Infracțiuni la alte legi speciale. Decizia 124/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 124
Ședința publică de la 23 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciobanu Iulia Elena I -
JUDECĂTOR 2: Anton Dan
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
La ordinea fiind soluționarea apelului penal promovat de inculpata împotriva sentinței penale nr. 248 din 17 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
Conform disp.art.297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților, constatându-se că lipsește inculpata apelantă, precum și avocat, apărătorul ales al acesteia.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare și prezența părților la termenul de azi, apelul a fost declarat de către apărătorul ales al inculpatei de la instanța de fond și nu a fost motivat, că la termenul de judecată anterior cauza a fost amânată la cererea apărătorului ales al inculpatei apelante pentru a pregăti apărarea și motivele de apel, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Față de lipsa inculpatei apelantă și a apărătorului său ales, curtea lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei se prezintă în instanță av., apărătorul ales al inculpatei apelantă, care precizează că nu mai are de formulat cereri prealabile.
Nefiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în apel.
Av. pentru inculpata apelantă, având cuvântul, arată că "nu întâmplător doctrina și teoria spun că o infracțiune are mai multe laturi, astfel încât, una din acestea, respectiv cea intențională, este importantă și delicat de perceput de către instanța de judecată. Face această afirmație întrucât nu se poate trece cu vederea peste elementele care definesc speța de față. Inculpata "este o țigancă fără carte, nu știe să scrie, să citească, însă are o societate comercială, așa cum este la modă și se poartă la noi". Această societate a desfășurat activitate, ce a fost supravegheată din punct de vedere contabil de diverse persoane. Inculpata "a figurat la administrator, din neglijența celor care au autorizat aceasta, pentru că societățile comerciale sunt percepute ca fiind, de regulă,organizații serioase". Situația inculpatei este delicată, nu sub aspectul sancțiunii penale, ci pentru că ar vrea să știe dacă ceea ce a făcut inculpata constituie sau nu elementele unei infracțiuni și care este sancțiunea. În acest sens se referă la corespondența trimisă de lichidatorul judiciar, pe care inculpata nu a primit-o, nu a cunoscut ce anume acte trebuia să depună. Actele respective existau, dar erau la o contabilă, pe care a și propus-o ca martor, dar care a refuzat să se prezinte. Inculpata avea numărul de telefon al contabilei scris pe un de ziar, a contactat-o telefonic și i-a solicitat să se prezinte pentru a da declarație, însă aceasta nu a venit. În aceste condiții, se întreabă dacă există intenția inculpatei de a frauda. Este un specific al lumii în care trăiește inculpata, care în general se duce spre normele ce guvernează astfel de situații. În ceea ce o privește pe aceasta, raportat la ceea ce i se impută, nu se regăsim în fața unei infracțiuni de genul celei pentru care a fost trimisă în judecată. A făcut toate aceste precizări pentru că atâta timp cât nu există intenție, nu i se poate imputa comiterea unei infracțiuni; aceasta nu pentru că ar fi o mare nenorocire pentru un cetățean, să i se impune comiterea unei infracțiuni, ci pentru acuratețea actului de justiție. Orice faptă trebuie să fie săvârșită cu vinovăție, cu intenție directă; inculpata ar fi trebui să fi refuzat să prezinte actele contabile, însă nu a fost așa. În aceste condiții, consideră că nu există intenția inculpatei de a se abate de la regulile legii, infracțiunii lipsindu-i unul din elementele constitutive. cu argumente în susținerea afirmației că nu există infracțiune, însă, în apărarea inculpatei se folosește de un subsidiar. Inculpatei i s-a aplicat de către instanța de fond sancțiunea amenzii penale în cuantum de 4.000 ron, însă consideră că este "o pedeapsă usturătoare pentru un om de la țară, care nici măcar nu are posibilitatea de aop lăti, în condițiile în care ei au doar acele palate, în rest, nimic". Are sentimentul că nu forțează apărarea, ci susține pe baza probelor din dosar că nu există intenția inculpatei de a fi în afara legii, pentru a i se putea imputa săvârșirea vreunei infracțiuni, și implicit aplicarea unei pedepse.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că într-adevăr, este o apărare subtilă, pe care inculpata și-a făcut-o de la început, însă susține că etnia nu îi poate asigura imunitate față de legea penală. Dacă s-ar proceda astfel, s-ar crea un incident periculos și ar însemna un tratament de discriminare față de participanții la activitățile comerciale. Conduita inculpatei, care face parte dintr-o anumită etnie, este specifică grupului social din care aceasta provine, iar faptul că nu știe carte, că nu știe să scrie, să semneze, nu constituie un argument ce poate fi reținut în favoarea ei, ca necunoaștere a legii. Mai mult, inculpatei i se impută refuzul de a prezenta înscrisurile contabile. Aceasta nu presupune prea multă știință de carte, nici a legii societăților comerciale, ci presupune doar ca inculpata, cu bună credință, să dea actele societății. Din acest punct de vedere, în mod corect instanța de fond a reținut vinovăția inculpatei, aplicându-i pedeapsa amenzii penale în cuantum de 4.000 lei. Consideră hotărârea primei instanțe ca fiind legală și temeinică, apelul nefundat, solicitând a fi respins.
Av. pentru inculpata apelantă, solicitând cuvântul în replică, arată că este adevărat că etnia inculpatei nu trebuie privită cu discriminare, însă totul diferă de la caz la caz. Nu trebuie să se plece de la ideea că toți cetățenii de etnie rromă sunt necinstiți, pentru că printre ei sunt și oameni cinstiți, iar în ceea ce o privește pe inculpată, nu există intenție.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
Curtea,
Asupra apelului penal de față;
Prin sentința penală nr.248/17.04.2008 a Tribunalului Iașis -a hotărât:
Condamnă inculpata, fiica lui G și, născută la data de 23.11.1956 în comuna Pădureni, județul V, domiciliată în sat și comuna, județul I, neșcolarizată, fără ocupație, căsătorită, CNP -, fără antecedente penale la pedeapsa de 4000 lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 147 din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 13 Cod penal.
Atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 63 ind. 1 Cod penal privind înlocuirea pedepsei amenzii în cazul neplății cu rea credință.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Inculpata, la SRL, din 2004 fost administrator și asociat unic. In anul 2005 SA Bai ntrodus cerere de deschidere a procedurii de reorganizare și faliment, iar prin sentința civilă nr. 6/COM/11.01.2006 a Tribunalului Iași, a fost admisă cererea.
Firma inculpatei a fost notificată cu adresele nr. 94 și 95/31.01.2006, adrese ce au fost transmise pe adresa firmei și pe cea de domiciliu a învinuitei, iar administratorul judiciar a solicitat prezentarea, în 10 zile, a actelor contabile, a listei bunurilor și creditorilor, și alte informații necesare pentru verificarea disponibilităților bănești.
Acestor notificări nu li s-au dat curs deși ambele au fost primite de fratele inculpatei, pe 3.02.2006.
Administratorul judiciar a sesizat organele de urmărire penală, la 16.11.2006, având în vedere că nu a primit nici un răspuns de la inculpată.
Nici ulterior, după audierea sa, inculpata nu a predat documentele solicitate și nu a furnizat informațiile solicitate.
în fața instanței, inculpata a recunoscut săvârșirea faptei arătând că nu știe carte, însă știe de ce este trimisă în judecată. Inculpata a arătat că a angajat a contabilă, toate actele le-a dat acesteia, însă nu i-a mai răspuns la telefon. De asemenea, inculpatul cunoștea că firma este în lichidare și faptul că avea o datorie către SA
În dovedirea acestei situații de fapt, prezentată de inculpată, aceasta a solicitat audierea martorilor și -, respectiv fratele inculpatei și contabila.
În cauză au fost audiați cei doi martori propuși de inculpată.
Analizând materialul probator administrat în cauză, atât la instanță, cât și în cursul judecății, instanța reține ca dovedită situația de fapt reținută prin rechizitoriu.
Martorii audiați în cauză nu au făcut decât precizări, care au confirmat situația de fapt reținută.
Astfel, fratele inculpatei a arătat că o cunoaște pe -, ce a ținut la un moment dat o parte din acte, însă le-a restituit. Insă, acest martor a susținut, ca și inculpata, că au dat actele firmei, în cursul anului 2006, unei alte contabile, însă aceasta nu a mai putut fi contactată ulterior. Deși se coroborează cu declarațiile inculpatei, declarația martorului audiat nu schimbă cu nimic situația de fapt. Inculpata, în calitatea sa de administrator, trebuia să țină o evidență contabilă și, chiar dacă nu cunoștea carte, trebuia să angajeze o persoană specializată, încă de la înființarea firmei, un contabil care să efectueze toate operațiunile necesare.
Firma inculpatei nu a avut o evidență contabilă organizată de la început, fapt confirmat și de martora -. Aceasta a declarat că, în cursul anului 2006, fratele inculpatei i-a adus acte pentru anul 2005 și i-a fost imposibil să le contabilizeze. Tot această martoră a declarat că i-a propus lui să încheie un contract de muncă, pentru a putea ține contabilitatea firmei, însă acesta a refuzat.
În termen legal inculpata a formulat apel împotriva acestei sentințe, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând nevinovăția sa cu motivarea că fapta nu există.
Verificând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.371 al.2 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul inculpatei este nefondat din următoarele motive:
Trebuie reținut că instanța de fond a administrat un probatoriu complet, pe care l-a interpretat just în lumina dispozițiilor art.63 Cod procedură penală și pe baza acestuia a reținut situația de fapt și a făcut încadrarea în drept. Pe baza probelor amintite în motivarea instanței de fond s-a stabilit fără dubiu, că inculpata a refuzat să pună la dispoziția administratorului judiciar, în condițiile prevăzute de art.35 din Legea 85/2006, documentele și informațiile prevăzute de art.28 lit. a-f din aceeași lege, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.147 din Legea 85/2006.
Situația de fapt a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă:
- sesizarea Consultanță, Reorganizare, Lichidare I;
- copia sentinței civile nr.6/com din 11.01.2006 a Tribunalului Iași;
- copiile notificărilor trimise societății și inculpatei cu confirmările de primire;
- copia raportului de inspecție fiscală, toate coroborate cu declarațiile inculpatei și ale martorilor audiați.
Pe baza acestor probe, prezumția de nevinovăție a fost răsturnată în cauză.
Apărările inculpatei, precum că nu știe carte și nu cunoștea dispozițiile legale, invocate și în fața instanței de fond, nu sunt întemeiate. Din moment ce inculpata a înființat acea societate ca și administrator și asociat unic, ea avea responsabilitatea oricărui administrator și trebuia să se conformeze solicitărilor administratorului judiciar.
Și instanța de control judiciar, pe baza acestor probe administrate de prima instanță, își formează convingerea că inculpata a comis fapta penală așa cum a fost ea descrisă mai sus, pentru care instanța de fond i-a aplicat o pedeapsă penală.
Această pedeapsă a fost judicios individualizată de prima instanță și este de natură să-și atingă scopul prevăzut de art.52 Cod penal, privind reeducarea inculpatei și prevenirea săvârșirii de noi fapte penale.
Pentru cele ce preced apelul inculpatei va fi respins ca nefondat, conform art.379 pct.1 lit. b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art.192 al.2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpata împotriva sentinței penale nr.248 din 17.04.2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă pe apelant să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
28.2008.-
2 ex.-
Președinte:Ciobanu Iulia ElenaJudecători:Ciobanu Iulia Elena, Anton Dan
