Infracțiuni la alte legi speciale. Decizia 11/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE Nr. 11
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 3: Ion
GREFIER:
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul condamnat, împotriva deciziei penale nr.976/13.09.2006, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr.1362/P/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă contestatorul asistat de avocat oficiu .
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că, prin registratura instanței, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARAa depus la dosar concluzii referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 388 alin.1
C.P.P.Instanța, pune în discuție excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 388.p Cod Penal invocată de contestator.
Contestatorul susține excepția și solicită sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării acesteia.
Procurorul solicită respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, având în vedere că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 388 alin.1 p Cod Penal, invocată de contestator și raportată la obiectul cauzei nu întrunește condițiile preliminare cerute de art. 29 alin.1 din Legea nr. 47/1992.
Instanța, în deliberare, respinge cererea formulată de contestatorul, având ca obiect sesizarea Curții Constituționale, excepția invocată neavând legătură cu fondul cauzei, pentru următoarele considerente:
Cererea de sesizare a Curții Constituționale este admisibilă, conform dispozițiilor art.29 din legea 47/1992 dacă întrunește următoarele condiții: excepția de neconstituționalitate privește o lege sau o ordonanță ori o dispoziție dintr-un asemenea act normativ în vigoare; dispoziția respectivă nu a fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și are legătură cu soluționare cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acesteia.
Relevanța excepției de neconstituționalitate, din punctul de vedere al legăturii cu soluționarea cauzei, se apreciază în funcție de momentul în care este invocată, de starea de fapt și de probele administrate. În speță, excepția de neconstituționalitate ridicată nu are legătură directă cu procesul penal inițiat de către contestator și care are ca obiect contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 976/R 13.02.2006 a Curții de APEL TIMIȘOARA. Motivele invocate de contestator în formularea excepției de neconstituționalitate vizează faptul că în cazul infracțiunilor prev.de art 217 alin. 1 p, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a părții vătămate, în termen de 2 luni, în caz contrar răspunderea penală fiind înlăturată, iar în procesul penal soldat cu condamnarea inculpatului aflat în executarea pedepsei nu există plângerea prealabilă depusă de partea civilă SC " B- zona vest și nici documente care să ateste existența, seriozitatea și pertinența prejudiciului.
Prezenta excepție de neconstituționalitate de fost invocată de către contestator în demersul său având ca obiect contestație în anulare și a cărei procedură de soluționare este expres reglementată de dispozițiile art. 386 și urm p Cod Penal, cu referire expresă la conținutul pe care trebuie să îl îndeplinească cererea, termenul de introducere al acesteia și instanța competentă. Art. 391.p Cod Penal reglementează etapa admisibilității în principiu a contestației în anulare care obligă instanța efectueze verificări prealabile, în care instanța examinează dacă cererea introdusă privește o hotărâre definitivă, dacă este făcută de o persoană care are calitatea procesuală cerută de lege, dacă cererea este motivată și dacă a fost introdusă în termenul prevăzut de lege. Așa cum se observă contestatorul a formulat cererea de sesizare a Curții Constituționale înainte de admiterea în principiu a contestației, astfel încât motivele invocate de acesta si care vizează exclusiv fondul condamnării nu pot fi puse în discuție în această etapă procesuală. Soluționarea demersului judiciar al contestatorului respectă întru totul dispozițiile legale interne aplicabile precum și cele ale CEDO, accesul la instanță al contestatorului nefiind îngrădit prin soluția pronunțată de către Curtea de APEL TIMIȘOARA în ceea ce privește sesizarea Curții Constituționale.
Mai mult, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului au apărut unele precizări cu privire la interpretarea de aplicare al art.6 al.1 care garantează respectul dreptului la un proces echitabil statuându-se că garanțiile prevăzute de acest text pot fi aplicate contenciosului constituțional doar atunci când acestea exercită controlul de constituționalitate la cererea particularilor, pentru apărarea drepturilor lor fundamentale, fie pe calea recursului direct, fie pe cale de excepție( cauza Bulena contra Cehia).
Existența, în reglementarea legală din România a unor condiții de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, alături de posibilitatea instanțelor judecătorești de a respinge o astfel de excepție ca inadmisibilă, fără a mai sesiza Curtea Constituțională, constituie limitări permise ale dreptului de acces la această jurisdicție, sub contextul respectării cerințelor prev. de art.6 din CEDO cu condiția ca aceste limitări să se încadreze în cazurile în care instanța poate respinge ca inadmisibilă o asemenea excepție fără a fi acuzată că se altei puteri în stat.
Contestatorul arată că înțelege să formuleze recurs împotriva respingerii cererii sale de sesizare a Curții Constituționale.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul pe fondul contestației.
Apărătorul din oficiu a solicitat admiterea contestației
Procurorul a pus concluzii de respingere a contestației ca fiind tardiv formulată.
Contestatorul a solicitat admiterea contestației, arătând că în perioada în care a formulat această contestație se afla internat la spital un de a suferit o operație pe cord. A mai arătat că la dosar nu există plângerea prealabilă a părții vătămate, aceasta a fost făcută după o perioadă de 5 luni și nu se poate intitula plângere, ci doar o pretenție a acestei părți. A mai învederat că organele de cercetare penală nu i-au adus la cunoștință materialul de urmărire penală și nici nu i s-a prezentat rechizitoriul.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
rin sentința penală nr. 54 / 14 04 2005, pronunțată în dosarul nr. 6 /2005, Judecătoria în baza art. 217 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.74, art.76 lit.d Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul la 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.
În baza art.20 raportat la art. 208, art.209 lit.a și g Cod penal cu aplicarea art.74, art. 76 lit.d Cod penal, instanța l-a condamnat pe același inculpat la 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de furt.
În baza art. 33 lit.a, art.34 Cod penal instanța a contopit pedepsele aplicate în cea mai grea de 3 luni închisoare și a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă.
În baza art.81 Cod penal instanța de fond a suspendat condiționat executarea pedepsei iar în baza art.82 Cod penal a fixat termen de încercare de 2 ani și 3 luni atrăgându- totodată inculpatului atenția asupra prev. art.83 Cod penal.
Prin aceeași hotărâre i-au fost interzise inculpatului în caz de revocare și executare n detenție, exercitarea drepturilor civile prev. de art.64 Cod penal în condițiile art. 71 Cod penal.
În baza prev. art.217 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.74, art.76 lit.d Cod penal, instanța l-a condamnat pe inculpatul la 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.
În baza prev. art. 20 raportat la art. 208, art.209 lit.a, g Cod penal cu aplicarea art.74, art.76 lit.d Cod penal, prin aceeași hotărâre a fost condamnat inculpatul la 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de furt.
În baza prev. art.33 lit.a, art.34 Cod penal, instanța a contopit pedepsele aplicate în cea mai grea de 3 luni închisoare și a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă.
În baza art.81 Cod penal instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei iar în baza art.82 Cod penal a fixat termen de încercare de 2 ani și 3 luni, atrăgându-i totodată atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal. Instanța a interzis inculpatului în caz de revocare și executare în detenție, exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 Cod penal în condițiile art.71 Cod penal.
În baza art. 217 alin.1 Cod penal coroborat cu art. 37 lit.b Cod penal cu aplicarea art.74, art.76 lit.d Cod penal, prima instanță l-a condamnat pe inculpatul la 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.
În baza art.20 raportat la art. 208, art.209 lit.a și g Cod penal, coroborat cu art.37 lit.b Cod penal cu aplicarea art.74, art.76 lit.d Cod penal l-a condamnat pe același inculpat la 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de furt.
În baza art. 33 lit. a, art.34 Cod penal instanța a contopit pedepsele aplicate în cea mai grea de 3 luni închisoare și a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă în detenție și i-a interzis exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 Cod penal în condițiile prev. de art. 71 Cod penal.
Prin aceeași sentință, în baza art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit. Cod procedură penală, instanța a dispus achitarea inculpatului - pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere și tentativă la furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 217 Cod penal și art.20 raportat la art. 208, art.209 lit.a,g Cod penal.
În baza prev. art.11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit. Cod procedură penală instanța a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere și tentativă de furt calificat prev. și ped. de art. 217 Cod penal și art.20 raportat la art. 208, art.209 lit.a și g Cod penal.
Prima instanță a respins ca nedovedite pretențiile părții civile.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în noaptea de 26 / 27 iulie 2004 inculpații, și, au fost surprinși de organele de poliție din cadrul Postului de Poliție, însoțiți de martorii asistenți, și, în cariera în timp ce tăiau cu un aparat de sudură și dislocau un compresor aparținând SC SA D.La fața locului se mai aflau încă două persoane care au reușit să dispară fără putea fi identificate. Instanța de fond a mai reținut că inculpații, și au recunoscut săvârșirea faptelor atât în faza de urmărire penală cât și în cursul cercetării judecătorești și au susținut că săvârșirea infracțiunilor a fost organizată de către inculpatul.
Inculpatul a negat săvârșirea faptelor atât în cursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești susținând că la momentul respectiv se afla la locuința sa din B, împrejurarea confirmată și de martorii, și.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul și Parchetul de pe lângă Judecătoria solicitând condamnarea inculpaților și pentru infracțiunile reținute în rechizitoriu precum și majorarea pedepselor la care au fost condamnați inculpații, prin înlăturarea dispozițiilor art.74, 76 Cod penal.
Tribunalul Arad prin decizia penală nr. 28 din 19 ianuarie 2006, pronunțată în dosar nr. 4013/A/2005, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria împotriva sentinței penale nr. 54 din 14 04 2005 pronunțată de Judecătoria în dosar nr. 6/2005 pe care a desființat-o cu privire la latura penală și în latura civilă, și rejudecând, în baza art. 217 alin.1 Cod penal raportat la art. 37 lit.b Cod penal, art.75 lit.a Cod penal prin completarea încadrării juridice din rechizitor, a condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare pentru distrugere.
În baza art. 20 Cod penal raportat la art. 208 alin.1, art.209 alin.1, lit.a,g Cod penal cu aplicarea art. 37 lit.b Cod penal, a condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru tentativă la furt calificat avut privat.
În baza art.33 lit.a, art.34 lit. b Cod penal a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea pe care o sporește cu 6 luni închisoare, rezultând pedeapsa de executat de 4 (patru) ani închisoare.
În baza art.217 alin.1 Cod penal raportat la art. 75 lit.a Cod penal prin completarea încadrării juridice din rechizitor, condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare pentru distrugere.
În baza art. 20 Cod penal raportat la art. 208 alin.1, art.209 alin.1, lit.a,g Cod penal, a condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru tentativă de furt calificat avut privat.
În baza art.33 lit.a, art.34 lti.b Cod penal a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea pe care o sporit-o cu 6 luni închisoare, rezultând pedeapsa de executat de 4 (patru) ani închisoare.
A descontopit pedepsele aplicate inculpaților, și în pedepsele componente de bază de 1 lună închisoare și 3 luni închisoare și a înlăturat aplicabilitatea art. 74, 76 Cod penal.
A majorat de la 1 lună închisoare la 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pedepsele aplicate inculpaților și, în temeiul art.217 alin.1 Cod penal raportat la art. 75 lit.a Cod penal prin completarea încadrării juridice din rechizitor.
A de la 3 luni închisoare la 3 (trei) ani închisoare pedepsele aplicate inculpaților în temeiul art. 20 Cod penal raportat la art. 208 alin.1, art. 209 alin.1, lit.a,g Cod penal.
În temeiul art. 33 lit.a, art. 34 lit.b Cod penal, contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea pe care a sporit-o cu 6 (șase) luni închisoare, rezultând pedeapsa de executat pentru inculpați de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.
A înlăturat aplicabilitatea art.81, 82 și art.83 Cod penal.
A majorat de la 1 lună închisoare la 1(un) an și 10 (zece) luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului în temeiul art.217 alin.1 Cod penal raportat la art. 75 lit.a Cod penal prin completarea încadrării juridice din rechizitor, cu aplicarea art. 37 lit.b Cod penal.
A de la 3 luni închisoare la 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului în temeiul art.208 alin.1, art.209 alin.1, lit.a,g Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal.
În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b Cod penal, a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea pe care o sporește cu 6 (șase) luni închisoare, rezultând pedeapsa de executat de 4 (patru) ani închisoare.
Pe durata și în condițiile prev. de art.71 Cod penal, a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prev. de art. 64 Cod penal.
În baza art.118 lit.b Cod penal, confiscat de la inculpatul în scopul distrugerii un aparat de sudură și un tub de oxigen, utilizate la comiterea faptei.
În baza art.14 Cod procedură penală, art. 998 și art.1003 Cod civil, a obligat în solidar inculpații la plata sumei de 386.054.412 ROL ( 38.605,44 lei) cu titlul de despăgubiri civile către partea civilă - Zona Vest
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva aceleași sentințe.
Examinând hotărârea instanței de fond sub toate aspectele de fapt și de drept în consens cu disp. art. 371 alin. 2 Cod procedură penală Tribunalul Arad a apreciat că aceasta este nelegală cu privire la achitarea inculpaților și sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 217 Cod penal și art.20 raportat la art.208 alin.1, art.209 lit.a,g Cod penal, precum și în ce privește aplicabilitatea dispozițiilor art.75 lit.a Cod penal în raport cu infracțiunea prev. de art.217 alin.1 Cod penal în sarcina inculpaților, și. Totodată, această hotărâre este nelegală în ce privește soluționarea laturii civile a cauzei și este apreciată ca netemeinică cu privire la individualizarea judiciară pedepselor aplicate inculpaților, și, implicit modalității de executare a pedepsei aplicată inculpatului și.
În raport cu mijloacele de probă administrate în dosarul cauzei atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești, a rezultat că în noaptea de 26/27 iulie 2004, în jurul orelor. 1.oo, au fost surprinși în carierea situată în zona com., județul de către lucrătorii de poliție împreună cu martorii asistenți, și, inculpații, și, în timp ce tăiau subansamble din fier și cupru de e compresoarele aflate într-o hală din incinta carierei. Ulterior s-a stabilit că la comiterea acestei fapte au mai participat și inculpații și care la sosirea echipajului de poliție au reușit să părăsească prin fugă cariera, ascunzându-se în mărăcinii din fața halei într-o pădure. S-a stabilit ulterior că în dimineața zilei de 24 iulie 2004, inculpatul le-a cerut inculpaților și să-l însoțească în com. în scopul sustragerii de părți componente metalice de la agregatele existente în cariera, în schimbul unor sume de bani ce urmau a fi încasate în urma comercializării acestor bunuri. Ulterior, cei trei inculpați după ce în prealabil s-au întâlnit în fața autogări din mun., s-au deplasat cu autoturismul 1300 nr. - condus de inculpatul - proprietatea acestuia, iar inculpatul cu o dubă de culoare gri, în comuna B de unde în autoturismul condus de urcat și inculpatul având asupra sa un aparat de sudură și având și profesia de sudor, iar în autoturismul condus de s-a urcat și inculpatul. Cei cinci inculpați s-au deplasat în seara aceleași zile cu cele două autovehicule la cariera unde au conectat aparatul de sudură la un tub de oxigen adus de inculpatul după care, la indicația acestuia din urmă, inculpații, și au început să taie de pe compresoarele din hală subansamblele metalice pe care le-au dislocat apoi cu ajutorul inculpatului și. În această modalitate, inculpații au adus în stare de neîntrebuințare două compresoare aflate în conservare proprietatea SC SA B- Zona de vest cauzându-i acesteia un prejudiciu de 386.054.412 lei, nerecuperat, sumă cu care această unitate s-a constituit parte civilă în cauză.
Fapta inculpaților și în modalitatea descrisă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 217 alin.1 Cod penal și ale art.20 raportat la art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a,g Cod penal în temeiul cărora se impune condamnarea inculpaților. Totodată, în raport cu infracțiunea prev. de art.217 alin.1 Cod penal, instanța de apel pus în discuție completarea încadrării juridice din rechizitoriu cu dispozițiile art.75 lit.a Cod penal în sensul agravării răspunderii penale și față de această situație, inculpații au arătat că nu au obiecțiuni și că nu înțeleg să propună noi probe în apărare.
Cu privire la pedepsele aplicate inculpaților, și, atât sub aspectul infracțiunii prev. de art.217 alin.1 Cod penal cât și cu privire la infracțiunea prev. de art.20 Cod penal rap. la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a,g, Cod penal, instanța de fond în mod nejustificat a redus sub minimul special pedepsele aplicate pentru infracțiuni aflate în concurs și implicit pedeapsa rezultată, ca efect al reținerii în favoarea inculpaților a dispozițiilor art.74 și art.76 lit.d Cod penal, circumstanțe care de altfel nu sunt motivate. Ținând seama de periculozitatea socială a faptelor comise și de persoana inculpaților, instanța de apel apreciază că sub acest aspect hotărârea primei instanțe este netemeinică și se impune înlăturarea acestor dispoziții cu consecința majorării pedepselor aplicate. În același timp, se apreciază că se impune înlăturarea disp. art.81,82 Cod penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpaților și.
Ca efect al admiterii apelului a fost admisă și acțiunea civilă exercitată în cauză de partea vătămată aparținând SC SA B-Zona de Vest D, în temeiul art.14 Cod procedură penală și potrivit art. 998, art.1003 cod civil au fost obligați în solidar inculpații, și, la plata sumei de 38.605,44 lei despăgubiri civile către această parte civilă.
Împotriva deciziei penale nr. 28 din 19.01.2006 pronunțată de Tribunalul Arad, au declarat recurs inculpații, și.
Inculpatul a solicitat trimiterea dosarului la parchet pentru prezentarea materialului de urmărire penală, iar pe fond casarea hotărârii și menținerea soluției pronunțate de prima instanță.
Prin decizia penală nr. 976/13.09.2006 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr. 1362/P/2006, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. au fost respinse recursurile declarate de inculpați ca nefondate.
Instanța de recurs analizând decizia penală recurată în raport cu cele solicitate în apărare și din oficiu, în limitele dispozițiilor legale, constatat că instanța de apel a admis în mod corect apelul declarat de parchet, procedând la condamnarea inculpatului și precum și la majorarea unor pedepse.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul făcut o apreciere a probelor existente la dosar, motivând pe larg, participarea fiecărui inculpat la săvârșirea faptelor.
În privința prezentării materialului de urmărire penală s-a constatat că inculpatul nu s-a prezentat la parchet pentru a-i fi adus la cunoștință materialul de urmărire penală, iar pentru inculpatul i s-a adus la cunoștință materialul, dar ulterior după efectuarea unor probe nu s-a mai prezentat deși a fost legal citat.
În consecință s-a apreciat că nu au fost încălcate dispozițiile art. 250-254 Cod procedură penală privind procedura prezentării materialului de urmărire penală.
Așa fiind, s- apreciat ca fiind temeinică și legală hotărârea pronunțată în apel atât în cea ce privește latura penală a cauzei cât și cea civilă.
Împotriva deciziei penale nr. 976/R/13.09.2006 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr. 1362/2006 din23.02.2006, contestatorul a formulat contestație în anulare, Contestația a fost motivată în scris și vizează în principal lipsa plângerii prealabile din dosarul de fond,motiv prevăzut de art. 386 lit c
C.P.P.Având în vedere contestația formulată,Curtea a analizat în primul rând termenul de introducere a acesteia.
Astfel potrivit art.388 contestația C.P.P. în anulare pentru motivele arătate în art.386 lit. a-c și e poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia se face executarea,cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării.
În cauză, contestația a fost formulată cu depășirea termenului legal,motiv pentru care potrivit art. 388.p Cod Penal.raportat la art386 lit.c C.P.P. a respins contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat împotriva deciziei penale nr. 976/R/13.09.2006 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr. 1362/2006 din23.02.2006.
În ceea ce privește soluția privind cererea având ca obiect sesizarea Curții Constituționale,contestatorul are la dispoziție calea de atac prevăzută de lege,respectiv recursul în 48 ore de la pronunțare, conform art 29 din Legea nr.47/1992.
Potrivit art.192 al.2 cod procedură penală l-a obligat pe contestator la plata sumei de 200 lei cheltuielile judiciare avansate de stat, iar suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției in contul Baroului
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art.29 din Legea nr.47/1992, respinge cererea având ca obiect sesizarea Curții Constituționale, cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.388 alin.1
C.P.P.În temeiul prevederilor art.388 p Cod Penal rap. la prev. art.386 lit.c p Cod Penal, respinge ca tardivă contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat, împotriva deciziei penale nr.976/13.09.2006, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr.1362/P/2006.
În temeiul prev.art.192 alin.2 p Cod Penal obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat și dispune plata din contul Ministerului Justiției, în contul Baroului Tas umei de 100 lei, onorariu avocat din oficiu.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi 15 Ianuarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier
Red./23.01.09
Tehnored AJ/27.01.09
Prima instantă: Judec. G-
Apel: Trib. A-,
Recurs: CAT _, Gh.
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Codrina Iosana Martin, Ion
