Infracțiuni la alte legi speciale. Sentința 124/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I A PENALĂ
Dosar nr.3309/2/2008
834/2009
SENTINȚA PENALĂ nr. 124
Ședința publică de la 30 aprilie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Corina Ciobanu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - estereprezentat prin procuror
Pe rol pronunțarea asupra cererii de revizuire a Sentinței penale nr. 31/04.07.1964, pronunțată de Tribunalul Militar d e Regiune Militară B - Colegiul de Fond în Dosarul nr. 217/1964, privind pe condamnatul, formulată de către petentele și.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 24 aprilie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea de a depune note scrise, a amânat pronunțat pentgru astăzi 30 aprilie 2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Prin cererea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București la data de 30 septembrie 2008, petentele și, în calitate de fiică, respectiv soție, au solicitat efectuarea de cercetări în vederea revizuirii sentinței penale nr.31/04 07 1964 pronunțată de Tribunalul Militar d e Regiune Militară B, în dosarul nr. 217/1964, hotărâre prin care numitul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 15 ani închisoare.
În motivarea cererii, cele două revizuiente au arătat că hotărârea de condamnare a fost dată în urma unui proces penal abuziv, ce face parte dintr-o serie de procese cu caracter antisemit pornite în anul 1959, cunoscut drept "procesul ", numitul fiind anchetat brutal timp de trei ani de către organele de securitate, în scopul de a se crea o situație de fapt, care a stat la baza pronunțării acestei condamnări nedrepte.
Prin cererea de revizuire formulată, petentele au solicitat desființarea hotărârii abuzive și acordarea de despăgubiri pentru faptul că, urmare a acestui proces revizuienta, soția celui condamnat a fost în mod abuziv îndepărtată din funcția de profesor în cadrul învățământului liceal, iar averea sa, precum și a numitei, mama petentei, au fost confiscate ilegal.
În susținerea cererii de revizuire au fost atașate o serie de înscrisuri în xerocopie: minuta sentinței penale a cărei revizuire se cere, certificatul de grefă nr.31/01 02 1965 eliberat de Tribunalul Suprem - Colegiul Militar, referitor la modalitatea rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, mai multe memorii formulate de numitul în cursul și după terminarea procesului penal, procesul verbal de ridicare bunuri încheiat la data de 06 08 1962, în baza ordonanței de percheziție domiciliară, ordonanța de sechestru din 09 06 1961, procesul verbal de sechestru asigurător încheiat la data de 19 07 1961.
Chiar prin cererea de revizuire astfel formulată, petentele au învederat că dosarul în care a fost dată hotărârea contestată pe această cale (dosarul nr.217/1964 al Tribunalului Militar d e Regiune Militară B) se află în arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, instituție care în urma demersurilor întreprinse de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia înaintat la dosarul prezentei cauze, în copie, hotărârile pronunțate în fond și în recurs, respectiv sentința penală nr.31/04 07 1964 pronunțată de Tribunalul Militar d e Regiune Militară B și decizia nr.4/26 01 1965 pronunțată de Tribunalul Suprem al Populare Române, documente clasificate drept secret de serviciu.
De asemenea, Ministerul Apărării naționale - Statul General al Forțelor a comunicat la solicitarea Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștio copie certificată a sentinței penale nr.31/04 07 1964 pronunțată de Tribunalul Militar d e Regiune Militară B în dosarul nr.217/1964, incompletă însă (alcătuită din paginile 1-174, 376-381),
Prin această hotărâre, Tribunalul Militar d e Regiune Militară B - Colegiul de fond în baza art.2091alin.1 din Codul penal, art.306 din Codul d e procedură penală, art.25 alin.1 pct.1 din Codul penal, texte legale în vigoare la acea dată, a condamnat pe numitul la o pedeapsă de 15 ani muncă silnică și confiscarea totală a averii personale, pentru crimă de subminare a economiei naționale, prin schimbare de calificare din crima prevăzută de art. 2091alin.2 din Codul penal.
În baza art.506 alin.4 din Codul penal, sus-numitul a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare corecțională pentru delictul de divulgare de date nedestinate publicității.
În baza art.209 pct.2 lit.c din Codul penal, art.25 pct.6 alin.1 din Codul penal a fost condamnat la 3 ani închisoare corecțională, 3 ani interdicție corecțională, constând în suspendarea drepturilor prev.de art.59 din Codul penal, raportat la art.58 pct.2-4 din Codul penal și confiscarea totală a averii personale, pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale.
În baza art.101 din Codul penal s-a dat spre executare pedeapsa de 15 ani muncă silnică, 8 ani degradare civică și confiscarea totală a averii personale.
În baza art.64 din Codul penal a fost computată prevenția de la data de 09 06 1961.
În baza art.8 din Codul d e procedură penală, art.92 alin.2 din Codul penal, inculpatul a fost obligat să plătească despăgubiri către -, după cum urmează: suma de 5 996 333 lei în solidar cu alți 6 inculpați; suma de 352 342 lei în solidar cu 3 inculpați; suma de 20 244 371 lei, în solidar cu 4 inculpați, iar suma de 34 410 000 lei, în solidar cu 2 inculpați.
Împotriva acestei sentințe, inculpatul a formulat recurs, care prin decizia penală nr. 4/26 01 1965 pronunțată de Colegiul Militar al Tribunalului Suprem al Populare Române a fost admis, în sensul casării hotărârii recurate, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei de uneltire contra ordinii sociale reținută în sarcina acestui inculpat, schimbându-se această încadrare din art.209 pct.2 lit.c din Codul penal, în art.209 pct.2 lit.a din Codul penal, cu menținerea pedepsei aplicată pentru această faptă de către instanța de fond, precum și a celorlalte dispoziții ale hotărârii primei instanțe.
În fapt, prin hotărârea de condamnare s-a reținut, în esență, că în perioada 1953-1961, în calitate de director coordonator al -, împreună cu inculpații, a, inculpatul a încheiat mai multe operațiuni comerciale de import-export cu firme străine (, ATLAS, SUNTEX etc), păgubitoare pentru statul român, prin acceptarea la import a unor prețuri mai mari decât cele real obtenabile, iar la export a unor prețuri mai mici, sub nivelul celor real obtenabile, înlăturând în mod nejustificat ofertele altor firme, mai avantajoase, în schimbul unor foloase materiale, sau pentru a-și crea relații în străinătate, în acest mod cauzând o pagubă evaluată la suma de 78 197 547 lei.
Din cuprinsul hotărârilor pronunțate în respectiva cauză se reține că pe tot parcursul procesului penale inculpatul a negat comiterea faptelor reținute în sarcina sa, condamnarea sa definitivă întemeindu-se pe raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, pe declarațiile coinculpaților și ale martorilor audiați în cauză și pe înscrisurile aflate în dosar.
Potrivi afirmațiilor petentelor făcute în chiar cererea de revizuire, dar și înscrisurilor atașate acesteia, numitul a fost liberat din executarea pedepsei la data de 16 august 1969 și a decedat în anul 1981 în Israel, țară în care emigrase în anul 1978.
În raport de aspectele sesizate prin cererea de revizuire și prin înscrisurile atașate acesteia (memorii formulate de către numitul după rămânerea definitivă a hotărâri de condamnare, în susținerea nevinovăției sale), referitoare la modalitatea eronată de stabilire a pagubei și la modul abuziv în care s-a desfășurat ancheta penală, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia examinat cauza prin prisma cazurilor de revizuire prev. de art.394 alin.1 lit.a și d din Codul d e procedură penală.
Astfel prin referatul nr.1627/VIII-2.08 din data de 30 martie 2009 întocmit de un procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. se arată că aspectele referitoare la nevinovăția numitului și mijloacele de probă corespunzătoare, desprinse din, cererea de revizuire și memoriile condamnatului, au fost invocate în același conținut și în cursul procesului penal, în fața instanței de fond și de recurs, iar asupra acestora instanța de judecată s-a pronunțat, arătând în mod expres, motivele pentru care nu le-a considerat pertinente, iar instanța de recurs a examinat și deliberat asupra tuturor susținerilor numitului, privind nevinovăția sa, susțineri care se regăsesc și în memoriile atașate cererii de revizuire.
Drept urmare, s-a apreciat de către procuror că în cauză nu s-a învederat existența unor fapte și împrejurări necunoscute de instanța care a pronunțat hotărârea definitivă de condamnare și ca atare, aspectele sesizate prin cererea de revizuire și probele anexate nu pot constitui cazul de revizuire prev. de art.394 alin.1 lit.a din Codul d e procedură penală.
În ceea ce privește cazul de revizuire prev. de art. 394 alin.1 lit.d din Codul d e procedură penală, din perspectiva căruia au fost examinate susținerile petentelor revizuiente în sensul că procesul penal s-a desfășurat într-un mod abuziv, în scopul creări unei situații de fapt fictive, ancheta fiind brutal condusă de anchetatorii securității, procurorul a reținut în referatul întocmit la data de 30 martie 2009, că nu s-a făcut dovada existenței vreunei hotărâri judecătorești sau ordonanțe a procurorului care să constate săvârșirea unei infracțiuni privind înfăptuirea justiției și nu au fost propuse probe pe acest aspect, motiv pentru care s-a considerat că nu poate fi incident nici acest caz de revizuire.
Pe cale de consecință, prin referatul sus-menționat procurorul a formulat concluzii de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de petentele și, în calitate de fiică, respectiv soție a condamnatului, conform art.403 alin.3 din Codul d e procedură penală rap. la art.394 din același cod.
Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08 aprilie 2009, însoțită de referatul nr. 1627/VIII-2.08 din data de 30 martie 2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Cu privire la competența materială de soluționare a prezentei cereri de revizuire, Curtea constată pe de o parte că în raport de disp.art.35 alin.2 din Codul d e procedură penală, modificate prin Legea nr.356/2006, de Hotărârea din 21 09 2006 dată în cauza Maszini contra României, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că prin judecarea civililor de către instanțele militare au fost încălcate disp.art.6 paragraful 1 din CEDO, dar și de decizia nr.610/20 06 2007 Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale prevederile art.III alin.2 și alin.3 teza I din Legea nr.356/2006, prevederile art.397 alin.1 și 401 alin.1 din Codul d e procedură penală, trebuie interpretate în sensul că instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire a hotărârii penale definitive de condamnare a persoanei care nu are calitatea de militar, pronunțată de o instanță militară, este instanța civilă, devenită competentă să judece cauza în primă instanță, în urma unor modificări legislative.
Pe de altă parte, Curtea reține că una dintre faptele pentru care numitul a fost judecat și condamnat de o instanță militară - subminarea economiei naționale - întrunește și în prezent elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 165 Cod penal, dată în competența de soluționare în primă instanță a curții de apel, potrivit dispozițiilor art. 281pct.1 lit.a din Codul d e procedură penală, astfel că, în raport de încadrarea juridică a faptei și de calitatea de civil a condamnatului, competența de soluționare a cererii de revizuire aparține Curții de Apel București.
În ședința publică din data de 24 aprilie 2009, petenta revizuientă, prezentă personal în instanță, a solicitat, fiindu-i încuviințată drept utilă cauzei, administrarea probei cu înscrisuri.
Astfel în susținerea cererii de revizuire petenta a atașat la dosarul cauzei un set de înscrisuri în fotocopie, între care pe lângă o serie de documente deja existente în dosar, au fost incluse și altele noi cum ar fi: extrase din lucrarea scriitoarei, intitulată " ", publicată în colecția "procesul comunismului" la editura, diverse acte și documente din dosarul de urmărire penală în care a fost anchetat numitul și din dosarul 217/1964 comunicate petentei de Arhiva S, Decretul prezidențial nr.131/08 06 1978 prin care au fost anulate datoriile financiare ale condamnatului, decurgând din hotărârea de condamnare, borderou cu obiectele din metal prețios ridicate de la domiciliul numitului, datat 13 martie 1965, cererea de revizuire a aceleiași sentințe, formulată în anul 2002, proiectul legii privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative, asimilate acestora, pronunțate în perioada 06 martie 1945, 22 decembrie 1989, aprobat de la data de 12 mai 2008, un articol din ziarul "" din 02 noiembrie 1992, referitor la procesul "", notă cuprinzând numele persoanelor aflate în viață care ar putea fi audiate în legătură cu procesul ce a format obiectul dosarului nr.217/1964, autobiografia numitului, extras din decizia penală nr.2349/12 septembrie 1958, pronunțată de Tribunalul - Colegiul 2, în dosarul nr.3368/1958, copia carnetului de muncă al petentei.
La termenul din data de 24 aprilie 2009 Curtea a pus în discuție admisibilitatea cererii de revizuire, potrivit art. 403 Cod de procedură penală.
Pe acest aspect, atât în cadrul dezbaterilor, cât și în concluziile scrise depuse la dosar, petenta a reiterat faptul că în cadrul procesului "", nedispunând de o apărare legală, corespunzătoare, tatăl său nu a avut practic parte de un proces echitabil, ceea ce a determinat o eroare judiciară gravă, întrucât pagubele de care a fost învinuit nu au existat, ci ele au fost fabricate ad hoc de către experții securității, iar ancheta penală a fost una ilegală, desfășurată în condiții de teroare, violență, opresiune și fără a fi fost respectat dreptul la apărare al persoanei cercetate.
Analizând cererea formulată de petentele revizuiente și, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Din interpretarea dispozițiilor art.394 alin.1 și 2 din Codul d e procedură penală, rezultă că solicitarea de revizuire a unei hotărâri definitive de condamnare nu se poate întemeia pe critici aduse probatoriului administrat în cursul procesului penal, modului de interpretare a acestuia, conținutului situației de fapt stabilită pe baza materialului probator existent în cauză și nici pe solicitarea administrării unor probe noi sau a readministrării celor deja administrate în timpul procesului penal, deoarece aceasta ar conduce la o prelungire ori, după caz, la o reapreciere a probatoriului după pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare, ci trebuie să se fundamenteze pe relevarea fie a descoperirii unor fapte sau împrejurări noi (ce nu au fost cunoscute de instanță la momentul judecării fondului cauzei), fie a săvârșirii unor fapte penale în legătură cu cauza respectivă, fie a existenței mai multor hotărâri judecătorești definitive care nu se pot concilia.
Or, din analiza motivelor pe care se întemeiază cererea de revizuire promovată de revizuientele și, se poate lesne observa că, în speța de față, acestea nu au învederat nicio astfel de împrejurare care să facă admisibilă solicitarea de revizuire a sentinței penale nr.31/04 07 1964 pronunțată de Tribunalul Militar d e Regiune Militară B, în dosarul nr. 217/1964, rămasă definitivă prin decizia nr.4/26 01 1965 pronunțată de Colegiul Militar al Tribunalului Suprem al Populare Române, prin care numitul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 15 ani muncă silnică, 8 ani degradare civică și confiscarea totală a averii personale, pentru săvârșirea infracțiunilor de subminare a economiei naționale, divulgare de date nedestinate publicității și uneltire contra ordinii sociale, ci acestea au făcut referire doar la aspecte ce au fost deja examinate de către instanța care a pronunțat pe fond hotărârea de condamnare și respectiv de către instanța de control judiciar, care a confirmat hotărârea dată asupra fondului cauzei, sub aspectul stabilirii situației de fapt ce a rezultat din probatoriul administrat și a încadrării juridice dată faptelor reținute în sarcina condamnatului în raport de situația de fapt reținută, instanțe care au funcționat și au acționat în cadrul legislativ aflat în vigoare la acea vreme.
Pe de altă parte, argumentele esențiale pe care se întemeiază cererea de revizuire dedusă judecății vizează stabilirea inexistenței infracțiunilor pentru care numitul a fost condamnat definitiv în anul 1965 și pe cale de consecință dovedirea nevinovăției acestuia, ceea ce nu s-ar putea realiza decât prin readministrarea probelor ce au servit ca fundament al condamnării, iar în măsura în care acest lucru nu ar mai fi posibil, în condițiile trecerii unei perioade de aproape 50 de ani de la debutul procesului, prin reanalizarea și reaprecierea probelor deja administrate sau administrarea altora noi or, pe calea revizuirii, nu se poate obține în mod legal prelungirea probatoriului pentru fapte sau împrejurări ce au fost discutate deja în fața instanțelor ordinare.
Curtea acceptă că este de netăgăduit faptul că în perioada regimului comunist s-au săvârșit numeroase abuzuri, mergând de la înscenarea unor procese penale față de persoanele indezirabile regimului politic și până la instrumentarea unor asemenea cauze în condiții de teroare, violență și opresiune, cu încălcarea brutală a drepturilor fundamentale, situație în care este posibil să se fi aflat și tatăl, respectiv soțul revizuientelor, însă în contextul actualului cadru legislativ care guvernează instituția revizuirii, asemenea împrejurări nu pot fi valorificate prin intermediul acestei căi extraordinare de atac.
De altfel, după momentul pronunțării prezentei sentințe, a fost adoptată Legea nr.221/02 iunie 2009, privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 (publicată în Of. nr.396/11 iunie 2009), care definește noțiunea de condamnare cu caracter politic și stabilește consecințele recunoașterii unei asemenea condamnări ca având caracter politic, inclusiv consecințele asupra măsurilor administrative luate cu privire la aceste persoane și consecințele cu privire la cazierul judiciar al persoanei.
În aceste condiții, pentru obținerea satisfacțiilor și a reparațiilor pe care le reclamă ca urmare a condamnării numitului prin sentința nr.31/04 07 1964 pronunțată de Tribunalul Militar d e Regiune Militară B, în dosarul nr. 217/1964, rămasă definitivă prin decizia nr.4/26 01 1965 pronunțată de Colegiul Militar al Tribunalului Suprem al Populare Române, cele două petente pot apela la procedurile speciale instituite prin actul normativ sus-menționat, date în competența instanței civile.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că soluția corectă, în raport de prevederile legale din materia revizuirii hotărârilor penale definitive, este aceea de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de petentele și conform art.403 alin.3 din Codul d e procedură penală.
În baza art. 192 al.2 Cod de procedură penală va obliga pe cele două revizuiente la plata de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art.403 alin.3 Cod de procedură penală, rap. la art.394 Cod de procedură penală, respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentele revizuiente și, ambele având domiciliul în israel, Haifa, Str. - -, 2. cod poștal 34996, pentru numitul, condamnat prin sentința penală nr.31/04 07 1964 pronunțată de Tribunalul Militar d e Regiune Militară B Colegiul de fond, în dosarul nr. 217/1964.
În temeiul art. 192 al.2 Cod de procedură penală obligă pe cele două revizuiente la câte 150 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și revizuienta și de la comunicare pentru revizuienta.
Pronunțată în ședință publică. astăzi 30 aprilie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.jud.
4 ex.
Președinte:Corina CiobanuJudecători:Corina Ciobanu
