Infractiuni drepturi de autor Legea 8 1996 Spete. Decizia 11/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.11/
Ședința publică de la 17 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liviu Herghelegiu Președintele secției penale
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
Pentru azi fiind amânată pronunțarea asupra apelului formulat de inculpatul, domiciliat în B,-, - 2,.14, împotriva sentinței penale nr. 212 din 5.10.2007 pronunțată de Tribunalul Brăila.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14 ianuarie 2008 și s-au consemnat în încheierea din aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 17 ianuarie 2008.
După deliberare,
CURTEA:
Asupra apelului penal de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr- inculpatul a formulat apel împotriva sentinței penale nr. 212/05 octombrie 2007 Tribunalului Brăila, pronunțată în dosarul nr-.
Prin sentința penală nr. 212/05.octombrie 2007 Tribunalului Brăila, pronunțată în dosarul nr- s-a dispus, în baza art.334 proc.pen. schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului din infracțiunile prevăzute de art.1399din Legea nr.8/1996 cu aplicarea art.33 lit.a pen. și art.41 alin.2 pen. într-o singură infracțiune în formă continuată de stocare fără drept de programe de calculator în forma prevăzută de art.1399din Legea nr.8/1996 cu aplicarea art.41 alin. 2 pen. art. 13 pen. și art.63 alin.3 pen. și în baza acestei încadrări juridice a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 500 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de stocare fără drept de programe de calculator în formă continuată.
În baza art. 81 pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termenul de încercare prevăzut de art.81 alin. 2 pen.
În baza art.14, art.346 proc.pen. și art.998 civ și art.1396din Legea nr.8/1996, a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC 3 SRL B să plătească părții civile SUA suma de 5.814 lei, iar părții civile SUA suma de 77.700 lei.
În baza art.189 - 191 proc.pn. a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească statului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din care suma de 200 lei reprezentând onorariile avocaților din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Brăila ( câte 100 lei pentru av. și ).
Pentru a dispune astfel, instanța de fond Tribunalul Brăila, a avut în vedere că prin rechizitoriul nr.222/P/11.05.2006, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăilaa dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.1399din Legea nr.8/1996 cu aplicarea art.33 lit.a pen. și art.41 alin.2 penal reținându-se că în perioada 2005 - 2006 inculpatul a stocat și utilizat pe patru calculatoare proprietatea sa aflate în folosința părții responsabile civilmente SC 3 SRL B, copii neautorizate a programelor informatice proprietatea SUA și SUA.
În cauză au fost verificate actele procedurale efectuate în cadrul urmăririi penale privind constarea la fața locului, actele depuse de inculpat, a fost audiat acesta și s-au administrat probe noi cu acte.
Pe baza probatoriului administrat, s-a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul este administratorul SC 3 SRL B ce are un punct de lucru în municipiul B,-, după cum rezultă din certificatul de înmatriculare a firmei la Registrul Comerțului.
La data de 2 februarie 2006, agenți de poliție de la IPJ - Serviciul de investigare a fraudelor au efectuat, cu acordul inculpatului, un control privind legalitatea utilizării programelor de calculator.
Cu această ocazie au fost găsite instalate cinci calculatoare, toate proprietatea inculpatului, dar folosite în principal pentru desfășurarea activității firmei care are ca obiect efectuarea de lucrări de cadastru, potrivit declarației inculpatului și facturilor fiscale de cumpărare a calculatoarelor.
La controlul efectuat s-a constatat că doar unul din calculatoare avea instalate programe informatice pentru care inculpatul a prezentat licențe.
Pe celelalte patru calculatoare au fost identificate a fi instalate fără drept șase programe editate de partea civilă USA ( Windowy XP pe un calculator, Windows 98 pe un calculator, 2002 pe trei calculatoare și 97 pe un calculator ), precum și cinci programe 2000 instalate pe cinci calculatoare, editate de partea civilă SUA.
Inculpatul a recunoscut faptul că nu posedă licențe pentru aceste programe pe care le-a stocat, prin descărcare de pe internet, în perioada 2005 - 2006.
În drept, fapta inculpatului de a fără drept, în perioada 2005 - 2006 șase programe editate de SUA și cinci programe informatice editate de SUA constituie infracțiunea de stocare fără drept de programe pentru calculator, în formă continuată, prevăzută de art.1399din Legea nr.8/1996 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Cum inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.1399din Legea nr.8/1996 cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal și art.41 Cod penal, tribunalul a pus în discuția părților, potrivit dispozițiilor art. 334 Cod proc.pen. schimbarea încadrării juridice.
S-a avut în vedere că inculpatul a acționat în baza unei rezoluții infracționale unice descărcând, în timp programele necesare desfășurării activității firmei pe care o administrează.
Potrivit declarației inculpatului aceste programe au fost descărcate de acesta în regim free de pe internet în perioada 2005 - 2006, pe măsură ce a achiziționat calculatoarele.
Inculpatul a susținut în apărările sale că nu a încălcat drepturile de autor ale firmelor editoare întrucât a răspuns unei oferte de pe internet care îi permitea descărcarea programelor fără plată și că, de altfel, în ce privește programele 2000 acestea nu au fost folosite pentru că erau programe demonstrative ce nu puteau fi folosite neconținând toate elementele necesare efectuării unei lucrări de cadastru complete.
Aceste apărări nu sunt de natură să înlăture răspunderea penală a inculpatului întrucât chiar dacă descărcarea inițială a programelor a fost făcută gratuit în scop demonstrativ, inculpatul a depășit limitele stabilite de comerciantul care a permis descărcarea liberă a programelor, întrucât acest gen de descărcări sunt limitate în timp pentru utilizare.
De altfel, părțile civile au precizat că nu au făcut astfel de oferte, iar a primi susținerile inculpatului în aceste condiții ar însemna să fie golită de conținut norma legală care sancționează încălcarea drepturilor autorului programelor.
Nu are relevanță pentru cauză nici împrejurarea că nu ar fi putut folosi programele, întrucât legea sancționează simpla stocare a acestor programe.
Așa fiind, tribunalul a constatat că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost judecat,urmând a fi condamnat, stabilind o pedeapsă ce va fi individualizată în raport de criteriile generale de individualizare a pedepsele.
Astfel, s-a avut în vedere, gradul de pericol social concret al faptei, modul în care a fost săvârșită, rezultatul activității infracționale, regimul sancționator cu aplicarea legii mai favorabile, circumstanțele personale ale inculpatului.
Ca circumstanțe personale pentru inculpat s-a reținut că este o persoană matură, fără antecedente penale, a avut o atitudine procesuală corectă.
Având în vedere că la data la care infracțiunea a fost săvârșită, pedeapsa prevăzută de lege era amenda penală fără a se indica limitele s-au aplicat și dispozițiile art. 63 Cod penal.
Fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 Cod penal și apreciind că scopul pedepsei va fi realizat și fără executarea efectivă a pedepsei, tribunalul a dispus suspendarea condiționată a pedepsei pe termenul de 1 an prevăzut de art.82 alin.2 Cod penal.
În cauză s-au constituit părți civile SUA cu suma de 5.814 lei și cu suma de 77.700 lei reprezentând contravaloarea programelor deținute fără drept de inculpat.
Inculpatul nu a fost de acord să plătească aceste sume apreciind că sumele sunt prea mari în raport de costul programelor pe piață.
Părțile civile au arătat că aceste prețuri au fost negociate cu firmele de desfacere și ca atare sunt aplicabile dispozițiile art.1396din Legea nr.8/1996.
Instanța a constatat că cererile părților civile sunt fondate, că pretențiile acestora trebuie acordate potrivit dispozițiilor art.1396din lege, astfel că cererile au fost admise, inculpatul fiind obligat în solidar și cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor către părțile civile.
Împotriva sentinței penale nr. 212/05 octombrie 2007 Tribunalului Brăila, în termen legal a formulat apel inculpatul, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie atât sub aspectul laturii civile cât și sub aspectul laturii penale.
A arătat inculpatul, prin apărător ales, că sentința penală nr. 212/2007 a Tribunalului Brăila este excesivă. Față de probele administrate în cauză, acestea sunt parțial numai amintite, după care sunt înlăturate pe rând.
Astfel, din probe (fila 74) a rezultat că programul 2000, inclusiv licența, nu se mai comercializează din anul 2002.
programului a avut loc în anul 2005-2006 când nu se mai comercializa, că a existat posibilitatea descărcării pe Internet a aplicației, însă versiunile astfel obținute aveau scop unic de evaluare, timpul de folosire fiind limitat prin construcția aplicației la 30 de zile calendaristice de la instalare.
A arătat că programele Windows 98, 97, sunt vechi și nu mai sunt comercializabile. Imediat după data controlului inculpatul a dezinstalat programele pentru care nu avea licență și în foarte scurt timp a achiziționat trei programe Windows XP HE și licențele corespunzătoare, trei programe VG Pro și licențele respective cât și un program & Profesional, de asemenea cu licență.
La data de 23 mai 2006 IPJ Baî ntocmit un referat cu propunere de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului.
Consideră că mijloacele de probă administrate în cauză în faza de urmărire penală au fost: procesul verbal de depistare, actele de constatare, declarațiile inculpatului și cazierul judiciar al acestuia. Potrivit însă art. 62 și 63 Cod penal, în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza pe bază de probe.
Probele nu au o valoare dinainte stabilită, procesele - verbale de depistare și constatare încheiate în condițiile art. 214 Cod pr.penală nu întrunesc condițiile legii deoarece era obligatorie prezența a doi martori la încheierea acestora conform art. 92 alin. 1 Cod pr.penală. Nu au fost indicate mijloacele esențiale de probă, respectiv instalarea și stocarea unor programe fără licența corespunzătoare - programe care au fost șterse imediat, cu acordul poliției, considerând că au fost încălcate prevederile art. 94,95,96 Cod pr.penală.
Invederează instanței că inculpatul a fost trimis în judecată fără administrarea vreunei probe concludente, acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție, nefiind obligat să-și dovedească nevinovăția.
Prin urmare, ținând seama de modul și împrejurările concrete în care inculpatul a săvârșit fapta, timpul scurt de stocare a programelor, faptul dezactivării imediate la momentul constatării ilegalității deținerii lor, cumpărarea de programe inclusiv licențele corespunzătoare cât și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv vârsta tânără, studii superioare, deosebit de apreciat în branșă, căsătorit, un minor în întreținere, obținerea de venituri în mod legal, recunoașterea și regretul faptei, apărătorul acestuia a solicitat să se constate că în cauză sunt incidentele prevederile art. 811Cod penal.
Se solicită admiterea apelului, casarea sentinței atacate și în rejudecare să se dispună, în baza art. 11 pct. 2 lit. a în referire la art. 10 lit.1Cod pr.penală și art. 181pct. 3 Cod penal, achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 1399din Legea 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, art. 13 Cod penal și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ.
Cu privire la latura civilă arată că în mod greșit Tribunalul Brăilaa admis pretențiile părților civile. Din probe a rezultat că prețurile vehiculate sunt de recomandare, în prezentarea sumei cu care se constituie parte civilă SUA sunt incluse programe foarte vechi, prezentate mai sus, care nu mai fac obiectul comercializării. Costul acestor programe însumează 450 USD.
De asemenea arată că nu se poate reține c/valoarea programelor care nu se mai comercializează, menționate de partea civilă de 22.200 Euro. Prin urmare, numai în subsidiar, se poate eventual reține un prejudiciu în sumă de 1.488 USD pentru partea civilă SUA, în echivalentul în lei.
Analizând apelul formulat din prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, potrivit art. 371 alin.2 Cod proc. penală, Curtea apreciază apelul inculpatului ca fiind fondat.
În analiza materialului probator, în special cel administrat în cursul urmăririi penale, Curtea va pleca de la principiile fundamentale ale probelor și mijloacelor de probă, cuprinse în dispozițiile art. 62-74 Cod proc. penală.
Se constată în primul rând că procesul-verbal de constatare a infracțiunii din data de 02.02.2006, întocmit de organele de poliție, nu respectă prevederile art. 90-91 privind întocmirea proceselor- verbale, în prezența a doi martori asistenți.
Din cuprinsul acestui proces-verbal nu rezultă în special dacă programul " 2000" instalat era operațional, sau nu. În loc să procedeze la ridicarea hard-discului și efectuarea unei constatări științifice de către specialiștii din cadrul B, aspect care ar fi condus la obținerea unei probe științifice irefutabile în cauză, organul de poliție a lăsat hard-discurile în posesia inculpatului și au menționat că inculpatul s-a angajat solemn să șteargă programele din calculatoare, ceea ce s-a și întâmplat.
În acest mod au fost distruse orice posibilități de a mai putea proba activitatea infracțională a inculpatului.
În continuare, singurele probe administrate în cursul urmăririi penale sunt declarațiile inculpatului și actele produse de acesta în apărare, cu toate că, potrivit art. 62 Cod proc. penală și art. 65 Cod proc. penală, organele de cercetare penală trebuiau să manifeste rol activ în aflarea adevărului și să înlăture apărările inculpatului prin probele administrate.
Pe de altă parte, potrivit art. 69 Cod proc. penală, declarațiile inculpatului trebuiau privite ca probe numai în măsura în care se coroborau cu celelalte fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
de acest aspect, organul de cercetare penală a propus, chiar din faza de urmărire penală, scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ ( art. 181Cod penal), propunere care nu a fost însușită de către procuror, care a dispus trimiterea în judecată a inculpatului.
Din acest moment cercetarea judecătorească a evoluat unilateral în sensul că inculpatul și-a propus probe în apărare, în condițiile în care acuzarea nu mai putea propune probe, orice urmă a infracțiunii fiind ștearsă, așa cum am arătat, datorită lipsei de diligență a organelor de poliție care au făcut constatarea.
Inculpatul a arătat, în faza de cercetare judecătorească, că programul " 2000" fusese descărcat în regim "" de pe Internet, în perioada în care firma producătoare a făcut o ofertă de descărcare și folosire în mod gratuit a programului pe o perioadă de 30 de zile ("" ).
Din cuprinsul procesului-verbal de constatare nu rezultă dacă aplicația " 2000" a fost deschisă, era operațională sau dacă perioada de 30 de zile de funcționare oferită de către firma producătoare expirase și aplicația nu mai era operațională.
Acest aspect nu mai poate fi acum verificat iar potrivit principiului general de drept "in dubio pro reo", afirmațiile inculpatului trebuie însușite de către instanță.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în cursul cercetării judecătorești (filele 74-77 dosar de fond) există răspunsul din partea "Internațional" SA B, unul dintre distribuitorii autorizați ai produselor SUA (producătorul programului 2000 în România) că a existat posibilitatea descărcării de pe Internet a acestei aplicații, în regim gratuit (free) pentru evaluarea acestei aplicații și cumpărarea ei, pe o perioadă de 30 de zile de la instalare.
În continuarea acestui aspect inculpatul a arătat că aplicația fiind oferită pentru scopuri demonstrative ("") și achiziționarea ei ulterioară, nu era pe deplin operațională, în sensul că nu se puteau obține rezultate reale în domeniul cadastrului, topografiei și geodeziei.
Această apărare nu poate fi combătută și "in dubio pro reo".
Cu privire la descărcarea sistemelor de operare Windows XP, Windows XP Profesional, Windows `98, 2002, `97, produse ale SUA, inculpatul a recunoscut instalarea lor neautorizată și utilizarea acestora.
El a arătat că la momentul efectuării constatării, 02.02.2006, unele dintre programe, cum ar fi Windows `98, `97 erau depășite, fiind uzate moral, iar aplicația 2000 nu se mai comercializează din anul 2002.
Totodată, el a arătat că pentru a acoperi prejudiciul cauzat, a încercat achiziționarea de licențe de la firmele producătoare, sens în care a achiziționat, în mod legal, 3 licențe Windows XP HE, 3 licențe VG Pro și o licență & Profesional.
Aceasta deoarece, deși a încercat achiziționarea de licențe identice cu cele instalate neautorizat, a constatat că unele dintre licențe, cum ar fi `97, 2002, Windows `98, nu se mai comercializează, iar aplicația 2000 nu se mai produce din anul 2002.
Având în vedere toate aceste aspecte, Curtea apreciază că soluția instanței de fond este netemeinică.
În mod indubitabil este rup echilibrul procesului penal, respectiv raportul acuzare-apărare, probele putând să evolueze în prezent numai în apărare.
Probele acuzării au fost demult șterse din calculator, datorită naturii acestor infracțiuni, la dosarul cauzei existând în prezent doar indicii temeinice a ceea ce s-a întâmplat de fapt.
Cum potrivit practicii Curții Europene a Drepturilor Omului - o soluție de condamnare a unei persoane la o pedeapsă penală nu se poate baza numai pe simplele indicii de vinovăție, Curtea apreciază că în cauză se impune achitarea inculpatului și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
La alegerea acestei sancțiuni, Curtea are în vedere practica sa constantă în domeniu precum și că inculpatul a avut o atitudine sinceră pe durata procesului penal, a colaborat cu organele de anchetă, a avut rol activ în administrarea probelor în faza cercetării judecătorești, a avut o poziție procesuală corectă, angajându-și apărător ales și producând în fața instanței probele necesare soluționării cauzei.
Inculpatul a făcut eforturi pentru a intra în legalitate și a acoperi prejudiciul cauzat, prin achiziționarea de licențe.
Inculpatul este în vârstă de 37 de ani, are studii superioare, este căsătorit, are loc de muncă, fiind administratorul " 3 "
Inculpatul este membru fondator al Asociației, fiind integrat în familie și societate.
Față de toate acestea, Curtea apreciază că aplicarea unei sancțiuni cucaracter administrativ reprezintă un avertisment serios la adresa inculpatului, mai ales că acesta a conștientizat faptele reprobabile săvârșite și că nu se impune aplicarea unei sancțiuni penale acestuia.
Sub aspectul laturii civile, se constată ca nefiind dovedită fapta de instalare neautorizată și stocare a aplicației " 2000", pretențiile civile ale în sumă de 77.000 lei, se dovedesc nefondate, urmând a fi respinse ca atare.
Cu privire la prejudiciul cauzat se constată că, potrivit adresei de la fila 7 dosar urmărire penală, aceasta s-a constituit parte civilă cu suma de 1938 dolari SUA, reprezentând contravaloarea licențelor, după cum urmează:
Windows XP HE 1. x 219 USD/ = 219 USD
Windows `98 1. x 100 USD/ = 100 USD
2002 3. x 423 USD/ = 1269 USD
`97 1. x 350 USD/ = 350 USD
Efectuând verificări pe Internet, privind comercializarea acestor programe și aplicații, Curtea a constatat că în România nu se mai comercializează programele Windows `98, `97, 2002.
Cu toate acestea ele sunt protejate conform legii drepturilor de autor (Legea nr. 8/1996) pe o durată de 10 ani, existând totuși un prejudiciu prin instalarea și utilizarea lor neautorizată.
Inculpatul a achiziționat, după declanșarea cercetărilor: 3 licențe Windows XP HE, 3 licențe VG PRO și o licență & Profesional.
Pentru cele 3 licențe VG PRO nu există dovada că acestea aparțin grupului și nu pot fi avute în vedere la stabilirea despăgubirilor.
& Profesional este o aplicație de tipul "antivirus" de concepție românească.
Deși producătorul a fost în tratative cu grupul " " pentru că acesta din urmă să achiziționeze și să includă în sistemele de operare "Windows" antivirusul " & Profesional", nu există dovada că firma producătoare ar fi fost achiziționată de grupul " "
De aceea, nici această licență nu va fi avută în vedere la stabilirea prejudiciului cauzat " ".
Așa fiind, Curtea va avea în vedere că inculpatul a achiziționat ulterior 3 licențe Windows XP și potrivit art. 1396din Legea nr. 8/1996 va reduce cuantumul despăgubirilor la suma de 1281 dolari SUA, apreciată ca suficientă pentru despăgubirea societății prejudiciată.
Această sumă va fi stabilită în dolari, având în vedere constituirea de parte civilă, caracterul transnațional și sediul societății - mamă a " " SUA, aflat pe teritoriul Unite ale Americii, plătibilă în lei, la data efectuării efective a plății, în situația în care plata se va efectua pe teritoriul României.
Pentru aceste motive, văzând și prevederile art. 379 pct. 2 lit. a Cod proc. penală, Curtea va admite apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 212/05 octombrie 2007 Tribunalului Brăila.
Va desființa în parte sentința penală nr. 212/05 octombrie 2007 Tribunalului Brăila și în rejudecare, în baza prevederilor art. 11 pct. 2 lit.a Cod proc. penală, raportat la art. 10 lit.1Cod proc.penală și art. 181Cod penal va dispune achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 1399din Legea 8/1996 cu aplicarea prevederilor art. 41 alin.2 Cod penal și art. 13 Cod penal.
În baza prevederilor art. 181alin.3 Cod penal, în referire la art. 91 lit. c Cod penal, Curtea va aplica inculpatului o amendă cu caracter administrativ.
Sub aspectul laturii civile, vor fi respinse ca nefondate pretențiile părții civile
Va fi obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente " 3 " B, la despăgubiri civile către " "
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 212/05 octombrie 2007 Tribunalului Brăila.
Deoarece apelul inculpatului urmează a fi admis, potrivit art. 192 alin.3 Cod proc.penală, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea acestui apel urmează să rămână în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE apelul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 07.09.1969 în B, CNP - -) domiciliat în B,-,. 12,. 14, împotriva sentinței penale nr. 212 din 5 octombrie 2007 Tribunalului Brăila.
Desființează, în parte, sentința penală nr. 212/05 octombrie 2007 Tribunalului Brăila și în rejudecare:
În baza prevederilor art. 11 pct. 2 lit. Cod procedură penală, raportat la art. 10 lit.1Cod procedură penală și art. 181Cod penal, dispune achitarea inculpatului, pentru infracțiunea prev. de art. 1399din Legea 8/1996 cu aplicarea prevederilor art. 41 alin.2 Cod penal și art. 13 Cod penal.
În baza prevederilor art. 181alin.3 Cod penal în referire la art. 91 lit.c Cod penal aplică inculpatului o amendă cu caracter administrativ, în sumă de 500 lei.
Respinge, ca nefondate, pretențiile civile ale părții civile
În baza prevederilor art. 14 Cod procedură penală, art. 346 Cod procedură penală, art. 998 cod civil, art. 1000 alin.3 Cod civil, art. 1396din Legea nr. 8/1996 obligă pe inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente " 3M" B, la plata către partea civilă a sumei de 1281 dolari SUA, în lei, la cursul de schimb din data efectuării efective a plății.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 212/ 05 octombrie 2007 Tribunalului Brăila.
Conform art. 192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru apelantul - inculpat și de la comunicare pentru intimatele -părți civile SUA și și intimata parte responsabilă civilmente 3
Pronunțată în ședință publică, azi 17 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red./21.01.2008
Tehnored./29.01.2008/2 ex.
Fond:
Președinte:Liviu HerghelegiuJudecători:Liviu Herghelegiu, Maria Tacea
