Infractiuni drepturi de autor Legea 8 1996 Spete. Decizia 125/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia penală nr.125
Ședința publică din data de 02 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Mihai Viorel Tudoran
JUDECĂTOR 2: Florentin Teișanu
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, împotriva sentinței nr.197 din 4.04.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 28.01.1973, în P, domiciliat în Orașul P, str. - -, bloc 7, etaj 2, județul D, CNP -, pentru infracțiunile prevăzute de art. 1396alin.2, art. 1398și art. 1399din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe cu modificările și completările ulterioare și art. 292 Cod penal, intimați în cauză fiind: intimatul - inculpat, fiul lui și al lui, născut la 28 Ianuarie 1973 domiciliat în P, -,. 7,. 2,. 16, Cod poștal -, Județ D intimata - parte civilă ARTS -reprez. de cab de av. - B, sector 2,-,. 1,. 9, Cod poștal -, -reprez. de cab. de av. - B, sector 2, BD. - I, nr. 50,. 1,. 9, Cod poștal -, - B, nr. 9. Cod poștal -, RO - B, sector 2, Calea, nr. 201,. 9,. A,. 5,. 19, Cod poștal -, intimatul - parte vătămată MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D - Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, Cod poștal -, Județ D, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ din cadrul MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE D - Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, Cod poștal -, Județ D, intimata - parte responsabilă civilmente SC COM SRL - P, Zorele, Cod poștal -, Județ.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 22 septembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, după care instanța având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea la 2 octombrie 2008, când a luat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.197/4.04.2008 a Tribunalului Dâmbovița în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul, pentru infracțiunile prevăzute de art. 1396alin.2, art. 1398și art. 1399din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe cu modificările și completările ulterioare și art. 292 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. rap. la art. 10 lit.1Cod procedură penală și art. 10 alin.1 teza a III a din Legea nr. 241/2005 a fost achitat același inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 alin.1 lit. b din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.
În baza art. 181alin.3 Cod procedură penală a fost aplicată inculpatului sancțiunea administrativă prevăzută de art. 91 lit. c Cod penal, respectiv amenda în cuantum de 200 lei.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Com SRL P la plata sumei de 356 lei, cu dobânda legală, către Direcția Finanțelor Publice D, reprezentând impozitul pe profitul realizat în perioada noiembrie - decembrie 2005 și inculpatul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța sentința respectivă prima instanță a reținut în baza probelor administrate în cauza următoarea situație:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, înregistrat la această instanță la 19 februarie 2007, fost trimis în judecată inculpatul, pentru săvârșirea unor infracțiuni privind drepturile de autor și drepturile conexe, prevăzute de art.1396alin.2, art. 1398și art. 1399din Legea nr. 8/1996, a unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 și a infracțiunii de fals în declarații prevăzută de art. 292 Cod penal, toate săvârșite în concurs, făcându-se, așadar, aplicarea prevederilor art.33 lit.a Cod penal.
S-a reținut în sarcina inculpatului că este administrator al SC COM SRL P, care are ca obiect de activitate reproducerea pe suporti a înregistrărilor audio, video și a celor cu caracter informatic, precum și realizarea și furnizarea de programe, consultații în domeniul echipamentelor de calcul, etc.
În perioada septembrie 2005 - ianuarie 2006, inculpatul a dezvoltat pe raza orașului Por ețea de furnizare a serviciilor internet, declarând către Oficiul Registrului Comerțului D că îndeplinește condițiile legale pentru a desfășura activități de telecomunicații.
Ca urmare a unor reclamații la adresa inculpatului cu privire la faptul că acesta instalează și furnizează servicii de internet contra unor sume de bani, fără ca să încheie contracte, s-a făcut o percheziție la domiciliul acestuia de unde au fost ridicate 3 unități centrale pentru calculator, 130 CD-uri, 6 dischete și materiale folosite la realizarea rețelelor de calculator, documente și înscrisuri legate de activitatea societății.
S-a stabilit că inculpatul a formulat la 16 noiembrie 2005 cerere către Oficiul Registrului Comerțului D, solicitând extinderea activităților pentru SC COM SRL P și la codurile N nr.640 și 9272, reprezentând activități de telecomunicații și alte activități recreative pentru care a declarat pe propria răspundere că deține toate autorizațiile specifice.
Inculpatul avea obligația să notifice C în legătură cu furnizarea de servicii de telecomunicații electronice destinate publicului, lucru pe care acesta nu l-a făcut până la 17 ianuarie 2006.
Au fost expertizate cele 3 unități centrale de calculator și prin raportul de constatare tehnico-științifică s-a concluzionat că pe hard - discul marca "Maxtor", aflat în unitatea centrală, despre care inculpatul a susținut că a fost împrumutată, se afla instalat sistemul de operare Windows XP Professional, pentru care nu avea licență, iar celelalte două calculatoare erau folosite ca servere, având pe hard-discuri instalate sistemul de operare "".
Cu privire la cele 130 CD-uri ridicate de la inculpat s-a stabilit că un număr de 125 sunt produse pirat, conținând videograme, fonograme sau produse soft pirat.
Din înscrisurile și documentele ridicate de la inculpat cu ocazia percheziției domiciliare s-a stabilit că acesta a încasat în numele societății și nu a evidențiat în registrele contabile pentru luna noiembrie 2005 - suma de 1040 RON și pentru luna decembrie 2005 - suma de 1185 RON, fără a emite facturi fiscale și fără a calcula impozitul pe profit datorat, în valoare de 356 RON.
S-a concluzionat că faptele inculpatului, respectiv dezvoltarea pe raza orașului Pau nei rețele de furnizare servicii internet, pe perioada septembrie 2005 - ianuarie 2006, fără autorizarea legală, declarând la Oficiul Registrului Comerțului D, în mod nereal, că îndeplinește condițiile legale pentru activitatea de telecomunicații, deși nu era autorizat C, încasarea de sume de bani pentru serviciile prestate, fără a întocmi și înregistra documente fiscale în evidența contabilă a societății și fără a calcula, evidenția și vărsa impozitul pe venitul realizat, precum și deținerea la punctul de lucru al societății, fără licență, de programe, videograme și programe de calculator, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 1396alin.2, art. 1398și art. 1399din Legea nr. 8/1996, de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 și de art.292 Cod penal.
În declarația dată în fața instanței de judecată, inculpatul a recunoscut că a încasat, în numele societății, sume de bani pentru serviciile prestate, fără a emite facturi fiscale și fără a le înregistra în contabilitate.
De asemenea, a susținut că unul din calculatoare era luat de la o vecină, pe care a încercat doar să facă o probă de legare la internet, iar CD-urile ridicate le-a cumpărat de la magazine de specialitate, și erau personale și nu au fost folosite în activitatea desfășurată de societate.
De asemenea, au fost luate declarații martorilor din acte, respectiv -, - -, - -, -, -, - și - G, care au făcut precizări în legătură cu modul de încheiere și de derulare a contractelor de prestări de servicii internet oferite de societatea inculpatului.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, respectiv declarațiile inculpatului și a martorilor din acte, documentele și înscrisurile ridicate cu ocazia percheziției de la domiciliul inculpatului, raportul de constatare tehnico-științifică, procesele - verbale încheiate de organele de poliție, tribunalul a reținut următoarele:
Inculpatul - este administratorul societății comerciale "" COM SRL P și în perioada septembrie 2005 - ianuarie 2006 dezvoltat pe raza orașului P, o rețea de furnizare servicii internet, stabilind ca punct de lucru al societății pentru această activitate, apartamentul său, situat pe str.- -,.7,.2.
Ca urmare a unor reclamații, a fost efectuată o percheziție la domiciliul inculpatului, cu autorizarea prevăzută de lege, de unde au fost ridicate unitățile centrale de la 3 calculatoare, precum și 130 CD-uri și 6 dischete.
În urma constatării tehnico-științifice efectuată în cauză s-a stabilit că unitățile centrale de la două calculatoare erau folosite ca servere și aveau instalate sistemul de operare "", iar unitatea centrală de la un calculator avea instalat, fără licență, sistemul de operare Windows XP Professional.
De asemenea, s-a stabilit că 125 de CD-uri conțineau videograme, audiograme și produse soft piratate.
Inculpatul, așa cum de altfel a și recunoscut, a încasat în numele societății, în lunile noiembrie -decembrie 2005, contravaloarea serviciilor de internet prestate către diferiți clienți, în sumă de 2225 lei, fără a emite facturi fiscale și fără a le înregistra în evidențele contabile ale societății, prejudiciind statul cu suma de 356 lei, reprezentând impozitul pe profitul înregistrat.
Fapta inculpatului de a încasa sumele de bani, în numele societății, pentru serviciile prestate, fără a emite documente fiscale și fără a le înregistra în evidența contabilă a societății, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005.
Potrivit dispozițiilor art.10(1) din Legea nr.241/2005, în cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală, dacă în cursul urmării penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, în cazul în care prejudiciul cauzat și acoperit este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul fiscal.
La data de 25 ianuarie 2007, inculpatul a formulat cerere la Direcția Generală a Finanțelor Publice D, înregistrată sub nr.3413 (fila 15 din dosarul de urmărire penală, vol.I), prin care a solicitat să i se aprobe achitarea prejudiciului în cuantum de 356 lei și să i se indice contul în care trebuie să verse suma respectivă, fără însă să i se comunice vreun răspuns, primul termen de judecată fiind la 27 martie 2008.
Rezultă, așadar, că inculpatul a dorită să acopere prejudiciul înaintea primului termen de judecată, însă acest lucru nu a reușit din motive obiective.
Având în vedere această situație, precum și valoarea modică a prejudiciului, de doar 356 lei, tribunalul apreciază că inculpatului i se pot aplica prevederile art.10 (1) din Legea nr.241/2005, astfel că în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.1Cod procedură penală, se va dispune achitarea acestuia pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 și i se va aplica sancțiunea administrativă prevăzută de art.91 lit.c Cod penal, respectiv amendă în cuantum de 200 lei.
Cât privește celelalte infracțiuni pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respectiv cele prevăzute de art.1396alin.2, art. 1398și art. 1399din Legea nr. 8/1996 și de art.292 Cod penal, tribunalula apreciat că aceste fapte nu există.
Astfel, infracțiunea prevăzută de art.1396alin.2 din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările în vigoare la data la care se reține că aceasta a fost săvârșită de inculpat, constă în oferirea, distribuirea, deținerea și depozitarea sau transportul, în scopul distribuirii de mărfuri pirat, precum și deținerea acestora în scopul utilizării prin comunicare publică la punctele de lucru ale persoanelor juridice.
Din probele dosarului nu a rezultat că CD-urile piratate, ridicate de la domiciliul inculpatului, au fost oferite sau distribuite altor persoane ori că erau deținute și depozitate în scopul distribuirii.
De asemenea, nu a rezultat nici faptul că aceste CD-uri erau deținute în scopul utilizării prin comunicare publică, probele indicate în rechizitoriu, respectiv declarațiile martorilor -, - și -, comunicând doar faptul că în baza contractelor aveau acces la folosirea de muzică, jocuri, etc. de pe internet, fără a se face dovada că ele proveneau de pe CD-urile deținute de inculpat.
Aceeași motivare subzistă și pentru infracțiunea prevăzută de art. 1398din Legea nr. 8/1996, în sensul că nu s-a făcut dovada certă că CD-urile piratate ridicate de la inculpat erau puse la dispoziția publicului și puteau fi accesate în orice loc sau în orice moment ales în mod individual.
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 1399din Legea nr. 8/1996 se reține că aceasta constă în reproducerea neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator în oricare dintre următoarele modalități: instalare, stocare, rulare sau executare, afișare ori transmiterea în rețea internă.
Cea de-a treia unitate centrală ridicată de la locuința inculpatului și pe care a fost găsit instalat fără licență programul Windows XP Professional a rezultat că nu era a sa, ci a numitei, pe care o adusese din Italia și i-a dat-o inculpatului pentru aov erifica dacă funcționează.
În acest sens sunt declarațiile acestei martore și cea a fratelui său (filele 68 și 69 din dosarul de urmărire penală, vol.I).
Rezultă, așadar, că nu inculpatul a fost cel care a făcut instalarea programului respectiv în calculator.
Pentru infracțiunea de fals în declarații, prevăzută de art.292 Cod penal, se reține că declarația dată de inculpat la Oficiul Registrului Comerțului D (fila 202 din dosarul de urmărire penală, vol.II) se referă la cu totul alte situații și nu la existența avizului necesar pentru furnizarea de servicii de telecomunicații electronice destinate publicului, așa cum s-a susținut prin rechizitoriu.
Pe latură civilă, în cazul infracțiunii de evaziune fiscală, pentru care s-a dispus achitarea și aplicarea unei sancțiuni administrative, inculpatul a fost obligat, conform prevederilor art.346 (2) Cod procedură penală și art.998 Cod civil, la plata sumei de 356 lei, cu dobânda legală, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Com SRL P, către Direcția Finanțelor Publice D, suma reprezentând impozitul pe venitul net realizat în lunile noiembrie - decembrie 2005.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și învederând pe larg următoarele:
Inculpatul în calitate de asociat unic la SC Com SRL P, a solicitat extinderea obiectului de activitate a acestei societăți prin accesarea codurilor ce reprezintă activitatea de telecomunicații și alte activități recreative. Pentru a obtine această extindere inculpatul a formulat o cerere la ORC D prin care a declarat pe propria răspundere și s-a reținut acest fapt, că deține toate autorizațiile solicitate de reglementările generale specifice domeniului respectiv.
Pentru această activitate de internet solicitată de către inculpat aceasta utilizează atât fibra optică, dar și prin radio (wireless).
În acest sens inculpatul avea obligația legală să notifice în prealabil până la obținerea certificatului constatator la Autoritatea Națională de Reglemntare a Comunicațiilor ( ), conform art. 4 alin.2 din OUG 79/2002.
Inculpatul nu a îndeplinit această cerințî, neobținând astefl certificatul constatator emis la 18.11.2005( fila 121. vol. 1 )inculpatul a săvârșit infracțiunea prev. De art. 292 Cod penal.
Urmare acestui certificat emis în condițiile arătate a fost admisă cererea de înregistrare de Tribunalul Dâmbovița prin încheierea nr.4067/17.11.2006( fila 122 ) și i s-a eliberat certificatul de înregistrare (fila 123 ).
După obținerea acestor înscrisuri oficiale eliberate de instituțiile abilitate ale statului, a desfășurat o rețea de comunicări prin radio(wireless) și cablu internet.
Această situație de fapt este probată atât cu înscrisurile arătate, dar și prin declarațiile martorilor, ( filele 69,70,9,10, vol.1) declarații ce au fost menținute și la instanța de fond.
Chiar inculpatul arată prin declarația dată ( dosar vol.1 fila 27)că în perioada 10-15.01.2006 a fost la pentru a realiza notificarea, dar a fost respins pentru că nu avea înscrisurile în original.
Toate aceste probe demonstrează că, inculpatul cu rea credință, a declarat în mod nereal la ORC D pentru a obține înscrisurile necesare pentru desfășurarea activității de comunicare prin radio și cablu la diferite persoane care s-au abonat la această prestare de cservicii.
Prin același act constitutiv de extindere a obiectului activității comerciale inculpatul a solicitat ca sediu al punctului de lucru al societății comerciale să fie situat în P, str.-, -.5, județD, adică domiciliul unde îsi avea locuința.
Urmare acestui fapt, inculpatul a montat echipamentul tehnic necesar respectiv 2 calculatoare și antene pentru emiterea semnalului în balconul locuinței.
Cu ocazia percheziției imobiliare acestea au fost descoperite și totodată depistate și 79 produse soft CD și 25 fonograme.
Dintre cele două calculatoare, unul era complet, având și monitor, iar cel de-al doilea nu avea monitor, însă s-a constatat tehnic că avea 8 intrări din care 6 erau conectate și se aflau în stare de funcționare și având ieșiri conectate la rețea, prin el se distribuia semnalul acustic și video abonaților societății.
Pe unitatea de calculator centrală care nu avea monitor și pentru care inculpatul a declarat că nu-i aparține, au fost descoperite o serie de fișiere și foldere personalizate care îi aparțin.Această constatareștiințifică demonstrează faptul că inculpatul utiliza în mod curent acest calculator prin transmiterea la distanță prin cablu și radio CD-urile și -urile piratate.
Pe de altă parte, martora prin depoziția dată a indicat faptul că acest calculator îi aparține, a fost primit din Italia. L-a adus în țară prin Vama, unde i-a fost confiscat monitorul și urmare acestui fapt a împrumutat calculatorul inculpatului pentru verificare.
Această depoziție nu este reală pentru că pe de o parte trecînd calculatorul prin vamă, acesta trebuia să fie însoțit de documente de atestare a provenienței, iar pe de altă parte martora susține că nu a avut niciodată și nici nu are vreun act de proveniență a calculatorului.
Este și susținerea acestei martore că pe de o parte nu are pregătire de specialitate în materia calculatoarelor, dar pe de o parte indică, ca un specialist în materie, tipul de calculator, procesorul pe care îl are și anexele cu care era dotat. Aceleași nereale au fost făcute și de martorul, care este fratele martorei.
Din interpretarea acestor probe, înscrisuri, constatări și expertiza tehnică, cât și din depozițiile martorilor, conduce la demonstrarea fără nici un fel de dubiu că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
În legătură cu infracțiunea săvârșită de către inculpat prevăzută de art. 9 alin.1 lit.b din Legea 241/2005- evaziunea fiscală și pentru care instanța a apreciat că aceasta este lipsită de pericolul social al unei infracțiuni s-a arătat că inculpatula încălcat legea de mai multe ori și în mai multe modalități pentru a obține în final venituri necuvenite și pe care nu le-a declarat și nu a virat statului impozitele și taxele aferente, reprezintă un pericol social sporit. Mai mult, inculpatul a conceput un plan infracțional pe care l-a respectat întocmai și în mai multe faze.
Faptul că instanța a constatat că prejudiciul creat statului este modic, nu este corelat cu faptul că acest prejudiciu a fost obținut într-o perioadă scurtă de timp și dacă nu se intervenea acesta s-ar fi amplificat producându-se astfel pagube importante create prin evaziunea fiscală.
Pentru toate aceste consiuderente s-a solicitat instanței de control judiciar admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate ți în baza art.379 pct.2 lit. A Cod procedură penală pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinicie.
În instanță, la termenul din data de 22.09.2008 s-a luat declarație inculpatului care a menținut în totalitate declarațiile date anterior în fața organelor judiciare, învederând în principal că avea toate actele necesare în vederea desfășurării în legalitate a activității cu excepția certificatului eliberat de despre a cărui cunoștință nu a avut habar întrucât nu a fost încunoștiințat de necesitatea unei asemenea autorizații. De asemenea a recunoscut că a început să încheie contractele cu clienții și să taie facturi și chitanțe pentru sumele încasate începând cu luna ianuarie 2006.
Curtea, examinând sentința apelată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin.2 Cod procedură penală, constată că apelul este nefondat.
În acest, sens în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 1396alin.2 din Legea nr.8/1996, aceasta constă în oferirea, distribuirea, deținerea ori depozitarea sau transportul, în scopul distribuirii de mărfuri- pirat precum și deținerea acestora în scopul utilizării prin comunicare publică la punctele de lucru ale persoanelor juridice.
După cum a reținut în mod corect și prima instanță, în pofida susținerilor reprezentantului Ministerului Public, nu s-a putut face dovada certă, neechivocă, a împrejurării că CD-urile piratate au fost oferite, distribuite sau deținute în vederea distribuirii altor persoane și nici că erau deținute în scopul utilizării prin comunicare publică de alte puncte de lucru ale persoanelor juridice. Constatarea științifică de care face vorbire Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița în cererea de apel nu demonstrează faptul că inculpatul transmitea la distanțe prin cablu și radio CD-urile piratate, ci creează doar o presupunere în acest sens, singura probă certă în baza căreia s-ar fi putut trage o asemenea concluzie fiind percheziționarea sistemelor informatice a măcar unui dintre clienții inculpatului și a verificării corespondența dintre produsele piratate găsite la inculpat și eventualele fonograme sau video - game de pe calculatorul supus percheziției, ceea ce nu s-a întâmplat, nici în cauză.
Și pentru infracțiunea prev. de art.1388din Legea nr.8/1996 considerentele menționate anterior își păstrează valabilitatea, neprobându-se faptul că inculpatul a pus la dispoziția publicului, fără consimțământul titularilor de drepturi, a operelor sau a produselor purtîtoare de drepturi conexe ori de drepturi sui- generis ale fabricanților de baze de date ori a copiilor acestora, indiferent de suport, pentru ca publicul să le poată accesa în orice loc sau în orice moment ales în mod individual.
Nici infracțiunea prev. de art. 1399din Legea nr.8/1996 care constată în reproducerea neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator în oricare dintre următoarele modalități: instalare, stocare, rulare sau executare, afișare ori transmitere în rețea internă nu poate fi reținută din moment ce, din constatareaștiințifică întocmită în cauză de inspector reieșind cu claritate aspectul( a se vedea punctele B2 și B3) că hard-discul marca și acela marca, cu elementele de identificare acolo precizate, adică pentru cele două calculatoare găsite pe balconul inculpatului și care este cert că îi aparțin acestuia, nu conțin reproduse( instalate, stocate) programe pentru calculator pentru care este necesar acordul titularilor de drepturi.
Cu privire la hard- discul marca Maxtor SN găsit în dormitor( a se vedea punctul B1) pentru reproducerea ( instalarea, stocarea ) programelor pentru calculator (Windous XP Profesional, Szstem, XP) este necesară autorizarea titularului de drepturi, dar nu s-a putut face dovada de netăgăduit că acest calculator a aparținut inculpatului, din contră din depozițiile martorilor și reieșind că acest aparat aparține numiteri. În lipsa oricăror acte de proveniență a acestuia și având în vedere că e vorba de un bun mobil, dubiul profită inculpatului.În ceea ce privește infracțiunea de fals în declarații prev. de art. 292 Cod penal, după cum a reținut și prima instanță de judecată, din coroborarea certificatului constatator aflat la filele 121 vol.I cu declarația pe proprie răspundere a inculpatului de la fila 202-vol.II, nu rezultă sub nici o formă că aceasta s-ar referi la existența avizului necesar pentru furnizarea de servicii de telecomunicații electronice destinate publicului. Se observă cu ușurință că declarația de la fila 202 este dată în baza art. 15 alin.1 lit. B din Legea nr.359/2004 care se referă la îndeplinirea condițiilor de funcționare prevăzute de legislația specifică în domeniul sanitar, sanitar - veterinar, protecția mediului și protecția muncii, pentru activitățile precizate în declarațiatip, în vederea eliberării de către birosul unic din cadrul Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă tribunal a certificatului de înscriere mențiuni.
Constatând că tribunalul a procedat corect și în privința infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin.1 lit.b di Legea nr. 241/2005, apreciind în mod just că, raportat la cuantumul extrem de redus al prejudiciului adus statului pe care de altfel a și dorit să-l achite până la primul termen de judecată nereușind însă, decît ulterior acestuia precum și ținându-se cont și de celelalte criterii prevăzute de art. 181alin.2 Cod penal, se poate aplica inculpatului o sancțiune administrativă, Curtea în baza art. 379 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, ca nefondat.
Având în vedere și disp. art. 192 alin.3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, împotriva sentinței nr.197 din 4.04.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, ca nefondat, privind pe inculpatul, fiul lui și, născut la 28.01.1973, domiciliat în P, str. -,.7,.2,.16, județul
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare iar pentru părțile lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 02. octombrie.2008.
Președinte Judecător
- - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex./10.10.2008
f-
operator de date cu character personal
notificare nr. 3113/2006
Președinte:Mihai Viorel TudoranJudecători:Mihai Viorel Tudoran, Florentin Teișanu
