Infracțiuni la alte legi speciale. Decizia 116/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 116
Ședința publică de la 01 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florin Popescu
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR 3: Codrina Iosana
Grefier:
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul HG, împotriva deciziei penale nr. 1127/R/19.11.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit contestatorul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar, prin registratură, o cerere de amânare din partea contestatorului, însoțită de o recipisă a poștei române și adeverințe medicale, arătând că a formulat cerere de strămutare, solicitând amânarea cauzei până la soluționarea cererii de strămutare și menționând că se află în imposibilitatea de a se prezenta la termenul fixat, din motive obiective, respectiv starea de sănătate precară, din acest motiv nereușind să-și angajeze apărător ales, la care se adaugă condițiile meteorologice nefavorabile pentru circulația pe drumurile publice.
Instanța, pune în discuție cererea de amânare formulată de contestator.
Procurorul pune concluzii de respingere a cererii de amânare, ca neîntemeiată, față de motivele invocate de contestator.
Instanța, văzând că motivele legate de stare de sănătate nu au fost dovedite (s-a depus copie după un certificat de concediu medical, însă fără verso, pentru a se putea vedea codul bolii de care suferă, manieră în care s-a procedat și la termenul trecut), că prezența contestatorului nu este necesară și că formularea unei cereri de strămutare nu constituie o la judecarea în continuare a cauzei, respinge cererea de amânare formulată ce contestator, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Procurorul pune concluzii de respingere a contestației, ca inadmisibilă, având în vedere motivul invocat de către acesta.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin DP nr. 1127/R/19.11.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, în temeiul art.386 C.P.P. a fost respinsă ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul G împotriva deciziei penale nr.460/04.05.2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 p Cod Penal obligă contestatorul la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea, a reținut următoarele:
Prin contestația înregistrată la Curtea de Apel Craiova la data de 12.05.2009, sub nr-, contestatorul Gas olicitat desființarea deciziei penale nr.460/2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova la data de 4 mai 2009 în dosar nr-, admiterea în principiu a contestației, iar pe fond desființarea hotărârii atacate având drept consecință respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și suspendarea executării deciziei penale atacate până la soluționarea contestației.
În motivarea contestației se arată instanța de recurs nu a procedat la ascultarea inculpatului în modul impus de codul d e procedură penală, ceea ce echivalează cu lipsa audierii inculpatului. Apreciază că inculpatul trebuie ascultat de instanța de recurs, oricare ar fi soluția - de condamnare sau achitare și oricare ar fi motivul de apel sau recurs invocat. Hotărârea instanței de recurs din prezenta cauză, care se bazează exclusiv pe analiza probelor administrate de organul de urmărire penală și de prima instanță, este nelegală, iar împrejurarea ca inculpatului i-a fost acordat ultimul cuvânt nu dispensează instanța de recurs de obligația de a-l audia. Audierea inculpatului este obligatorie, cu atât mai mult cu cât, în fața Curții de Apel Craiovas -a pus în discuție respectarea imperativă a normelor de procedură penală care vizează însăși dreptul la apărare. Instanța de recurs, la pronunțarea hotărârii, trebuia să cunoască și punctul de vedere al inculpatului cu privire la modificarea - de către organele de urmărire penală - a adresei de unde inculpatul a fost citat pe tot parcursul cercetării penale. Ori, instanța de recurs, neavând cunoștință despre cele întâmplate cu ocazia cercetării penale, Curtea de Apel Craiovaa pronunțat o hotărâre având la bază numai susținerile parchetului, fără a deține nicio probă în acest sens, respectiv, probe din care să rezulte susținerile parchetului. Raportat la prevederile legale, solicită să se constate că sunt incidente dispozițiile art. 386 lit.e
C.P.P.Prin încheierea penală nr.1351 din 6 iulie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție B în dosar nr- s-a admis cererea formulată de petiționarul G și s-a strămutat judecarea cauzei de la Curtea de Apel Craiova la Curtea de APEL TIMIȘOARA căreia i-a fost trimisă cauza spre competentă soluționare, fiind înregistrată la data de 16.09.2009.
Analizând contestația în anulare formulată de contestator prin prisma motivelor invocate de acesta și raportat la dispozițiile legale aplicabile, instanța a reținut că aceasta este nefondată pentru următoarele motive:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac prin care se înlătură erorile comise de instanța de recurs care poate greși, fie prin nerespectarea unor dispoziții legale după care se desfășoară procesul penal, fie prin nerezolvarea cauzei în deplină concordanță cu materialele aflate la dosar. Deci, contestația în anulare este calea de atac prin care cei ce au pierdut anumite drepturi sau prerogative din cauza unui act procesual nul sunt repuși în aceste drepturi.
Pentru a asigura respectarea principiului stabilității hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, legea a prevăzut anumite cazuri expres prevăzute în care calea de atac poate fi primită și anumite particularități în privința soluționării cererii. Potrivit art. 386.C.P.P. împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare, între altele, când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii (lit. a); când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare (lit. b); când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. f) -1) C.P.P. cu privire la care existau probe în dosar (lit. c); respectiv când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514alin. 11ori art. 38516alin. 1.C.P.P. (lit. e).
În ceea ce privește motivul al contestației în anulare, instanța a reținut că disp.art. 385 ind. 14 alin.1 ind. 1.p Cod Penal, prevăd obligația instanței de recurs de a proceda la ascultarea inculpatului prezent, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanțele de fond și apel, precum și atunci când aceste instanțe nu au pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare. În cauză, se constată că inculpatul contestator s-a prezentat în fața instanței de recurs pentru a se putea proceda la audierea sa, și din actele dosarului rezultă că avea cunoștință de acest drept, motiv pentru care a fost întrebat dacă își menține declarațiile date în dosar. Contestatorul avea, prin urmare, la îndemână posibilitatea de a face declarații în legătură cu aspectele pe care le aprecia ca având relevanță cu cauza și de a da declarații cuprinzătoare fără a se mărgini la a menționa simpla menținere a declarațiilor anterioare. Nu există la dosarul cauzei nici o probă care să permită concluzia că i s-a îngrădit acest drept de a da declarații sau i s-ar fi impus să fie concis, iar împrejurarea că acesta a declarat doar că menține declarațiile anterioare duce la concluzia logică potrivit cu care nu a înțeles să învedereze instanței de judecată alte aspecte în afara celor expuse în depozițiile anterioare. Nu trebuie neglijat și faptul că inculpatul contestator a beneficiat de asistență juridică angajându-și un avocat pentru a-l reprezentat, astfel că nu poate fi vorba de o necunoaștere a dispozițiilor legale. Este adevărat că cerința referitoare la ascultarea inculpatului a fost statuată de O în mai multe hotărâri printre care cea pronunțată în cauză Ekbatani contra Suediei, în care se arată că în noțiunea de proces echitabil intră și obligația de apreciere directă a declarațiilor inculpatului, în cauză și Chifore contra României, în care se reamintește că prezentarea la proces a unui acuzat are o importanță capitală, atât din punct de vedere al acestuia de a fi audiat, cât și al necesității de a verifica exactitatea afirmațiilor sale și de a le confrunta cu declarațiile părții vătămate ale cărei interese trebuie protejate, cât și ale martorilor. Pe de altă parte, în ceea ce privește comportamentul reclamanților și eventuala lor renunțare la dreptul de a se apăra, CEDO a statuat în cauza Colozza contra Italiei, că o renunțare la exercitarea unui drept garantat de Convenție trebuie să fie stabilit în mod neechivoc. Prin urmare, trebuie analizat atât comportamentul autorităților cât și a inculpatului. În speță, așa cum s-a arătat, inculpatul a fost reprezentat de un avocat angajat de acesta, a depus înscrisuri care confirmă faptul că avea cunoștință de dreptul său de a fi ascultat de instanțele de judecată, ceea ce face de prisos o infirmare ulterioară a instanței referitoare la posibilitatea exercitării acestui drept.
judiciare le revin anumite obligații pentru ca inculpatul să-și poată exercita dreptul de a fi ascultat de instanțele de judecată, însă acestea trebuie, pe de o parte să aibă un caracter rezonabil, iar pe de altă parte, să nu contravină dreptului acestuia de a nu face nici o declarație. În cauza Saunders împotriva Regatului Unit, CEDO a arătat că deși nu este menționat în mod expres in art. 6 din Convenție, dreptul la tăcere și una din componentele sale, respectiv dreptul de a nu contribui la propria acuzare, constituie unul din standardele internaționale larg recunoscute, care au stat la baza noțiunii de proces echitabil.
Trebuie relevat -și faptul că orice drept procesual trebuie exercitat cu bună credință, neputându-se aduce atingere autorității de lucru judecat ca urmare a eludării unor dispoziții legale de către părți, sau invocării lor în alte scopuri decât cele pentru. care au fost recunoscute.
Astfel, în temeiul art.386 p Cod Penal a fost respinsă ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul G împotriva deciziei penale nr.460/04.05.2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-.
Împotriva deciziei penale nr. 1127/R/19.11.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr- din 16.09.2009, contestatorul G a formulat contestație în anulare, înregistrată pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA - Secția Penală sub nr- din 15.12.2009.
În motivarea contestației în anulare, contestatorul arată că instanța de recurs nu a procedat la ascultarea inculpatului și nu a respectat normele privind compunerea completului de judecată, fiind incidente disp. art. 386 lit. e) proc. pen.
Curtea constată că prezenta contestație în anulare este inadmisibilă.
Astfel, prin hotărârea atacată s-a respins contestația în anulare formulată de același contestator împotriva deciziei penale nr. 460/2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, prin care s-a admis recursul procurorului, a fost casată decizia penală nr. nr. 50/2008 a Tribunalului Olt și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul O l
Potrivit art. 386. proc. pen, împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. f) -1), cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă; e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514alin. 11ori art. 38516alin. 1.
Din modul de redactare a acestui text de lege rezultă că sunt supuse contestației în anulare numai hotărârile judecătorești care conțin o rezolvare a fondului cauzei, respectiv o rezolvare a acțiunii penale prin pronunțarea unei soluții de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal.
Prin decizia penală atacată cu prezenta contestație în anulare a fost soluționată o altă contestație în anulare formulată de condamnat și nu o acțiune penală, așa cum cere art. 386. proc. pen.
Prin urmare, în baza art. art. 386. proc. pen. va fi respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul G împotriva deciziei penale nr. 1127/R/19.11.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr- din 16.09.2009.
Văzând și prev. art. 192 alin. 2. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 386. proc. pen. respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul G împotriva deciziei penale nr. 1127/R/19.11.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr- din 16.09.2009.
În temeiul art. 192 alin. 2. proc. pen. obligă contestatorul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.02.2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
GREFIER
Red:FP/04.02.2010
Dact: 2 exempl/ 06 Februarie 2010
Primă instanță: Tribunalul O l
Jud: Gh
Apel: Curtea de Apel Craiova
Jud:
tin
Recurs: Curtea de APEL TIMIȘOARA
Jud:
G
Dosar nr-
Data-16.02.2010-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
CĂTRE,
TRIBUNALUL O L T,
Alăturat vă înaintăm dosarul cu numărul de mai sus (18 file), privind pe contestatorul
HGDosare anexe: - al Curții de APEL TIMIȘOARA (32 file); -, al Curții de Apel Craiova (193 file); - al Curții de Apel Craiova (82 file);- al Tribunalului Olt ( 56 file); - al Tribunalului Bihor (26 file); - al Judecătoriei Oradea (75 file); 2612/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea (42 file).
PREȘEDINTE SECȚIE GREFIER
Dosar nr-
Data-16.02.2010-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
CĂTRE,
TRIBUNALUL O L T,
Alăturat vă înaintăm dosarul cu numărul de mai sus (18 file), privind pe contestatorul
HGDosare anexe: - al Curții de APEL TIMIȘOARA (32 file); -, al Curții de Apel Craiova (193 file); - al Curții de Apel Craiova (82 file);- al Tribunalului Olt ( 56 file); - al Tribunalului Bihor (26 file); - al Judecătoriei Oradea (75 file); 2612/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea (42 file).
PREȘEDINTE SECȚIE GREFIER
Președinte:Florin PopescuJudecători:Florin Popescu, Constantin Costea, Codrina Iosana
