Infracțiuni la alte legi speciale. Decizia 13/2008. Curtea de Apel Cluj

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 13/A/2008

Ședința publică din 31 ianuarie 2008

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Săndel Macavei

JUDECĂTOR 2: Valentin Chitidean

GREFIER: - -

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:

S-au luat spre examinare apelurile declarate de inculpatul și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CLUJ împotriva sentinței penale nr. 597/18.10.2007 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj pentru comiterea infracțiunii prev. și ped. de art. 147 din Legea nr. 85/2006 ( fostul art. 145 Legea nr. 64/1995, republicată ).

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărător ales, av., cu delegație avocațială la dosar, lipsă fiind părțile vătămate SC SRL și SC SRL în prezent Casa de Insolvență Transilvania.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, s-a procedat la ascultarea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată conform procesului verbal depus la dosarul cauzei.

Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea constată închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a cauzei.

Reprezentantul Parchetului arată că susține apelul declarat în cauză de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, considerând soluția atacată ca fiind netemeinică. În acest sens solicită a se avea în vedere că din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul avea cunoștință de obligațiile ce-i reveneau. De altfel, inculpatul desfășura activități comerciale încă din anul 1994, deci cunoștea dispozițiile legale în materie comercială, iar acesta are și cunoștințe juridice. Totodată, solicită a se constata că din probele administrate în cauză rezultă fără nici un dubiu că inculpatul nu și-a respectat obligațiile, invocând diverse motive în acest sens și a predat actele la un an de la deschiderea procedurii falimentului. Inculpatul a remis doar o parte din actele prevăzute de lege iar închiderea procedurii în cauză a fost ca urmare a diligențelor societății de lichidare. Învederează instanței că la dosar există și mărturisirea inculpatului că ar fi fost și motive de ordin obiectiv pentru care nu s-a conformat dispozițiilor legale.

Apreciază că fapta comisă de inculpat prezintă pericolul social al unei infracțiuni deoarece nu s-a desfășurat în bune condiții procedura de faliment, astfel că solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și condamnarea inculpatului pentru fapta comisă. Consideră că dacă legiuitorul ar fi omis să consemneze această infracțiune, față de atitudinea pasivă a inculpatului, nu s-ar fi derulat în bune condiții procedura de faliment.

Apărătorul inculpatului învederează instanței că deși are cunoștințe juridice, personal nu are cunoștință despre dispozițiile Legii nr. 85/1996, cu precizarea și că, Curtea Constituțională a stabilit prin decizia nr. 735/7.01.2008 că art. 7 din Legea nr. 85/1996 este neconstituțional, deci că această lege este imperfectă, însă în baza acestei legi lichidatorul are posibilitatea de a formula plângeri penale.

Solicită a se avea în vedere că inculpatul a desfășurat activități comerciale încă din anul 1994 lucrând la mai multe societăți comerciale în calitate de angajat, colaborator sau administrator, fiind implicat în calitate de administrator într-o procedură de reorganizare și ulterior de faliment la societatea în cauză. Astfel, după o activitate de 10 ani la societatea la care a fost acționar cu 10%, având calitatea de administrator, este citat în procesul de reorganizare al societății având un singur creditor și anume Finanțele Publice. Cu ocazia soluționării plângerii, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de inculpat luând în considerare faptul că societatea avea punct de lucru în C unde nu se mai lucrase o perioadă îndelungată. S-a avut totodată în vedere și faptul că, contabila care ținea evidența pe calculator era plecată în Spania, iar inculpatul nu avea posibilitatea de a-i spune acesteia să vină și să predea extrasele din calculator. În aceste condiții apreciază că manierea în care a procedat partea vătămată SC este total neprofesionistă. Astfel, se poartă o discuție amicală între inculpat și reprezentantul părții vătămate, spunându-i-se inculpatului să aducă actele contabile fără a se preciza exact ce anume. În urma discuției, inculpatul încearcă să o contacteze pe contabilă și se gândește că trebuie să se prezinte cu toate actele contabile și predă astfel actele pe care le deține. Între timp se întâmpla ca lichidatorul să fie dojenit de către Tribunalul Comercial și să i se pună în vedere să formuleze plângere penală împotriva inculpatului, în caz contrar urmând a se lua alte sancțiuni. Cu ocazia audierii inculpatului la Parchet se constată că acesta nu a îngreunat niciodată procedura de reorganizare și niciodată nu a refuzat să prezintă actele prevăzute de lege. A fost audiat și reprezentantul societății de lichidare care a spus că a procedat ca atare datorită unor sugestii, fără însă a preciza de ce s-a insistat cu plângere la Parchetul de pe Tribunalul Cluj, cu mențiunea că nu s-a găsit nimic în neregulă.

De asemenea, învederează instanței că în dosar au fost audiați mai mulți martori în favoarea inculpatului nu și în defavoarea inculpatului, declarațiile acestora confirmând că societatea la care era administrator inculpatul nu mai avea activitate, aceasta avea punct de lucru în C iar contabila societății este plecată în Spania, sens în care inculpatul a angajat un expert contabil deoarece chiar dacă avea cunoștințe juridice nu avea informații de specialitate suficiente.

Solicită a se avea în vedere concluziile referatului de evaluare întocmit inculpatului, cu mențiunea că, consilierii de probațiune au avut posibilitatea de a discuta direct și deschis cu inculpatul.

Pentru aceste considerente apreciază că nu se regăsesc în cauză dispozițiile art. 147 din Legea nr. 85/2006 și nu se regăsește nici forma intenției, astfel că în temeiul art. 10 lit. d, raportat la art. 11 punctul 2 lit. a pr.pen. solicită achitarea inculpatului.

Solicită respingerea apelului declarat de Parchet prin prisma motivelor expuse oral și având în vedere argumentarea destul de judicioasă a Tribunalului Cluj, instanța de fond studiind dosarul și analizând legea, pronunțând poate o soluție "solomonică".

Reprezentantul Parchetului solicită respingerea apelului declarat de către inculpatul și admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă comiterea faptei însă nu se simte vinovat în acest sens, deoarece nu a avut cunoștință despre procedura de faliment.

CURTEA

Prin sentința penală nr.597 din 18 noiembrie 2007 Tribunalului Cluj, în baza art.11 pct.2 lit.a pr.pen. rap. la art.10 lit.b/1 pr.pen. coroborat cu art.18/1 penal a fost achitat inculpatul - fiul lui și, născut la data de 28.03.1974, domiciliat în C-N,-.8 jud.C, cetățean român, posesor CI seria - nr.-, CNP -, studii superioare, fără antecedente penale, de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii de refuz al administratorului persoanei juridice debitoare de a pune la dispoziția judecătorului sindic, în condițiile prev. de art.39 documentele și informațiile prev. de art.33 alin.1 lit.a-f din aceeași lege, faptă prev. de art.147 din Legea 85/2006 (fostul art.145 din Legea 64/1995 rep.)

S-a aplicat inculpatului sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 300 lei.

Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 300 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că a data de 10.03.2006 s-a înregistrat la Inspectoratul de Poliție al Județului C plângerea penală formulată de numita, administrator al, cu sediul în municipiul C-N,-, prin care s-a solicitat cercetarea în vederea tragerii la răspundere penală a administratorului statutar al C-N, în speță a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped.de art.147 din Legea 85/2006, de refuz al administratorului persoanei juridice debitoare de a pune la dispoziția judecătorului sindic prin lichidator, în condițiile prev. de art.39, documentele și informațiile prev. de art.33 alin.1 lit.a-f din aceeași lege.

Astfel, din cuprinsul plângerii rezulta că față de C-N s-a deschis procedura falimentului la cererea creditorului Administrația Finanțelor Publice a municipiului C-N pentru recuperarea unei creanțe în cuantum de 83.729 RON.

Prin încheierea comercială nr.2090/2005 pronunțată la data de 21.12.2005 în dosarul nr.2012/2005, Tribunalul Comercial Cs -a dispus dizolvarea debitoarei și obligarea acesteia ca în termen de 10 zile de la data emiterii hotărârii să depună la dosarul cauzei toate actele și informațiile prevăzute de art.33 din Legea 64/1995 (actualmente art.28 alin.1 din Legea 85/2006), în caz contrar urmând să se angajeze răspunderea inculpatului penală pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped.de art. 145 din Legea 64/1995 (actualmente art.147 din Legea 85/2006),

Prin aceeași încheiere a fost desemnat ca administrator judiciar care a fost obligată ca până la data de 01.02.2006 să depună la dosarul cauzei raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la starea de insolvență a debitorului SC C-N, raport care trebui a întocmit pe baza documentelor prevăzute de lege.

În concret, în vederea întocmirii acestui raport, administratorul, a întocmit o primă notificare adresată la data de 26.01.2006 debitorului în cuprinsul căreia a înserat toate obligațiile legale ce-i reveneau inculpatului vis-a-vis de deschiderea procedurii falimentului și faptul că în termen de 10 zile de la pronunțarea încheierii comerciale nr.2090/2005, respectiv de la data de 21.12.2005, trebuie să pună la dispoziția sa următoarele acte: actul constitutiv, certificatul de înmatriculare și certificatul fiscal; balanța analitică a creditorilor societății; un listing cu indicarea tuturor conturilor bancare al firmei; copii după bilanțurile contabile ale ultimilor 5 ani și balanțele contabile aferente; copii după raportările semestriale pentru ultimii 5 ani și balanțele contabile aferente; copii după ultimele 3 balanțe contabile încheiate de către biroul financiar contabil; fișele de cont aferente ultimei balanțe de verificare încheiate; copii după ultimele declarații depuse de societate; statele de plată de la începutul anului financiar; fișele fiscale aferente anului precedent și borderoul de depunere la Administrația Financiară; o declarație scrisă a membrilor conducerii executive care să cuprindă părerea proprie referitoare la cauzele și împrejurările care au dus la starea de încetare de plăți a societății; balanța analitică a imobilizărilor corporale și a stocurilor; copie după ultimul proces-verbal privind inventarierea patrimoniului și listele de inventar aferente; o listă cu numărul de gestiuni și bunurile aferente fiecăreia; listă cu numele gestionarilor și datele personale ale fiecăruia; fișele de magazie ale documentelor cu regim special etc.

Inculpatului i s-a adus la cunoștință de către lichidator că refuzul de a preda aceste acte în termen de 10 zile constituie infracțiune (23-24 )

Având în vedere starea de pasivitate în care a rămas inculpatul în raport cu obligațiile sale legale, administratorul judiciar a întocmit nota internă nr. 1 la data de 20.02.2006 adresată susnumitului în care a reiterat solicitarea de predare a documentelor până la data de 24.02.2006.

Cu toate acestea, deși cunoștea posibilele consecințe penale în cazul neonorării obligațiilor legale, inculpatul a întârziat depunerea lor până la data de 07.06.2006, când a procedat la remiterea unei părți din actele solicitate, încheindu-se în acest sens un proces-verbal de predare-primire subscris de părțile în litigiu.

La data de 3.05.2006 inculpatul a dat o primă declarație în cauză (30, ) în care a recunoscut faptul deținerii documentelor solicitate la sediul firmei sale, obligându-se să le pună la dispoziția lichidatorului în cel mai scurt timp și arătând că întârzierea s-a datorat și faptului că a declarat recurs împotriva încheierii comerciale nr.2090/2005 pronunțată la data de 21.12.2005 în dosarul nr.2012/2005, prin care Tribunalul Comercial Ca dispus dizolvarea debitoarei, recurs ce a fost respins la data de 10.03.2006.

Inculpatul a dat o nouă declarație la data de 8.06.2006 după ce depus actele indicate în procesul-verbal de la fila 34-35 și a arătat că se obligă ca până la data de 14.06.2007 să depună și celelalte acte (33).

Din aceste considerente, prin ordonanța din data de 9.10.2006 Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj procurorul de caz a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului considerând că au existat unele probleme și cu comunicarea în timp a notificărilor lichidatorului către învinuit (atât cu privire la modalitatea de comunicare, cât și cu privire la termenele fixate de judecătorul sindic). Aceste aspecte au fost coroborate cu atitudinea ulterioară a învinuitului care a depus parte din actele solicitate în luna iunie 2006, astfel încât s-a apreciat că nu este realizată latura subiectivă a infracțiunii reclamate de societatea de lichidare (37-39, ).

Plângerea contra ordonanței procurorului formulată de lichidatorul la data de 13.11.2006 a fost admisă prin rezoluția - din data de 05.12.2006 a prim-procurorului, dispunându-se redeschiderea urmăririi penale în cauză și reexaminarea probatoriului în vederea adoptării unei soluții legale și temeinice (40-41).

În aceste condiții, urmărirea penală a fost reluată împotriva învinuitului, procedându-se la reaudierea numitei la data de 2.02.2007 (42-43 ) care a arătat că au mai fost predate niște acte în cursul lunii ianuarie 2007 prin apărătorul învinuitului însă i s-a adus la cunoștință acestuia ce înscrisuri mai sunt necesare pentru finalizarea procedurii (58-59, )

În urma readministrării materialului probator, s-a concluzionat de către parchet că din data de 07.06.2006 reprezentantul legal al debitoarei, nu a mai comunicat nici un act dintre cele solicitate, motiv pentru care lichidatorul judiciar s-a aflat în imposibilitatea obiectivă de a identifica creditorii societății, de a întocmi raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență și nu și-a putut îndeplini celelalte atribuții legale. Inculpatul a ieșit din starea de pasivitate în ceea ce privește obligațiile de predare a documentelor firmei vizate de procedura falimentului abia la data de 09.01.2007 prin intermediul avocatuluI său, acesta angajându-se să mai predea documente la data de 16.01.2007, angajament care nu s-a materializat.

Din actele depuse la dosar de către învinuit a rezultat că a mai efectuat o predare de acte în data de 14.02.2007 și că urmează să mai pună la dispoziția lichidatorului statele de plată aferente anului 2003.

În aceste condiții, s-a apreciat că a rezultat în mod cert faptul că inculpatul nu și-a respectat obligația prevăzută de lege în termenul de 10 zile asupra căruia a fost notificat invocând, pe fondul declarațiilor contradictorii date în cauză, diverse motive pentru justificarea conduitei sale, respectiv așteptarea finalizării recursului declarat contra încheierii prin care s-a dispus declanșarea procedurii falimentului sau întâmpinarea unor greutăți pe fondul întocmirii documentelor solicitate, deși aceste documente trebuiau să preexiste momentului declanșării procedurii.

S-a concluzionat deci că inculpatul a tergiversat respectarea obligației de a depune actele reclamate de legea insolvenței, prin conduita sa prelungind în mod nejustificat procedura falimentului în detrimentul creditorilor.

În fața instanței s-a procedat la audierea inculpatului (14), a martorilor (25) și ( 26), precum și la audierea reprezentantului societății parte vătămată, care a consimțit să fie audiată în calitate de martoră (49). Au fost depuse noi înscrisuri și s-a efectuat o referat de evaluare pentru inculpat de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj.

Inculpatul a susținut în continuare că nu se consideră vinovat de săvârșirea cu intenție a infracțiunii pentru care fost trimis în judecată și a invocat că declarând recurs împotriva încheierii prin care s-a dispus deschiderea procedurii falimentului societății, a considerat că trebuie să primească o nouă notificare din partea lichidatorului. A arătat că după ce a fost audiat la parchet în vara anului 2006 a depus toate diligențele în vederea recuperării tuturor actelor, sens în care a apelat la ajutorul unui contabil (martorul, socrul său) și al unui avocat, neștiind inițial că cele mai importante acte sunt în posesia contabilului. Declarațiile sale au fost susținute de martorii și.

Prin urmare, a recunoscut fapta în materialitatea sa iar declarațiile sale coincid cu cele ale martorei sub aspectul celor trei date la care s-a efectuat predarea tuturor actelor (7 iunie 2006, 8 ianuarie și 14 februarie 2007).

Ceea ce însă s-a contestat a fost vinovăția sa în comiterea faptei, respectiv lipsa laturii subiective a infracțiunii.

Înainte de a trece la analiza acestei apărări a inculpatului, tribunalul a constatat că acuzarea a reținut în sarcina inculpatului ambele modalități de comitere a infracțiunii prevăzute de art.147 din Legea 85/2006 (fostul art.145 din Legea 64/1995 republicat), respectiv faptul că inculpatul a refuzat să pună la dispoziția lichidatorului judiciar actele necesare în vederea întocmirii raportului asupra cauzelor și împrejurărilor ce au dus la starea de insolvență, cât și faptul că prin această atitudine inculpatul a împiedicat cu rea-credință lichidatorul să întocmească documentația prevăzută de lege.

Din referatul de evaluare depus la dosarul cauzei reiese că inculpatul desfășoară activități comerciale încă din anul 1994, inițial ca angajat al altor societăți, apoi pe cont propriu. Ca atare, inculpatul a avut experiența profesională necesară pentru a cunoaște dispozițiile legale în materie comercială iar la momentul pronunțării încheierii comerciale nr. 2090/21.12.2005 a Tribunalului Comercial Clujis -a adus la cunoștință chiar prin dispozitivul acesteia că refuzul de a preda acele acte lichidatorului în termen de 10 zile de la intrarea în faliment constituie infracțiune. Încheierea era executorie, astfel încât susținerile inculpatului în sensul că a așteptat soluționarea recursului nu pot fi luate în considerare. Chiar și așa, recursul s-a soluționat prin respingere la data de 10.03.2006 iar inculpatul abia la data de 7.06.2006 a depus primul set de acte. De altfel, din referatul de evaluare a rezultat că inculpatul în prezent își asumă responsabilitatea pentru acuzația adusă și admite că au existat unele considerente de ordin subiectiv pentru care a refuzat la început colaborarea cu lichidatorul societății.

De cealaltă parte, este reală împrejurarea că au existat și unele elemente de ordin obiectiv care l-au împiedicat pe inculpat să predea toate actele solicitate în timp util (imposibilitatea de a lua legătura imediat cu fosta contabilă, care era plecată -aspect confirmat de declarațiile testimoniale, faptul că societatea a intrat în încetare de plăți încă din cursul anului 2005 iar punctul de lucru era la C etc.) Cu toate acestea, abia după trecerea unui interval de timp de încă 6 luni (timp în care și-a angajat un avocat pentru a urgenta intrarea în legalitate) au fost predate majoritatea covârșitoare a actelor, pentru a se putea finaliza raportul asupra stării de insolvență de către lichidator.

Ceea ce este însă esențial în dovedirea împrejurării că inculpatul a acționat cu intenție este relația cu societatea de lichidare căreia nu i-a comunicat eventualele probleme cu care s-a confruntat în îndeplinirea obligației sale legale. Cât privește cele reținute în rechizitoriu în sensul că inculpatul în același timp nu a furnizat informațiile deținute legate de creditorii firmei, aceste aspecte nu prezintă relevanță atâta timp cât din chiar declarația martorei a rezultat că singurii creditori au fost Inspectoratul Teritorial d e Muncă și Administrația Financiară, neexistând persoane fizice sau juridice de drept privat care să aibă o astfel de calitate. Instanța apreciază însă că o colaborare mai strânsă cu societatea de lichidare și o informare mai exactă a acesteia din partea inculpatului pe tot parcursul derulării litigiului comercial ar fi fost de natură să conducă la netrimiterea sa în judecată, deoarece în plângerea formulată de lichidator împotriva soluției inițiale de scoatere de sub urmărire penală adoptată în cauză exact acest lucru i s-a imputat inculpatului: necooperarea și pasivitatea.

Ca atare, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a judecății, tribunalul apreciază că fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată a fost comisă cu vinovăție și este prevăzută de legea penală.

Nu este întrunită în cauză prima condiție prevăzută de alin. 1 al articolului 17 pen. respectiv fapta comisă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, raportând-o în concret la criteriile enumerate de art. 18/1 alin. 1 și 2 pen.

Având în vedere aceste criterii, tribunalul a reținut că s-a adus o minimă atingere obiectului juridic ocrotit prin incriminarea cuprinsă în articolul 147 din Legea 85/2006. Prin incriminarea unor astfel de fapte ca infracțiuni legiuitorul a urmărit să ocrotească securitatea raporturilor comerciale și asigurarea celerității desfășurării unor astfel de activități, toate normele procedurale în materie comercială ocrotind operativitatea tranzacțiilor (sens în care există termene mai scurte de perimare, reglementări stricte și termene procedurale reduse în materia falimentului etc.). În același timp, incriminarea urmărește și protejarea intereselor creditorilor, în scopul evitării înstrăinării frauduloase de către debitor a unor bunuri ce ar putea servi la recuperarea creanțelor. Cererea de reorganizare judiciară și faliment a fost formulată de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C-N, aceasta și Inspectoratul Teritorial d e Muncă fiind unicii creditori. Societatea administrată de inculpat a avut o activitate redusă în timp și un număr mic de angajați. Mai mult, din declarația reprezentantei societății de lichidare și a înscrisurilor depuse în fața instanței a reieșit că toate actele necesare le-au fost remise anterior trimiterii în judecată a inculpatului, la data de 14.02.2007 (de altfel, acestea din urmă nu erau absolut indispensabile întocmirii raportului), litigiul comercial fiind în prezent aproape finalizat (urmează doar distribuirea sumelor către cei doi creditori) iar în recuperarea creanțelor societății de la alți debitori inculpatul s-a implicat în mod activ, sprijinind demersurile lichidatorului.

De cealaltă parte, inculpatul se află la prima confruntare cu legea penală, are în prezent o altă afacere și s-a prezentat la toate termenele de judecată fixate în cauză, dovedind astfel că înțelege implicațiile penale ale atitudinii sale inițiale. Din referatul de evaluare reiese că inculpatul este integrat în societate, este căsătorit, are un copil minor, este perceput în mod pozitiv în societate, este cunoscut ca o persoană care nu a avut niciodată vreun conflict cu autoritățile iar deschiderea procedurii de faliment și problemele de natură penală cu care s-a confruntat sunt percepute de inculpat ca o experiență educativă, suficientă de a-l motiva pe viitor să intre în conflict cu ordinea publică de drept Perspectivele de reintegrare în societate sunt ridicate, astfel încât instanța apreciază că în cauză există elemente de fapt mai mult decât suficiente care să conducă la concluzia că reeducarea inculpatului a început deja și în acest scop nu este necesară aplicarea unei pedepse, fie și a amenzii penale. O condamnare penală față de o persoană care a înțeles deja pe deplin consecințele faptei sale, despre care nu există nici un fel de date că s-ar mai fi confruntat anterior cu autoritățile statului și care în prezent își câștigă existența prin muncă (având o nouă afacere comercială din anul 2005), nu este nici în interesul acestei persoane și nici în interesul societății. O atare condamnare i-ar putea afecta acesteia pe viitor posibilitatea de a mai administra o societate comercială și s-ar îndepărta de rolul educativ și moralizator al procesului penal, urmărind exclusiv doar scopul său sancționator.

Împotriva hotărârii în termen legal s-au exercitat căile de atac ale apelului, atât de către inculpat cât și de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluja invocat aspecte de netemeinicie a sentinței pronunțate, prezentând următoarele:

Inculpatul a cunoscut obligațiile ce-i reveneau atâta vreme cât a știut de încheierea comercială nr.2090 /2005 a Tribunalului Comercial Cluj.

Din actele dosarului rezultă la modul cert că acesta nu și-a respectat obligațiile prevăzute de lege în termenul legal de 10 zile invocând diverse motive.

În final doar diligența societății de lichidare a dus la închiderea procedurilor și nu atitudinea inculpatului.

Faptul că nu au existat persoane fizice sau juridice care să aibă calitate de creditor nu are relevanță în aprecierea existenței gradului de pericol social al faptei săvârșite.

Așadar în consecință, fapta comisă nu este lipsită de pericolul social al unei infracțiuni, așa cum a reținut instanța de fond, iar atitudinea manifestată a adus atingere obiectului juridic ocrotit prin astfel de norme juridice, nu se poate susține că atingerea este una minoră.

Ca și concluzie, în urma admiterii apelului și desființării hotărârii atacate în rejudecare se solicită pronunțarea unei hotărâri de condamnare pentru infracțiunea reclamată.

Pe de altă parte, inculpatul, în esență, a reiterat aspectul de bază formulat în apărarea sa la nivelul instanței de fond respectiv acela că nu este vinovat de săvârșirea cu intenție a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.

Ca și consecință, în rejudecare, se solicită achitarea inculpatului lipsind latura subiectivă specifică infracțiunii reclamate și respingerea apelului declarat de parchet.

Curtea, analizând apelurile formulate, persoanele declarante, motivele invocate, cu analiza cauzei sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art.371 pr.pen. reține următoarele:

a data de 10.03.2006 s-a înregistrat la Inspectoratul de Poliție al Județului C plângerea penală formulată de numita, administrator al, cu sediul în municipiul C-N,-, prin care a solicitat cercetarea în vederea tragerii la răspundere penală a administratorului statutar al C-N, în speță a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped.de art.147 din Legea 85/2006, de refuz al administratorului persoanei juridice debitoare de a pune la dispoziția judecătorului sindic prin lichidator, în condițiile prev. de art.39, documentele și informațiile prev. de art.33 alin.1 lit.a-f din aceeași lege.

Față de C-N fusese deschisă procedura falimentului la cererea creditorului Administrația Finanțelor Publice a municipiului C-N pentru recuperarea unei creanțe în cuantum de 83.729 RON.

Prin încheierea comercială nr.2090/2005 pronunțată la data de 21.12.2005 în dosarul nr.2012/2005, Tribunalul Comercial Cs -a dispus dizolvarea debitoarei și obligarea inculpatului ca în termen de 10 zile de la data emiterii hotărârii să depună la dosarul cauzei toate actele și informațiile prevăzute de art.33 din Legea 64/1995 (actualmente art.28 alin.1 din Legea 85/2006), în caz contrar urmând să se angajeze răspunderea sa penală pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped.de art. 145 din Legea 64/1995 (actualmente art.147 din Legea 85/2006),

Prin aceeași încheiere a fost desemnat ca administrator judiciar, care a fost obligată ca până la data de 01.02.2006 să depună la dosarul cauzei raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la starea de insolvență a debitorului SC C-N, raport care trebuia întocmit pe baza documentelor prevăzute de lege, a căror remitere era o obligație legală a inculpatului.

Această notificare a fost afișată la sediul debitorului la data de 26.01.2006, iar la data de 31.01.2006, inculpatul a confirmat prin semnătură primirea notificării din partea lichidatorului fără a adopta vreo conduită în sensul predării documentelor solicitate. Inculpatului i s-a adus la cunoștință de către lichidator că refuzul de a preda aceste acte în termen de 10 zile constituie infracțiune (23-24 )

Cu toate acestea inculpatul a întârziat depunerea lor până la data de 07.06.2006, când a procedat la remiterea unei părți din actele solicitate, încheindu-se în acest sens un proces-verbal de predare-primire subscris de părțile în litigiu.

Prin ordonanța din data de 9.10.2006, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, procurorul de caz, a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului considerând că au existat unele probleme și cu comunicarea în timp a notificărilor lichidatorului către învinuit (atât cu privire la modalitatea de comunicare, cât și cu privire la termenele fixate de judecătorul sindic). Aceste aspecte au fost coroborate cu atitudinea ulterioară a învinuitului care a depus parte din actele solicitate în luna iunie 2006, astfel încât s-a apreciat că nu este realizată latura subiectivă a infracțiunii reclamate de societatea de lichidare (37-39, ).

Inculpatul a ieșit din starea de pasivitate în ceea ce privește obligațiile de predare a documentelor firmei vizate de procedura falimentului la data de 09.01.2007 prin intermediul avocatuluI său, acesta angajându-se să mai predea documente la data de 16.01.2007. Din actele depuse la dosar de către inculpat a rezultat că a mai efectuat o predare de acte în data de 14.02.2007.

În aceste condiții, este de apreciat, în mod cert, faptul că inculpatul nu și-a respectat obligația prevăzută de lege în termenul de 10 zile asupra căruia a fost notificat invocând diverse motive pentru justificarea conduitei sale, respectiv așteptarea finalizării recursului declarat contra încheierii prin care s-a dispus declanșarea procedurii falimentului - aspect fără relevanță concretă pentru întocmirea raportului, sau întâmpinarea unor greutăți pe fondul întocmirii documentelor solicitate.

Inculpatul, la fond și în apel, susține că nu se consideră vinovat de săvârșirea cu intenție a infracțiunii pentru care fost trimis în judecată și a invocat că declarând recurs împotriva încheierii prin care s-a dispus deschiderea procedurii falimentului societății a considerat că trebuie să primească o nouă notificare din partea lichidatorului. A arătat că după ce a fost audiat la parchet în vara anului 2006 depus toate diligențele în vederea recuperării tuturor actelor, sens în care a apelat la ajutorul unui contabil și al unui avocat, neștiind inițial că cele mai importante acte sunt în posesia contabilului. Declarațiile sale au fost susținute de martorii și.

Prin urmare, chiar și inculpatul recunoaște fapta în materialitatea sa iar declarațiile sale coincid cu cele ale martorei sub aspectul celor trei date la care s-a efectuat predarea tuturor actelor (7 iunie 2006, 8 ianuarie și 14 februarie 2007).

Ca atare, pe baza probelor administrate,cu deplină justețe la nivelul instanței de fond s-a consemnat că fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul a fost comisă cu vinovăție și este prevăzută de legea penală.

Este reală însă împrejurarea că au existat și unele elemente de ordin obiectiv care l-au împiedicat pe inculpat să predea toate actele solicitate în timp util. Cu toate acestea inculpatul a manifestat rea credință pentru că abia după trecerea unui interval de timp de încă 6 luni au fost predate majoritatea covârșitoare a actelor necesare pentru a se finaliza raportul asupra stării de insolvență al firmei.

Esențial este de consemnat aspectul învederat de tribunal în sensul că fapta comisă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, în acest sens făcându-se trimitere la criteriile prev.de art.18/1 pen.

Astfel, reiterăm și la nivelul instanței de apel că s-a adus o minimă atingere obiectului juridic ocrotit prin incriminarea din art.147 din Legea nr.85/2006, cererea de reorganizare judiciară și faliment a fost formulată doar de Administrația Finanțelor Publice și Inspectoratul Teritorial d e Muncă, creditori satisfăcuți financiar în final, problema eventualității identificării de alți creditori, posibili invocați în cuprinsul raportului ce trebuia întocmit, fiind o falsă chestiune,societatea în cauză, la care inculpatul era un acționar minoritar, a avut o activitate redusă în timp și un număr mic de angajați. Unele acte necesare a fi depuse au fost remise de către inculpat anterior trimiterii în judecată iar ulterior pentru recuperarea creanțelor societății de la debitor inculpatul s-a implicat în mod activ sprijinind la modul real demersurile lichidatorului.

Raportat la persoana inculpatului este de reținut că acesta nu are antecedente penale, desfășoară afaceri comerciale prin intermediul unei alte firme în prezent, cu respectarea tuturor normelor juridico-comerciale în materie (neexistând date în sens contrar), a înțeles învinuirea ce i s-a adus și deși cu întârziere, a depus toate diligențele necesare în vederea finalizării sub bune auspicii a demersurilor întreprinse.

Acesta este căsătorit, are un copil minor, este integrat în societate, nu este cunoscut ca fiind o persoană ce să intre în conflict cu autoritățile, în plus, după cum s-a subliniat, nedepunerea documentațiilor s-a datorat și unelor aspecte de ordin obiectiv.

Din referatul de evaluare rezultă că perspectivele sale de reintegrare în societate sunt ridicate.

Așadar apelul parchetului prin care s-au adus unele critici de ordin subiectiv asupra speței,în sensul aprecierii că totuși fapta săvârșită nu ar fi lipsită de pericolul social al unei infracțiuni, în contextul celor mai sus subliniate, nu poate fi primit.

Ca și desfășurare procesuală derulată în cauză, este de consemnat de altfel aspectul că inițial procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului, pentru ca plângerea contra ordonanței procurorului formulată de lichidator să fie admisă ulterior la nivelul primului procuror cu redeschiderea urmăririi penale.

În consecință, apelurile formulate urmează a fi respinse ca nefondate, pe considerentele art.379 pct.1 lit.b pr.pen.

Văzând și disp.art.192 al.2 pr.pen.

ENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate apelurile declarate de apelanții.în C N-,.8, și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CLUJ împotriva sentinței penale nr. 597 din 18 octombrie 2007 a Tribunalului Cluj.

Obligă pe apelantul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.

Pronunțată în ședința publică din data de 31.01.2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

- - - - - -

RED.SM/MR

15.02.08/2 EX.

Președinte:Săndel Macavei
Judecători:Săndel Macavei, Valentin Chitidean

#Judecator Sandel Macavei

Infracțiuni la alte legi speciale. Decizia 13/2008. Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Infracțiuni la alte legi speciale. Decizia 13/2008. Curtea de Apel Cluj