Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Decizia 95/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 95/A/2008
Ședința publică de la 10 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 2: Stanca Ioana Marcu
Grefier - -
- Serviciul Teritorial Alba Iulia reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de - Serviciul Teritorial Anticorupție și inculpatul G împotriva sentinței penale numărul 34/13.02.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
dezbaterilor și consluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 21 octombrie 2008 prin care s-a dispus amânarea pronunțării la 5 2008, fiind apoi amânată pronunțarea la acest termen.
Atât încheierea de ședință din 21 octombrie 2008 cât și cea din 5 2008, fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor penale de față:
Constată că prin sentința penală nr. 34/13.02.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul penal nr- s-au dispus următoarele:
În baza art. 257 alin. 1 Cp. raportat la art. 6, 7 alin. 3 și alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp. prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 257 alin. 1 Cp. raportat la art. 6, 7 alin. alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp.
A condamnat pe inculpatul G, fiul lui și născut la data de 16.02.1960 în sat Vorniceni, com. Vorniceni, jud. B, căsătorit, un copil, domiciliat în S,-, jud. cu reședința în B,. 42, nr. 73,. 36, sector 3, CNP -, la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată.
În baza art. 26 Cp. raportat la art. 257 alin. 1 Cp. art. 6, 7 alin. 3 și alin. 1 din Legea nr. 78/2000, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 26 Cp. raportat la art. 257 alin. 1 Cp. art. 6, 7 alin. alin. 1 din Legea nr. 78/2000.
A condamnat pe inculpatul G la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență.
În baza art. 248 alin. 1 Cp. a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă ele 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu (fapta din 31 mai 2002).
În baza art. 248 alin. 1 Cp. a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu (fapta din 6 iunie 2002).
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat C.P.P. la art. 10 lit. d a C.P.P. achitat pe inculpatul G pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă continuată în legătură cu traficul de influență (de la pct.l) prev. și ped. de art. 17 lit. d din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 alin. 1 Cp. cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat C.P.P. la art. 10 lit. d a C.P.P. achitat pe inculpatul G pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prev. și ped. de art. 248 alin. 1 Cp. (fapta din 5 iunie 2002).
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat C.P.P. la art. 10 lit. a a C.P.P. achitat pe inculpatul G pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prev. și ped. de art. 248 alin. 1 Cp. (fapta din 15 iulie 2002).
În baza art. 33 lit. a Cp. art. 34 lit. b Cp. a fost aplicată inculpatului G pedeapsa cea mai mare de 4 ani închisoare.
În baza art. 71 Cp. au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor civile pre. de art. 64 lit. a-c Cp. pe durata executării pedepsei închisorii.
Au fost respinse celelalte cereri privind schimbarea încadrării juridice.
În baza art. 257 alin. 2 Cp. raportat la art. 256 alin. 2 Cp. art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpatul G a echivalentului în lei a sumei de 5.000 Euro.
În baza art. 191 alin. 1.C.P.P. a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare parțiale în favoarea statului, în cuantum de 10.000 lei, restul rămânând în sarcina statului, în baza art. 192 alin. 3.
C.P.P.În motivare, instanța a reținut că:
În ceea ce privește punctul 1 din rechizitoriu: acuzația de trafic de influență în formă continuată, instanța reține că în perioada 2000-2002 G a îndeplinit funcția de șef secție la Garda Financiară
În anul 2001 la firma SC. " Trans " SRL al cărui administrator era, s-au efectuat mai multe verificări economico-financiare de către organele de poliție, Garda Financiară, Direcția de control fiscal, Garda Financiară Centrală și se efectuau și cercetări penale asupra administratorului în dosar nr. 265/P/2001 al Parchetului de
pe lângă Tribunalul Mureș, privind infracțiuni la legea contabilității, evaziune fiscală și înșelăciune prev. de art. 2151Cp. toate în formă continuată.
În acest context, inculpatul G, ce îl cunoștea pe încă din anul 2000, îl contactează pe acesta telefonic în aprilie 2001, solicitându-i o întâlnire la ieșirea din Tg. M înspre comuna. Cei doi s-au întâlnit, iar G i-a explicat lui că își poate continua liniștit afacerile începute, deși se desfășurau o serie de controale la firma sa, întrucât "România este țara tuturor posibilităților, nu ".
Întrebat fiind, inculpatul G i-a explicat martorului că în schimbul unei sume de bani anuală, el ar putea interveni la B și astfel i-ar asigura protecție cu privire la controalele ce se vor mai efectua. întrucât lui i s-a părut mare suma de 30.000 USD cerută inițial, în final cei doi au căzut de acord la suma de 30.000, plătibili în 3 rate a câte 10.000
La 15.05.2001 în complexul de agrement "Weekend" din Tg. achită conform înțelegerii, prima din taxa de protecție în valoare de 10.000
În prima decadă a lunii octombrie 2001, în cadrul unei întâlniri la pensiunea "" din Tg. G îi solicită lui tranșa a doua din cei 30.000, însă este refuzat, în condițiile în care în august-septembrie, el achitase o sumă importantă de bani lui.
Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor descrise, ci doar că îl cunoștea pe, dar că nu s-a întâlnit cu acesta în particular, și nu i-a pretins nici o sumă de bani, iar întâlnirea de la complexul "Weekend" din Tg. M nu a fost una particulară.
Poziția lui, însă, este contrazisă de toate declarațiile date de, ce se coroborează cu declarația martorului, mandatar al lui în probleme economice.
În declarația dată de la 29.10.2001 ( 118 voi. I u,p. ) acesta confirmă că G i-a cerut în primăvara anului 2001 să se întâlnească și au avut o discuție de 10 minute, din care martorul a înțeles că poate munci în continuare liniștit, deși se desfășoară mai multe controale la firma sa, în schimbul unei sume de bani pe care el s-o plătească anual, iar prin intervențiile pe care inculpatul le va face, îi poate asigura protecție. Martorul relatează întreaga înțelegere și faptul că au convenit pentru suma de 30.000, plătibilă în rate.
Ulterior, în luna mai, îi aduce aminte lui (în urma unui telefon al inculpatului) că trebuie să pregătească "știu eu ce" pentru, iar a doua zi în complexul "Week-end" din Tg. cei
doi se întâlnesc și îi înmânează inculpatului prima tranșă de 10.000 Martorul menține și în fața instanței declarațiile date în cursul urmăririi penale ( 104 și urm.), prezentând cu lux de amănunte toate întâlnirile avute cu inculpatul.
Martorul confirmă faptul că în urma unei întâlniri G i-a promis lui că pentru suma de 30.000 USD se pot "rezolva toate problemele", fiind de acord cu suma de 30.000 (197 vol.I ). De asemenea, el confirmă și predarea către Gas umei de 10.000 pe care chiar el i-o pregătise martorului, care s-a deplasat cu ea în complexul "Week-end" din Tg. M ( 197, 184, 74 inst.). De asemenea, martorul relatează și faptul că, cu câteva zile înainte de arestarea lui în 19.10.2001, acesta i-a povestit că G i-a cerut a doua tranșă din cei 30.000, dar a refuzat, întrucât în luna august 2001 îi achitase mai multe sume importante lui.
Apreciem, deci, că aceste probe fac pe deplin dovada că inculpatul G în calitatea sa de șef al Gărzii Financiare M în perioada aprilie -octombrie 2001, în baza aceleiași rezoluții infracționale a pretins cetățeanului italian suma de 30.000 USD și a acceptat suma de 30.000, cu titlu de taxă de protecție, din care a primit la 15.05.2001 prima tranșă de 10.000, lăsând să se înțeleagă că pe baza influenței pe care o avea poate să determine funcționarii publici din subordinea sa sau din alte instituții de control să-i protejeze firma de verificări financiar-contabile.
Fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență în formă continuată așa cum este prev. de art. 257 al. 1 Cp. rap. la art. 6 și art. 7 al. 3 și al. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp.
Se impune reținerea la încadrarea juridică a faptei și a alin. 3 art. 7 din Legea nr. 78/2000 pe lângă aliniatul 1, dat fiind faptul că doar alin. 3 face trimiterea la infracțiunea prev. de art. 257 Cp. sens în care încadrarea juridică a faptei față de rechizitoriu urmează a fi schimbată așa cum anterior s-a arătat.
La punctul 2 din rechizitoriu s-a reținut că în calitatea sa de comisar șef, inculpatul în cursul anului 2001, în realizarea promisiunii de protecție descrisă la pct. 1, în mai multe rânduri nu și-a îndeplinit, ori a îndeplinit în mod defectuos sarcinile de serviciu privind controalele dispuse la SC. " Trans " SRL. Actele materiale imputate inculpatului ar fi:
- nu a reprogramat controlul, cu scopul verificării îndeplinirii măsurilor dispuse prin procesul verbal seria C nr. - din 2 mai 2001, întocmit de comisarii, și Masca din cadrul Gărzii Financiare (prin acest proces verbal s-a acordat un termen de 15 zile pentru întocmirea balanțelor de verificare ale SC. " Trans " SRL
pe lunile februarie-martie 2001), dând posibilitatea administratorului societății verificate să acopere prin înregistrări retroactive (stornări de operații și plăți )ilegalitățile de natură financiar-contabilă;
- a încălcat cu bună știință principiul referitor la caracterul operativ și
inopinat al controalelor efectuate de Garda Financiară, în sensul că nu a dat curs
solicitărilor de verificare tematică a firmei SC. " Trans " SRL,
cerute de mai multe instituții:
Inspectoratul de Poliție al Județului M - Serviciul Cercetări Penale - cu referire la adresa nr. 733/A/04.06.2001;
Garda Financiară Centrală - cu referire la adresa nr. - din 26.07.2001, solicitare de control declinată neîntemeiat.
- în numele în aceeași perioadă, a ticluit o adresă prin
care urmărea ca Prefectul Județului M (martorul ) să confirme
în fals faptul că verificările la SC. " Trans " SRL Târgu-
au fost dispuse de Guvernul României (cerere refuzată de martor), în scopul de
nu fi denunțat.
Toate acestea ar fi cauzat o tulburare însemnată bunului mers al controalelor, precum și desfășurări normale a activității Gărzii Financiare, ceea ce ar reprezenta conform acuzării abuz în serviciu, în formă continuată în legătură cu traficul de influență.
Cu privire la această faptă au fost audiați în cursul urmăririi penale și de către instanță, comisari ai Gărzii Financiare comisari ai Gărzii Financiare Centrale, funcționari de la poliția economică și de la Garda Financiară
Poziția inculpatului față de aceste acuzații a fost aceea că el și-a îndeplinit întocmai atribuțiile de serviciu, astfel:
- nu era în competența lui să urmărească finalizarea controlului început la
SC. " Trans "SRL;
- nu a ascuns sau neînregistrat adresa sosită de la Poliție - Serviciul
Economic (334), afirmând că nu a avut efectiv cunoștință de ea;
- a trimis adresa Gărzii Financiare Centrale de efectuare a controlului la
firma SC " Trans " SRL, Direcției de Control Financiar
întrucât această instituție efectua un control de fond și s-ar fi ajuns la
suprapunere a organelor de control. în plus, Direcția de Control Financiar
începuse deja controlul, astfel încât nu putea fi vorba de o încălcare
caracterului inopinat al controalelor Gărzii Financiare.
Pe baza probatoriului administrat instanța reține următoarea stare de fapt:
1. În 27.04.2001 G îi trimite pe cei doi șefi de divizie
și, într-un control operativ și inopinat
pe baza documentelor contabile la firma SC. " Trans " SRL. Cu
ocazia acestor verificări, comisarii au descoperit un contract de vânzare-cumpărare cu privire la un autovehicul folosit (contract încheiat între SC. " Trans " SRL reprezentată prin, în calitate de cumpărător și persoana fizică, în calitate de vânzător) mai exact a unui autocamion cu nr. de înmatriculare -, contra sumei de 800.000.000 lei. Autotractorul aparținea SC. " "SRL Târgu-M (societate la care martorul anterior fusese asociat), care îl cumpărase la data de 30.04.2000 de la SC. " Transport" SA, conform facturii fiscale seria - - nr. - (fila 319-355, vol.III).
În urma controlului se încheie trei procese-verbale, prin care se stabilește o amendă de 80.000.000 lei ROL, pentru faptul că societatea nu are întocmite balanțele de verificare pentru februarie și martie, acordându-se un termen de 15 zile pentru efectuarea acestora, fără însă a se face referire la autotractorul respectiv.
Procurorul a reținut în sarcina inculpatului atitudinea acestuia de a nu dispune reluarea controlului după 15 zile pentru lămurirea tuturor aspectelor verificate și a interpretat-o în contextul promisiunii de "protecție" făcută de G lui.
În primul rând că aceasta este o simplă speculație neconfirmată de nici o probă administrată în cauză, mai ales că, așa cum rezultă din declarația comisarilor Gărzii Financiare în special comisarul (243 dos.inst.) și comisarul ( 292 dos.inst.) nu era datoria nici a comisarilor care au stabilit măsurile respective și nici atribuția comisarului șef al Gărzii Financiare, în speță inculpatul G, de a urmări reluarea controlului, ci atribuția șefului de divizie.
Nu putem vorbi nici de o "tulburare însemnată", în sensul art. 248 Cp. atâta vreme cât la 16.05.2001, modul de achiziționare și înregistrare în evidențele contabile a autotractorului -, face obiectul verificărilor efectuate de Serviciul Poliției Economico-Financiare, care ulterior duc la înregistrarea dosarului penal nr. 277/A al M și apoi la întocmirea rechizitoriului în ce-i privește pe comisarii și ( 454 ).
2. Al doilea element material reținut de acuzare în infracțiunea de abuz în serviciu în formă continuată este faptul că G ar fi ascuns în scop de întârziere adresa nr. 733/A/4.06.2001 a M - Serviciul Cercetări Penale, prin care se solicita Gărzii Financiare M verificarea încrucișată a relațiilor comerciale având ca obiect modernizarea și igienizarea platformei industriale SC. "" SA contra sumei de circa 6,7 miliarde lei, de către SC. " Trans " SRL și SC. " " SRL Târgu-
S-a făcut dovada cu borderouri că această adresă a fost emisă de Poliție la 7.06.2001 și a ajuns la Garda Financiară la 8.06.2001 fiind ridicată de gardianul public care a predat corespondența unui angajat al Gărzii Financiare pentru a ajunge la secretariatul instituției. Organul de cercetare penală consideră că inculpatul este vinovat pentru aceea că nu a depus diligente minime de reconstituire a acelei adrese.
Din întreg ansamblul probator administrat pentru acest aspect: declarațiile gardianului, secretarei, comisarii Gărzii Financiare, instanța nu a putut reține ca veridice acuzațiile făcute: că inculpatul a ascuns în scop de întârziere adresa nr. 733/A/4.06.2001. Afirmațiile expuse în rechizitoriu nu au fost probate, rămânând și acestea la stadiul de simple speculații.
Secretara inculpatului, audiată fiind a declarat că în momentul în care Gav ăzut la mapă adresa de revenire a poliției economice din 3.07.2001, a întrebat-o "dacă nu știu la ce adresă face referire". Este, deci, evident că inculpatul nu a întreprins nici o activitate de ascundere sau înlăturare a adresei nr. 733/4.06.2001, el neavând cunoștință că aceasta a fost trimisă Gărzii Financiare.
Din punct de vedere al laturii subiective, infracțiunea de abuz în serviciu trebuie săvârșită cu intenție, "cu știință" și nu-i poate fi imputat inculpatului că dintr-o neglijență nu a observat sau a ignorat conținutul primei adrese.
În plus, faptul că nu s-a început controlul încrucișat imediat după primirea acesteia și a mai fost emisă o adresă la interval de o lună, nu duce în mod obligatoriu la concluzia că s-au cauzat prejudicii însemnate, în sensul art. 248 Cp. și că ar fi întrunită latura obiectivă a infracțiunii de abuz în serviciu.
3. În conținutul aceleiași infracțiuni descrise la pct. 2 în rechizitoriu, se mai reține că în 26.07.2001 Garda Financiară Centrală prin adresa nr. - solicită efectuarea unui control operativ până la 3.08.2001 la SC. " Trans " SRL, în vederea finalizării controalelor efectuate de Garda Financiară cu privire la implicațiile financiar-fiscale față de bugetul statului, rezultate din derularea contractului de închiriere încheiat între SC. "" SA Popești și SC. " Trans " SRL.
nu dă curs acestei solicitări, invocând o suprapunere administrativă a organelor de control: în speță Garda Financiară cu Direcția de Control Fiscal din cadrul pe aceeași tematică.
Această adresă alături de alte solicitări de aceeași natură din partea -adresa nr. 733/A/2001 sunt declinate spre competentă soluționare Direcției Controlului Fiscal care prin avizul de verificare nr.6/6.07.2001 și-a exprimat intenția de efectuare a unui control începând cu 18.07.2001 la aceeași firmă. Fapta penală a inculpatului ar consta în aceea că a interpretat în mod greșit dispozițiile legale, iar declinarea competenței de soluționare a verificării de fond a firmei SC. " Trans " SRL a fost făcută prin eludarea principiului privind caracterul inopinat al controlului. Această atitudine a fost
înțeleasă prin prisma existenței obligației de protecție, pe care inculpatul și-o asumase față de.
S-a mai reținut că declinarea a fost posibilă ca urmare a înregistrării retroactive la Garda Financiară Maa vizului de verificare nr. 6/2.07.2001, cu aceeași dată a emiterii lui.
Asupra acestui aspect au fost audiate mai multe persoane cu funcții de conducere din cadrul organelor Ministerului Finanțelor, în scopul de a relata care era metodologia de desfășurare a controalelor în astfel de cazuri.
Din declarațiile martorului - inspector în cadrul Ministerului Finanțelor ( 132 inst.), instanța reține asupra metodologiei de efectuare a controlului în cazul dat următoarele: "în practică există două feluri de controale, cele inopinate și cele pe tematică. în mod normal în cazul în care Garda Financiară efectuează un control inopinat, acel control reprezintă faza incipientă a unui control de fond și este o mică parte a controlului de fond, iar dacă rezultatul controlului are implicații fiscale, Garda Financiară este obligată să sesizeze Direcția de Control Fiscal. Dacă în cursul controlului Gărzii Financiare se constată că există și o verificare pe fond a Direcției de Control Fiscal, se va da Direcției de Control Fiscal întregul control deoarece, ceea ce face Garda Financiară nu mai contează, fiind vorba de o suprapunere.
În cazul în care se constata de către Garda Financiară Locală existența unui control pe aceeași temă de Direcția de Control Financiar - Garda Financiară Locală informa Garda Financiară la nivel central despre existența acestei tematici comune, iar de la Garda Financiară centrală i se spunea să se transmită rezultatele controlului ce va fi efectuat de Direcția de Control Fiscal, iar în același timp Garda Financiară Locală transmitea adresa inițială de efectuare a controlului tematic către Direcția de Control Fiscal de la nivel local. în cazul în care era vorba de un control ce era necesar a fi efectuat Garda Financiară locală la solicitarea unor alte instituții - poliție sau serviciul de informații - iar societatea era deja în control efectuat de Direcția de Control Fiscal se transmitea solicitarea Direcției de Control Fiscal și se informa despre acest lucru și instituția care solicita acest control."
Important de reținut este poziția acestui martor, ce apreciem că datorită funcției pe care o are cunoaște cel mai bine metodologia de lucru, care afirmă că șeful Gărzii Financiare aprecia nivelul de urgență al solicitării primite, raportat la tematica solicitată și la volumul de muncă.
Directorul general al Direcției Finanțelor Publice, declara (fila 164 și urm. inst.) că acele controale efectuate de Direcția de Control Fiscal prin care se stabileau impozite și taxe nu ar fi trebuit să fie efectuate de Garda Financiară. în ce privește controlul de la SC. " Trans " SRL, a recunoscut că a discutat cu G faptul că Direcția de Control Fiscal
este deja în control la societatea respectivă "și Garda Financiară nu ar mai avea ce face acolo întrucât oricum ar da peste oamenii noștri, care erau deja în control".
Și verificările solicitate de Poliția economică au fost cuprinse în tematica Direcției de Control Fiscal. Se mai reține din declarația aceluiași martor că Direcția de Control Fiscal face un control mai complet ce cuprinde "atât aspecte de natură fiscală cât și cele de ordin operator".
Aceleași afirmații se regăsesc și în declarația martorei ( 227), ce ocupa la data respectivă funcția de director la Direcția de Control Fiscal, ea atestând, de asemenea, că aspectele semnalate de urmau a fi avute în vedere la controlul dispus de Direcția de Control Fiscal.
Și comisarii și ( 385) relatează aceeași modalitate practică de efectuare a controlului "dacă avizul era dat înaintea efectuării controlului de garda Financiară, aceasta nu mai efectua controlul, ci Direcția de Control Fiscal pe toate aspectele" ( 236).
"În cazul în care la solicitarea vreunei instituții, Poliție sau Gardă Financiară Centrală, se efectua vreun control la o societate, iar la aceeași societate era programat și un control al Direcției de Control Fiscal, cu privire la aceeași temă, privind taxele și impozitele, controlul cu privire la aceste aspecte era preluat de Direcția de Control Fiscal în virtutea unei practici instituite la nivel național, deși nu exista o prevedere legală în acest sens. Se aveau în vedere principiile de efectuare a controlului de Garda Financiară, respectiv caracterul operativ și inopinat al controalelor Gărzii Financiare. De exemplu, în cazul în care Garda Financiară Centrală solicita efectuarea controlului la o societate, dacă pe aceeași temă se realiza un control de Direcția de Control Fiscal, Secția Gărzii Financiare de la nivel local trimitea solicitarea Direcției de Control Fiscal, urmând ca după finalizarea controlului să se trimită răspuns de către Secția locală a Gărzii Financiare către Garda Financiară Centrală cu privire la rezultatele controlului efectuat de Direcția de Control Fiscal. în lege, nu era reglementată relația dintre Directorul Direcției Generale a Finanțelor și comisarul șef de secție, însă se mergea pe principiul simetriei, având în vedere că la nivel central comisarul general ea subordonat Ministerului Finanțelor, la nivel local, Directorul Direcției Generale a Finanțelor era considerat un fel de ministru în teritoriu căruia i se subordona comisarul șef de secție".
Prin urmare, modalitatea cum a procedat inculpatul, declinând în favoarea Direcției de Control Fiscal adresa Gărzii Financiare Centrale, ce se afla deja în control la SC. " Trans " SRL nu reprezintă o încălcare a prevederilor legale ce reglementează activitatea Gărzii Financiare, în culpa lui neputându-se reține neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu.
Pentru că la firma SC " Trans " SRL se desfășura oricum un amplu control, ce cuprindea și aspectele solicitate de și puteau fi avute în vedere și cele ale Gărzii Financiare Centrale din adresa -/26.07.2001, nu s-a produs nici o tulburare în bunul mers al activității organelor de control al Ministerului Finanțelor Publice. Nu putem vorbi de faptul că prin activitatea desfășurată de inculpat, așa cum a fost descrisă în actul de sesizare la pct. 2, ar fi fost favorizată în vreun fel firma lui și bugetul statului ar fi încercat un prejudiciu. Eventualele nereguli oricum aveau să fie constatate și sancționate de celelalte organe de control.
Dacă inculpatul ar fi încălcat vreo reglementare internă de desfășurare a activității Gărzii Financiare, prin felul în care își îndeplinea atribuțiile, evident că nu ar mai fi primit la evaluare calificativul "foarte bun". Așa cum rezultă din adresa Comisariatului general ( 303 inst.) în perioada supusă analizei 2000 - 2002, inculpatul a beneficiat de salarii de merit, neavând sancțiuni disciplinare, obținând calificativul "foarte bun".
Acest aspect este întărit și de inspectorul ( 135), care afirmă că "nu a primit semnale că G ar fi creat vreo tulburare a ui Gărzii Financiare M".
Prin urmare, instanța constată că întreaga activitate descrisă la pct. 2 din rechizitoriu, analizată din punct de vedere al fiecărui element component al infracțiunii de abuz în serviciu în formă continuată, fie nu a dus la vreo tulburare însemnată a bunului mers al unui organ sau instituții de stat, în speță Garda Financiară sau Ministerul Finanțelor, fie nu a existat vreo activitate îndeplinită în mod defectuos. De altfel, nici nu s-a făcut în vreun fel dovada că faptele descrise în actul de sesizare, au avut ca scop direct protejarea firmei SC. " Trans " SRL.
Pe care de consecință, soluția ce se impune este de achitare a inculpatului G pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă continuată în legătură cu traficul de influență, în baza art. 10 Ut. dC.P.P.(lipsește latura obiectivă a acestei infracțiuni).
La punctul 3 din rechizitoriu, inculpatul este trimis în judecată pentru complicitate la trafic de influență, faptă prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 257 al. 1 Cp. raportat la art. 6 și 7 al. 1 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că 1-a ajutat pe să creeze impresia lui că are influență asupra unor funcționari publici importanți și care l-ar putea ajuta să-și rezolve problemele legale pe care acesta le avea. Relația lui cu inculpatul G este numai o mică parte din întreaga activitate desfășurată de cel dintâi în scopul de a obține foloase materiale de la cetățeanul italian, profitând de problemele pe care aceste din urmă le avea.
Din declarațiile celor implicați:, instanța a apreciat ca fiind pe deplin dovedită starea de fapt reținută în rechizitoriu.
Încă de la jumătatea lunii august 2001, inculpatul se întâlnește cu și și au discuții ce vizau rezolvarea problemelor lui . Inițial îl cunoaște pe, în B și se stabilește o înțelegere conform căreia, în schimbul unei sume de bani (nespecificată la acel moment), prin influența pe care o avea asupra unor funcționari din Guvern, Poliție, Parchet, Finanțe să-i rezolve toate problemele juridice lui.
Astfel se stabilește o primă întâlnire între și, însoțit de G în 30.08.2001 la motel "" în apropiere de S, când se negociază suma ce urma a fi achitată pentru a putea cumpăra influența persoanelor care puteau să-i rezolve problemele italianului. în acest context al întâlnirii, conform depozițiilor martorilor și, discuția privind necesitatea achitării unei sume importante de bani a pornit de la inculpatul G, care a scris olograf pe o bucată de hârtie suma de "100.000 $" (cu precizarea că biletul în discuție nu a fost recuperat).
Pentru că anterior avansase în același scop lui, în diferite tranșe, echivalentul a 38.000 USD, martorul a întrebat dacă și această sumă este inclusă în cei 100.000 USD ceruți de inculpatul G și, la care acesta din urmă a răspuns că nu, motivând că pentru prima sumă de bani s-a rezolvat ridicarea interdicției de a nu părăsi țara și cercetarea sa în stare de libertate.
În urma negocierilor inițiate de inculpatul G și preluate de, în acea împrejurare s-a căzut de acord cu achitarea acestei sume, în mai multe tranșe, cel târziu până la data de 05.10.2001. Totodată s-a stabilit ca a doua zi să se deplaseze la B cu suma de circa 30.000 USD, pe care urma să i-o înmâneze lui, iar acesta, la rândul său să o înmâneze unor persoane influente de la B care-i rezolvau problemele.
Din probatoriul administrat nu a rezultat că G ar fi primit vreo sumă de bani din cea cerută de el în prezența lui.
Inculpatul nu recunoaște învinuirile aduse, nici că s-ar fi întâlnit cu și la B și nici întâlnirea ulterioară cu de la motelul "" ( 60 inst), însă confirma împrejurarea că îl contacta și îi cerea informații despre controalele ce se desfășurau la firma lui și chiar a vorbit odată cu acesta la telefon la solicitarea lui.
Poziția sa este însă contrazisă de declarațiile celorlalte persoane implicate în evenimente:
Martorul recunoaște ( 149 voi. I, 289 inst.) că a avut mai multe discuții cu G și despre problemele lui și cum să îl ajute. De asemenea, confirmă faptul că G i-a dat lui asigurări că de problemele cu poliția și finanțele se ocupă el, întrucât are relații pe plan local. Martorul confirmă întâlnirea pe care ei au avut-o cu la sfârșitul lunii august, la motel "" și faptul că Gaf ost cel care a scris pe șervețel suma de 100.000 completată apoi cu semnul $, în schimbul rezolvării problemelor, însă martorul (anchetat la acea dată pentru trafic de influență) pretinde că înțelegerea a fost ca acești bani să fie luați de inculpat și el să îi împartă persoanelor importante de la B și Târgu Important pentru veridicitatea acestei declarații, este că în fața instanței martorul a arătat că nu a fost supus la nici o presiune în cursul urmăririi penale cu privire la declarația dată în dosarul ce-1 privea pe
Martorul confirmă și el relația de colaborare existentă între și G, întâlnirea de la finalul lunii august cu cei doi și faptul că aceștia i-au promis că toate problemele lui se vor rezolva dar că trebuie plătită o sumă de bani, iar G i-a scris pe un bilet suma de 100.000 $, în care nu erau incluși cei dați înainte pentru rezolvarea interdicției de a nu părăsi țara ( 104 inst).
Relația dintre și G în scopul de a-1 ajuta pe este confirmată și de administratorul italianului,. Acesta declară în cursul urmăririi penale ( 182) și în fața instanței ( 76), că i-a povestit de întâlnirea de la motelul "" și că în prezența lui G i-a cerut 100.000 $ pentru rezolvarea problemelor.
pentru natura relației - G este declarația lui ( 184) potrivit căruia: "am fost convins că avea o influență deosebită, deoarece tocmai prezența lui G constituie o formă a influenței sale".
Pe lângă aceste probe concludente administrate în cauză de față, mai reținem că Tribunalul Alba, cu puterea lucrului judecat, reține în sentința penală nr. 201/2004 ( 457 inst.) contribuția determinantă a lui G la activitatea infracțională a inculpatului, la săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, în special prin întâlnirea de la sfârșitul lunii august.
Fapta inculpatului G care în calitate de comisar șef al Gărzii Financiare pe timpul verificărilor financiare și penale efectuate față de și firma SC " Trans " SRL Târgu-
i-a înlesnit și 1-a sprijinit pe (care se prezenta ca fiind general ) pentru ca acesta să-i câștige încrederea lui, materializând astfel influența pe care o avea sau lăsa să se creadă că o are pe lângă importanți funcționari publici în Poliție, Finanțe, Parchet, Justiție și din Guvernul României, în vederea îndeplinirii promisiunilor făcute privind obținerea unei soluții favorabile în cadrul anchetei penale începută împotriva sa, constituie infracțiunea de complicitate la trafic de influență săvârșită de, faptă pentru care acesta din urmă a fost condamnat în mod definitiv.
În ce privește încadrarea legală a faptei, considerăm, ca și în situația pct. 1 din rechizitoriu că trebuie reținut și alin. 3 al art. 7 pe lângă alin. 1, din Legea nr. 78/2000 cu aceeași motivație.
Prin urmare fapta inculpatului este de complicitate la trafic de influență prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 257 al. 1 Cp. art. 6, 7 al.3 și 1 din Legea nr. 78/2000.
Nu putem îmbrățișa punctul de vedere al procurorului, în sensul că se poate reține doar art. 6 din Legea nr. 78/2000, întrucât autorul ( ) a fost condamnat cu această încadrare: art. 257 al. 1 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, iar complicele nu poate primi o altă încadrare. Și aceasta, întrucât art. 7 prevede o circumstanță personală de agravare a sancțiunii rezultată din funcția inculpatului: persoana ce are atribuții de constatare și sancționare a contravențiilor ori atribuții de control rezultate din fișa postului ( 93 vol.I ), circumstanță ce nu se răsfrânge asupra autorului conform art. 28 al. 1 Cp.
În ce privește punctul 4 din rechizitoriu, se reține prin actul de sesizare că în data de 31.05.2002, inculpatul la solicitarea telefonică a colegului său (comisar la Garda Financiară Centrală B) a dispus subordonaților săi și să amâne efectuarea controlului planificat la SC. " Serv" SRL
Inculpatul a recunoscut comiterea faptei încă din faza de cercetare penală (37 voi. I ), afirmând că deși nu 1-a cunoscut pe comisarul este posibil ca el sau altă persoană să fi solicitat amânarea controlului la SC. " Serv" SRL Și în instanță (63) inculpatul și-a recunoscut fapta, însă și-a justificat-o prin aceea că mergând într-un alt colectiv, a dorit "să facă lucrurile să funcționeze". El recunoaște că astfel de amânări nu constituiau o situație de excepție și ele se practicau în lipsa vreunei reglementări exprese ce să prevadă că se puteau permite amânări pentru diferite motive (administratorul era în concediu), doar pe baza unei cutume.
Deși cealaltă persoană implicată, comisarul nu mai recunoaște intervenția, convorbirea telefonică interceptată și redată la pct. 89 -
189 voi.II dosar secret este în reținerea stării de fapt:: "Am și eu o rugăminte - eos ocietate SC. " ". vrea și el o amânare să mai pună ceva la punct acolo", G: "Da se rezolvă! Cum să nu!".
Acest control a fost planificat conform centralizatorului acțiunilor de control, la data de 30 și 31.05.2002, și în realitate s-a efectuat la data de 4.07.2002. Prin faptul că inculpatul Gad ispus amânarea controlului la SC. " Serv" SRL, la rugămintea colegului său, a încălcat dispozițiile art. 4 al. 1 din nr.OUG 91/2003 modificată, privind organizarea Gărzii Financiare conform căreia în vederea realizării atribuțiilor sale pentru combaterea actelor și faptelor de evaziune și fraudă fiscală, Garda Financiară efectuează controlul operativ și inopinat.
Fapta din 31.05.2002 săvârșită de G întrunește elementele constitutive ale infracțiuni de abuz în serviciu prev. de art. 248 Cp.
Nu aceeași este situația faptelor reținute la pct. 5 și 6 din rechizitoriu. în ce privește fapta 5, în rechizitoriu se reține că la data de 5.06.2002 la solicitarea telefonică a prefectului de la acea dată a județului H, inculpatul dispune telefonic colegului său, aflat împreună cu colegul la SC. "" SA P, retragerea din control. Urmare a acestui fapt cei doi comisari nu întocmesc nici un act de control. Interesul prefectului ar fi fost dat de calitatea sa la SC. " " SA P, care la rândul său este acționar la SC. ""SA
Din declarațiile inculpatului, care recunoaște intervenția făcută ( 63 inst.), a martorilor, și, din transcrierea convorbirilor telefonice, instanța constată că starea de fapt a fost corect reținută.
Martorul recunoaște (3 vol.II; 387 inst.) că G i-a cerut "să facă stânga împrejur", recunoscând convorbirea transcrisă la 197 vol.II dosar secret. Solicitând motivul pentru care a fost necesar acel telefon, inculpatul i-a răspuns "un prefect aveți și voi".
Însă, din declarația aceluiași martor și a colegului său (350 inst.) se reține că în momentul telefonului ei ceruseră actele pentru control, că au verificat "riguros" aceste acte și au constatat că "nu sunt probleme", actele fiind întocmite în regulă. Prin urmare, nu a fost încheiat nici un act de control și nu a fost necesară aplicarea vreunei sancțiuni.
Art. 248 Cp. incriminează fapta funcționarului public care în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu cu știință nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unei instituții de stat. Pentru existența acestei infracțiuni este necesar să se producă consecința prevăzută de textul incriminator, ce trebuie să fie
determinată, concretă și nu eventuală. Infracțiunii de abuz în serviciu îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura obiectivă, dacă nu există prejudiciu în cauză.
Prin urmare, în ce privește fapta de la punctul 5 din rechizitoriu este evident că nu s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al Gărzii Financiare prin intervenția inculpatului, întrucât documentele societății erau în regulă.
Aceleași sunt argumentele procurorului și pentru o parte din celelalte fapte care au făcut obiectul cercetărilor, atunci când a dispus scoaterea lui G de sub urmărire penală, în baza art. 10 lit. d)
C.P.P.Așa fiind, inculpatul va fi achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat C.P.P. la art. 10 lit. d C.P.P. pentru săvârșirea în data de 5.06.2002 a infracțiunii de abuz în serviciu prev. și ped. de art. 248 alin. 1 Cp.
în ce privește fapta de la punctul 6, în rechizitoriu se reține că la data de 15.07.2002 la solicitarea comisarului, comisar la Garda Financiară Centrală B, realizată prin comisarul, G dispune subordonaților săi G și să nu continue și definitiveze controlul la un chioșc de vânzare neautorizată a cafelei din centrală Consecința a fost că nu s-a întocmit procesul- verbal cu privire la controalele făcute, cu toate că există indicii ale desfășurării unei activități clandestine.
Examinând materialul probator cu privire la această faptă: convorbirea redată la pct. 158 vol.II secret, declarațiile celor implicați (comisarii, G, ) și declarația inculpatului G, instanța reține că nu se confirmă starea de fapt anterior expusă decât în parte. Astfel, martorul recunoaște (29 vol.II, 427 inst.) intervenția făcută pe lângă G, însă din celelalte probe nu rezultă și faptul că inculpatul ar fi dat curs solicitării comisarului. Din contră, din declarațiile martorilor și (31, 34 vol.II, 391, 429 inst.), instanța reține că acel control s-a efectuat, dar nefiind găsite acte contabile la magazin, acestea nu au putut fi verificate.
Comisarul afirmă inclusiv faptul că relațiile dintre el și inculpat nu erau cordiale, el fiind schimbat din funcție ca urmare a venirii lui G, astfel încât acesta nu ar fi intervenit la el pentru amânarea sau neefectuarea vreunui control. Aceste declarații se coroborează cu cea a inculpatului care nu recunoaște săvârșirea faptei.
În ce privește convorbirea telefonică invocată de acuzare (pct. 158 vol.II secret) este cea purtată între și inculpat, convorbire ce se coroborează cu declarația comisarului, însă, important pentru reținerea infracțiunii de abuz în serviciu în ce-1 privește pe inculpat este fapta sa - de a interveni la cei doi comisari aflați în control, intervenție ce nu a fost probată că
ar fi fost făcută de inculpat. Din contră, atâta vreme cât telefonul inculpatului era interceptat era normal ca să apară în desfășurătorul convorbirilor și intervenția respectivă. însă, așa cum rezultă din transcrierea convorbirilor telefonice (284 -185 vol.II dosar secret), G nu i-a apelat pe cei doi comisari aflați în control și nu a intervenit la aceștia.
Pentru aceste considerente de fapt, constatând că infracțiunea imputată nu există în materialitatea sa, inculpatul va fi achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 Ut. a pentru C.P.P. fapta din 15.07.2002.
La punctul 7 din rechizitoriu se reține că la data de 6.06.2002, G folosindu-se de influența pe care o avea asupra foștilor subordonați de la Garda Financiară la solicitarea telefonică a martorei, administrator la SC. " " SRL i-a cerut comisarului, amânarea controlului în desfășurarea la acel moment la chioșcul societății. Rezultatul intervenției a fost acela că nu s-a încheiat nici un proces-verbal de constatare a contravenției.
Inculpatul recunoaște în fața instanței (64), cât și în cursul urmăririi penale că i s-a solicitat de către "o doamnă" o amânare de câteva zile a controlului ce se efectuează la chioșcul ei. Deși recunoaște că nu era legală această amânare, motivează că trebuie privită în "context uman", întrucât controlul viza casele de marcat, iar d-na respectivă nu avea casă fiscalizată, amenzile fiind foarte mari.
telefonice interceptate (pct. 114-115 filele 218, 219 voi. II dosar secret), necontestate de inculpat sau de martora fac dovada deplină a faptului că martora a cerut o amânare și imediat inculpatul 1-a sunat pe comisarul aflat în control căruia i-a dat dispoziție să amâne controlul.
Martora audiată în cursul urmării penale ( 171/11 ) recunoaște că a intervenit la inculpat în scopul de a primi o amânare, pentru a nu i se încheia proces-verbal și a intra ulterior în legalitate.
Deși, comisarul nu își mai aduce aminte de această convorbire, el recunoaște nr. apelat. Din coroborarea interceptărilor telefonice cu declarațiile inculpatului și ale martorei, Tribunalul reține că prin intervenția făcută la comisarul, nu s-a mai efectuat controlul și nu s-a încheiat proces-verbal de contravenție la chioșcul SC. " "SRL, prin aceasta cauzându-se o tulburare însemnată activității Gărzii Financiare (prin neaplicarea unei sancțiuni legale deși deficiențe existau), inculpatul G săvârșind astfel infracțiunea de abuz în serviciu, faptă prev. și pedepsită de art. 248 al. 1 Cp.
Concluzionând inculpatul G se face vinovat de săvârșirea unei infracțiuni de trafic de influență în formă continuată, o infracțiune de complicitate la trafic de influență și două infracțiuni de abuz în serviciu.
La individualizarea pedepselor ce se vor aplica instanța va avea în vedere limitele de pedeapsă așa cum sunt ele prev. de Legea nr. 78/2000 raportate la dispozițiile codului penal (2-12-ani), în cazul primelor două infracțiuni și cele prev. de art. 248 al. 1 Cp. (6 luni - 5 ani); întreaga activitate infracțională desfășurată de inculpat, caracterul repetat al acțiunilor sale, faptul că a fost parțial nesincer, încercând să acrediteze ideea că totul e un "scenariu politic" al cărei victimă este, împrejurarea că infracțiunile săvârșite sunt grave în contextul în care o problemă pentru întreaga societate din România este corupția, chiar la cel mai înalt nivel.
Dând eficiență acestor criterii și pentru ca pedeapsa să își atingă scopul preventiv, educativ și sancționator prev. de art. 52 Cp. instanța va aplica următoarele pedepse:
- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în
formă continuată;
- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic
de influență;
- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu din
31.05.2002;
- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu din
6.06.2002.
Faptele fiind săvârșite în concurs real se va face aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) și Cod Penal 34 lit. b) Cp. astfel încât i se va aplica în final inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare. Nu se va aplica nici un spor, întrucât ea urmează să fie executată în regim de detenție și acest fapt în sine este suficient pentru ca inculpatul să-i înțeleagă scopurile anterior arătate.
În baza art. 71.Cod Penal se va interzice inculpatului exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a-c pe Cod Penal durata executării pedepsei închisorii. Se impune interzicerea drepturilor de a ocupa o funcție sau de a exercita profesia de natura celei de care inculpatul s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, întrucât funcția avută, de comisar șef, i-a creat prilejul de a comite infracțiunile pentru care este condamnat.
În ce privește confiscarea prev. de art. 257 al. 2.Cod Penal rap. la art. 256 al. 2.Cod Penal și art. 19 din Legea nr. 78/2000 în cauză s-a făcut dovada cu martorii și că suma dată inculpatului ca primă tranșă, în traficul de influență de la pct. 1 fost de 10.000 Cum această bancnotă nu mai există, iar paritatea a fost de 2 = 1 Euro, se va dispune confiscarea sumei de 5.000 Euro de la inculpat.
Împotriva hotărârii au declarat apel -Serviciul Teritorial Anticorupție A I și inculpatul
În apelul declarat de Ministerul Public hotărârea a fost criticată pentru nelegalitate și netemeinicie, după cum urmează: achitarea este netemeinică și este consecința unei interpretări eronate a amplului probatoriu administrat în dovedirea infracțiunii.
- conform fișei postului inculpatului, în calitate de comisar șef secție acesta "organizează și conduce activitatea secției pentru realizarea obiectivelor (lit.a) si, de asemenea, "răspunde de acuratețea și de realitatea raportărilor, de respectarea termenelor de executare a lucrărilor" (lit.n).De asemenea, în conformitate cu Normele de lucru pentru personalul Gărzii Financiare în vigoare la acea dată, motivat, șefii de divizii sau șefii ierarhici pot dispune reverificarea anumitor obiective, de către aceeași echipă sau efectuarea unui nou control de către altă echipă (pct.3.19)
- potrivit dispozițiilor art.4 din Legea nr.30/1991 (cu modificările aduse prin OUG nr. 119/1999), controlul financiar al statului se organizează si funcționează în Ministerul Finanțelor si se realizează prin Direcția generala a controlului financiar de stat si Garda financiara, instituții cu competenta proprie, a căror activitate se întrepătrunde, nu se exclude
Apreciază eronat raționamentul instanței astfel:
- în ciuda unor lacune de reglementare, atribuțiile inculpatului, in calitate de comisar șef secție, nu trebuie restrânse, ci trebuie analizate prin prisma atribuțiilor stabilite in fișa postului și normele de lucru la care s-a făcut referire mai sus, fără a se da relevanța juridică declarațiilor unor martori care se bazează pe un obicei și nu pe o dispoziție legală. Chiar dacă nu era imperativ, inculpatul putea și avea datoria să urmărească aducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse prin procesul-verbal în discuție - neprocedând astfel, nu a îndeplinit, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, un act.
- controalele efectuate de Garda Financiara au un caracter autonom și specializat, de sine-stătător, urmărind aplicarea si executarea legilor fiscale și reglementărilor vamale, urmărind împiedicarea oricărei sustrageri sau eschivări de la plata impozitelor și taxelor (art.15, al.1,lit.a din Legea nr.30/1991). Serviciul Poliției economico-financiare, ca și organ de cercetare penală, îsi circumscrie activitatea dispozițiilor art. 1.p Cod Penal, astfel că în mod eronat se concluzionează că nu există o tulburare însemnata în cadrul instituției întrucât cercetarea penală nu suplinește și nu compensează neregulile din alte instituții
- nereluarea controlului (deși, așa cum am arătat mai sus, inculpatul putea și avea obligația să urmărească finalizarea acestuia), ca și consecința directă a promisiunii de protecție a numitului, nu poate fi catalogată drept simpla speculație a procurorului, atâta vreme cât instanța, în baza unui probatoriu comun, a reținut că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, fapta constând în aceea că a pretins și primit de la cetățeanul italian suma de 10.000, lăsîndu-1 să înțeleagă că pe baza influenței pe care o avea poate să determine funcționarii publici din subordinea sa sau din alte instituții de control să îi protejeze firma de verificări financiar-contabile.
- declinarea în favoarea Direcției de control fiscal a adresei prin care Garda Financiara Centrala solicita un control operativ (care trebuia efectuat într-o săptămâna) la SC TRANS SRL reprezintă o îndeplinire defectuoasa a atribuțiilor de serviciu; inculpatului nu i-au fost cerute explicații, nu a fost întrebat dacă la societatea respectivă au mai fost sau se afla în derulare controale efectuate de organe ale statului, ci i s-a trasat o sarcină de serviciu, clară, precisă, cu caracter urgent, pe care însă a înțeles să o eludeze prin crearea unei aparențe de legalitate
- cu privire la al treilea act material din componenta infracțiunii descrise la pct.2 (ticluirea adresei) instanța a omis a se pronunța asupra acestuia. Instanța de fond a dispus, în temeiul art.10 lit.d C.P.P. achitarea inculpatului și pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, fapta constând în aceea că la data de 5.06.2002, la solicitarea telefonica a martorului, prefectul județului H, a dispus telefonic comisarilor si, retragerea din controlul pe care aceștia îl efectuau la SC SA
Cu toate că a considerat dovedită ingerința inculpatului în activitatea de control (avându-se in vedere declarațiile martorilor sus-arătați, transcrierea convorbirii telefonice), instanța a apreciat ca nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.248 Cp sub aspectul cerinței esențiale a laturii obiective a cauzării unei tulburări însemnate bunului mers al unei instituții de stat întrucât nu au fost găsite nereguli în actele societății controlate.
În susținerea celor de mai sus, solicită a se avea în vedere:
- tulburarea bunului mers al unei unități consta în orice stânjenire, în orice atingere adusa funcționării ireproșabile, care privește desfășurarea în condiții normale a tuturor activităților inerente respectivei unități și nu presupune în mod automat producerea unei pagube patrimoniului acesteia
- conform Normelor de lucru pentru personalul Gărzii financiare, activitatea de control se finalizează și se materializează printr-unul din documentele enumerate lapct.5.1, acte care sunt analizate, sub aspectul legalității si temeiniciei, de către organele ierarhic superioare (pct.3.18, 3.19)
- așa cum rezultă din declarațiile martorilor si, in cazul SC SA nu a fost încheiat nici un act de control - și, față de prevederile Normelor, încheierea unui act este obligatorie, indiferent daca se impune sau nu sancționarea agentului economic - astfel ca instituției i-a fost cauzata o tulburare însemnată materializată în imposibilitatea verificării celor constatate și susținute verbal de comisarii care au efectuat controlul
3. În temeiul art.10 lit.a instanța C.P.P. de fond a mai dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.248 al.l Cp, fapta constând în aceea că la data de 15.07.2002, la solicitarea comisarului din cadrul Gărzii Financiare Centrale, realizata prin comisarul, inculpatul a intervenit pentru ca subordonații săi să nu definitiveze controlul la un chioșc de vânzare neautorizata a cafelei din Centrala.
Instanța a reținut că, deși inculpatului i-a fost transmisă aceasta solicitare, acesta nu a intervenit la cei doi comisari aflați în control.
Cazul prevăzut de art.10 lit. a are C.P.P. in vedere situația în care fapta nu exista în materialitatea, cu alte cuvinte nu a fost săvârșită o fapta care sa fi produs modificări fizice în lumea înconjurătoare.
Făcând aplicarea acestei cauze care împiedica exercitarea acțiunii penale, instanța a reținut ca intre inculpat si martorul relațiile nu erau cordiale si ca pe desfășurătorul convorbirilor efectuate de inculpat acesta nu i-a apelat pe cei doi comisari.
Se apreciază ca vinovăția inculpatului a fost dovedita în acest caz cu fapte probatorii, care permit formularea unei deducții logice privind aspectele esențiale ale infracțiunii: a avut loc o intervenție pentru stoparea controlului, inculpatul nu a refuzat categoric sau în altă manieră lipsită de orice echivoc să dea curs acestei solicitări, cu privire la activitatea acestui agent economic nu s-a întocmit nici un proces-verbal pe baza căruia să poată fi verificate susținerile celor doi comisari care au efectuat controlul.
Ca atare, având în vedere motivațiile expuse la punctele 1,2 și 3, apreciem că faptele la care am făcut referire există, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor și au fost săvârșite de inculpat, astfel că soluția temeinică este cea a condamnării acestuia.
Se apreciază nelegală hotărârea instanței de fond în ceea ce privește rezolvarea problemei confiscării speciale a sumei de 10.000 DM, pentru următoarele considerente:
- există o contradicție între considerentele hotărârii și dispozitiv, în sensul că în considerente instanța dispune confiscarea specială de la inculpat a sumei de 5000 Euro iar in dispozitiv se prevede confiscarea echivalentului în lei a aceleiași sume - este adevărat că la data pronunțării hotărârii marca germana a fost înlocuită de Euro, însa la data săvârșirii faptei moneda germana avea valoare de (ultima apariție pe curs datând din 4.10.2003), astfel că, suntem de părere că de la inculpat ar fi trebuit sa se dispună confiscarea echivalentului în lei a sumei de 10.000 DM.
Inculpatul Gas usținut că sentința penală apelată este nelegală deoarece în mod greșit prima instanță l-a condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență în formă continuată, de complicitate la infracțiunea de trafic de influență, precum și pentru 2 infracțiuni de abuz în serviciu.
În realitate subsemnatul nu am comis infracțiunile de trafic de influență în formă continuată, de complicitate la infracțiunea de trafic de influență, iar în ceea ce privește infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice, faptele pentru care am fost condamnat, două dintre ele nu întrunesc elementele constitutive ale acestor infracțiuni, iar o faptă nu există.
De asemenea, a solicitat trimiterea cauzei în rejudecare la instanța de fond deoarece s-a judecat în lipsa părții vătămate și anume Garda Financiară Centrală, având în vedere că inculpatul a fost trimis în judecată și apoi condamnat pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate și sub toate aspectele, instanța constată că apelurile sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G, pe lângă alte fapte, pentru două infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice prev.de art. 248 Cod penal.
Instanța de fond a constatat aceste acuzații ca fiind întemeiate și a aplicat inculpatului o pedeapsă de 1 an închisoare pentru fapta săvârșită la data de 31 mai 2002 și o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru fapta săvârșită la 6 iunie 2002.
Cu toate că, sub aspectul laturii obiective, instanța a reținut că faptele au cauzat o tulburare bunului mers instituției la care funcționa inculpatul, instanța a ignorat dispozițiile art. 76 al.1 Cod pr. penală și ale art. 320 alin.1 Cod pr. penală.
În mod evident, instituția a cărei activitate s-a constatat a fi tulburată era Garda Financiară-Comisariatul General, ca instituție cu personalitate juridică conform art. 2 și art. 3 din HG 533/2007 privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare.
Cu privire la această instituție, nici organele de urmărire penală și nici instanța de judecată nu au îndeplinit obligația stabilită de art. 76 al.1 și art. 320 al.1 Cod pr. penală.
Aceasta consta în citarea persoanei care a suferit o vătămare prin infracțiune și explicarea faptului că are dreptul de a participa la proces ca parte vătămată și că se poate constitui parte civilă.
Din analiza actelor de urmărire penală se poate observa că nu s-au întocmit astfel de acte.
Chiar în condițiile în care, în această fază procesuală persoana vătămată ar fi declarat expres că nu înțelege să participe la proces, dispozițiile art. 320 al.1 Cod pr. penală prevăd imperativ obligația instanței de a face aceste demersuri.
Instanța de fond a procedat la judecată cu încălcarea acestor reglementări, cu consecința încălcării drepturilor procesuale ale persoanei (părții) vătămate, în primul rând citarea acesteia.
Având în vedere că, această nelegalitate este de natură a atrage desființarea sentinței și trimiterea cauzei în rejudecare, în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct.2 lit. b Cod pr. penală, celelalte motive de apel vor fi avute în vedere de instanță la rejudecarea cauzei.
În consecință, în baza art. 379 pct.2 lit. b Cod pr. penală, instanța va admite apelurile declarate în cauză, va desființa hotărârea pronunțată și va dispune rejudecarea cauzei de către Tribunalul Sibiu.
Cheltuielile judiciare din apel vor rămâne în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite apelurile declarate de - Serviciul Teritorial Alba Iulia și inculpatul G împotriva sentinței penale nr. 34/13.02.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Desființează sentința penală atacată și dispune rejudecarea cauzei de către Tribunalul Sibiu.
Cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 10 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact.LS/2ex/25.11.2008
Jud.fond:
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Stanca Ioana Marcu
