Infracțiuni la alte legi speciale. Decizia 176/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECTIA PENALA ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALA NR 176 / DOSAR Nr -
Ședința publică din 3 martie 2008
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Hădărean JUDECĂTOR 2: Manuela Barbu
- - - - JUDECĂTOR 3: Elena Barbu
- - - - judecător
- - - - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
- procuror în cadrul Parchetului
de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr 84/A din 4 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. -.
La apelul nominal facut in sedinta publica, la pronuntare, se constata lipsa părtilor.
Procedura indeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în sedinta publică din 15.02.2008, când părtile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de sedintă din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanta in vederea deliberarii, a amânat pronuntarea pentru 22 februarie 2008, apoi pentru 3 martie 2008, când,
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. 11/26.01.2008 pronunțată de Judecătoria Târgu Secuiesc în dosarul penal nr- s-a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat. la art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedură penală achitarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de achiziționare de alcool etilic de la alți furnizori decât antrepozitarii autorizați pentru producție sau importatorii autorizați prev. de art. 296/1 alin 1 lit. c din Codul Fiscal.
În baza art. 357 Cod procedură penală dispune restituirea celor 5 recipienți cu 100 de litrii de alcool etilic ridicați de la inculpat și depozitați la camera de corpuri delicte a Poliției Tg.
S-a dispus ca în baza art. 192 alin 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat să rămână în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
În ziua de 3.10.2005, în jurul orelor 15,40, inculpatul, care conducea autovehiculul VW cu nr. -, a fost oprit pentru control de organele de poliție în fața Judecătoriei Tg S, ocazie cu care au fost identificați 5 recipienți din material plastic care conțineau cantitatea de 100 litri de alcool etilic și pentru care inculpatul nu a putut prezenta documente de proveniență, declarând că a cumpărat alcoolul de la o persoană necunoscută ce conducea o roșie cu număr de Pentru alcoolul cumpărat a plătit suma de 600 RON, fără a primi vreun document de proveniență. Aceste lucruri rezultă din declarația inculpatului, coroborată cu procesul verbal de depistare din data de 03.10.2005, procesul verbal de ridicare din data de 03.10.2005, buletinul de analiză nr. 1053 - 1063 din 14.10.2005, buletinul de analiză nr. 35-41 din 09.02.2006 și declarația martorului.
Din declarațiile martorilor, și date în fața organelor de cercetare penală rezultă că inculpatul, anterior, le încredințase spre revânzare diverse cantități de alcool etilic. În instanță, martorii nu și-au menținut întru totul declarațiile, fără a motiva în vreun fel schimbarea declarațiilor lor, motiv pentru care instanța a înțeles să dea prioritate declarațiilor date în fața organului de cercetare penală.
Instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de achiziționare de alcool etilic de la alți furnizori decât cei autorizați, prev de art. 296/1 lit. c din Lg 571/2003 privind Codul fiscal.
Astfel, potrivit acestui text de lege, constituie infracțiune achiziționarea de alcool etilic și de distilate de la alți furnizori decât antrepozitarii autorizați pentru producție sau importatorii autorizați de astfel de produse, potrivit titlului VII.
Pentru a se putea reține în sarcina inculpatului această infracțiune, trebuie ca el să fi avut reprezentarea subiectivă că persoana de la care a achiziționat alcoolul etilic era un furnizor sau un antrepozitar neautorizat pentru producție sau de la un importator neautorizat pentru astfel de produse.
Din probele administrate în cauză nu rezultă cine era persoana de la care inculpatul a cumpărat alcoolul, astfel că instanța nu poate aprecia dacă respectiva persoană era sau nu un furnizor sau un antreprozitar neautorizat. De asemenea, din probe nu rezultă dacă cantitatea de alcool etilic cumpărată de inculpat a fost supusă accizării, caz în care nu s-ar mai pune problema săvârșirii infracțiunii prev de art 296/1 lit c din Lg 571/2003 privind Codul fiscal.
Potrivit art 5/2 Cod procedură penală, orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă, astfel că orice îndoială cu privire la un aspect de care depinde realizarea conținutului constitutiv al unei infracțiuni este de natură a profita inculpatului.
Nu se poate pretinde inculpatului să aibă diligența unui comerciant cu ocazia achiziționării alcoolului, inculpatul învederând în declarația dată în fața organului de urmărire penală, că nu cunoaște persoana de care a cumpărat alcoolul și nu a primit acte pentru această marfă, aspecte neinfirmate de probele administrate în cauză. Câtă vreme inculpatul nu era comerciant, actele de proveniență a alcoolului cumpărat nu prezentau relevanță pentru inculpat.
Incertitudinea existentă sub aspectul calității de furnizor sau antrepozitar autorizat a persoanei de la care inculpatul a achiziționat alcoolul etilic face ca existența laturii subiective a infracțiunii să fie pusa la îndoială în cauză, cu atât mai mult cu cât instanța a apreciat că nu orice persoană care vinde alcooletilic este furnizor sau antrepozitar. Pentru dobândirea acestei calități trebuie ca activitățile specifice de producere, depozitarea și comercializarea alcoolului să aibă caracter de continuitate, nefiind suficient un singur act de vânzare de alcool etilic pentru ca o persoană să fie considerată furnizor de alcool etilic. Această noțiune are conotații specific comerciale, însă în cauză nu s-a făcut dovada că vânzătorul alcoolului era comerciant, putând fi un simplu particular, care a produs alcoolul etilic în gospodărie și pe care l-a vândut cu sau fără a plăti accizele, faptă ce nu ar fi de natură să antreneze răspunderea penală a cumpărătorului, chiar dacă acesta a cumpărat în scopul revânzării.
Este indiscutabil că inculpatul a încredințat spre vânzare diverse cantități de alcool, însă caracterul penal al faptei depinde de achiziționarea alcoolului de la un furnizor sau un antrepozitar neautorizat, fapt care nu s-a dovedit în cauză.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. S criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând desființarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiuni prev. de art. 296/1 lit. c Cod fiscal (Legea 571/2003) cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, iar în baza art. 118 lit. d Cod procedură penală să se dispună confiscarea cantității de 100 alcool etilic și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea cauzei; în motivarea apelului s-a arătat că în speță este întrunită atât latura obiectivă cât și cea subiectivă a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul; inculpatul a recunoscut că nu posedă documente de proveniență și nu cunoaște persoana de la care a achiziționat produsul accizabil situație care, coroborată cu procesul verbal de depistare din data de 3.10.2005 și procesul verbal de ridicare din data de 3.10.2005 dovedește pe deplin latura obiectivă a infracțiunii; existența laturii subiective a infracțiunii săvârșite de inculpat este dovedită prin însăși atitudinea inculpatului din cursul urmăririi penale care a ascuns identitatea persoanei de la care a achiziționat alcoolul, a declarat necorespunzător adevărului că produsul a fost achiziționat pentru nevoi personale ceea ce intră în contradicție cu declarațiile martorilor audiați în cauză din care rezultă clar că inculpatul comercializa alcoolul etilic.
Prin decizia penală nr.84/A/4.10.2007 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr- a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. S împotriva Sentinței penale nr. 11/26.01.2007 a Judecătoriei Tg. S, pe care a desființat-o în întregime. Rejudecând cauza, în baza art. 2961al. 1 lit. c din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu aplicarea art. 37 lit. b penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1(un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de achiziționare de alcool etilic de la alți furnizori decât antrepozitarii autorizați pentru producție sau importatori autorizați.
În baza art. 71 al.1 și 2. penal s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al.1 lit. a teza II și lit. b penal din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 118 al. 1 lit. e penal, s-a dispus confiscarea specială a cantității de 100 litri alcool etilic, aflată la camera de corpuri delicte a Poliției mun. Tg.
A fost obligat inculpatul să plătească statului 280 lei cheltuieli judiciare în instanța de fond.
Cheltuielile judiciare avansate de stat, în instanța de apel, au rămas în sarcina acestuia.
S-a stabilit onorariul pentru interpret la termenul din 19.09.2007 în sumă de 20 lei pentru traducerea din limba română în limba maghiară și invers a dezbaterilor, de la orele 9,15 la 10,15. a fost stabilit conform J nr.1341/C/2005.
Conform art. 16 din Regulamentul aprobat prin nr.1054/C/2005 a dispus ca o copie a prezentei decizii să se trimită compartimentului economico-administrativ al Tribunalului Covasna în vederea efectuării plătii onorariului.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut în esență că apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. S este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Din Buletinul de analiză nr. 1053/1063 din 14 octombrie 2005 Direcției de Sănătate Publică al Județului C, rezultă fără dubii că, cantitatea de 100 litri de alcool etilic transportată și identificată asupra inculpatului conținea o concentrație alcoolică de 93,92% val. la 20, 94,95% val. la 20, 94,13% val. la 20C, 94,95% val. la 20 și respectiv 94,54% val. la 20.
În conformitate cu art. 162 lit. e coroborat cu art. 163 alin. 1 din Codul Fiscal alcoolul etilic este produs accizabil deci potrivit art. 173 și art. 162 din Codul Fiscal inculpatul deținea, transporta și comercializa produse accizabile.
Acciza, potrivit legii, este o taxă specială de consum care se datorează bugetului de stat, pentru produsele provenite din producția internă sau de import, inclusiv pentru produse ca alcoolul etilic, acesta din urmă fiind supus accizelor în momentul producerii lor. (art. 162. )
autorizat conform art. 163 lit. e Cod Fiscal este persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea fiscală competentă în exercitarea activității acesteia să producă, să transforme, să dețină, să primească, să expedieze produse accizabile într-un antrepozit fiscal.
Din probele aflate în dosar, precum și din declarațiile inculpatului date în cursul urmăririi penale rezultă că, acesta a cumpărat cantitatea de 100 de alcool etilic de la o persoană necunoscută, neidentificată nici în cursul procesului penal, iar persoana respectivă nu i-a eliberat nici un documente și astfel în momentul controlului inculpatul nu a putut prezenta documente de proveniență încălcând astfel dispozițiile art. 195 alin. 2 Cod Fiscal, potrivit cărora, toate transporturile de produse accizabile trebuie să fie însoțite de factură sau aviz de însoțire ce va reflecta cuantumul și plata accizei, precum și de un document de însoțire simplificat, după caz.
Declarațiile date de inculpat sunt categoric infirmate prin declarațiile martorilor audiați, și din care rezultă, în mod indubitabil faptul că, acesta a achiziționat cantitatea de alcool nu pentru nevoile personale ci în vederea comercializării prin revânzare.
Inculpatul nu a putut invoca nici un motiv obiectiv prin care să justifice susținerile sale, acelea că, cumpărarea alcoolului etilic a făcut pentru nevoi personale.
Astfel fiind este fără echivoc că inculpatul a urmărit scopuri comerciale astfel cum s-a reținut mai sus care sunt altele decât nevoile proprii.
Din cele reținute mai sus, rezultă că, prima instanță în mod greșit a apreciat că inculpatul nu era comerciant și că actele de proveniență a alcoolului cumpărat nu prezentau relevanță pentru acesta și că nu se poate pretinde acestuia să aibă diligența unui comerciant cu ocazia achiziționării alcoolului, deoarece toate aceste aspecte nu au nici o relevanță, în cauză fiind dovedită că, inculpatul a încredințat spre vânzare diverse cantități de alcool, fapt reținut și de prima instanță.
În aceste condiții, latura subiectivă a infracțiunii pentru care inculpatul este trimis în judecată este întrunită, inculpatul a cumpărat alcoolul în scop comercial și care fiind un produs accizabil și supus normelor legale în materie învederate mai sus, astfel că achiziționarea de alcool etilic și de distilare de la alți furnizori decât antrepozitarii autorizați pentru producție sau importul autorizat de altfel de produse, constituie infracțiune.
Pe de altă parte, în ceea ce privește existența infracțiunii sub aspectul calității de furnizor sau antrepozitar autorizat a persoanei de la care inculpatul a achiziționat alcoolul etilic, neidentificată Tribunalul apreciază că, acest aspect nu are nici o relevanță deoarece cum s-a stabilit mai sus inculpatul a cumpărat alcoolul etilic-produs accizabil în scopuri comerciale, iar pentru a realiza aceste scopuri trebuia să dovedească faptul că accizele au fost plătite.
Chiar și în cazul în care alcoolul etilic s-ar fi produs într-o gospodărie, de un particular, acesta trebuia să aibă calitatea de antrepozitar autorizat, deoarece conform art. 173 alin. 2 Cod Fiscal, țuica și rachiurile de fructe destinate consumului propriu, al gospodăriilor individuale în limita unei cantități echivalente cu cel mult 50 de produs pentru fiecare gospodărie individuală cu concentrația alcoolică de 100% în volum, se accizează prin aplicarea unei cote de 50% din cota standard a accizei aplicată alcoolului etilic, potrivit prevederilor din norme.
Astfel fiind, inculpatul achiziționând cantitatea de 100 alcool etilic cu o concentrație de cca. 94% volum, persoana de la care a achiziționat alcoolul trebuia să fie antrepozitar autorizat, plătitor de accize, să emite documente doveditoare în acest sens, iar inculpatul să solicite dovada achitării accizelor, mai cu seamă pentru faptul că produsul a fost achiziționat în scopul comercializării. Deoarece inculpatul nu a cooperat în depistarea și identificarea persoanei de la care a cumpărat alcoolul etilic, neprezentând nici un act de proveniență de însoțire a produsului, respectiv plata accizei, a asumat riscul răspunderii pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 296/1 alin. 1 lit. c din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, inculpatul putând să-și dovedească eventual nevinovăția sa doar prin prezentarea documentelor prevăzute de Codul Fiscal pentru a putea transporta, deține și comercializa cantitatea de alcool etilic găsită asupra sa.
Pentru cele reținute mai sus, Tribunalul a apreciat că inculpatul se face vinovat pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. d Cod proc. pen. este nelegală și netemeinică.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs, în termenul legal, inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și solicitând casarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri prin care să dispună achitarea sa întrucât a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.
Recursul a fost motivat în scris conform art. 385/10 Cod procedură penală însă recurentul nu a depus motivele de recurs, cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată ci chiar în ședința publică în care au avut loc dezbaterile.
În drept au fost invocate de către inculpat dispozițiile art. 385/9 pct. 13 Cod procedură penală arătându-se în esență în motivarea recursului formulat că infracțiunea prev. de art. 296/1 pct. 1 lit. c din Codul Fiscal poate fi comisă doar de un subiect calificat; acest subiect nu poate fi decât o persoană juridică sau o persoană fizică care are calitatea de comerciant și nu orice persoană fizică; această împrejurare rezultă pe de o parte din formularea normei care incriminează fapta de achiziționare de alcool etilic de la alți furnizori decât antrepozitarii autorizați pentru producție sau importatorii autorizați și care în aliniatul ultim statuează obligativitatea organului de control competent ca după constatarea faptelor să dispună "oprirea activității, sigilarea instalației iar apoi înaintarea actului de control autorității fiscale competente care a emis autorizația, cu propunerea de suspendare a autorizației de antrepozit fiscal; persoana fizică care nu este comerciant nu poate dobândi calitatea de antrepozitar sau importator autorizat, iar ministerul public nu este organ de control; pe altă parte art. 296/1 din Codul fiscal se referă la ocrotirea relațiilor legate de constituirea surselor bugetului de stat, în cadrul unor activități comerciale privind produsele accizate, ori înregistrarea obligațiilor fiscale în astfel de cazuri, se face la producătorul, antrepozitarul fiscal sau importatorul autorizat de astfel de produse și nicidecum cumpărătorul persoană fizică. Aceasta nu are nici o obligație privind accizele, atunci când dobândește astfel de produse. Simpla dobândire a unor produse din alcool etilic de către o persoană fizică ce nu are calitatea și obligațiile specifice comerciantului, în orice cantitate și de la oricine nu poate constitui infracțiune pentru că o asemenea faptă nu este prevăzută de legea penală.
Analizând decizia penală nr. 84/2007 a Tribunalului Covasna prin prisma cazului de casare invocat de recurent în susținerea recursului formulat și care conform art. 385/10 alin 2 raportat la art. 385/9 Cod procedură penală, se ia în considerare întotdeauna și din oficiu de către instanța de recurs, se constată că recursul formulat de inculpatul este nefondat pentru următoarele considerente:
Atât prima instanță cât și instanța de apel au reținut o stare de fapt corectă, rezultată din coroborarea întregului material probator administrat în cauză, constând în esență în aceea că la data de 3.10.2005, în jurul orei 15,40 inculpatul a fost surprins conducând autovehiculul VW cu nr. CV 04. iar cu ocazia controlului efectuat s-a constatat că în interiorul autoturismului existau 5 recipienți din material plastic care conțineau cantitatea de 100 litrii alcool etilic pentru care inculpatul nu a putut prezenta documente de proveniență, declarând că a cumpărat alcoolul de la o persoană necunoscută contra sumei de 600 lei fără a primi documente de proveniență.
Spre deosebire de prima instanță care a apreciat că fapta inculpatului nu întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 296/1 lit. c din Codul fiscal (Legea 571/2003), instanța de apel a stabilit prin decizia apelată în mod corect că fapta reținută în sarcina inculpatului întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 296/1 lit. c din Codul fiscal și a apreciat în mod just că în speță sunt întrunite condițiile pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului.
Analizând decizia penală atacată prin prisma motivelor de recurs formulate de inculpat, instanța de recurs apreciază criticile aduse deciziei penale atacate ca nefondate pentru următoarele considerente:
Codul Fiscal adoptat prin Legea 571/22.12.2003 are ca scop, așa cum se arată în art. 1 stabilirea cadrului legal pentru impozitele și taxele prevăzute la art.2 din aceeași lege care constituie venituri la bugetul de stat și bugetele locale, precizarea contribuabililor care trebuie să plătească aceste impozite și taxe, precum și modul de calcul și de plată al acestora; printre taxele enumerate de art. 2 se găsesc și accizele. Iar alcoolul etilic este conform art. 163 raportat la art. 162 din codul fiscal unul dintre produsele accizabile expres prevăzute de legea menționată.
Titlul IX din Codul fiscal, este menit să contribuie la disciplina în materie fiscală, prevăzând la art. 296/1 faptele care constituie infracțiuni, printre care și aceea de "achiziționare de alcool etilic și de distilate de la alți furnizori decât antrepozitarii autorizați pentru producție sau importatorii autorizați de astfel de produse potrivit titlului VII " (lit. caa rt. 296/1 Cod fiscal). Scopul pentru care a fost incriminată această faptă este evident evitarea eludării plății accizelor către stat datorate odată cu punerea în circulație a acestor produse, acesta fiind de altfel obiectul juridic al acestei infracțiuni.
Textul de lege nu face nici o distincție referitoare la calitatea pe care trebuie să o aibă cel care achiziționează astfel de produse, respectiv nu se desprinde din conținutul normei incriminatoare dacă subiectul activ al infracțiunii este doar o persoană juridică care are ca obiect de activitate desfacerea de asemenea produse, o persoană fizică care are calitatea de comerciant sau orice persoană fizică, sau juridică care achiziționează astfel de produse de la alți furnizori decât antrepozitarii autorizați pentru producție sau importatorii autorizați de astfel de produse potrivit titlului VII. Instanța apreciază că în lipsa unei distincții făcute de legiuitor, nici interpretul nu trebuie să distingă, astfel încât nu se poate ajunge, prin analizarea literală a acestui text de lege la concluzia că în speță ar fi vorba despre un subiect calificat care nu poate fi decât un comerciant.
O asemenea concluzie nu se poate desprinde nici din conținutul aliniatului ultim al art. 296/1 Cod fiscal care prevede că "după constatarea faptelor prevăzute la alin 1 lit. c-i și k organul de control competent dispune oprirea activității, sigilarea instalației și înaintează actul de control autorității fiscale competente care a emis autorizația, cu propunerea de suspendare a autorizației de antrepozit fiscal" întrucât este evident că o asemenea măsură de siguranță se poate dispune doaracolo unde existăo activitate de antrepozit fiscal și instalație de producere sau distilare produselor accizabile desfășurată în legătură cu infracțiunea comisă și pentru care anterior fusese emisă o autorizație de antrepozit de către autoritatea fiscală competentă.
Pe altă parte, analizând sistematic dispozițiile Codului fiscal care reglementează taxele speciale de consum care se datorează bugetului de stat pentru alcoolul etilic provenit din producția internă sau din import, plătitorii acestor taxe, locul unde acestea trebuie plătite precum și regimul special pe care aceste produse îl au atât în ceea ce privește producția și importul cât și livrarea și circulația acestora pe teritoriul comunitar până la eliberarea pentru consum, astfel cum sunt reglementate de titlul VII din Codul fiscal și care reprezintă în fapt o transpunere Directivei CEE nr. 92/12 publicată în Oficial nr. /23.03.1992 cu modificările ulterioare, și a celorlalte directive CEE menționate expres în art. 221/2 din Codul fiscal, instanța reține că orice persoană fizică au juridică poate fi subiect activ al infracțiunii prev. de art. 296/1 lit. c Cod fiscal în situația în care achiziționează alcool etilic și distilate de la alți furnizori decât antrepozitarii autorizați pentru producție sau importatorii autorizați și nu face dovada că pentru aceste produse s-au plătit accizele către statul îndreptățit; aceste produse au un regim special iar prin încălcarea lui se aduc prejudicii bugetelor statelor unde sunt datorate accizele situație care a și impus de altfel reglementarea unor sancțiuni pentru nerespectarea normelor cuprinse în acest capitol.
Astfel, conform art. 164 Cod fiscal produsele prevăzute la art. 162 Cod fiscal, între care și alcoolul etilic sunt supuse accizelor în momentul producerii lor pe teritoriul comunitar sau la momentul importului lor în acest teritoriu; art. 165 din același cod prevede că acciza este exigibilă în momentul eliberării pentru consum sau când se constată pierderi sau lipsuri de produse accizabile; în înțelesul normei menționate eliberarea pentru consum reprezintă: a) orice ieșire, inclusiv ocazională, a produselor accizabile din regimul suspensiv, b) orice producție, inclusiv ocazională, de produse accizabile în afara regimului suspensiv, c) orice import, inclusiv ocazional, de produse accizabile - cu excepția energiei electrice, gazului, cărbunelui și cocsului - dacă produsele accizabile nu sunt plasate în regim suspensiv, d) utilizarea de produse accizabile în interiorul antrepozitului fiscal, altfel decât ca materie primă, e) orice deținere în afara regimului suspensiv a produselor care nu au fost introduse în sistemul de accizare, etc.
etilic este unul dintre produsele pentru care legiuitorul a înțeles să instituie un regim special, fiind interzisă conform art. 168 Cod fiscal atât producerea lui în afara antrepozitului fiscal cât și deținerea sa în afara antrepozitului fiscal, dacă pentru acel produs acciza nu a fost plătită.
fiscaleste, conform art. 163 Cod fiscal "locul aflat sub controlul autorității fiscale competente, unde produsele accizabile sunt produse, transformate, deținute, primite sau expediate în regim suspensiv de către antrepozitarul autorizat, în exercițiul activității, în anumite condiții prevăzute în titlul VII" iarantrepozitarul autorizateste "persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea fiscală competentă, în exercitarea activității acesteia, să producă, să transforme, să dețină, să primească și să expedieze produse accizabile într-un antrepozit fiscal. În cadrul antrepozitului fiscal, alcoolul etilic ca și alte produse expres menționate de Codul fiscal, beneficiază de un regim suspensiv adică de acel regim fiscal conform căruia plata accizelor este suspendată pe perioada producerii, transformării, deținerii și deplasării produselor; odată cu eliberarea produsului pentru consum acciza trebuie plătită către statul în cadrul căruia a avut loc eliberarea pentru consum.
Documentele care atestă plata către stat a accizelor sunt prevăzute de art. 163 Cod fiscal și sunt cele care trebuie să însoțească orice transport de asemenea produse respectiv document administrativ de însoțire a mărfii (documentul care trebuie folosit la mișcarea produselor accizabile în regim suspensiv) și respectiv document de însoțire simplificat - (documentul care trebuie folosit la mișcarea intracomunitară a produselor accizabile cu accizele plătite). De asemenea potrivit art. 202 Cod fiscal alcoolul etilic este unul dintre produsele care trebuie marcate în momentul eliberării pentru consum, responsabilitatea marcării produselor accizabile revenind antrepozitarilor autorizați, operatorilor înregistrați sau importatorilor autorizați.
Inculpatul a deținut astfel de produse deși acestea nu erau marcate, nu poseda nici unul dintre documentele menționate în cuprinsul art. 163 Cod fiscal și nici nu a făcut dovada că pentru alcoolul etilic pe care îl transporta au fost plătite accizele, ori, în aceste condiții, el a devenit subiect activ al infracțiunii prev. de art. 296/1 lit. c Cod fiscal întrucât potrivit art. 178 din Codul Fiscal deținerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, pentru care nu se poate face dovada plății accizelor, atrage plata acestora; art. 178 Cod fiscal menționează și excepțiile de la regula instituită, excepții printre care nu se află "persoana fizică", iar secțiunea a 5/2 din capitolul VII reglementează modalitatea în care pot fi deplasate în interiorul Comunității Europene produsele cu accizele plătite, indiferent dacă aceste produse sunt utilizate în scopuri comerciale sau pentru nevoi personale; în raport de constatarea și dovedirea de către organul de urmărire penală a lipsei mărcii de pe produsele transportate de inculpat și a documentelor de însoțire a mărfii prevăzute de lege, sarcina dovedirii achiziționării alcoolului etilic transportat de la un antrepozitar autorizat pentru producție sau importatori autorizați de astfel de produse - și căreia îi revenea în mod automat sarcina plății către stat accizelor, odată cu eliberarea spre consum a produselor - revine inculpatului; acesta nu a putut însă în cursul procesului penal să dovedească proveniența alcoolului transportat.
Pe de altă parte, din materialul probator administrat - în special depozițiile martorilor, și coroborate cu cantitatea de alcool etilic identificată asupra inculpatului și cu numărul recipienților goi găsiți - rezultă fără îndoială că scopul pentru care inculpatul a achiziționat alcoolul etilic a fost acela al revânzării situație în care acesta a acționat în scopuri comerciale (scopurile comerciale fiind definite de art. 192/4 Cod fiscal "toate scopurile, altele decât nevoile proprii ale persoanelor fizice"), scop care atrage conform art. 192/4 alin 3 teza a doua obligația de plată a accizei.
În aceste condiții, instanța de recurs constată că în mod corect a apreciat instanța de apel că în speță este întrunit conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 296/1 lit. c Cod fiscal, cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 13 nefiind incident în speță.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului instanța de apel au avut în vedere toate criteriile generale de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 Cod penal precum și scopul pedepsei astfel cum acesta rezultă din dispozițiile art. 52 Cod penal.
Astfel, având în vedere pe de o parte circumstanțele reale în care a fost comisă infracțiunea, recuperarea produselor în împrejurări independente de voința inculpatului, iar pe altă parte circumstanțele personale ale inculpatului care, a recunoscut comiterea faptei - respectiv că a achiziționat alcoolul etilic de la o persoană fizică fără să se intereseze dacă aceasta era antrepozitar sau nu, fără să solicite documente de proveniență și de transport și fără să posede vre-o dovadă a plății accizelor către stat - nu este la prima încălcare a legii penale fiind recidivist, instanța de recurs constată că pedeapsa stabilită pentru inculpat este corect individualizată atât în ceea ce privește cuantumul acesteia cât și modalitatea de executare; inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă egală cu minimul special prevăzut de lege, luându-se în considerare tocmai împrejurările relevate în susținerea recursului, respectiv condițiile concrete în care s-a comis fapte, conduita procesuală adoptată de inculpat astfel încât în speță nu se impune redozarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia, cu atât mai mult cu cât inculpatul este recidivist postexecutoriu iar condamnările area anterioare, neexecutate integral nu au avut rolul educativ preconizat, inculpatul neînțelegând clemența acordată prin liberarea condiționată dispusă înainte de executarea integrală a pedepsei care i-a fost aplicată anterior.
Văzând că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului și modalitatea de executare stabilită sunt în măsură să conducă la atingerea scopului prevăzut de art. 52 Cod penal, aceasta este aplicată în limitele prevăzute de lege ( fiind respectate atât dispozițiile părții generale a codului penal cât și a celei speciale a aceluiași cod) iar la stabilirea sa au fost avute în vedere toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei prev. de art. 72 Cod penal instanța de recurs constată că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală și nici alte cazuri de casare dintre cele care se iau în considerare din oficiu de către instanță, astfel încât în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 84/2007 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr.-, care va fi menținută.
În baza art. 192 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 50 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefundat, recursul formulat de inculpatul fiul lui și, născut la data de 3.01.1979 în Mun. Tg. S, împotriva deciziei penale nr.84/A/4.10.2007 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal mr.-, pe care o menține.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 3.03.3008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. NH/24.03.2008
Dact.MB/31.03.2008
- 2 exemplare -
Jud fond -
Jud apel +
Președinte:Nicoleta HădăreanJudecători:Nicoleta Hădărean, Manuela Barbu, Elena Barbu
