bani pentru persoana păgubită și chiar s-a deplasat la domiciliu de unde a luat suma respectivă, când a revenit la secție, inculpatul plecase; fiind sunat de către denunțător, i-a solicitat să predea banii "avocatului", comunicându-i și numărul de telefon al acestuia.

Între timp, inculpatul s-a deplasat la locuința martorului, căruia i-a comunicat că are de primit niște bani de la și că nu se poate întâlni cu acesta fiind de serviciu, ceea ce martorul a acceptat.

În continuare, denunțătorul și martorul au stabilit să se întâlnească în 10 minute pe terasa "" din B, unde denunțătorul a predat martorului suma de 1.000 euro.

Imediat, martorul a revenit la domiciliul său, unde a predat inculpatului cei 1.000 euro.

După aceste evenimente, denunțătorul a continuat demersurile pentru obținerea unui credit bancar, în scopul achitării contravalorii bijuteriilor către martorul și a stabilit cu acesta o întâlnire la data de 21.10.2008 în vederea remiterii banilor și întocmirii unei declarații notariale care să certifice înțelegerea.

Deoarece banii nu au fost virați în contul denunțătorului la data stabilită, a fost contactat de inculpat care s-a interesat de motivele întârzierii și i-a solicitat să se întâlnească la restaurantul "" (situat în spatele ), prilej cu care i-a cerut denunțătorului să remită și diferența de 500 euro aceleiași persoane.

Ulterior, denunțătorul și martorul au perfectat înțelegerea notarială și martorul a fost despăgubit cu suma de 5.400 lei și în aceeași zi, denunțătorul l-a contactat pe inculpat și i-a comunicat că nu mai are de unde să-i dea și cei 500 euro, astfel că inculpatul i-a spus să-l sune pe avocat că numai acesta îl mai poate ajuta, insistând și pentru diferența de 500 euro.

de insistența inculpatului, în aceeași zi, denunțătorul s-a prezentat la sediul DNA serviciul Teritorial Brașov, unde a formulat denunțul împotriva inculpatului, astfel că la următoarele întâlniri, denunțătorul a purtat aparatură tehnică de înregistrare și s-a încercat crearea unui flagrant, toate convorbirile ulterioare (telefonice și ambientale) dintre denunțător și inculpat, dar și dintre inculpat și martorul ) fiind interceptate, înregistrate conform autorizațiilor emise de Curtea de Apel Brașov prin încheierile din 23 octombrie 2008 (fila 223 dos. ), din 21 noiembrie 2008 și din 7 noiembrie 2008.

Între timp, la insistențele inculpatului, martorul a acceptat să se întâlnească din nou cu denunțătorul, căruia nu i-a mai răspuns la telefon o perioadă, convorbirile dintre aceștia fiind interceptate, iar întâlnirea înregistrată.

De precizat este că denunțătorul a regretat că a anunțat Serviciul DNA și l-a anunțat pe inculpat că este urmărit de DNA, aspect confirmat atât cu depoziția denunțătorului, cât și cu declarația inculpatului și martorului căruia îi aparține telefonul pe care a sunat denunțătorul. În acest sens, martorul a relatat (fila 136 dosar inst) că în cursul lunii decembrie 2008, în timp ce se afla la sediu, inculpatul i-a solicitat telefonul mobil pentru a suna o persoană, restituindu-l imediat, motivând că persoana nu a răspuns. La interval de aproximativ 2 ore, martorul a fost sunat de o persoană necunoscută care i-a spus că a fost sunat de la acel număr de telefon și deoarece martorul și-a amintit că dăduse telefonul inculpatului, a întrebat persoana dacă îl cunoaște pe colegul, la care persoana respectivă i-a solicitat să-i comunice lui că este urmărit de DNA. A doua zi, martorul a fost sunat iar de acea persoană care l-a întrebat dacă i-a comunicat inculpatului că este urmărit de DNA și a insistat să-i spună acest lucru inculpatului. La un scurt interval, de câteva ore, martorul a fost sunat de colegul care l-a întrebat dacă i-a spus inculpatului că este urmărit de DNA și după 2-3 ore, fiind sunat chiar de către inculpat, i-a comunicat că este urmărit de " " pentru a desemna instituția, la care inculpatul a răspuns că știe (proces verbal de transcriere a interceptării din data de 15 decembrie 2008, fila 339-340, vol. I).

Prin urmare, inculpatul știa că este urmărit și din acest motiv, convorbirile purtate în luna decembrie diferă de celelalte convorbiri - exemplificativ, convorbirea din data 5 decembrie 2008 - fila 328-329 vol. I dos. ).

Că lucrurile s-au derulat în această manieră este dovedit și cu alte interceptări telefonice, cum ar fi cea dintre inculpat și martorul din data de 21.11.2008 (fila 313-315 vol. I dos. ), în cadrul căreia secundul îi tot spune inculpatului că este sunat de care așteaptă "să-i dăm ceva, așteaptă să primească hârtia aiacă altfel nu dă, că-i e frică", fiind aprobat de inculpat cu replici monosilabice "da, da", "îhî". Astfel. dacă inculpatul nu ar fi cunoscut împrejurările respective, ar fi purtat o altă conversație. Inculpatul a aprobat și la afirmația martorului referitoare la "da nu poate, că întâi se plătește daruI-am explicat, știi" și evident discuția în întregime era referitoare la denunțătorul și situația acestuia care aștepta "o hârtie de la parchet cu închiderea dosarului" fratelui său.

De altfel, toate interceptările efectuate înainte ca inculpatul să aibă cunoștință că este urmărit dovedesc implicarea sa, în sensul desfășurării activității infracționale ce i se impută prin actul de sesizare.

Din această perspectivă, instanța are a observa că în ce privește infracțiunea de instigare la infracțiunea de fals în declarații, aceasta este dovedită nu numai cu declarația martorului care la rândul său se coroborează cu declarația denunțătorul, a martorei (fila 81-83) care a relatat că îl cunoaște bine pe martorul și acesta i-a povestit că a fost contactat de inculpat care i-a cerut să închidă dosarul privind furtul bijuteriilor și să dea o declarație în care să arate că a găsit bijuteriile în timp ce făcea curățenie, urmând ca dosarul să fie redeschis în momentul în care autorul va fi identificat și că martora l-a sfătuit să nu facă acest lucru.

Această depoziție este susținută și de cea a martorului (fila 84-86 dosar) care a relatat aceleași împrejurări referitoare la solicitarea inculpatului.

Prin urmare, rezultă că martorul nu a formulat această declarație din proprie voință, ci la cererea inculpatului care a fost desemnat să instrumenteze dosarul.

De altfel, întreaga derulare ulterioară a evenimentelor confirmă că inculpatul este cel care i-a cerut martorului să declare în mod nereal că a găsit bijuteriile, deoarece, din moment ce formulase o propunere de neîncepere a urmăririi penal, s-a implicat în mod mai mult decât activ în recuperarea aceluiași prejudiciu, ceea ce demonstrează că inculpatul știa că acest prejudiciu nu a fost recuperat.

Mai mult, implicarea atât de activă a inculpatului în realizarea înțelegerii între și denunțătorul nu avea alt rol decât acela de a obține suma de bani de la denunțătorul în schimbul "închiderii dosarului penal", implicare dovedită de toate probele administrate în cauză. În continuarea acestei alegații, instanța mai are a preciza că nici un lucrător de poliție nu are obligația de a se implica în realizarea unor înțelegeri între părți mergând până la conversații telefonice cu acestea, recomandarea unor avocați, întâlniri cu avocații pe tema acestor înțelegeri.

Mai mult, că așa au stat lucrurile, este demonstrat cu interceptările convorbirilor telefonic și ambientale între inculpat și martorul (așa zisul "avocat") care trebuia să obțină de la parchet "hârtia de închidere a dosarului penal" al fratelui denunțătorului, dar și cele între denunțătorul și inculpat.

Mai mult, în speță s-a dovedit că inculpatul a primit suma de 1.000 euro de la denunțătorul prin intermediul martorului, atât declarațiile denunțătorului, cât și cele ale martorului și soției acestuia confirmă acest lucru. Martorul a confirmat atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești că a remis inculpatului suma de 1.000 euro primită de la denunțătorul la solicitarea inculpatului care îi spusese că nu se poate întâlni el cu cu pe motiv că este de serviciu.

Este adevărat că este discutabilă și implicarea martorului în această activitate, atât calitatea în care acesta susține că este "avocat" - în fapt neavând o asemenea calitate, cât și modul în care s-au derulat evenimentele în ce privește conversațiile avute cu denunțătorul și cu inculpatul, dar instanța nu a fost sesizată cu acest aspect, rămânând în sarcina DNA să efectueze cercetări și cu privire la aceste aspecte și la măsura în care acest martor a cunoscut că suma remisă inculpatului reprezenta o mită, cu consecințele aferente.

În plus, se impune precizarea, că și în situația în care martorul chiar ar fi avut calitatea de avocat, denunțătorul nu ar fi avut de ce să-l plătească astfel, cu așa o sumă, din moment ce partea vătămată a infracțiunii de furt a declarat prin act autentic că și-a recuperat prejudiciul și exista deja o altă declarație că și-a găsit bijuteriile - cea dată la sfârșitul anului 2007. este adevărat că denunțătorul nu știa de acea primă declarație a martorului și nici acesta nu i-a spus de existența sa, pentru că în caz contrar nu își mai recupera prejudiciul, inculpatul formulând deja propunerea de neîncepere a urmăririi penale încă din data de 13.12.2007.

Prin urmare, cunoscând aceste împrejurări, este evident că inculpatul știa că denunțătorul ar fi putut să nu mai plătească martorului. Totuși, pentru ca acesta să-și recupereze prejudiciul, inculpatul a depus diligențe cu mult peste ceea ce îl obliga fișa postului, tocmai pentru a putea obține suma respectivă de fratele persoanei suspectate de furt care ar fi făcut acest sacrificiu pentru a-și slava fratele de o eventuală pedeapsă și toate probele converg în această direcție, fără a fi vorba de deducții, ci chiar de probe care demonstrează vinovăția inculpatului, atât pentru infracțiunea de instigare la fals în declarații, luate de mită și fals intelectual.

Prin urmare, inculpatul a primit această sumă în scopul de a nu efectua un act referitor la îndatoririle sale de serviciu, respectiv de a continua cercetările asupra fratelui denunțătorului, în vederea probării infracțiunii de furt. Mai este de precizat, că inculpatul ar fi trebuit să solicite dosarul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, având în vedere calitatea sa de organ de cercetare penală cu activitate controlată și supravegheată de procuror.

Urmând linia acestui raționament, trebuie precizat că actele mai sus enunțate fac parte din sfera atribuțiilor de serviciu ale unui ofițer de poliție judiciară, atribuții ce nu au încetat odată cu întocmirea referatului de propunere de neîncepere a urmăriri penale și trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, ci avea obligația de a încunoștința procurorul de caz în legătură cu orice schimbare în evoluția cercetărilor.

Inculpatul a negat constant săvârșirea acestor fapte și prin apărător ales și personal, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de luare de mită în una din următoarele infracțiuni:

1 favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 Cod penal, susținând că activitatea materială desfășurată se circumscrie acesteia, că în fișa postului nu este inserată obligația pe care o are fiecare polițist de a apăra proprietatea publică sau privată care este o obligație generică și că neluarea măsurilor de tragere la răspundere penală a autorului furtului se circumscrie sferei ajutorului dat unui infractor pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală și că textul de incriminare nu prevede ca acest ajutor să fie dat gratuit, deoarece în caz contrar s-ar comite infracțiunea de tăinuire;

2. înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1 Cod penal, pe motiv că dosarul nu mai era în instrumentarea sa, ci fusese trimis la parchet și că în Codul procedură penală nu este prevăzut nici un mijloc juridic prin care polițistul care s-a dezînvestit înaintând dosarul procurorului, să poată solicita acestuia restituirea dosarului pentru reluarea urmăririi penale, procurorul fiind singurul în măsură să decidă asupra acestui aspect;

3. trafic de influență prevăzută de art. 257 Cod penal, pe considerentul că în denunțul formulat de se arată că "polițistul mi-a pretins acești bani susținând că el are dosarul penal în lucru și nu depinde numai de el ca să mușamalizeze dosarul", ceea ce ar releva elementul material al infracțiunii respective, fiiind vorba de exercitarea unei pretinse influențe asupra altei persoane, dar și de faptul că inculpatul nu a explicat niciodată denunțătorului în ce anume acte ar consta ajutorul său;

4. primire de foloase necuvenite prevăzută de art. 256 alin. 1 Cod penal, pe motiv că dosarul nu se mai afla în instrumentarea sa la momentul pretinderii și primirii banilor, fiind înaintat cu propunerile corespunzătoare la parchet, existând opinii diametral opuse în ce privește întinderea obligațiilor profesionale în această etapă, context în care a susținut că obligațiile prevăzute în Legea de organizare și funcționare a Poliției Române nu sunt obligațiile sale profesionale, deoarece instituția în întregul ei are obligații distincte pe sectoare de activitate cu respectarea strictă a competențelor și că tocmai acesta este rolul fișei postului. De asemenea, s-a mai susținut că prin raportare la fișa postului nu se poate reține că ar fi încălcat vreo obligație profesională, astfel că suma de bani primită are relevanța unui folos necuvenit.

Instanța are a constata că nici una din aceste cereri nu este întemeiată, deoarece, așa cum s-a arătat anterior, chiar dacă în fișa postului nu este prevăzută expres modalitatea în care polițistul trebuie să procedeze în situații de acest gen, există regulamente care reglementează această situație, în sensul că polițistul are obligația de a aduce la cunoștința procurorului schimbările intervenite i are calitatea de a formula propunerile corespunzătoare, astfel că suma de 1.000 euro a fost pretinsă și primită prin intermediul martorului scopul de a nu efectua un act referitor la îndatoririle sale de serviciu, respectiv de a continua cercetările asupra fratelui denunțătorului, în vederea probării infracțiunii de furt. Mai este de precizat, că inculpatul ar fi trebuit să solicite dosarul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, având în vedere calitatea sa de organ de cercetare penală cu activitate controlată și supravegheată de procuror.

De asemenea, inculpatul avea obligația de a aduce la cunoștința procurorului că nu a existat împrejurarea pe care s-a bazat propunerea de neîncepere a urmăririi penale și pe cale de consecință, să solicite infirmarea soluției și reluarea urmăririi penale cu restituirea actelor organului de urmărire în vederea începerii urmăririi penale și prin urmare este vorba de una din atribuțiile sale de serviciu, în sensul cerut de art. 254 Cod penal, dar și de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000.

Așa fiind, nici nu se poate pune problema unei infracțiuni de favorizare a infractorului, trafic de influență sau primire de foloase necuvenite.

S-ar fi putut pune în discuție infracțiunea de înșelăciune dacă actul nu ar fi intrat în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu și dacă întra-adevăr, inculpatul nu mai putea face nimic odată cu trimiterea dosarului, dar, câtă vreme acesta avea obligația de a încunoștința procurorul, obligație pe care nu și-a respectat-o în scopul de nu fi tras la răspundere autorul infracțiunii de furt, rezultă că este vorba de o infracțiune de luare de mită, astfel că susținerile inculpatului reprezintă simple speculații în scopul unei încadrări juridice de natură să-i creeze o situație mai ușoară.

Inculpatul, prin apărător ales, a contestat prin concluziile scrise depuse la dosar, legalitatea probelor administrate în cauză, în sensul că materialul probator administrat nu este de natură a susține acuzațiile pe motiv că prezintă neconcordanțe și că art. 68 alin. 2 Cod procedură penală interzic preconstituirea de mijloace de probă sau determinarea unei persoane la săvârșirea de infracțiuni pentru a se putea strânge probe împotriva sa, în sensul că denunțătorul a fost chemat la DNA pentru a se crea un flagrant și a strânge probele împotriva sa.

Această susținere nu are nici o acoperire în actele dosarului, câtă vreme infracțiunea s-a consumat la momentul pretinderii sumei de 1.500 euro, adică anterior primirii sumei de 1.000 euro prin intermediul martorului. Astfel, nu se poate vorbi de preconstituire de probe, de creare a unui flagrant, a unei întâlniri întâmplătoare, iar principalele probe sunt reprezentate de declarațiile persoanelor implicate. au avut simplul rol de a întări convingerea că așa s-au derulat evenimentele și nu reprezintă singurele probe în acest sens.

Inculpatul s-a mai prevalat și de împrejurarea că interceptările au fost efectuate în faza actelor premergătoare și că urmărirea penală a început abia la data de 24.11.2008, dată la care a fost întocmit și procesul verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare și că toate actele - audieri de martori, interceptări și supravegheri operative au fost efectuate în faza actelor premergătoare, fiind încălcate dispozițiile art. 64, 65 și 91/1 și art. 6 Cod procedură penală. În acest sens, inculpatul a susținut că audierile martorilor trebuiau efectuate după începerea urmăriri penale.

Instanța va înlătura această apărare pe considerentul că potrivit art. 224 Cod procedură penală, în vederea strângerii datelor necesare organelor de urmărire penală pentru începerea urmăririi penale, pot efectua acte premergătoare și lucrătorii operativi din Ministerul d e Interne, iar procesul verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de probă.

Potrivit art. 91/1 Cod procedură penală pentru a se solicita autorizarea interceptărilor, nu este necesară începerea urmăririi penale, cum este în cazul autorizării percheziției, astfel că inculpatul nu se poate prevala de condiția începerii urmăririi penale, fiind suficient să existe date sau indicii temeinice privind pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni, în condițiile prevăzute de acest text legal, or, în speță, autorizările au fost legal obținute, iar interceptările legale.

De altfel, instanța s-a mai pronunțat asupra acestei pretinse încălcări a principiului legalității obținerii probelor, prin încheierea din data de 16 martie 2009.

Cum procesul verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare a fost legal întocmit, cu respectarea dispozițiilor legale, instanța constată că acesta este mijloc de probă și în speță nu se pune problema încălcării art. 64, 65, 91/1 și 6 Cod procedură penală.

De asemenea, inculpatului i s-au adus la cunoștință probele și mijloacele de probă existente, înainte de prezentarea materialului de urmărire penală, respectiv la momentul în care i s-au adus la cunoștință acuzațiile, astfel că au fost respectate dispozițiile legale în materie, iar acesta a fost în măsură să-și formuleze apărările înainte de prezentarea materialului de urmărire penală; acuzațiile i-au fost aduse la cunoștință la data de16.12.2008, iar materialul de urmărire penală i-a fost prezentat la data de 15.01.2009 și apoi la 10.01.2009, toate declarațiile au fost date cu acordul său, conform art. 70 Cod procedură penală și în prezența apărătorilor aleși.

Cu privire la relevanța declarațiilor martorului și ale denunțătorului, inculpatul a arătat că acestea conțin multiple neconcordanțe, invocând diverse aspecte ale acestora (fila 253 dosar instanță), iar cu privire la cupiura bancnotelor din care era formată suma de 1.000 euro, fie cu privire la poziția oscilantă a denunțătorului, instanța are a constata că aceste neconcordanțe nu vizează împrejurări relevante sub aspect penal, esențial fiind faptul că suma de 1.000 euro a fost predată de către denunțător martorului pentru a fi remisă inculpatului. Împrejurarea că martorul nu-și amintește exact cupiura bancnotelor nu este de natură a crea vreun dubiu cu privire la existența faptei.

Referitor la poziția oscilantă a denunțătorului, instanța constată că acestuia i s-a făcut milă de inculpat și pentru că i-a părut rău că l-a denunțat, chiar a încercat să-l avertizeze că este urmărit, astfel că nici acestea nu pot pune sub semnul îndoielii existența infracțiunii și vinovăția inculpatului.

Nu este de neglijat nici împrejurarea că denunțătorul nu avea cum să-și imagineze că suma ar fi reprezentat onorariu de avocat, câtă vreme aceasta a fost pretinsă de inculpat, iar acesta a rugat pe să ia acești bani de la pe motiv că el nu se poate întâlni cu acesta fiind de serviciu, fără a interesa la acest moment dacă inculpatul știa sau nu cu adevărat că nu are calitatea de avocat și mai mult, împrejurarea nu prezintă relevanță în ce privește existența faptelor, încadrarea juridică și vinovăția sa sub aspectul acestor infracțiuni.

de care face vorbire inculpatul în sprijinul apărării sale, că ar fi respins propunerile și insinuările denunțătorului a existat doar din momentul în care a cunoscut că este urmărit și nu anterior.

Inculpatul și remiterea sumei de bani de la martorul arătând că soția acestui martor a retractat în fața instanței depoziția dată în cursul urmăririi penale, în care a arătat că inculpatul s-a dus la locuința acestora și a solicitat sprijinul lui în remiterea acestei sume însă, nu a oferit instanței nici o explicație convingătoare cu privire la această retractare, astfel că instanța va înlătura retractarea ca nejustificată.

De altfel, martorul nu a formulat o asemenea retractare în fața instanței, arătând constant că a remis suma respectivă inculpatului.

În ce privește neimplicarea inculpatului în înțelegerea dintre denunțător și martorul, aceasta este mai mult decât discutabilă.

În primul rând, a existat o implicare în sensul în care cunoscând declarația anterioară a lui că și-ar fi găsit bijuteriile, inculpatul nu avea de ce să-l informeze pe denunțător că sunt probe împotriva fratelui său și că trebuie să acopere atât "partea civilă cât și partea penală" pentru care a solicitat 1.500 euro, a solicitat denunțătorului să-l caute pe "avocatul" căruia să-i dea banii și i-a oferit și numărul de telefon al acestuia. Prin urmare, neimplicarea sa în cadrul înțelegerii notariale dintre aceștia este lipsită de relevanță.

În acest context, inculpatul a arătat că și celelalte infracțiuni reținute în sarcina sa sunt îndoielnice și că martorul este o persoană cu deplină capacitate de exercițiu, iar implicarea a fost în sensul că dorea să obțină informații deoarece avea sarcină pe linie operativă de a folosi informatori însă, instanța constată că aceste afirmații sunt superflue, lipsite de orice relevanță, inculpatul neavând de ce să fie interesat de un eventual șantaj exercitat de către asupra denunțătorului, câtă vreme este o persoană onestă, își câștigă existența prim muncă și nu avea nici un motiv să-l șantajeze pe denunțător. Mai mult, acesta chiar a renunțat la acoperirea integrală a prejudiciului la sugestia inculpatului și a acceptat o sumă mai mică decât contravaloarea reală a bijuteriilor (a și depus chitanțe de cumpărare a acestor bijuterii, ce dovedesc și valoarea acestora, iar martorii care îl cunoșteau au arătat că este o persoană pasionată de bijuterii, ce face sacrificii pentru a și le cumpăra, inculpatul cunoscând aceste împrejurări pentru că el i-a solicitat acestuia să facă dovada că a avut acele bijuterii).

În considerarea și respectarea dreptului la apărare al inculpatului, instanța a administrat probele solicitate în apărare, inclusiv a unei expertize de stabilire a conținutului convorbirilor ambientale din data de 21 noiembrie 2007, căror veridicitate nu a fost contestată de acesta, ci doar pentru că datorită zgomotelor ambientale, unele fragmente din convorbire nu se înțeleg, precum și a identității persoanelor ( și ).

Cu privire la această probă, Institutul Național de Expertize Criminalistice a comunicat instanței că expertiza vocii (nu s-a solicitat de către inculpat) și vorbirii, metodele de identificare a vorbitorilor nu au acoperire științifică și sunt costisitoare, astfel că inculpatul a solicitat doar audierea CD-ului pus la dispoziție de institut prin procesarea digitală a semnalelor pentru filtrarea zgomotului de fond, atenuarea muzicii instrumentale și amplificarea semnalelor vocale, instanța a procedat la audierea acestuia și a constatat că acesta corespunde transcrierii aflate la dosar și că fragmentele ce nu pot fi înțelese au fost marcate ca atare în transcrieri.

În drept, fapta inculpatului care în calitate de ofițer de poliție judiciară desemnat să efectueze cercetări în dosarul nr. 6664/P/2007 având ca obiect săvârșirea de către AN a infracțiunii de furt în dauna părții vătămate, de a determina partea vătămată să dea o declarație necorespunzătoare adevărului, în sensul că și-a găsit bunurile reclamate ca fiind furate, în scopul de a dispune o soluție de neîncepere a urmăririi penale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la infracțiunea de fals în declarații prevăzută de art. 25 rap. la art. 292 alin. 1 Cod penal.

Fapta aceluiași inculpat care în exercitarea atribuțiilor de serviciu a consemnat în referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale înregistrat sub nr. 6664/P/2007 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului, în sensul că partea vătămată a infracțiunii de furt și-a găsit bijuteriile reclamate ca fiind sustrase, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. 1 Cod penal.

Fapta aceluiași inculpat, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, de a pretinde de la denunțătorul suma de 1.500 euro pentru a nu continua cercetările în cauza în care fratele denunțătorului era acuzat de furt, sumă din care ași primit 1.000 euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare d emită, prevăzută de art.254 alin. 1 Cod penal rap. la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000.

În procesul individualizării judiciare a tratamentului penal, instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, gradul de pericol social concret al faptelor, modalitatea de comitere a acestor, dar și persoana inculpatului, care a comis faptele în exercitarea atribuțiilor de serviciu, ceea ce relevă un pericol social sporit. Totuși, instanța va avea în vedere și că până la acest moment inculpatul a avut o bună conduită, în sensul că și-a desfășurat activitatea corespunzător și a fost apreciat pozitiv, este integrat social, are doi copii minori, împrejurări ce justifică aplicarea unor pedepse orientate spre limita minimă prevăzută de lege pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina sa.

În considerarea și valorificarea tuturor criteriilor menționate instanța apreciază că pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. 1 Cod penal rap. la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a -II-a, b, c Cod penal pe o perioadă de 3 ani după terminarea executării pedepsei principale este suficientă și de natură să conducă la reeducarea inculpatului și la realizarea scopului de prevenție generală pe care îl are sancțiunea penală.

La fel și pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prevăzută de art. 25 rap. la art. 292 alin. 1 Cod penal, inculpatul va fi condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare, iar pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. 1 Cod penal, la pedeapsa de 10 luni închisoare.

Instanța va proceda la aplicarea regulilor referitoare la concursul real de infracțiuni și în baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal va contopi pedepsele de mai sus și va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a -II-a, b, c Cod penal pe o perioadă de 3 ani după terminarea executării pedepsei principale.

Se va aplica inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a -II-a, b, c Cod penal, respectându-se deciziile pronunțate de Curtea Europeană a drepturilor omului în ce privește interzicerea unor drepturi.

Din pedeapsa aplicată se va deduce reținerea pe 24 de ore, în data de 16 decembrie 2009 precum și arestarea preventivă începând cu data de 29 decembrie 2008 la și în baza art. 350 și art. 160/b Cod procedură penală se va menține, în continuare, măsura arestării preventive față de inculpat.

În baza art. 255 alin. 1 Cod penal și art. 19 din Legea nr. 78/2000 se va dispune confiscarea specială de la inculpat a sumei de 1000 euro sau echivalentul în lei la data aplicării efective a măsurii, la paritatea BNR.

Se va menține măsura de siguranță a sechestrului asigurător aplicată prin ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Brașov din data de 12 ianuarie 2009 (fila 213 vol. I dos. ) până la concurența sumei de 1000 euro.

În temeiul art. 191 Cod procedură penală se va obliga inculpatul să plătească statului suma de 11.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând atât cheltuielile efectuate în cursul urmăririi penale, cât și cele din cursul cercetării judecătorești.

Pentru aceste motive

În numele legii

HOTĂRĂȘTE:

În baza art. 254 alin. 1 Cod penal rap. la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită,condamnă pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 27 noiembrie l967 în Focșani, domiciliat în B,- C, bloc 213 A,. A,. 18, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a -II-a, b, c Cod penal pe o perioadă de 3 ani după terminarea executării pedepsei principale.

În baza art. 25 rap. la art. 292 alin. 1 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 289 alin. 1 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 10 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal contopește pedepsele de mai sus și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare.

Cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a -II-a, b, c Cod penal.

Din pedeapsa aplicată deduce reținerea pe 24 de ore, în data de 16 decembrie 2008 precum și arestarea preventivă începând cu data de 29 decembrie 2008 la zi și, în baza art. 350 și art. 160/b Cod procedură penală menține, în continuare, măsura arestării preventive față de inculpat.

În baza art. 255 alin. 1 Cod penal și art. 19 din Legea nr. 78/2000 dispune confiscarea specială de la inculpatul a sumei de 1000 euro sau echivalentul în lei la data aplicării efective a măsurii, la paritatea BNR.

Menține măsura de siguranță a sechestrului asigurător aplicată prin ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Brașov din data de 12 ianuarie 2009 (fila 213 vol. I dos. ) până la concurența sumei de 1000 euro.

Obligă inculpatul să plătească statului suma de 11.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 octombrie 2009.

PREȘEDINTE: Simona Franguloiu

GREFIER,

Red. 5.11.2009

Dact.6.11.2009

3 ex.

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

Secția penală și pentru cauze cu minori

Dosar nr-

Copia minutei sentinței penale nr.89/

Ședința publică din 22 octombrie 2009

HOTĂRĂȘTE:

În baza art. 254 alin. 1 Cod penal rap. la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită,condamnă pe inculpatul (cu datele personale de la dosar) la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a -II-a, b, c Cod penal pe o perioadă de 3 ani după terminarea executării pedepsei principale.

În baza art. 289 alin. 1 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 10 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal contopește pedepsele de mai sus și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare.

Cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a -II-a, b, c Cod penal.

Din pedeapsa aplicată deduce reținerea pe 24 de ore, în data de 16 decembrie 2009 precum și arestarea preventivă începând cu data de 29 decembrie 2008 la și în baza art. 350 și art. 160/b Cod procedură penală menține, în continuare, măsura arestării preventive față de inculpat.

Obligă inculpatul să plătească statului suma de 11.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 octombrie 2009.

PREȘEDINTE: Simona Franguloiu

Ss indescifrabil

ROMANIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

Secția penală și pentru cauze cu minori

DOSAR NR-

INCHEIERE

Ședința Camerei de consiliu din data de 2 noiembrie 2009

PREȘEDINTE: Simona Franguloiu

GREFIER _ - -

Pe rol fiind înlăturarea,din oficiu, a erorii materiale strecurată în minuta sentinței penale nr. 89/S/22 octombrie 2009, pronunțată în dosarul cu numărul de mai sus.

La apelul nominal făcut în ședința Camerei de Consiliu se constată lipsa părților care nu au fost citate, apreciindu-se că prezenta acestora potrivit art 195 al 2 Cpp nu este necesară.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

CURTEA

Examinând, din oficiu, minuta sentinței penale nr. 89/S din data de 22 octombrie 2009, constată existența unei erori materiale, la aliniatul 6, legată de lipsa cuvântului "zi".

Văzând prevederile art 195 cod pr penală, urmează ca instanta să dispună îndreptarea erorii materiale, în sensul că în minuta sentinței se va menționa ".precum și arestarea preventivă începând cu data de 29 decembrie 2008 la zi" în loc de "precum și arestarea preventivă începând cu data de 29 decembrie 2008 la"

Pe cale de consecință,

DISPUNE

Indreptarea erorii materiale strecurată în minuta sentinței penale nr. 89/S din 22 octombrie 2009 a Curtii de APEL BRAȘOV în sensul că aliniatul 6 va avea următorul cuprins: ".precum și arestarea preventivă începând cu data de 29 decembrie 2008 la zi".

Despre îndreptarea efectuată se va face mențiune la sfârșitul minutei sentinței corectate.

Data în Camera de Consiliu si pronunțată în ședință publică azi 2 noiembrie 2009.

PRESEDINTE GREFIER

- - - -

ROMANIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

Secția penală și pentru cauze cu minori

DOSAR NR-

INCHEIERE

Ședința Camerei de consiliu din data de 2 noiembrie 2009

PREȘEDINTE: Simona Franguloiu

GREFIER _ - -

Pe rol fiind înlăturarea,din oficiu, a erorii materiale strecurată în minuta sentinței penale nr. 89/S/22 octombrie 2009, pronunțată în dosarul cu numărul de mai sus.

La apelul nominal făcut în ședința Camerei de Consiliu se constată lipsa părților care nu au fost citate, apreciindu-se că prezenta acestora potrivit art 195 al 2 Cpp nu este necesară.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

CURTEA

Asupra îndreptării erorii materiale de față:

Constatând că în minuta sentinței penale nr. 89/S din 22 octombrie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL BRAȘOV - Secția penală, la alineatul 6, s-a strecurat o eroare materială evidentă, în sensul că din eroare, s-a trecut: " din pedeapsa aplicată deduce reținerea pe 24 ore, în data de 16 decembrie 2009 precum și arestarea preventivă începând cu data de 29 decembrie 2008 la și în baza art. 350 și art. 160/b Cod procedură penală menține, în continuare, măsura arestării preventive față de inculpat, în loc de "din pedeapsa aplicată deduce reținerea pe 24 ore, în data de 16 decembrie 2008 precum și arestarea preventivă începând cu data de 29 decembrie 2008 la zi" și în baza art. 350 și art. 160/b Cod procedură penală, menține, în continuare, măsura arestării preventive față de inculpat.

În baza art. 195 Cod procedură penală,

DISPUNE

Îndreptarea erorii materiale strecurată în minuta sentinței penale nr. 89/S din 22 octombrie 2009 a Curtii de APEL BRAȘOV în sensul că aliniatul 6 va avea următorul cuprins: "Din pedeapsa aplicată deduce reținerea pe 24 ore, în data de 16 decembrie 2008 precum și arestarea preventivă începând cu data de 29 decembrie 2008 la zi" și în baza art. 350 și art. 160/b Cod procedură penală, menține, în continuare, măsura arestării preventive față de inculpat."

Prezenta încheiere face parte integrantă din minuta a cărei îndreptare de eroare s-a dispus.

Data în Camera de Consiliu si pronunțată în ședință publică azi 2 noiembrie 2009.

PRESEDINTE GREFIER

- - - -

DOSAR NR-

DISPUNE

Prezenta încheiere face parte integrantă din minuta a cărei îndreptare de eroare s-a dispus.

Data în Camera de Consiliu si pronunțată în ședință publică azi 2 noiembrie 2009.

PREȘEDINTE: Simona Franguloiu

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

Secția penală și pentru cauze cu minori

DOSAR NR-

Din 22.10.2009

CĂTRE,

PENITENCIARUL CODLEA

Vă facem cunoscut că prin sentința penală nr. 89/S din data de 22 octombrie 2009, pronunțată de această instanță în dosarul penal cu numărul de mai sus, în baza art. 350 și art. 160/b Cod procedură penală, s-a menținut, în continuare, măsura arestării preventive luată față de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 27 noiembrie 1967 în Focșani.

PREȘEDINTE: Simona Franguloiu

GREFIER,

ROMANIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

Secția penală și pentru cauze cu minori

DOSAR NR-

Din 10 noiembrie 2009

CĂTRE,

PENITENCIARUL CODLEA

Prin prezenta, vă trimitem alăturat copia sentinței penale nr. 89/S din 22 octombrie 2009 privind pe inculpatul, la care este anexată o copie a încheierii de îndreptare a erorii materiale, pentru luare la cunoștință.

GREFIER,

Președinte:Simona Franguloiu
Judecători:Simona Franguloiu, Cristina Dănescu

#Judecator Simona Franguloiu

Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Sentința 89/2009. Curtea de Apel Brasov

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Sentința 89/2009. Curtea de Apel Brasov