Infracțiuni la alte legi speciale. Decizia 1053/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 1053
Ședința publică de la 29 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan
Grefier - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de revizuentul G împotriva deciziei penale nr.207/29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă revizuentul recurent.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de jduecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, întrucât hotărârile pronunțate în cauză sunt temeinice și legale, motivele invocate de revizuent nu se încadrează în prevederile art. 394.
C.P.P.CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1055 din 13 mai 2009, Judecătoria Arad, s-a respins cererea de revizuire a sentinței penale nr. 1698/2005 a Judecătoriei Arad, formulată de către petentul
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în fapt că, prin sentința penală nr. 1698 din 19 septembrie 2005 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr. 4846/2005, rămasă definitivă prin admiterea apelului - decizia penală nr. 289 din 08.10.2007 a Tribunalului Arad și prin respingerea recursului - decizia 124/R/05.02.2008 a Curții de APEL TIMIȘOARA, s-a soluționat acțiunea civilă alăturată acțiunii penale în sensul obligării revizuentului G, în baza art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 14 alin. 3 lit. b) Cod procedură penală, la plata către partea civilă "Cereal Com" A, a sumei de 42.506 lei, cu titlu de despăgubiri materiale. Prin aceeași hotărâre au fost respinse ca inadmisibile acțiunile civile exercitate de numiții și.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 1780 din 17 martie 2008 Judecătoriei Arad, pronunțată în dosarul nr. 3285/2006, a fost admisă acțiunea civilă a numiților și în contradictoriu cu "Cereal Com" A și a fost obligată societatea sus-menționată la plata către reclamanți a sumei de 4260 lei către numita și respectiv 21980 lei către numitul. Această hotărâre a rămas definitivă prin respingerea recursului - decizia comercială nr. 525 din 16.10.2008 a Tribunalului Arad - Secția Comercială.
Prima instanță a constatat că revizuentul nu invocă fapte sau împrejurări pe baza cărora se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare pronunțate împotriva sa, susținerile sale vizând exclusiv latura civilă a procesului penal.
Revizuentul a invocat faptul că numitul, audiat în calitate de martor în fața instanței de fond nu a declarat tot ce știa cu privire la o împrejurare esențială, în speță valoarea reală a prejudiciului, săvârșind pe cale de consecință infracțiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 Cod penal, ori, întrucât față de martorul indicat de revizuent nu s-a pronunțat o hotărâre definitivă de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă în dosarul de fond, instanța nu va putea reține existența acestei împrejurări ca temei al revizuirii.
Prima instanță a apreciat că nu se poate reține existența unor soluții inconciliabile între latura civilă a sentinței penale nr. 1698 din 19 septembrie 2005 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr. 4846/2005 pe de o parte și sentința civilă nr. 1780 din 17 martie 2008 Judecătoriei Arad pronunțată în dosarul nr. 3285/2006, pentru simpla împrejurare că în aceste hotărâri nu există o identitate de părți. În dosarul nr. 4846/2005 ale Judecătoriei Arad, părți ale procesului civil atașat procesului penal au fost revizuentul G pe de o parte și "Cereal Com" A pe de altă parte. În dosarul nr. 3285/2006 al Judecătoriei Arad litigiul s-a purtat între numiții și în contradictoriu cu "Cereal Com"
Având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil, deoarece în litigiul civil numiții și au solicitat sume mai mici decât cele reținute de instanța penală, chiar în situația în care instanța civilă ar fi constatat că li se cuvine o sumă mai mare, nu putea acorda mai mult decât au cerut reclamanții. Împrejurarea că prin sentință civilă s-au acordat reclamanților sume mai mici decât cele reținute în sentința penală, nu poate duce automat la concluzia că prejudiciul a fost greșit reținut de instanța penală.
Împotriva sentinței a declarat apel revizuientul, fără a motiva în scris cererea de apel.
Prin decizia penală nr. 207/29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad s-a respins ca nefondat apelul declarat de revizuent.
Instanța de apel, examinând sentința atacată din oficiu în baza art. 371 Cod procedură penală a constatat că, prima instanță a apreciat corect cauza dedusă judecății, în speță nefiind invocate nici unul din cazurile legale de revizuire prevăzute de art. 394 Cod procedură penală, respectiv 408 Cod procedură penală, susținerile inculpatului potrivit cărora, prin hotărârea atacată acțiunea civilă exercitată în cauză a fost greșit soluționată în procesul penal, neconstituind vreunul din cazurile de revizuire legale.
Împotriva deciziei penale nr. 207/29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arada declarat recurs, în termen legal, revizuentul G, fără a indica motivele de recurs nici în scris și nici oral așa cum prevăd dispozițiile art. 38510.
C.P.P.Analizând recursul declarat de revizuent prin prisma motivelor ce pot fi avute în vedere din oficiu conform art. 3859alin. 3.C.P.P. instanța constată că decizia recurată este temeinică și legală, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Revizuire este o cale de atac extraordinară, mijlocul procedural prin care sunt atacate hotărâri judecătorești definitive ce conțin erori de fapt, hotărâri care rezolvă fondul cauzei, adică cele prin care instanța se pronunță asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal. Având în vedere că prin revizuire se poate aduce atingere autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorești definitive, legiuitorul a prevăzut în mod expres cazurile în care această cale de atac este admisibilă, reglementându-le prin art. 394.proc.pen. În același sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin decizia LX/24.09.2007 pronunțată în recurs în interesul legii, a stabilit că cererea de revizuire întemeiată pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 din Codul d e procedură penală este inadmisibilă. Astfel, instanța de judecată este obligată să analizeze criticile și motive invocate de revizuent prin raportare la cazurile strict reglementate de legiuitor și în condițiile de probațiune prevăzute de acesta.
Referitor la primul motiv de revizuire, instanța de recurs reține că aplicarea dispozițiilor art. 394 alin. 1 lit. a proc.pen. presupune ca după rămânerea definitivă a hotărârii, să se fi descoperit fapte sau împrejurări necunoscute de instanță; în consecință, faptele probatorii trebuie să fie noi, iar nu mijloacele de probă a unor fapte și împrejurări cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Chiar dacă necunoașterea acestor fapte sau împrejurări trebuie înțeleasă în sens mai larg (nu doar ca o nemenționare a lor în actele și lucrările dosarului, ci și ca o imposibilitate de dovedire a lor, cu consecința neluării lor în considerare la soluționarea cauzei), este inadmisibil ca prin promovarea unei cereri de revizuire să se obțină practic o prelungire a probatoriului pentru fapte sau împrejurări deja cunoscute și verificate de instanțele ordinare. Legea se referă deci la situații de fapt noi, în sensul că, din diverse motive, ele au rămas necunoscute instanței de fond, și nu la mijloace de probă, ca mod de completare a dovezilor pe împrejurări deja avute în vedere și verificate. În speță, împrejurările de fapt invocate se referă la cereri ale părților civile ale căror pretenții au fost respinse ca inadmisibile, anterioare rămânerii definitive a hotărârii, ceea ce nu le poate caracteriza ca elemente noi. Mai mult, incidența acestui caz de revizuire, cum în mod corect a reținut prima instanță, este limitată la situația în care poate duce la stabilirea netemeiniciei hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare, vizând deci latura penală a cauzei.
În cererea de revizuire, s-a mai invocat și incidența dispozițiilor art. 394 alin. 1 lit. b ) susținându C.P.P.-se de către revizuent că martorul nu ar fi declarat tot ce știa privitor la o împrejurarea esențială, respectiv valoarea reală a prejudiciului, astfel că ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă. Sub acest aspect, în mod corect prima instanță a constatat că în cauză nu este incident nici acest caz de revizuire întrucât nu sunt îndeplinite exigențele probatorii ale art. 395 alin. 1.C.P.P. Astfel, pentru dovedirea acestui caz de revizuire, fapta martorului trebuie să fi fost stabilită prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului; existența acesteia neputându-se constata în procedura de revizuire decât dacă instanța sau procurorul nu au putut examina fondul cauzei privind mărturia mincinoasă, dar această imposibilitate trebuie să fie stabilită de organul judiciar și nu să fie doar o presupunere a revizuentului.
În ce privește dispozițiile art. 394 alin. 1 lit. e) din Codul d e procedură penală, instanța reține că se aplică în cazul în care există două sau mai multe hotărâri judecătorești penale definitive care nu se pot concilia și prin care s-a soluționat fondul cauzei, și nu cum este cazul în speță. Această concluzie decurge nu numai din scopul urmărit de legiuitor prin reglementarea acestei căii extraordinare de atac, ci și din raportul existent între hotărârile pronunțate de instanța civilă și cele pronunțate în materie penală sub aspectul autorității de lucru judecat. În mod corect, instanțele de fond au constatat că acest caz de revizuire nu este incident în speță întrucât, pe de o parte, prin sentința penală nr. 1698/19.09.2005 pronunțată de Judecătoria Arad, definitivă prin respingerea căilor de atac, s-au respins ca inadmisibile acțiunile civile formulate de părțile civile și, astfel că instanța nu a analizat fondul pretențiilor civile ale acestora; iar, pe de altă parte, în dosarul nr. 3285/2006 al Judecătoriei Arad litigiul a avut alte părți și alte raporturi juridice deduse judecății.
Astfel fiind, în temeiul art. 38515pct.1 lit. b instanța C.P.P. va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul G împotriva deciziei penale nr. 207/29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga recurentul revizuent la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul G împotriva deciziei penale nr.207/29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 p Cod Penal obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stata în recurs.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică din 29 Octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.LB/30.10.09
Tehnored AJ/2 ex/5.11.09
Prima instanță: Judec. A -
Apel: Trib. A -,
05 2009
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Ion Dincă, Laura Bogdan
