Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Decizia 903/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea 78/2000 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR. 903
Ședința publică de la 17 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Constantin Mereanu JUDECĂTOR 2: Gheorghe Vintilă
G - - JUDECĂTOR 3: Ștefan Făurar
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul - Serviciul Teritorial Craiova.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin Încheierea de amânare a pronunțării de la data de 11 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Ploiești și de părțile civile Agenția Domeniilor Statului și Bîrlad, împotriva deciziei penale nr. 46 din 06 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, privind pe intimatul - inculpat -.
Deliberând;
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 77 din 13 iulie 2007 pronunțată de Judecătoria Pogoanele - județul B în dosarul nr-, s-a respins excepția nelegalei sesizări a instanței, ca neîntemeiată.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul - fiul lui - și, născut la 06 iulie 1959 în comuna Cotnari, județ I, domiciliat în mun. Bîrlad, strada -. - nr. 15, județ V, fără antecedente penale - pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 lit. a din Lg. 78/2000, întrucât fapta nu întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
S-au respins, ca inadmisibile, acțiunile civile exercitate de părțile civile Bîrlad și
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 52/P/23.10.2006 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Iași, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului - pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 lit. a din Legea nr. 78/2000, inițial, cauza fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Bîrlad, ca instanță competentă din punct de vedere teritorial, conform prevederilor art. 30 Cod procedură penală.
Ulterior, ca efect al admiterii cererii de strămutare formulată de partea civilă Bîrlad, prin Încheierea nr. 214 de la 16 ianuarie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție, cauza a fost înaintată Judecătoriei Pogoanele.
În sarcina inculpatului, prin actul de sesizare a instanței că, s-a reținut că inculpatul -, fiind interesat de dezvoltarea de afaceri în domeniul exploatării terenurilor agricole de pe raza comunei, județul V și cunoscând - în calitate de director general al Bîrlad - despre reducerea capitalului social al firmei cu acțiunile persoanelor fizice, foști proprietari sau moștenitori ai acestora, respectiv despre faptul că bazinele piscicole din parcela 2607 și lucrările de amenajare din zonă fuseseră făcute în perioada în care funcționa fosta Bîrlad, sub conducerea fostului director, numitul (în prezent decedat), fără a fi înscrise în evidențele contabile ca investiții și fără a se fi solicitat autorizările legale și evidențierea lor cadastrală, așa încât, terenurile figurau cu categoria de folosință "arabil", în perioada 09 iunie - 10 octombrie 2000 achiziționat de la numiții, și, împreună cu soția sa - - acțiuni care exprimau valoric suprafața totală de 16,13 ha. teren, ca fiind titluri abstracte care dădeau dreptul la echivalent în teren, pentru ca apoi să solicite eliberarea titlurilor de proprietate direct pe numele inculpatului și al soției sale, deși nu avea vocație legală și, în plus, se afla într- situație de incompatibilitate legală referitor la dobândirea unor asemenea terenuri, incompatibilitate prevăzută de art. 25 alin. 1 din nr.OUG 198/1999 privind privatizarea societăților comerciale care dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea, în vigoare la acea dată; de art. 25 din Legea nr. 268/2001 care menține textul art. 25 alin. 1 din nr.OUG 198/1999 după respingerea acestei ordonanțe prin Legea nr. 566/2001 și de art. 26 din Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, precum și de norma generală înscrisă în art. 1308 cod civil, potrivit căreia, administratorii bunurilor statului nu pot cumpăra bunurile încredințate administrării lor, toate acestea în scopul obținerii unor foloase necuvenite, respectiv a unor amplasamente ce cuprindeau activele unor locații deosebit de avantajoase ale terenurilor.
Anterior comiterii faptei ce face obiectul judecății în prezenta cauză, inculpatul a efectuat importante achiziții de terenuri, mai ales pe raza comunei, județ V, ajungând să stăpânească în această localitate, în nume propriu, suprafața totală de 79,80 ha. terenuri achiziționate prin vânzare - cumpărare de la diferiți cetățeni, 11,5 ha. prin intermediul numitei ( soției sale), precum și Bîrlad, prin intermediul I reprezentantă în mod fictiv, ca asociat, tot de numita. În acest context, s-a apreciat că dobândirea de către inculpat a acțiunilor în baza cărora el și soția sa au fost împroprietăriți cu privire la parcele 2607, 2609 și 2613, caracterul unor acte de comerț.
Deși modalitatea în care inculpatul și soția sa au fost împroprietăriți nu este ilicită prin ea însăși, s-a creat totuși posibilitatea pentru inculpat de a fixa amplasamentul terenului în locul ce-i satisfăcea interesele economice, profitându-se de faptul că nu a existat o opoziție a membrilor Comisiei Locale, neexistând alte revendicări pe același amplasament.
În ceea ce privește bazinele piscicole, s-a reținut că acestea figurau în inventarierea efectuată la privatizarea Bîrlad, fiind înregistrate în contabilitate ca mijloace fixe în valoare de 200.000.000 lei vechi și că, potrivit facturilor fiscale nr. - și nr. - întocmite la datele de 14.06.1999 și respectiv 16.06.1999, Bîrlad a achiziționat cantitățile de 424 și 252 kilograme crap, care - conform susținerilor reprezentanților acestei societăți - erau destinate populării iazurilor.
Amplasamentul terenului pentru care inculpatul și soția sa au obținut titluri de proprietate, a fost stabilit astfel încât să beneficieze și de imediata vecinătate a municipiului Bîrlad, de ieșire la două drumuri de interes național, precum și de rețeaua electrică.
Referitor la folosul necuvenit, a cărui obținere constituie scopul infracțiunii, s-a reținut că acesta constă în dobândirea activelor cuprinse pe amplasamente și a locației deosebit de avantajoase a terenului, chiar dacă acestea au fost ulterior înstrăinate în așa fel încât să rămână în sfera de stăpânire a inculpatului.
Valoarea acestui folos s-a reținut că este în de 389.800.000 lei ROL, din care 189.800.000 lei ROL reprezintă valoarea de piață a terenului - așa cum a fost stabilită prin expertiza realizată de expertul tehnic judiciar - iar suma de 200.000.000 lei ROL reprezintă valoarea de inventar a bazinelor piscicole, ca mijloace fixe; la stabilirea acestei valori nu au fost luate în calcul eventualele destinații viitoare ale terenului, care să-i sporească valoarea printr- bună administrare.
Inculpatul a invocat în fața instanței de fond excepția nelegalei sesizări, excepție care a fost însă respinsă, reținându-se în acest sens că, potrivit dispozițiilor art. 264 alin. 1 Cod procedură penală, rechizitoriul constituie actul de sesizare a instanței de judecată, iar prevederile alin. 3 al aceluiași articol, modificate prin dispozițiile art. I pct. 17 din nr.OUG 60/2006 - active din data de 07 septembrie 2006 - au statuat că "rechizitoriul este verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de către prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, iar când urmărirea penală este făcută de acesta din urmă, verificarea se face de către procurorul ierarhic superior. Când urmărirea penală este efectuată de un procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, rechizitoriul este verificat de procurorul șef de secție, iar când urmărirea penală este efectuată de acesta, verificarea se face de către procurorul general al acestui parchet".
De asemenea, s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 264 alin. 4 Cod procedură penală, modificate prin art. I pct. 17 din nr.OUG 60/2006, dacă rechizitoriul nu a fost infirmat, procurorul ierarhic care a efectuat verificarea îl înaintează instanței competente împreună cu dosarul cauzei și cu un număr necesar de copii de pe rechizitoriu, pentru ca acestea să fie comunicate inculpaților aflați în stare de deținere.
Astfel, instanța de fond a reținut că, în cauza dedusă judecății, rechizitoriul a fost întocmit la data de 23.10.2006 de procurorul șef al Serviciului Teritorial Iași al Direcției Naționale Anticorupție și verificat, la aceeași dată, de procurorul șef al Secției de Combatere a Infracțiunilor Infracțiunilor de Corupție din cadrul aceleiași Direcții, adresa de înaintare către Judecătoria Bîrlad a actului de sesizare, împreună cu dosarul cauzei, purtând semnăturra procurorului care a întocmit acest act, fapt ce nu constituie deci o încălcare a prevederilor art. 264 alin. 4 Cod procedură penală.
În acest sens, s-a constatat că partea dispozitivă a rechizitoriului cuprinde și manifestarea de voință a procurorului care l-a întocmit în sensul trimiterii dosarului la instanța competentă, conform art. 264 Cod procedură penală, nu mai puțin evident fiind că atributul "verificat" a vizat rechizitoriul în întregul său, această propunere semnificând însușirea ei de către procurorul competent să dispună înaintarea dosarului.
Prin urmare, s-a reținut că mențiunea făcută pe rechizitoriu a atestat nu doar îndeplinirea procedurii de verificare și rezultatul acesteia, ci și voința procurorului ierarhic superior, în sensul trimiterii dosarului instanței competente, adresa de înaintare a dosarului către instanță nefiind producătoare de efecte juridice, ea neconstituind un act de sesizare a instanței, ci un act procedural de transmitere a rechizitoriului care a fost verificat și neinfirmat.
În concluzie, instanța de fond a reținut că, fiind vorba de nulități relative, chiar dacă încălcările dispozițiilor procedurale reclamate de inculpat ar fi reale, acestea s-au acoperit ca efect al manifestării de voință al celui din urmă cu privire la acceptarea efectelor actelor pretins viciate, exprimată la termenul din 29 iunie 2007 (art. 197 alin. 4 teza I Cod procedură penală).
Pe baza probatoriilor administrate, instanța de fond a constatat în fapt că, în anul 1984, inculpatul - a dobândit calitatea de salariat al Bîrlad, ocupând în același timp diferite funcții în cadrul acestei unități, respectiv, în perioada 29 ianuarie 1997 - 06 1999 ocupat funcția de director general al Direcției Generale Pentru Agricultură și Industrie Alimentară V, părtând totodată și calitatea de membru al Consiliului de Administrație al societății amintite anterior, iar din data de 06 1999 și până la data de 05 martie 200, revenit la societate, ocupând funcția de director general.
Bîrlad a fost înființată prin reorganizarea Întreprinderii Agricole de Stat Bîrlad în societate comercială pe acțiuni, în baza prevederilor Legii nr. 15/1990 și a avut, până la data privatizării sale - 17 aprilie 2001 - capital majoritar de stat, prin deținerea de către Fondul Proprietății de Stat a unui număr de 156.818 acțiuni din totalul de 224.473 acțiuni.
În temeiul prevederilor art. 36 din Legea Fondului Funciar nr. 18/1991 - în forma inițială - foștii proprietari și moștenitorii foștilor proprietari ai terenurilor preluate în proprietate de stat și aflate în exploatarea Bîrlad, au devenit acționari, numărul de acțiuni fiind stabilit în funcție de valoarea terenului deținut, determinată conform prevederilor.HG nr. 746/1991, printre cei cărora li s-a stabilit calitatea de acționar numărându-se și, și, dreptul la acțiuni ai acestora fiind stabilit - conform prevederilor art. 93 alin. 3 și 4 din Legea nr. 18/1991 - în forma inițială, prin decizii emise de Comisia Județeană V Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor, după cum urmează:
- decizia nr. 729/06.04.1992, a stabilit numitului dreptul la un număr de 1.115 acțiuni în valoare de 1.114.820 lei pentru suprafața de 5,0 ha. teren echivalent, aflat în administrarea Bîrlad;
- decizia nr. 730/06.04.1992, a stabilit numitei dreptul la un număr de 1.226 acțiuni în valoare de 1.226.302 lei pentru suprafața de 5,5 ha. teren echivalent, aflat în administrarea Bîrlad;
- decizia nr. 929/09.04.1992, a stabilit numitei dreptul la un număr de 223 acțiuni în valoare de 222.964 lei pentru suprafața de 1,0 ha. teren echivalent, aflat în administrarea Bîrlad;
- decizia nr. 4620/02.08.1993, a stabilit numitului dreptul la un număr de 363 acțiuni în valoare de 363.431 lei pentru suprafața de 1,63 ha. teren echivalent, aflat în administrarea Bîrlad;
- decizia nr. 4744/02.08.1993, a stabilit numitei dreptul la un număr de 669 acțiuni în valoare de 668.892 lei pentru suprafața de 3,0 ha. teren echivalent, aflat în administrarea Bîrlad
Toate cele cinci persoane mai sus menționate, au formulat în anul 1991 cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, în calitate de moștenitori ai foștilor proprietari deposedați, vechile amplasamente ale terenurilor solicitate situându-se pe raza comunei, respectiv pe teritoriul satelor și Crâng din comuna, județul
Prin Legea arendării cu nr. 16/1994, s-a prevăzut o procedură tranzitorie de reconstituire a dreptului de proprietate al persoanelor fizice al căror pământ se afla în proprietatea statului la data intrării în vigoare a Legii Fondului Funciar și care atunci, potrivit art. 36 in lege, au devenit acționari.
Astfel, potrivit art. 25 din Legea cu nr. 16/1994, persoanelor fizice cărora le-a fost stabilită calitatea de acționar în baza prevederilor art. 36 din Legea nr. 18/1991, puteau opta în termen de 1 an de la data intrării în vigoare a legii (termen ce a fost prelungit prin Legea nr. 58/1995 până la data de 01 octombrie 1995) pentru calitatea de locator, în condițiile legii, același text legal recunoscând dreptul locatorilor de a li se restitui în natură suprafețele de teren preluate în proprietate de stat, stabilindu-se ca, până la expirarea perioadei de arendare, Comisia Județeană să emită titlul de proprietate asupra terenului în echivalent arabil și să pună în posesie persoanele îndreptățite, în sole compacte situate în limita perimetrului actual, stabilite pe ferme și localități, iar după expirarea aceleiași perioade, foștii acționari își pot exploata terenurile în mod liber, în calitate de proprietari.
În aplicarea acestor prevederile legale, s-au încheiat: contractul de locație - arendă nr. 98/21.02.1996 între (moștenitorul numitei ) în calitate de locator și Bîrlad în calitate de locatară, privind darea în locație a suprafeței de 1,0 ha. teren agricol, pentru o perioadă de 5 ani începând cu data de 31.12.1995; contractul de locație - arendă nr. 154/21.02.1996 între - în calitate de locator și Bîrlad - în calitate de locatară, privind darea în locație a suprafeței de 1,63 ha. teren agricol, pentru o perioadă de 5 ani începând cu data de 31.12.1995; contractul de locație - arendă nr. 515/23.02.1996 între - în calitate de locator și Bîrlad - în calitate de locatară, privind darea în locație a suprafeței de 5,0 ha. teren agricol, pentru o perioadă de 5 ani începând cu data de 31.12.1995 și contractul de locație - arendă nr. 516/23.02.1996 între (moștenitorul numitei ) în calitate de locator și Bîrlad în calitate de locatară, privind darea în locație a suprafeței de 5,5 ha. teren agricol, pentru o perioadă de 5 ani începând cu data de 31.12.1995.
În vederea asigurării disponibilului de teren necesar reconstituirii dreptului de proprietate conform legilor Fondului Funciar, precum și în scopul pregătirii societății pentru privatizare conform prevederilor nr.OUG 198/1999, capitalul social al Bîrlad a fost diminuat în mod succesiv, prin hotărârile Adunării Generale a Acționarilor cu nr. 18/12.12.1995 și respectiv nr. 16/15.03.1997, iar conform raportului Comisiei de Cenzori întocmit la data de 30.04.1999, obiectul acestei diminuări de capital constituindu-l "echivalentul suprafeței totale de 2.126 ha. teren agricol proprietatea locatorilor".
Prin Hotărârea nr. 26 din 28 mai 1999, s-a decis diminuarea proporțională a capitalului social cu valoarea terenului agricol pentru care societatea nu deținea certificat de atestare a dreptului de proprietate, respectiv 8.106.654 lei ROL reprezentând 324.266 acțiuni, echivalentul a 3.440 ha. teren aparținând statului și a 786 ha. teren aparținând acționarilor persoane fizice.
Instanța de fond a reținut că inculpatul - a participat la ședința Consiliului de Administrație al Bîrlad din data de 18 mai 1999, fiind de acord cu diminuarea capitalului social cu acțiunile corespunzătoare echivalentului terenurilor ce urmau a fi puse la dispoziția Comisiilor Locale Pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar, în vederea restituirii către foștii proprietari sau moștenitorii acestora, semnând în acest sens procesul-verbal încheiat cu acea ocazie.
După această ultimă diminuare a capitalului social, acționariatul a dobândit următoarea structură: - 3.920.460 lei, cu 156.818 acțiuni; M - 1.683.561 lei, cu 67.343 acțiuni; - 3.300 lei, cu 132 acțiuni și - - 4.500 lei, cu 180 acțiuni, în proprietatea societății Bîrlad rămânând terenurile înscrise în certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr. 2079/02.04.1998 eliberat de Ministerul Agriculturii și Alimentației, însumând suprafața de 281.645 mp.
La data de 27 martie 2000, conform procesului-verbal aflat la fila 98, volumul I al dosarului de urmărire penală, o comisie formată din delegații A V - printre care și inculpatul, în calitate de director general al Bîrlad -, președintele Comisiei Locale a delimitat din terenurile aflate în exploatarea societății menționate anterior, parcele ce urmau a fi atribuite locatorilor din comuna, rezultând o suprafață totală de 739,66 ha, printre aceste parcele figurând și cea identificată cadastral prin numărul 2613, în suprafața de 9,8 ha.
Începând cu luna iunie 2000, inculpatul - a purtat negocieri în mod succesiv cu numiții, și, care intenționau să-și vândă acțiunile, respectiv echivalentul acestora în teren agricol, martorii care au luat parte la aceste negocieri luând legătura cu inculpatul și prezentându-i verbal intențiile de vânzare.
În condițiile mai sus expuse, inculpatul a hotărât să cumpere acțiunile echivalent teren oferite de, și, la încheierea contractelor de vânzare - cumpărare participând atât personal cât și prin mandatar (în persoana soției sale, numita, conform prevederilor art. 35 alin. 2 din Codul Familiei) și cumpărând acțiuni, echivalent în teren arabil, după cum urmează:la data de 09 iunie 2000, a cumpărat de la 363 de acțiuni, echivalentul a 16.300 mp. teren arabil, cu suma de 10.000.000 lei; la 20 septembrie 2000, inculpatul a cumpărat de la suma de 669 acțiuni, echivalentul a 30.000 mp. teren arabil, cu suma de 5.000.000 lei; la 04 octombrie 2000, inculpatul a cumpărat de la 223 acțiuni, echivalentul a 10.000 mp. teren, cu suma de 2.000.000 lei; la 10 octombrie 2000, inculpatul a cumpărat de la 2341 acțiuni, echivalentul a 105.000 mp. teren arabil, cu suma de 20.000.000 lei, toate cele patru convenții fiind constatate prin înscrisuri autentificate de notarul public din municipiul
Instanța de fond a reținut că și în situația în care s-ar aprecia că titlurile tranzacționate de inculpat nu ar mai fi valabile formal, ca urmare a diminuării capitalului social cu valoarea acțiunilor corespunzătoare, la momentul încheierii convențiilor, vânzătorii erau îndreptățiți la restituirea în natură a terenurilor pentru care lor sau autorilor lor li se stabilise calitatea de acționar, conform prevederilor art. 36 din Legea nr. 18/1991, în prima fază de aplicare a acestei legi.
Astfel, în ceea ce-i privește pe locatori, dreptul de restituire dobândit în condițiile prevăzute de art. 25 din Legea nr. 16/1994, a fost recunoscut și prin prevederile art. 14 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, activă de la data de 12 ianuarie 2000, potrivit cărora, persoanelor fizice care au încheiat contracte de locațiune în condițiile prevăzute la art. 25 din Legea arendării nr. 16/1994, cu modificările și completările ulterioare, li se restituie în natură suprafețele de teren agricol prevăzute în acele contracte, iar în ce privește persoanele cărora li s-a stabilit calitatea de acționar și care nu au optat pentru dobândirea calității de locator, dispozițiile art. 8 din același act normativ au statuat că li se restituie în natură suprafețele cu destinație agricolă sau piscicolă de aceeași calitate, pe baza documentelor care atestă fosta proprietate, în perimetrul societăților comerciale pe acțiuni cu profil agricol sau piscicol, atribuirea efectivă a terenurilor făcându-se în zona colinară pe vechile amplasamente, iar în zonele de câmpie pe vechile amplasamente, dacă nu sunt afectate exploatațiile agricole, proprietate publică și privată a statului, în unitatea lor.
De asemenea, s-a reținut că, până la finalizarea procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate, nici acționarilor și nici locatorilor legea nu le-a recunoscut un drept de proprietate sau vreun alt drept real asupra suprafeței de teren solicitate și avute în vedere la stabilirea dreptului la acțiuni, respectiv la încheierea contractului de arendare, ci doar un drept de creanță corelativ obligației de "a face" stabilite în sarcina comisiilor pentru aplicarea legii fondului funciar, respectiv de a îndeplini în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege, formalitățile necesare stabilirii dreptului de proprietate.
În cauză, numiții, și au hotărât să vândă suprafețele de teren la care erau îndreptățiți înainte ca procedura de reconstituire a dreptului de proprietate să fi parcurs etapele prevăzute de lege și să se fi finalizat prin eliberarea titlului de proprietate, deși legalmente - astfel cum s-a menționat mai sus - nu erau decât titularii unui drept de creanță în legătură cu aceste suprafețe. În lipsa unui titlu, cele patru persoane menționate s-au legitimat ca titulari ai dreptului la restituirea în natură a suprafețelor de teren echivalente, recunoscut de lege atât acționarilor, cât și foștilor acționari care optaseră pentru dobândirea calității de locator, folosindu-se de deciziile prin care li se stabilise dreptul la acțiuni, emise de Comisia Județeană
La data de 20.10.2000, la scurt timp după încheierea ultimei dintre convențiile de mai sus, conform procesului-verbal aflat la filele 99 - 101 în dosarul de urmărire penală - vol. I, o comisie formată din delegații V, inculpatul -, și, a procedat la o nouă delimitare a amplasamentelor suprafețelor de teren ce urmau a fi atribuite locatorilor și acționarilor, din terenurile aflate în exploatarea Bîrlad, pe teritoriul comunei, suplimentând suprafața totală stabilită în urma delimitării efectuate la data de 27 martie 2000, în sensul că a rezultat o suprafață totală de 1.101,79 ha. în procesul-verbal fiind menționate și parcelele 2607, 2609 și 2615.
Această suplimentare a fost motivată de semnatarii procesului - verbal prin faptul că, de la data de 27.03.2000 au mai intervenit și alte cereri de reconstituire a dreptului de proprietate și, în plus, s-a modificat componența Comisiei Locale, în sensul că a fost ales un alt primar, iar după delimitarea suprafețelor de teren, Comisia Locală a trecut la îndeplinirea formalităților premergătoare eliberării titlurilor de proprietate.
În acest scop, au fost convocate printr-un anunț difuzat prin intermediul unui post de radio local, la sediul Primăriei, persoanele care aveau calitatea de locatori și acționari la Bîrlad, iar în urma discuțiilor purtate și analizării actelor primare de proprietate, reprezentanții Comisiei Locale identificau cu aproximație locul situării vechilor amplasamente ale terenurilor solicitate, în cazurile în care datele furnizate de solicitanți și de înscrisurile prezentate erau suficiente pentru o asemenea identificare, iar vechile amplasamente sau aflau în perimetrul delimitat.
În celelalte cazuri, reprezentanții Comisiei Locale au stabilit amplasamentele suprafețelor solicitate pe baza opțiunilor exprimate de persoanele îndreptățite și, în lipsa unor asemenea opțiuni, în mod aleatoriu, în toate cazurile urmărindu-se ca suprafețele atribuite să aibă o configurație cât mai compactă, în vederea asigurării unei exploatări eficiente a acestora în viitor.
După efectuarea acestor operațiuni descrise mai sus, suprafețele au fost înscrise în pretitluri, pe baza cărora s-au întocmit și emis actele finale de reconstituire a dreptului de proprietate, context în care, inculpatul a prezentat comisiei solicitarea de eliberare a titlurilor de proprietate pentru suprafețele de teren corespunzătoare acțiunilor achiziționate pe numele său și al soției sale, înțelegând să pretindă, în această modalitate, vocația sa și a soției sale la stabilirea dreptului de proprietate funciară, în baza contractelor încheiate cu foștii proprietari sau cu moștenitorii acestora.
Pentru identificarea și stabilirea amplasamentelor terenurilor, inculpatul a discutat cu martorul - membru al Comisiei Locale, delegat din partea Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară - și, întrucât vechiul amplasament al terenurilor nu se situa pe raza comunei, a avut posibilitatea să aleagă amplasamentele, exprimându-și dorința ca locația suprafețelor să fie stabilită în zona în care se găseau parcelele numerotate 2607, 2609, 2613 și 2615.
Pe baza acestei opțiuni și pentru că suprafețele de teren amplasate în zona indicată de inculpat nu fuseseră solicitate de alte persoane, martorul a stabilit amplasamentele parcelelor însumând suprafața totală de 16,13 ha. teren în cadrul Fermei nr. 4 Bîrlad, respectiv în tarlalele 148 (parcela 1) și 149 (parcelele 1,2,3, 4 și 5).
Amplasamentele stabilite prin procesele-verbale de delimitare prin numerele 2607, 2609, 2613 și 2615 au fost înscrise în pretitlurile de proprietate întocmite pe numele inculpatului - și al soției acestuia și au fost trimise spre validare Comisiei Județene V pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor, care a emis la data de 12.01.2001 titlurile de proprietate nr. 1513/48914 pentru suprafața de 3 ha. nr. 1514/48914 pentru suprafața de 10,5 ha. și nr. 1516/48914 pentru suprafața de 1 ha. pe numele inculpatului, precum și titlul de proprietate nr. 1515/48914 pentru suprafața de 1,63 ha. pe numele.
Astfel, instanța de fond a reținut că întreaga suprafață de 16,13 ha. este evidențiată în titlurile de proprietate ca având categoria de folosință "arabil", titlurile fiind ridicate de soții la data de 16.02.2001 însă, deși au intrat în stăpânirea de drept a terenului, inculpatul nu l-a stăpânit în fapt și nu-l stăpânește nici în prezent, continuând a fi exploatat de Bîrlad care consideră că aparține și care l-a predat în concesiune, această din urmă parte civilă comunicând date contradictorii, în sensul că nu a putut preciza cu certitudine dacă parcelele în discuție s-au aflat în patrimoniul său, însă prin adresele nr. 95618/24.10.2005 și nr. 95623/14.11.2005 înștiințându-l pe inculpat de faptul că suprafața totală de 16,13 ha. teren înscrisă în titlurile de proprietate se află în patrimoniul și este exploatată de Bîrlad, în baza contractului de concesiune nr. 2/2001. Date în același sens, au fost comunicate de și organului de urmărire penală, precum și instanței de judecată.
S-a mai reținut de instanța de fond că, potrivit dispozițiilor art. 7 din nr.OUG 198/1999 (active la data încheierii procesului-verbal din 20.10.2000), în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a ordonanței, Agenția Domeniilor Statului va inventaria terenul agricol și terenul aflat permanent sub de apă aflate în exploatarea societăților comerciale, societăților agricole care dețin în exploatare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub de apă, constituite în conformitate cu prevederile Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale.
În cadrul analizării procedurii de inventariere, de întocmire a documentației, de predare-primire a terenurilor agricole, instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 3 din ordonanța de urgență, persoanele fizice, acționarii sau locatorii vor fi puși în posesie efectivă și li se vor elibera titlurile de proprietate în conformitate cu prevederile Legii Fondului Funciar nr. 18/1991, republicată.
Procesul-verbal de delimitare împreună cu hotărârea Consiliului Local, trebuiau supuse validării Comisiei Județene - care era obligată să se pronunțe în termen de 30 de zile de la primirea acestuia -, iar hotărârea Comisiei Județene și respectiv procesul-verbal de delimitare și planul de situație, trebuiau transmise societăților comerciale, precum și comisiilor locale, pentru a fi luate în considerare la întocmirea documentației necesare la stabilirea amplasamentelor potrivit legii, la punerea în posesie a titularilor, precum și la eliberarea titlurilor de proprietate, ori, în speță, instanța de fond a constatat că delimitarea terenurilor și apoi predarea acestora către Comisia Locală s-a realizat cu încălcarea condițiilor procedurale rezultate din dispozițiile legale mai sus redate. Cum însă procesul-verbal mai sus menționat cuprinde, pe lângă parcelele de teren ulterior atribuite inculpatului și alte parcele însumând peste 1.000 ha. existența unei legături directe - între modalitatea în care s-a procedat, în concret, la predarea terenurilor către Comisia Locală și fapta pentru care inculpatul a fost dedus judecății - este discutabilă, Agenția Domeniilor Statului necontestând că parcele cuprinse în procesul-verbal întocmit la 20.10.2000 nu erau dintre cele supuse retrocedării, ci a invocat un viciu de formă, respectiv neîntocmirea unor protocoale de predare-primire, iar susținerile Bîrlad referitoare la diferența dintre suprafața de teren ce a făcut obiectul contractelor de concesiune nr. 0192 și nr. 2 o constituie tocmai cele 16 ha. de teren cu privire la care inculpatul și soția sa au obținut titlurile de proprietate, nu a putut fi reținută de prima instanță, de vreme ce primul contract precizează global suprafața de 3.253 ha. teren agricol, iar următorul contract suprafața de 3.237 ha. teren agricol evidențiat pe categorii de folosință.
Astfel, avându-se în vedere faptul că parcelele dobândite de inculpat au - conform evidențelor oficiale - categoria de folosință "arabil", precum și datele înscrise în protocolul nr. 10193/2000, instanța de fond a constatat că există diferențe mai mari între cele două contracte la categoria teren arabil, decât suprafața de 16 ha.
De asemenea, s-a mai constatat că, după privatizarea Bîrlad și cumpărarea pachetului de acțiuni de Asociația Agricolă, noul proprietar a sesizat achiziționarea de către inculpat a terenurilor în cauză și a demarat o serie de litigii civile pentru anularea contractelor de vânzare-cumpărare și, totodată, Prefectura Vas olicitat desființarea titlurilor de proprietate, condiții în care inculpatul - a vândut suprafața de 115.000 mp. martorului, iar soția sa, a vândut aceleiași persoane suprafața de 16.300 mp. ambele contracte de vânzare-cumpărare fiind autentificate la Biroul Notarului Public.
La data de 09 aprilie 2004, a vândut la rândul său suprafața de 115.000 mp. din terenul cumpărat de la inculpat, numitei, contractul fiind de asemenea, autentificat sub nr. 1320 la același birou notarial.
În drept, instanța de fond a constatat în esență că elementul material al laturii obiective al infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, este numai o acțiune care poate fi realizată alternativ, prin efectuarea de operațiuni financiare ca acte de comerț sau prin încheierea de tranzacții financiare, în Legea nr. 78/2000 nefiind definită noțiunea de "operațiuni financiare" și nici cea de "tranzacții financiare", iar stabilirea calității de acționar în condițiile art. 36 din Legea nr. 18/1991 în forma inițială, a reprezentat o formă "sui generis" de reconstituire a dreptului de proprietate.
Astfel, s-a reținut că, pentru ca efectuarea de operațiuni financiare să constituie elementul material al laturii obiective a infracțiunii, legea impune realizarea a două condiții, (respectiv aceste operațiuni financiare să fie efectuate ca acte de comerț și să fie incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește subiectul activ al infracțiunii - inculpatul), care nu sunt îndeplinite în cauză, așa cum s-a dezvoltat anterior, pe baza materialului probatoriu administrat.
În cauză, prima instanță a reținut că elementele obiective relevate de ansamblul probator administrat nu au făcut posibilă deducerea unei singure concluzii potrivit căreia scopul dobândirii foloaselor necuvenite menționate în rechizitoriu exista la momentul încheierii tranzacțiilor, nerezultând că anterior încheierii acestor tranzacții, inculpatul ar fi perceput și prelucrat informații de natură a face posibilă anticiparea cursului evenimentelor în sensul mai sus arătat, respectiv că ar fi realizat pe baza acestor informații acte de natură a crea condițiile realizării posibilităților necesar a fi prefigurate.
S-a concluzionat de instanța de fond că, pentru a ne afla în prezența elementului subiectiv al infracțiunii prevăzută de art. 12 lit. a din Legea nr. 78/2000, scopul obținerii foloaselor necuvenite trebuia să preceadă și să însoțească atât luarea hotărârii infracționale, cât și realizarea acțiunii ce constituie elementul material al laturii obiective, respectiv încheierea tranzacțiilor, ori, în speță, scopul dobânditorului de acțiuni limitat la obținerea dreptului de proprietate asupra suprafețelor de teren echivalente acțiunilor cumpărate pe amplasamentele stabilite de comisie, dintre cele cuvenite vânzătorilor acțiunilor, excede sferei și felului scopului socialmente periculos prevăzut de textul incriminator, un asemenea scop neprivind obținerea unor foloase necuvenite, căci dreptul de proprietate a cărei dobândire este urmărită, nu a fost obținut în detrimentul persoanelor îndreptățite la reconstituirea lui, ci cu acordul acestora din urmă, în schimbul unui preț.
De asemenea, instanța de fond a constatat că probele susținute în acuzare au avut un caracter cert, lăsând o nesiguranță cu privire la vinovăția inculpatului și, drept consecință, s-a aplicat acestuia din urmă principiul "in dubio pro reo" - "orice îndoială este în favoarea inculpatului" ce constituie un complement al prezumției de nevinovăție instituită prin dispozițiile art. 52și art. 66 Cod procedură penală, un principiu instituțional care reflectă modul în care marele principiu al aflării adevărului consacrat în art. 3 Cod procedură penală, se regăsește în materia probațiunii.
În final, instanța de fond a apreciat că fapta imputată inculpatului nu întrunește nici sub aspectul laturii obiective și nici din punct de vedere subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 12 lit. a din Legea nr. 78/2000 și a dispus astfel achitarea inculpatului -.
Referitor la latura civilă a cauzei, prima instanță a constatat în esență că este întemeiată excepția invocată de inculpatul privind inadmisibilitatea anulării actelor de proprietate, dispozițiile codului d e procedură civilă constituind procedura de drept comun în materie civilă, ori de câte ori în codul d e procedură penală se uzitează sintagma "potrivit legii civile", așa cum este cazul și art. 14 alin. 3 Cod procedură penală. Ori, în procesul penal s-a concluzionat că nu pot figura decât cele patru părți expres și limitativ indicate în prevederile art. 23, 24 Cod procedură penală și, în speță, cu excepția inculpatului -, nici una din părțile care au întocmit actele a căror desființare se solicită, nu fac parte din procesul penal, lărgirea cadrului procesual din oficiu, în condițiile art. 76 alin. 2 Cod procedură penală sau la cererea vreuneia dintre părțile civile nefiind legalmente posibilă, întrucât nici una dintre persoanele menționate nu a suferit vreo vătămare morală sau materială prin fapta inculpatului și nici nu era ținut să răspundă potrivit legii civile pentru pagubele provocate prin această faptă.
De asemenea, respingerea ca inadmisibile a acțiunilor civile formulate de părțile civile, a fost argumentată de instanța de fond și prin situația că infracțiunea prevăzută de art. 12 lit. a din Legea nr. 78/2000 este o infracțiune de pericol și, în consecință, numai în mod excepțional poate deveni suport pentru constituirea de parte civilă, oferind numai posibilitatea despăgubirii pe cale civilă separată pentru celelalte eventuale fapte păgubitoare fără caracter penal, care însă au avut legătură cu fapta incriminată.
Apelurile declarate împotriva acestei sentințe de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, Agenția Domeniilor Statului și Bîrlad, care au criticat-o în esență pentru greșita achitare a inculpatului, au fost respinse, cu opinie majoritară, ca nefondate, prin decizia penală nr. 46 din 06 martie 2008 Tribunalului Buzău - Secția Penală.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs, în termen legal, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, Agenția Domeniilor Statului și P SA. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, după cum urmează:
* Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Ploiești, în motivele de recurs formulate, a susținut în esență că soluțiile pronunțate atât de instanța de fond, cât și de instanța de apel, s-au bazat pe o interpretare greșită a probatoriului administrat, a situației de fapt și de drept dedusă judecății, iar în motivarea acestor soluții, premisele esențiale ale comiterii faptei dedusă judecății nu au fost luate în considerare, în timp ce apărările inculpatului au fost interpretate ca fiind pertinente, cu foarte mare ușurință. Astfel, nu s-au luat în considerare împrejurările în care inculpatul a săvârșit infracțiunea, care au determinat în primul rând caracterul necuvenit al folosului dobândit de acesta, iar în al doilea rând și caracterul determinant al intenției sale, deoarece, pe tot parcursul evenimentelor descrise în actul de sesizare a instanței, inculpatul s-a situat - din punct de vedere al calității sale - în sfera factorilor decizionali la cel mai înalt nivel cu privire la patrimoniul Bîrlad, iar în perioada anului 2000 când cele trei parcele în discuție au fost atribuite Comisiei Locale de Fond Funciar, era singurul care, în calitate de director al societății comerciale mai sus amintite, decidea cu privire la terenurile acestei societăți atribuite comisiei, deoarece a fost ocolită, amplasamentul terenului ce i-a fost atribuit fiind ales pentru satisfacerea intereselor sale, fiind singurul dintre petenții de la Legea nr. 18/1991 care deținea informațiile privind natura juridică a terenului dobândit și valoarea lui economică.
Prin analiza de către instanțele de fond și de apel a intenției inculpatului numai în raport de momentul dobândirii de către acesta a acțiunilor echivalând teren, s-a ajuns la segmentarea procesului cognitiv și volitiv firesc, cu anularea momentelor anterioare și ulterioare și s-a abordat latura subiectivă din perspectiva unei persoane oarecare și nu din cea a calității inculpatului, iar susținerea că orice persoană ar fi putut obține amplasamentul avantajos atribuit inculpatului ar fi avut valoare în situație în care acesta ar fi respectat incompatibilitatea ce i-a fost atribuită prin lege și, în același timp, nici o altă persoană în afara inculpatului nu ar fi solicitat o locație pe care ar cunoaște că există investiții ale unei societăți comerciale decât dacă ar cunoaște situația lor juridică.
Nici motivarea instanței de fond - susținută și de instanța de apel - conform căreia împroprietărirea inculpatului nu s-a făcut în detrimentul altor persoane cu vocație la restabilirea dreptului de proprietate, nu este corectă din moment ce dreptul de proprietate aparținea deja Bîrlad, faptele deduse judecății prin actul de sesizare a instanței fiind cel puțin fapte de comerț subiective, inculpatul având calitatea de comerciant, iar dobândirea de către acesta a terenului în cauză s-a făcut prin subrogarea în drepturile celor patru acționari, aceste acte fiind aparent civile.
Este greșită și concluzia instanțelor de fond și apel potrivit căreia inculpatului nu-i sunt opozabile incompatibilitățile prevăzute de OUG88/1997, OUG198/1999 și art. 1038 cod civil, deoarece nu s-a avut în vedere împrejurarea că inculpatul, în realizarea scopului urmărit, a transferat ilicit terenul vizat din patrimoniul Bîrlad pentru a-l pune la dispoziția Comisiei de Fond Funciar tocmai pentru a evita starea de incompatibilitate și a dobândi dreptul de proprietate nu ca efect al vânzării - cumpărării, ci al reconstituirii în baza legilor Fondului Funciar.
În final, Parchetul a susținut că sentința pronunțată de instanța de fond, precum și decizia instanței de apel sunt nelegale și netemeinice, fapta inculpatului întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 12 lit. a din Legea nr. 78/2000, indicându-se ca precedent de practică juridică sentința penală nr. 1770/11.04.2006 (decizia nr. 166/05.04.2007 a Tribunalului Iași ) prin care inculpații din această cauză au fost condamnați. S-a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și condamnarea inculpatului - pentru fapta dedusă judecății, iar pe latură civilă, în temeiul art. 14 alin. 3 lit. a Cod procedură penală, a solicitat anularea înscrisurilor încheiate ilegal pentru restabilirea situației anterioare.
* În motivarea recursului formulat de Bîrlad, s-a susținut în esență că instanța de fond și instanța de apel au făcut o analiză eronată și astfel au reținut astfel o stare de fapt greșită, înlăturându-se fără nici o susținere legală constatările întemeiate ale rechizitoriului, în sensul că, la data încheierii celor patru convenții prin înscrisuri autentificate, titlurile tranzacționate nu mai erau valabile. Astfel, s-a arătat că motivarea instanței de fond este contradictorie cu privire la acest aspect, întrucât a conchis că "în cauză, delimitarea terenurilor și predarea acestora către Comisia Locală s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor procedurale", însă a reținut în mod incoerent că "implicația inculpatului în această situație este discutabilă" când, în realitate, aceasta era evidentă. S-a precizat că întreaga schemă folosită dolosiv de inculpat, denotă fictivitatea vânzărilor și modul ilicit prin care a acționat acesta în detrimentul societății comerciale C Bîrlad A, intenția acestuia de fraudare a legii și de acoperire a modului ilegal în care a dobândit suprafața de teren în discuție, reieșind din adresa nr. 4706/10.12.2002 emisă de Primăria comunei, probă asupra căreia însă nici instanța de fond și nici instanța de apel nu s-au pronunțat, lucru ce a determinat netemeinicia hotărârilor.
Astfel, partea civilă a susținut în recurs că instanța de fond, cât și cea de apel, nu au analizat corect situația de fapt și, în loc să identifice modul de obținere a proprietăților suprafețelor de teren de către inculpat, a distras atenția de la rezoluția infracțională prin folosirea unor elemente care nu au esență și nici suport juridic.
Totodată, s-a susținut că s-a făcut o analiză greșită și parțială a probatoriului administrat în cursul urmăririi penale și în fața instanței, pe parcursul cercetării judecătorești, existând probe ce nu au fost analizate, ceea ce a dus la concluzia că nu ar exista "dovezi credibile", aceste erori de fapt și de drept necesitând să fie înlăturate de instanța de recurs cu ocazia judecării acestei căi de atac. În acest sens, s-a arătat că instanțele au omis să se pronunțe cu privire la depozițiile martorilor audiați - care au încercat în mod evident să acopere modalitatea frauduloasă prin care inculpatul a obținut titlurile de proprietate pentru suprafețele de teren în litigiu - ce sunt în contradicție evidentă cu declarațiile inculpatului, depozițiile martorilor, și, precum și cu convorbirile telefonice din data de 28.07.2005 și nu s-au luat în considerare probele administrate de Bîrlad - respectiv proba cu înscrisuri și martorul - care ar fi înlăturat pe deplin încercările inculpatului de a susține că nu există pe suprafețele de teren achiziționate de el iazuri populate cu și lucrări de îndiguire.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a susținut că instanța de fond a adoptat o soluție greșită prin respingerea ca inadmisibile a acțiunii civile formulate în procesul penal, solicitându-se admiterea recursului și sub acest aspect și, în rejudecare de către instanța de control judiciar, să se dispună desființarea - ca fiind ilegale - a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate la notar și repararea pagubei prin restabilirea situației anterioare comiterii infracțiunii de către inculpat, conform art. 13 alin. 3 lit. a Cod procedură penală, avându-se în vedere în acest sens și poziția S care, prin adresele depuse la dosar a comunicat faptul că suprafața de 16,13 ha. ce face obiectul cauzei, se află în patrimoniul și este exploatată de Bîrlad în baza contractului de concesiune nr. 2/2001.
De asemenea, Bîrlas a mai susținut în motivele de recurs formulate că instanțele de fond și de apel au săvârșit o gravă eroare de drept în legătură cu excepția lipsei de coparticipare procesuală pasivă a vânzătorilor din contractele de vânzare-cumpărare acțiuni, încălcând astfel dispozițiile imperative prevăzute de art. 23 și art. 24 Cod procedură penală.
În legătură cu latura penală a cauzei, partea civilă a solicitat în motivarea recursului reanalizarea de către instanța de recurs a elementelor de fapt deduse judecății, cu consecința constatării că sunt întrunite în speță elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 12 lit. a din Legea nr. 78/2000, întrucât textul de lege nu cere ca subiectul activ al acestei fapte să fie o persoană cu calitatea de comerciant, ci este necesar ca aceasta să efectueze anumite operațiuni financiare ce pot avea incidental caracterul unor acte de comerț. Ori, vânzarea-cumpărarea acțiunilor de către inculpat, prin modul de operare și prin determinarea scopului urmărit, sunt și trebuie să fie analizate de instanța de recurs ca acte de comerț, element constitutiv ce nu a fost analizat în mod temeinic de instanțele de fond și apel atunci când au reținut că actele de vânzare-cumpărare acțiuni nu au caracterul unor acte de comerț, ci sunt acte civile, omițând să releve însă dispozițiile art. 948 cod civil referitoare la condițiile de validitate ale actului civil și în mod special la cerința imperativă ca actul civil să se afle în circuitul civil.
Instanțele de fond și apel au făcut, de asemenea, o analiză sumară a dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 18/1991 ce reglementează calitatea de acționar, persoană fizică la societățile comerciale cu profil agricol, iar soluția pronunțată în fond este una contradictorie nu numai în definirea noțiunilor juridice cu privire la situația de fapt dedusă judecății, ci și în ceea ce privește motivarea de la fila 25 alin. 3 și 4 din hotărâre.
În legătură cu faptul că infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. 1 lit. a din Legea nr. 78/2000 este o infracțiune de pericol, aceasta situație nu poate exclude în mod automat existența unui prejudiciu material sau moral în urma comiterii infracțiunii.
Se susține astfel de către recurenta " B" că principiile echității impun ca acțiunea civilă să fie soluționată în cadrul procesului penal, în măsura în care există constituire de parte civilă, neexistând nici o rațiune cât de cât justificată de a considera admisibilă acțiunea civilă pentru asemenea situație și de a îndruma persoana vătămată să solicite despăgubiri pe calea unei acțiuni adresată instanței civile.
În realitate, prezintă importanță - într-o asemenea împrejurare - dacă prejudicierea părții civile este consecința acțiunii inculpatului și nu faptul că infracțiunea dedusă judecății are ca obiect un drept nepatrimonial ( -decizia nr. 1036/1999, Dreptul nr. 7/2000 pagina 161), o faptă penală, ca entitate materială unică, putând produce atât consecințe nepatrimoniale cât și patrimoniale indiferent că este o infracțiune de pericol ori de rezultat.
S-a susținut că " B" este parte vătămată în cauza de față, întrucât i-a fost diminuat patrimoniul ca urmare activităților ilicite ale inculpatului, care a fost membru al Consiliului de Administrație și Director al A V, contractele de vânzare -cumpărare acțiuni încheiate de acesta și soția sa reprezentând mijloacele prin care aceștia au urmărit realizarea unor scopuri ilicite, contrare ordinii publice si bunurilor moravuri.
În concluziile motivelor de recurs formulate de " B" sub aspectul laturii penale, s-a solicitat să se constate de instanța de recurs că, în speță, sunt îndeplinite elementele constitutive ale laturii obiective și subiective ale infracțiunii prevăzută de art. 12 lit. a, din legea nr. 87 / 2000, cu consecința condamnării inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea, iar pe latură civilă, să se dispună restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, în baza art. 13 alin. 3 lit. cod procedură penală.
* În motivarea recursului său, partea civilă Agenția Domeniilor Statului a susținut că nici instanța de fond și nici instanța de apel nu au reținut că atribuirea terenurilor către inculpatul - s-a făcut cu o încălcare a prevederilor legale care reglementează procedura specială din domeniul fondului funciar, obținând dreptul de proprietate asupra unor număr de acțiuni în urma încheierii unui contract de vânzare -cumpărare acțiuni care însă nu-i conferă și calitatea solicitată de lege pentru reconstituirea dreptului de proprietate, deoarece legea stabilește dreptul de a depune cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate numai pentru titularii acestui drept sau pentru moștenitorii acestuia, nu însă și pentru alte persoane, respectiv succesorii cu titlu particular ai titularului dreptului, care nu beneficiază de dispozițiile art. 8 din Legea 1/2000. Daca legea ar fi înțeles că sunt persoane îndreptățite și acestea din urmă, categoric le-ar fi prevăzut expres alături de celelalte categorii de persoane îndreptățite, care au fost reglementate de lege. În acest sens, s-a arătat că inculpatul nu deține documente din care să rezulte că el, autorul său legal sau testamentar, au avut teren pe amplasamentul care i-a fost retrocedat.
O alta critică adusă de recurenta s-a referit la procedura de reconstituire a titlurilor de proprietate în favoarea inculpatului. În acest sens s-a precizat că, în conformitate cu art. 9 alin. 1 si 2 din HG626/2001 si nr.HG 890/2005, terenurile care urmează a fi retrocedate în baza Legii 18/1991 și respectiv Legea nr. 1/2000, se transmit de către Comisiilor locale, pe baza de protocol, la cererea comisiilor județene, ori, în cauză, Comisia Județeană de fond funciar V nu a adresat o cerere însoțită de documentația necesară, întocmită de Comisia Locala pentru suprafața de 16,13 ha. teren, astfel că acest teren a fost preluat ilegal de către inculpat, titlurile de proprietate fiind emise în afara procedurilor legale.
S-a mai susținut de către că, în baza Protocolului nr. 10183/20.04.2000, a preluat în patrimoniu de la." B" o suprafață totala de 3.396 ha teren, din care 3.253 ha. teren cu destinație agricolă, suprafață ce cuprindea și terenul ce face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate al acționarilor și al locatarilor. Ulterior, între și " B" s-a încheiat contractul de concesiune 10193/2000 pentru suprafața de 3253 ha teren cu destinația agricolă, iar după vânzarea pachetului de acțiuni deținut de la." " Bârlad, s-a încheiat contractul de concesiune nr. 2 din 17.04.2001, pentru suprafața de 3237 ha teren cu destinația agricol.
În consecință, partea civilă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate de instanțele de fond și de apel și desființarea totală a titlurilor de proprietate emise în mod ilegal de Comisia Județeană V pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, referitor la suprafața de 16,13 ha teren.
Recursurile formulate în cauză sunt nefondate și urmează a fi respinse, pentru următoarele considerente:
Din verificarea hotărârii pronunțate de instanța de fond, precum și de către instanța de apel, pe baza lucrărilor și materialului probator administrat în cauză, a motivelor de recurs invocate și sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea reține că inculpatul - a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Serviciul Teritorial Iași, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 lit. a din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, în virtutea funcțiilor pe care le deținea, s-a folosit de informațiile pe care le avea referitor la diminuarea patrimoniului părții civile Bîrlad și a obținut ilegal, în folosul său, suprafața de 16,13 ha. teren arabil situat într-o poziție avantajoasă din punct de vedere economic și cu investiții neevidențiate în contabilitatea societății.
În legătură cu funcțiile deținute de către inculpat, Curtea constată că acesta, în perioada 25.01.1990 - 29.01.1997 a fost director adjunct tehnic, în perioada 29.01.1997 - 06.12.1999 a fost director general la Girecția Generală pentru Agricultură și Industrie Alimentară a județului V, pătrând totodată și calitatea de membru al Consiliului de Administrație al S-A-, iar de la data de 06.12.1999 și până la data de 05.03.2001 a revenit la această unitate, ocupând funcția de director general.
Bîrlad a fost înființată prin reorganizarea Întreprinderii de Stat Bîrlad în societate comercială pe acțiuni, în baza prevederilor Legii nr. 15/1990 și a avut până la momentul privatizării sale - 17.04.2001 - capital majoritar de stat, prin deținerea de către a majorității acțiunilor.
În baza dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 18/1991, în forma inițială, foștii proprietari și moștenitorii acestora primeau pentru terenurile preluate în proprietate de stat aflate în exploatarea fostelor - uri acțiuni la Bîrlad, în funcție de suprafața și valoarea terenului la care erau îndreptățiți.
Terenurile proprietatea Bîrlad au fost stabilite conform legii prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M 07 nr. 2078/02.04.1999 eliberat de Ministerul Agriculturii și Alimentației însumând suprafața de 281.645 mp.
În vederea asigurării disponibilului de teren necesar reconstituirii dreptului de proprietate în natură, conform modificărilor succesive oferite de Legea Fondului Funciar, celelalte suprafețe de teren au fost predate succesiv Comisiei Județene de Aplicare a Legii nr. 18/1991, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate persoanelor îndreptățite.
Terenurile au fost scoase din patrimoniul Bîrlad în baza nr.OUG 198/1999, prin hotărâri ale din 12 1995, 15 martie 1997 și 28 mai 1999, iar hotărârea nr. 26 din 18.05.1999 a decis diminuarea proporțională a capitalului social al societății cu valoarea terenului agricol pentru care aceasta nu deținea certificat de atestare a dreptului de proprietate, sens în care s-au predat suprafețele de 786 ha. teren aparținând acționarilor persoane fizice la Comisia Județeană V de Aplicare a Legii nr. 18/1991, în vederea retrocedării și 3440 ha. teren aparținând statului către, care a încheiat un contract de arendare cu Bârlad
În suprafața de 786 ha. teren pus la dispoziția Comisiei Județene V de Aplicare a Legii nr. 18/1991, se regăsește și suprafața de 16.13 ha teren arabil pentru care inculpatul a obținut titluri de proprietate de la Comisia Locală, județ
La data de 27 martie 2000, o comisie formată din delegați V, Bîrlad reprezentată de inculpat și reprezentanți ai Comisiei Locale de Aplicare a Legii nr. 18/1991, a delimitat terenurile ce urmau să fie puse la dispoziția persoanelor îndreptățite care au făcut cerere la Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991.
Începând cu luna iunie 2000, inculpatul și soția sa au cumpărat titluri de proprietate acțiuni, echivalent teren de la 4 persoane îndreptățite să solicite reconstituirea în natură a 16,13 ha. teren arabil pus la dispoziția Comisiei Locale, toate cele patru convenții fiind constatate prin înscrisuri autentice la notariat și prevăzând numărul de acțiuni echivalent în teren arabil, precum și prețul achitat de cumpărători.
În baza acestor contracte, inculpatul s-a subrogat în drepturile vânzătorilor și a solicitat Comisiei Locale punerea în posesie pentru suprafața de 16,13 ha. comisie care a admis cererea acestuia și a făcut propunere Comisiei Județene V de Aplicare a Legii 18/1991, care a eliberat pe numele inculpatului titlul de proprietate pentru suprafața solicitată.
Curtea reține că inculpatul nu a intrat în posesia acestei suprafețe de teren, fiind folosit de către Bîrlad, iar după privatizarea societății și cumpărarea pachetului de acțiuni de către Asociația Agricolă la data de 17 aprilie 2001, noul proprietar a apreciat că inculpatul a obținut titlurile de proprietate pentru suprafața de 16,13 ha. teren în mod abuziv și a declanșat o serie de litigii civile pentru anularea contractelor de vânzare - cumpărare încheiate de cel din urmă cu foștii acționari, și.
De asemenea, la data de 06 aprilie 2005, Bîrlad a formulat plângere penală la. împotriva inculpatului și a numitului - prefect la acea dată, solicitând cercetarea acestora pentru infracțiunile prevăzute de art.6, 7, 12 și art. 17 din Legea nr. 78/2000 și în consecință, anularea titlurilor de proprietate emise pe numele inculpatului.
Curtea reține că faptele inculpatului, așa cum au fost descrise mai sus, nu pot constitui elementul material al infracțiunii prevăzută de art. 12 lit. a din Legea nr. 78/2000, deoarece actele de vânzare - cumpărare făcute de inculpat nu reprezintă "operațiuni financiare" și nici "tranzacții financiare", așa cum în mod corect au reținut și instanțele de fond și de apel.
De asemenea, se constată că în speță nu este îndeplinită nici a doua cerință esențială a textului de lege, anume ca faptele inculpatului să fie incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește.
prevăzute de art. 25 din nr.OUG 198/1999 și art. 26 din nr.OUG 88/1997 nu sunt aplicabile, deoarece acțiunile echivalent teren arabil au fost cumpărate de inculpat de la persoane fizice și nu de la Bîrlad, așa cum prevăd textele legale invocate, negăsindu-și aplicarea în speță nici incapacitatea instituită de art. 1308 pct. 3 cod civil, deoarece titlurile cumpărate nu aparțineau statului sau altor persoane juridice de drept public, ci vânzătorilor persoane fizice, iar lucrurile nu se aflau în administrarea inculpatului.
Deși inexistența laturii obiective a infracțiunii dedusă judecății era suficientă pentru ca instanța de fond să pronunțe achitarea inculpatului, aceasta s-a pronunțat totuși și a demonstrat cu temeinicie inexistența laturii subiective a faptei reținută în actul de sesizare.
Pronunțând achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, instanța de fond și cea de apel, s-au pronunțat și cu privire la latura civilă a cauzei, respingând ca inadmisibile cererile formulate de părțile civile în procesul penal.
Astfel, Curtea reține că în mod corect instanța de fond și de apel au dispus respingerea ca inadmisibile a acțiunilor civile formulate în cauză, avându-se în vedere faptul că infracțiunea dedusă judecății este o infracțiune de pericol care nu este susceptibilă de producerea unui prejudiciu, iar pe de altă parte, nu se putea judeca anularea unor acte civile fără a fi introduse în speță toate părțile, respectiv vânzătorii și Comisiile de Aplicare a Legii nr. 18/1991.
Referitor la motivul de recurs invocat de parchet cu privire la faptul să suprafața de 16,13 ha. teren dobândită de inculpat a ieșit ilegal din patrimoniul Bîrlad, Curtea constată că acesta nu are susținere în materialul probator administrat.
Astfel, cum temeinic a reținut atât prima instanță, cât și cea de apel, patrimoniul acestei societăți comerciale - inclusiv terenurile proprietatea acesteia - a fost determinat conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M 07 nr. 2079/02 aprilie 19998 eliberat de Ministerul Agriculturii și Alimentației pentru suprafața de 281.645 mp. pe baza unei documentații de stabilire și evaluare a terenurilor înregistrată la data de 18.11.1997, în această suprafață nefiind însă inclusă și suprafața de 16,3 ha. pentru care inculpatul a obținut titlul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991.
Identificarea terenurilor care au intrat în patrimoniul societății, s-a făcut prin Hotărârea nr. 9/17.11.1995 a prin care a fost aprobată documentația întocmită pentru eliberarea certificatului de atestare asupra terenului din patrimoniul societății, în baza HG834/1991.
În aceste condiții, se apreciază că este lipsită de temei susținerea parchetului că inculpatul ar fi putut influența încă din anul 1995 atribuirea terenurilor astfel încât să poată obține în luna ianuarie 2001 titlul de proprietate pentru suprafața de 16,3 ha. teren, care a aparținut inițial părții civile.
La nivelul anului 1995 nu se poate reține logic împrejurarea că inculpatul știa de modificările ce urmau să se facă în legislația funciară, în special de modificările legislative privind retrocedarea în natură a tuturor terenurilor deținute de persoanele îndreptățite în calitate de acționar, conform art. 36 din Legea nr. 18/1991.
În vederea asigurării disponibilului necesar reconstituirii dreptului de proprietate conform modificărilor legilor fondului funciar și în scopul pregătirii societății comerciale Bîrlad pentru privatizare în baza nr.OUG 198/1999, se reține că patrimoniul acestei societăți a fost diminuat în mod egal prin mai multe hotărâri ale, ultima diminuare efectuându-se prin Hotărârea nr. 26 din 28 mai 1999, când s-a decis reducerea proporțională a capitalului social cu valoarea terenului agricol pentru care societatea Bîrlad nu deținea certificat de atestare a dreptului de proprietate.
Suprafața de 16,13 ha. nefiind cuprinsă în acest certificat, a fost pusă la dispoziția Comisiei Județene de Aplicare a Legii nr. 18/1991, fiind inclusă în suprafața totală de 786 ha. teren aparținând acționarilor persoane fizice.
La data de 27 martie 2000, o comisie formată din delegați V, Bîrlad și reprezentanți ai Comisiei Locale de Aplicare a Legii 18/1991, a delimitat terenurile ce urmau să fie puse la dispoziția persoanelor îndreptățite, care au făcut cerere la Comisia Locală, începând cu luna iunie 2000, inculpatul și soția acestuia cumpărând titluri de proprietate în acțiune echivalent teren, de la patru persoane îndreptățite să solicite restituirea a 16,13 ha. teren arabil pus la dispoziția Comisiei Locale.
Toate cele patru convenții au fost constatate prin înscrisuri autentificate la notariat și au prevăzut numărul de acțiuni echivalent în teren arabil, precum și prețul achitat de cumpărători, iar pe baza acestor contracte, inculpatul s-a subrogat în drepturile vânzătorilor, solicitând Comisiei Locale punerea în posesie pentru suprafața de 16,13 ha. teren.
Așa cum rezultă din probele depuse la dosar, se reține că inculpatul nu stăpânește în fapt suprafața de teren menționată anterior, aceasta fiind exploatată în continuare de Bîrlad
Curtea mai reține totodată că atât prima instanță, cât și instanța de apel, au analizat în amănunt fiecare dintre motivele invocate în apel d e către Parchet și au evidențiat în considerentele hotărârilor pronunțate care sunt motivele pentru care faptele inculpatului nu pot constitui elementele materiale ale infracțiunii prevăzută de art. 12 lit. a din Legea nr. 78/2000, iar neînregistrarea bazinelor piscicole în evidențele contabile nu poate fi reținută ca un aspect din elementul material al infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
Motivele susținute de Parchet în sensul că inculpatul ar fi obținut titlurile de proprietate fără a avea vocație și că nu s-au respectat regulamentele de predare-primire între și Comisiile Locale și cele județene de Aplicare a Legii 18/1991, se constată de către instanța de recurs că au fost analizate și interpretate pe larg de către instanțele de fond și apel, în funcție de legislația civilă care reglementează această activitate, reținându-se în acest sens că inculpatul a încheiat actele de vânzare - cumpărare la un notar public ce a analizat valabilitatea lor, înstrăinarea acestor titluri de proprietate nefiind prohibită de lege.
De asemenea, Curtea constată că în mod corect instanța de fond și instanța de apel au reținut că nerespectarea procedurilor de predare a terenurilor între și Comisia de Aplicare a Legii 18/1991 nu poate fi imputată inculpatului, societățile civile putând solicita în fața instanțelor civile anularea titlurilor de proprietate care au fost eliberate cu încălcarea legilor fondului funciar, acest lucru având loc în fapt de altfel, în prezent, din cele patru contracte de vânzare - cumpărare încheiate de inculpat, două fiind anulate prin sentințe civile rămase irevocabile. Ori, anulabilitatea acestor acte de vânzare - cumpărare nu poate determina automat și reținerea vinovăției inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 lit. a din Legea nr. 78/2000, actele încheiate de acesta neputând fi considerate acte de comerț sau operațiuni financiare, în sensul textului de lege incriminator.
Așa cum întemeiat a susținut și instanța de fond, cât și cea de apel, actele juridice referitoare la imobile sunt acte civile, indiferent de calitatea cumpărătorului, de numărul de acte încheiate sau de suprafața de teren cumpărată, nefiind îndeplinită în cauză nici cea de-a două cerință prevăzută de textul de lege referitoare la elementul material al infracțiunii, respectiv ca actele întocmite de inculpat să fie incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește subiectul activ al infracțiunii, incompatibilitate care trebuie să rezulte din lege. În speță, Curtea constată că inculpatului nu îi sunt opozabile incompatibilitățile prevăzute de dispozițiile OUG88/1997, OUG198/1999 sau de art. 1308 cod civil, în condițiile în care incompatibilitățile OUG88/1009 și OUG198/1999 se referă la active pe care administratorul societății care le scoate la vânzare nu are voie să le cumpere, iar inculpatul a cumpărat acțiuni echivalent teren ce nu se mai aflau în patrimoniul Bîrlad, ci la persoane fizice. De asemenea, incompatibilitatea prevăzută în art. 1308 pct. 3 cod civil nu a putut fi reținută în cauză pentru că titlurile cumpărate, practic un drept de creanță față de Comisiile de Aplicare a Legii 18/1991, nu aparțineau statului sau altor persoane de drept public, ci unor persoane fizice, iar aceste titluri nu erau în administrarea inculpatului.
În ce privește critica formulată în recurs de Bîrlad în sensul că instanța de fond și cea de apel au reținut o situație de fapt eronată și astfel a înlăturat nejustificat susținerea din rechizitoriu conform căreia, la data încheierii celor patru convenții, acestea nu erau legale și valabil încheiate, Curtea o apreciază ca fiind neîntemeiată, deoarece terenul în discuție a fost atribuit inculpatului de către Comisiile de Aplicare a Legii nr. 18/1991 și nu direct de către partea civilă Bîrlad, iar faptul că ulterior inculpatul a înstrăinat terenurile, nu poate duce la concluzia că actele inițial încheiat ar fi nelegale, valabilitatea unor astfel de acte trebuind să fie analizată prin verificarea condițiilor legale de la momentul încheierii lor.
Din punct de vedere a poziției subiective a inculpatului față de aceste acte, așa cum temeinic a reținut și instanța de fond, Curtea constată că important este faptul că aceste acte au fost întocmite la un notar public ce a verificat conținutul și obiectul tranzacțiilor, eventualele nereguli în procedura atribuirii suprafețelor de teren către inculpat nefiind de natură să atragă răspunderea penală a acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 lit. a din Legea nr. 78/2000.
Curtea reține că instanțele de fond și de apel au analizat și interpretat temeinic toate probele administrate în cauză, stabilind corect situația de fapt dedusă judecății, precum și poziția subiectivă a inculpatului față de faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Totodată, se apreciază că instanțele de fond și apel au stabilit în mod corect că infracțiunea dedusă judecății este una de pericol, care numai în mod excepțional poate constitui suport și pentru o constituire de parte civilă și, acceptând situația de excepție amintită, se constată de instanța de recurs că este inadmisibilă punerea în discuție, în latura civilă a cauzei, anularea unor acte de vânzare-cumpărare făcute de inculpat, de vreme ce cadrul procesului nu permite introducerea în cauză și a celorlalte părți care au participat la încheierea actelor.
În legătură cu motivele de recurs formulate de partea civilă Agenția Domeniilor Statului, Curtea constată că acestea se referă la nereguli în legătură cu atribuirea de titluri de proprietate pe numele inculpatului, ori, așa cum s-a precizat și în cazul motivelor formulate de Bîrlad, instanța de fond, ca instanță penală competentă, a verificat dacă activitatea inculpatului - inclusiv încheierea celor patru contracte de vânzare-cumpărare - constituie elementele materiale ale infracțiunii prevăzută de art. 12 lit. a din Legea 78/2000 și a pronunțat achitarea în condițiile art. 10 lit. d Cod procedură penală, fiind în consecință obligată să se pronunțe și cu privire la latura civilă a cauzei.
În aceste condiții, se reține că prima instanță și instanța de apel au constatat în mod temeinic și legal că acțiunile civile promovate în cauză nu sunt admisibile, pe de o parte pentru că infracțiunea dedusă judecății nu este o infracțiune de pericol, iar pe de altă parte pentru că nu pot fi anulate actele de vânzare-cumpărare încheiate de inculpat, fără participarea celorlalte părți implicate, respectiv vânzătorii Comisia Locală și Comisia Județeană de Aplicare a Legii nr. 18/1991.
În consecință, Curtea reține că fapta inculpatului - astfel cum a fost descrisă anterior - nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 12 lit. a din Legea nr. 78/2000, soluția de achitare pronunțată de instanța de fond și menținută de instanța de apel - prin respingerea căilor de atac formulate de parchet și părțile civile - fiind legală și temeinică.
Nereținându-se vinovăția inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 lit. a din Legea nr. 78/2000, motivul suplimentar invocat de procuror, în sensul de a se dispune încetarea procesului penal prin prescripția răspunderii penale, apare ca fiind nefondat.
Pe cale de consecință, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se constată că recursurile promovate în cauză de către Parchet și părțile civile, sunt nefondate și urmează a fi respinse ca atare, iar conform dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, părțile civile Agenția Domeniilor Statului B și Bîrlad vor fi obligate la plata sumei de câte 30 lei, reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, cât și de părțile civile Agenția Domeniilor Statului și Bîrlad, împotriva deciziei penale nr. 46 din 06 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, privind pe intimatul - inculpat -.
Obligă pe recurentele - părți civile Agenția Domeniilor Statului B și Bîrlad, la câte 30 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - G - - -
Grefier,
Red. jud.: Șt. -
Jud. apel: C-tin
Dact. 2 ex./ 14 Ianuarie 2009
Președinte:Constantin MereanuJudecători:Constantin Mereanu, Gheorghe Vintilă, Ștefan Făurar
