Infracțiuni la alte legi speciale. Încheierea /2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 23 iunie 2008
PREȘEDINTE: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
Grefier: - -
Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale nr. 1257/R din 18.12.2003 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr. 8145/P/2003.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsește contestatorul, pentru care se prezintă avocat, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al contestatorului arată că cererea de contestație în anulare se încadrează în cazul prev. de art. 386 lit.e Cpp, apreciind că hotărârea instanței de recurs este nelegală întrucât a fost dată cu nerespectarea exigențelor dispozițiilor art. 38515pct.2 lit.d Cpp, care prevăd că în situația în care instanța de recurs casează hotărârile și reține cauza spre rejudecare, se pronunță asupra probelor ce urmează a fi administrate, fixând termen pentru rejudecare, ceea ce în speță nu s-a întâmplat, așa cum rezultă din încheierile de ședință data de Curtea de APEL TIMIȘOARA. Pe cale de consecință, solicită admiterea în principiu a cererii de contestație în anulare, suspendarea executării deciziei penale nr. 1257/2003 a Curții de APEL TIMIȘOARA până la soluționarea contestației, fixarea termenului pentru judecarea contestației, admiterea cererii de contestație în anulare, desființarea deciziei Curții și, pe cale de consecință, fixarea termenului pentru rejudecarea recursului.
Procurorul arată că nu sunt incidente disp. art. 386 lit.e Cpp, astfel că pune concluzii de respingere a contestației ca nefondată.
CURTEA
Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 306 Cpp,
DISPUNE
Amână pronunțarea la 27.06.2008.
Dată în ședință publică azi, 23.06.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G - - - - -
GREFIER
- -
Tehnored./27.06.08
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 678/
Ședința publică din 27 iunie 2008
Președinte: G -
Judecător: - -
Judecător: - -
Grefier: - -
Pe rol se află pronunțarea soluției privind contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale nr. 1257/R din 18.12.2003 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr. 8145/P/2003.
Dezbaterile asupra contestației, concluziile procurorului și ale apărătorului au avut loc în ședința publică de la 23.06.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 27 iunie 2008, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 278 din 10.02.2003 pronunțată de Judecătoria Arad, în dosar nr. 7880/2002, în baza art. 334 Cpp a fost schimbată încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, din infracțiunea prev. de art. 312 alin.2 Cp în infracțiunea prev.de art. 20 Cp și de art. 13 din Lg. 143/2000 raportat la art. 10 și la art. 3 alin.2 din Lg. 143/2000 cu aplicarea art. 13 alin.1 Cp.
În baza art. 20 și a art. 13 din Lg. 143/2000 raportat la art. 10 și la art. 3 alin.2 din Lg.143/2000 cu aplic. art. 13 alin.1 Cp a condamnat pe inculpatul, la 8 ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de organizare a introducerii ilicite în țară a unui drog de mare risc.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev.de art. 64 Cp în condițiile prev. de art. 71 Cp.
A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 alin.1, lit. a Cp pe o durată de 5 ani.
În baza art. 350 Cpp a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, iar în temeiul art. 88 Cp a dedus din pedeapsă durata detenției preventive din 06.10.2000 la zi.
În baza art. 11 pct. 2, lit. a Cpp rap.la art. 10 alin.1 lit. c Cpp a achitat pe inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de stupefiante, prev. de art. 312 alin.2 Cp.
În baza art. 349 Cpp rap. la art. 191 al.1 Cpp a obligat pe inculpatul la plata sumei de 6.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arads -a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea în mod organizat a infracțiunii de trafic de stupefiante, faptă prev.de art. 312 al.2 Cp pentru că în perioada noiembrie 1996- ianuarie 1997 inculpații au organizat o rețea având ca scop traficarea de cocaină din în România, racolând, instrumentând și finanțând pe învinuitele și care au efectuat transportul drogurilor.
Din probele administrate, prima instanță a reținut că inculpatul, zis "" s-a stabilit în Australia în anul 1983, obținând cetățenie australiană- țară pe care a părăsit-o în anul 1993, revenind în România, stabilindu-și reședința în A,-.
În perioada șederii sale în Australia, inculpatul a ajuns în atenția poliției federale australiene pentru furnizare și posesie de heroină, având antecedente, constând în infracțiuni privind regimul drogurilor și infracțiuni privind regimul circulației.
. în România, în încercarea de a obține droguri, inițiază organizarea unui transport de cocaină din de, căutând persoane pe care să le convingă să efectueze acest transport pentru el evitând, astfel expunerea sa directă.
În privința inculpatului care a fost acuzat de săvârșirea în mod organizat a traficului de stupefiante, instanța a constatat că probatoriul nu a confirmat acuzațiile formulate împotriva sa, respectiv nu a confirmat implicarea acestuia în organizarea transportului de cocaină de către martore din de Sud în România și a dispus achitarea acestuia în baza art. 10 al. 1, lit. c Cpp, fapta nefiind comisă de acest inculpat.
Prima instanță a reținut din analiza probatoriului că inculpatul se face vinovat de organizarea unui transport de cocaină efectuat de cele două martore în ianuarie 1997 din de Sud în Federația, destinația finală a drogurilor fiind România.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 312 al.2 Cp, dar la data de 31.08.2000 înainte de emiterea rechizitoriului a intrat în vigoare Lege nr. 143/2000, care prin dispozițiile art. 32 abrogă dispozițiile art. 312 Cp.
Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 169/2002 introduce noțiune de droguri ( plante și substanțe ori psihotrope, înscrise în tabelele nr. I-III anexă la lege) și face distincție între drogurile de risc și drogurile de mare risc, care conform art. 1 din lege sunt acele droguri înscrise în tabelul I și III, iar în ce privește cocaina acesta este menționat la poziția nr. 20 din tabelul anexă nr. III, fiind considerată drog de mare risc.
Prin art. 3 al.2 din lege este incriminată cu închisoare de la 15 la 25 ani și interzicerea unor drepturi, introducerea sau scoaterea din țară precum și importul ori exportul de droguri de mare risc fără drept. Legea nr. 143/2000 sancționează în art. 10 organizarea, conducerea ori finanțarea faptelor prevăzute la art. 2-9 cu pedepsele prevăzute de lege pentru aceste fapte, limitele maxime ale pedepselor sporindu-se cu 3 ani.
Din situația de fapt reținută de instanță, a rezultat că inculpatul a organizat un transport prin care a intenționat să introducă în țară, în mod clandestin, o cantitate de cocaină. Introducerea drogurilor în țară a eșuat.
Din probatoriul administrat a rezultat indubitabil că nu a organizat un simplu transport ci unul care implica introducerea drogurilor pe teritoriul României.
În raport de aceste considerații, instanța a apreciat că fapta inculpatului, în măsura în care s-ar fi consumat, ar fi fost sancționată de art. 10 rap.la art. 3 alin.2 din Lg. 143/2000.
Însă această faptă nu s-a consumat în speță, rămânând în stadiul tentativei. Executarea transportului a fost stopată înainte ca drogurile traficate să fie introduse pe teritoriul României, iar această împiedicare a fost independentă de voința inculpatului, datorându-se acțiunii autorităților.
Totodată nu s-a putut reține că infracțiunea s-a consumat în condițiile în care drogurile nu au fost introduse în țară. Inculpatul a luat măsuri și a urmărit acest rezultat care însă nu s-a realizat. Dacă această faptă nu s-a consumat, rămânând în stadiul unei tentative se impune ca și pedeapsa pentru organizarea faptei să se raporteze la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru tentativa respectivă. În măsura în care ar fi aplicabilă Lg. 143/2000, încadrarea juridică a faptei comise de acest inculpat ar fi aceea de tentativă prev.de art. 20 Cp rap.la art. 10 și art.3 alin.2 din Lg. 143/2000, însă Legea 143/2000 ar fi aplicabilă faptei comisă de inculpat, numai dacă ar avea caracterul unei legi penale mai favorabile.
Prima instanță însă a constatat că pedeapsa prevăzută de Legea nr. 143/2000 este mai mică, această lege având caracterul de lege mai favorabilă, considerând-o aplicabilă în speță, conform disp. art. 13 al.1 Cp.
Cu această motivare prima instanță a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului în aceea de tentativă la infracțiunea prev.de art. 20 Cp, rap.la art. 10 și la art. 3 al.2 din Lege nr. 143/2000 cu aplicarea art. 13 al.1 Cp.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad și inculpatul.
Prin motivul depus, Parchetul de pe lângă Judecătoria Arada solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped.de art. 10 și art. 3 alin.2 din Legea nr. 143/2000 și a inculpatului, pentru săvârșirea aceleiași fapte, la pedeapsa închisorii după noua reglementare, întrucât deși s-a pus în discuție la ultimul termen de judecată schimbarea încadrării juridice, inculpatul a fost achitat tot pe baza art. 312 al.2 Cp, urmând să se aibă în vedere pericolul social ridicat al faptei săvârșite.
Apelul declarat de inculpatul nu a fost motivat în scris, dar prin concluziile orale puse de apărătorul acestuia, s-a solicitat în principal admiterea apelurilor, desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, întrucât s-a solicitat schimbarea încadrării juridice într-o infracțiune mai gravă, ceea ce impune punerea în discuția părților.
În subsidiar s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în art. 20 Cp și art. 13 din Lg. 143/2000 cu aplic.art. 13 Cp și reducerea pedepsei sau achitarea acestuia.
Tribunalul Arad, prin decizia penală nr. 496 din 17 septembrie 2003, pronunțată în dosar nr. 1929/2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, a desființat sentința apelată cu privire la calificarea juridică privind pe inculpatul și, în consecință,
A schimbat calificarea juridică a faptei pentru care a fost achitat inculpatul din art. 312 al.2 Cp în art. 20 Cp rap.la art. 13 al.1 și art. 3 lin.2 și art. 10 din Lg. 143/2000.
A respins apelul declarat de inculpatul împotriva aceleiași sentințe.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
A prelungit măsura arestării preventive a inculpatului pe o durată de 30 zile de la 18.09.2003 până la 17.10.2003 inclusiv.
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 6.10.2000 la zi.
A obligat inculpatul să plătească statului suma de 300.000 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a constatat că apelul parchetului este fondat din alte considerente decât cele expuse în motivare.
Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 312 al.2 Cod penal. La data de31.08.2000 înainte de emiterea rechizitoriului, a intrat în vigoare Legea nr. 143/2000 care prin dispozițiile art. 32 abrogă dispozițiile art. 312 Cod penal în ceea ce privește produsele sau substanțele stupefiante. Actul normativ susmenționat a introdus noțiunea de droguri, făcând distincția între droguri de risc și de mare risc, cocaina fiind considerată drog de mare risc.
Comparând limitele de pedeapsă prevăzute de Codul penal și de Legea nr. 143/2000, tribunalul a constatat că pedeapsa prevăzută de legea nouă este mai mică. Legea nr. 143/2000 având caracterul de lege mai favorabilă, fiind aplicabile în speță, conform disp.art. 13 alin.1 Cp, astfel că se impunea schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului din art. 312 al.2 Cod penal în art. 20 Cod penal raportat la art. 13 alin.1 și art. 3 alin.2 și art. 10 din legea nr. 143/2000.
În ceea ce privește vinovăția inculpatului, tribunalul a constatat că prima instanță a apreciat corect probatoriul administrat, starea de fapt reținută fiind conformă cu probele administrate. Astfel, existența unor relații de prietenie ale inculpatului cu martora și de rudenie cu inculpatul nu dovedesc fără putință de tăgadă că acesta a avut vre-o contribuție în organizarea și efectuarea transportului de droguri.
Tribunalul a constatat că apelul inculpatului este nefondat.
Aceasta pentru că, chiar dacă s-ar reține că inculpatul a cumpărat drogurile respective pentru consum propriu (acesta este cunoscut ca fiind consumator), faptă încriminată de art. 4 din Legea nr. 143/2000, tranzacția respectivă implică introducerea drogurilor în țară- faptă sancționată de art. 3 alin.2 din Legea nr. 143/2000, aceasta fiind încadrarea juridică legală a faptei.
În legătură cu celălalt motiv de apel invocat, tribunalul a constatat că prima instanță, după dezbaterea în fond a cauzei, a amânat pronunțarea pentru termenul din 10.02.2003. Cu această ocazie instanța, în procesul deliberării, a constatat că se impune punerea în discuția părților a schimbării încadrării juridice, aspecte care l-a pus în discuția părților- după redeschiderea dezbaterilor. Atât reprezentantul Ministerului Public cât și apărătorii inculpaților au pus concluzii cu privire la acest aspect, apărătorii arătând că nu solicită amânarea judecății în acest sens. Față de această situație, tribunalul a apreciat că nu se impune desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare atâta vreme cât procurorul a solicitat condamnare inculpaților pentru infracțiunea prev.de art. 3 alin.2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 13 al.1 Cod penal și a art. 10 din Legea nr. 143/2000, susținând că infracțiunea a fost consumată, solicitare pe care a reiterat-o prin motivele de apel.
Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și inculpatul criticând-o pentru nelegalitate.
Parchetul a solicitat casarea ambelor hotărâri și în rejudecare să se dispună condamnarea ambilor inculpați pentru săvârșirea infracțiunii consumate prev.de art. 3 al.2 rap. la art. 10 din Legea nr. 143/2000 și aplicarea unor pedepse în limita textelor de lege arătate mai.
Inculpatul a solicitat admiterea recursului formulat,casarea ambelor hotărâri și în rejudecare achitarea sa în condițiile art. 10 lit. c Cpp, susținând să nu se face vinovat de comiterea infracțiuni reținute în sarcina sa.
Prin decizia penală nr. 1257/R din 18.12.2003, Curtea de APEL TIMIȘOARA, în baza art. 38515pct. 2, lit. "d" Cpp, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, a casat decizia și sentința penală nr. 278/10.02.2003 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr. 7880/2002 și rejudecând cauza, prin schimbarea încadrării juridice a faptei în baza art. 3 alin.2 rap.la art. 10 din Legea nr. 143/2000 și art. 13 Cp, a condamnat pe inculpatul la 17(șaptesprezece) ani închisoare și 8 (opt) ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a și b Cp.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev.de art. 64 Cp pe durata și în condițiile art. 71 Cp, menținând în continuare starea de arest a inculpatului și deducând din pedeapsă arestul preventiv de la 17.09.2003, la zi.
În baza art. 3 alin.2 rap.la art. 10 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 13 Cp a condamnat pe inculpatul la 15(cinsprăzece) ani închisoare și 7(șapte) ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a și b Cp.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev.de art. 64 Cp pe durata și în condițiile art. 71 Cp.
În baza art. 38515pct. 1, lit. b Cpp, a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva aceleiași decizii, obligându-l pe acesta la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Împotriva deciziei penale nr. 1257/R din 18.12.2003 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARAa formulat contestație în anulare contestatorul, solicitând admiterea contestației și desființarea deciziei atacate, cu fixarea unui termen de rejudecare a recursului.
Cererea de contestație în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit.e Cpp.
În motivarea cererii se arată că prin decizia penală nr. 1257/R/18.12.2003 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr. 8145/P/2003 s-a dispus condamnarea contestatorului la o pedeapsă de 15 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art.3 alin.2 rap. la art. 10 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.13 Cp.
Anterior, instanța de fond, prin sentința penală nr. 278/10.02.2003, a dispus achitarea în baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.c Cpp.
Instanța de apel a recalificat juridic faptele și a menținut hotărârea de achitare.
În recurs, Curtea de Apel, admițând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, a dispus condamnarea contestatorului, fără a fi procedat la ascultarea acestuia și fără să verifice nemijlocit apărarea de fond.
S-a apreciat că soluția din recurs este esențial nelegală, întrucât a fost dată cu încălcarea gravă a disp. art. 38516alin.1 Cpp.
Curtea de apel, analizând cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul și întemeiată pe disp. art. 386 lit.e Cpp, constată dă deși la data când s-a judecat recursul nu era obligatorie ascultarea inculpatului, dispozițiile art. 38616Cpp fiind modificate prin Legea nr. 356/2006 și care dispoziții prevăd în prezent, în mod expres, ascultarea inculpatului când împotriva inculpatului nu s-a pronunțat o hotărâre de condamnare, nu a avut în vedere exigențele comunitare, dreptul la un proces echitabil pentru inculpat.
Aceste exigențe, derivând din normele comunitare, asupra cărora s-a pronunțat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza -escu contra României și care au și determinat introducerea printre cazurile de contestație în anulare a cazului prev. de art. 386 lit.e Cpp, prin Legea nr. 356/2006.
Instanța, judecând recursul declarat de parchet și condamnându-l pe inculpat în aceeași ședință, a încălcat disp. art. 38516Cpp și în reglementarea anterioară, în vigoare la acea dată.
Astfel, era prevăzut că atunci când instanța de recurs casează hotărârea și reține cauza spre rejudecare, potrivit art. 38515pct.2 lit.d cpp, se pronunță și asupra probelor ce urmează a fi administrate, fixând termen pentru rejudecare.
Deoarece instanța nu a procedat conform disp. art. 38516Cpp, nepronunțându-se asupra probelor ce urmează a fi administrate și, judecând recursul la același termen, precum și pentru faptul că nu a dispus achitarea inculpatului, care fusese achitat până atunci în fața instanței de fond și de apel, se apreciază că inculpatului i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, urmând a fi admisă contestația în anulare, potrivit cazului prevăzut de art. 386 lit.e Cpp și desființată decizia pronunțată, urmând a se fixa termen pentru rejudecarea recursului la data de 15.09.2008. De asemenea, urmează a fi anulat mandatul de executare nr. 359/2003 din 7.01.2004 emis pe numele contestatorului.
PENTRU ACEST MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale nr. 1257/R din 18.12.2003 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr. 8145/P/2003, desființează hotărârea și fixează termen pentru judecarea recursului la data de 15.09.2008.
Anulează mandatul de executare nr. 359/2003 din 7.01.2004 emis pe numele contestatorului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.06.2008.
pt. PREȘEDINTE JUDECĂTOR pt. JUDECĂTOR G - - - - -
aflat în semnează aflat în semnează
președinte secție președinte secție
GREFIER
- -
Red. /30.06.08
Tehnored. 2 ex./11.07.08
PI. - - Jud.
-; - Trib.
-;; -
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea, Victor Ionescu
