Infracțiuni la alte legi speciale. Sentința 22/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
(2942/2009)
SENTINȚA PENALĂ NR. 22/
Ședința publică de la data de 21 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Iuliana Ciolcă
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat prin procuror.
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect cererea revizuire formulată de petentul .
La apelul nominal făcut in ședința publică răspunde: petentul - revizuentul personal și asistat de avocat cu delegație depusă la fila 8 dosar.
Procedura legal îndeplinita.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședință după care, s-a legitimat petentul - revizuentul cu seria - nr.- eliberat de municipiul D, CNP -.
Apărătorul petentului - revizuent în conformitate cu art. 43 alin. 2 Cod procedură penală solicită trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a stabili instanța competentă a soluționa cererea de revizuire.
Așa cum se poate observa din dosar, prima instanță sesizată a fost C de APEL BUCUREȘTI care s-a dezinvestit în favoarea Tribunalului Militar București, care s-a dezinvestit în favoarea Tribunalului Hunedoara, care s-a dezinvestit în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI. Față de acest aspect considerând că, Curții de Apel îi revine competența de a soluționa prezenta cerere de revizuire, dar având în vedere aceste patru declinări succesive, ca să nu existe motiv de recurs în cauză, solicită trimiterea dosarului la. pentru a se pronunța asupra acestui conflict negativ de competență.
Reprezentantul Parchetului, apreciază că nu ne aflăm în momentul de față în prezența unui conflict negativ care trebuia declanșat de instanța care și-a declinat cea din urmă competența, respectiv de Tribunalul Hunedoara, doar în eventualitatea în care Curtea de APEL BUCUREȘTI apreciază că nu este de competența sa judecarea acestei cauzei, în opinia sa, se va declanșa conflictul negativ. Întrucât, până în acest moment instanța nu a pus în discuție acest aspect, este prematură cererea formulată.
Curtea, după deliberare, raportat la exigențele art. 43 Cod procedură penală, respinge cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție ca regulator de competență, apreciind că dispozițiile legale vizează declinări reciproce ori, câtă vreme nu s-a ridicat nici o excepție în ceea ce privește competența Curții de APEL BUCUREȘTI să soluționeze prezenta cerere de revizuire, consideră cauza în stare de judecată, dacă nu mai sunt alte cereri.
Reprezentantul Parchetului, precizează că are o cerere, în sensul formulării excepției de necompetență materială a Curții de APEL BUCUREȘTI.
Astfel, apreciază că în mod artificial Tribunalul Hunedoaraa declinat cauza la C de APEL BUCUREȘTI ajungând la concluzia că i-ar reveni competența de soluționare a acestei cereri de revizuire, stabilind conform actualelor dispoziții din Codul d e procedură penală, respectiv art. 28, că infracțiunile pentru care a fost judecat și condamnat revizuentul sunt în sarcina Curții de APEL BUCUREȘTI. În acest fel, Tribunalul Hunedoaraa ignorat atât dispozițiile art. 401 Cod procedură penală cât și ale deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție nr.30/2006, în interesul legii, care au stabilit că, competența îi aparține instanței care a judecat în primă instanță cauza, indiferent de modificările legislative care au intervenit. În condițiile în care revizuentul a fost condamnat printr-o sentință pronunțată de Tribunalul d e Regiune Militară B, ținând cont și de hotărârea Masi împotriva României conform cărora instanțele civile vor judeca infracțiunile săvârșite de civili, apreciază corespondentul Tribunalului d e Regiune Militară B ca fiind Tribunalul, ca și grad al instanței. În ceea ce privește aspectul că revizuentul a indicat că are domiciliul în H, corespondentul pentru grad teritorial ar fi revenit Tribunalului Hunedoara, din punctul său de vedere.
Față de considerentele arătate, consideră că ne află în situația unui conflict negativ în condițiile în care instanța de judecată apreciază în același fel.
Concluzionând, solicită admiterea excepției de necompetență formulată în cauză, de declinare a cauzei către Tribunalul Hunedoara și în acest sens, de constatare a conflictului de competență conform dispozițiilor art. 43 alin.3 Cod procedură penală și, pe cale de consecință, de înaintare a dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a stabili care este instanța competentă.
Apărătorul petentului - revizuient, solicită admiterea excepției și trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a stabili competența.
În ultimul cuvânt petentul - revizuent, se raliază la concluziile puse de apărătorul său.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față.
Prin sentința penală nr.309 din 25.11.2009 a Tribunalului Hunedoara - Secția a II-a penală s-a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTIa cererii de revizuire formulată de condamnatul.
Instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.182 din 30.06.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr-, în baza art.42 Cod procedură penală cu referire la decizia XXX din 9.10.2006 pronunțată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost declinată competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de condamnatul privind sentința penală nr.17 din 12.03.1962 pronunțată de Tribunalul d e Regiune Militară B, în favoarea Tribunalului Militar Teritorial B.
Instanța a constatat că, prin cererea înregistrată la Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B cu nr- din 25 august 2008, petentul a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 17 din 12 martie 1962 Tribunalului d e Regiune Militară B, prin care a fost condamnat la 18 ani muncă silnică, 8 ani degradare civilă pentru crima de uneltire contra ordinii sociale, prev. de art. 209 alin. 1 Cod penal anterior, rămasă definitivă prin decizia nr. 150 din 16 iunie 1962 fostului Tribunal Suprem al Populare Române.
În motivarea cererii de revizuire, petentul a susținut că faptele pentru care a fost condamnat nu sunt adevărate, dosarul fiind inventat de anchetator și instrumentat prin teroare și tortură, că în actul de justiție a intervenit Securitatea și că au fost încălcate drepturile omului.
Prin referatul nr. 5/VIII-1/2009, din 20 mai 2009, Parchetul a formulat concluzii de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă, întrucât motivele invocate nu se încadrează în cazurile prev. de art. 304 și 408/1 din Codul d e procedură penală.
Cererea și referatul au fost înaintate Curții de APEL BUCUREȘTI unde au fost înregistrate cu nr. 4758/2/26 mai 2009.
Curtea de APEL BUCUREȘTIa apreciat că nu are competență materială în raport de următoarele considerații:
Decizia nr. XXX din 09 octombrie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii a statuat că soluționarea cererii de revizuire revine instanței care a judeca cauza în primă instanță, chiar dacă, din momentul introducerii cererii, datorită modificărilor dispozițiilor procedurale, aceasta nu mai are competența de a soluționa fondul cauzei în primă instanță.
Altfel, ar însemna să fie schimbată natura juridică de cale de retractare a cererii de revizuire, menită să asigure exercitarea autocontrolului de către însăși instanța care s-a pronunțat asupra fondului, ceea ce ar fi inadmisibil.
Numai în situația în care instanța care a soluționat fondul cauzei a fost între timp desființată, un asemenea mod de a proceda nu ar mai fi posibil.
Înalta Curte de Casație și Justiție, atunci când a pronunțat decizia nr., cunoștea Hotărârea CEDO Maszni contra României și Legea nr. 356/2006 de modificare a Codului d e procedură penală.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Militar Teritorial cu nr. 38/-.
Prin sentința penală nr. 36/2009, Tribunalul Militar Teritorial Ba declinat competența soluționării cererii de revizuire în favoarea Tribunalului Hunedoara.
S-a avut în vedere că prin încheierea nr. 581/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a decis în favoarea instanței civile competența de judecare a cererii de revizuire a unei hotărâri penale definitive de condamnare a persoanei care nu are calitatea de militar și s-a reținut că Tribunalul Hunedoara este instanța civilă competentă material să soluționeze cererea de revizuire, având în vedere că în circumscripția acesteia își are domiciliul condamnatul.
Cauza venită prin declinare a fost înregistrată la Tribunalul Hunedoara cu nr-, fiind fixat termen de judecată la 25 noiembrie 2009.
La acest termen a fost pusă în discuție, pe cale de excepție, competența materială, Tribunalul Hunedoara apreciind că, față de dispozițiile art. 281pct. 1 lit. a Cod procedură penală în vigoare, infracțiunile contra siguranței statului, cum este și crima de uneltire contra ordinii sociale prevăzute de art.209 alin.1 Cod penal anterior, pentru care a fost condamnat revizuentul, sunt judecate în primă instanță de curtea de apel.
În consecință, prin sentința penală nr. 309 din 25 noiembrie 2009, declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - secția a II-a penală cu nr- cu termen la 21.01.2009.
La primul termen de judecată reprezentantul Ministerului Publica ridicat excepția de necompetență materială a Curții de APEL BUCUREȘTI.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de exigențele art.27, 28 și 281Cod procedură penală, Curtea constată excepția fondată și o admite ca atare, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, pentru următoarele considerente, respectiv:
Art.28 pr.pen. raportat la art.27 pct.l lit. a-e/1, prevede ca Tribunalul Militar Teritorial judecă infracțiunile săvârșite de militari, în fond, apel sau recurs, după caz, în legătura cu îndatoririle de serviciu.
CEDO, în hotărârea Maszni contra României (.585/20078) a constatat că se produce o încălcare a dreptului la un proces echitabil, drept protejat de art.6 din CEDO, atunci când persoanele civile sunt judecate de instanțele militare. Aceasta a fost și rațiunea modificării prin Legea nr.356/2006 a competentei instanțelor militare.
Prin Legea nr.356/2006 s-a dat curs tendințelor si exigentelor, manifestate și în celelalte sisteme juridice democratice de restrângere a competentei instanțelor militare, iar modificarea art.35 alin.2 pr.pen. a consacrat, în ordinea juridica naționala, principiul "judecării civililor de către instanțele civile".
Această consacrare a fost confirmată și de Curtea Constituțională care a pronunțat Decizia nr.610 din 20.06.2007 (Of. 474 din 16 iulie 2007) prin care a constatat că fiind neconstituționale dispozițiile tranzitorii ale Legii nr.356/2006, care prin art.III alin.2 și 3 mențineau competenta instanțelor militare în cauzele aflate în curs de urmărire penală sau de judecată. Curtea Constituționala a concluzionat ca acele derogări conținute de art.III alin.2 și 3 din Legea nr.356/2006 erau discriminatorii în raport cu criteriul avut în vedere de legiuitor atunci când a modificat art.35 alin.l și 2 din pr.pen. și anume lipsa calității de militar a unuia sau unora dintre făptuitori.
Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul ca textele de lege în cauză contraveneau art. 16 alin.l din Constituția României deoarece reglementau diferit competenta de urmărire penala și de judecată a unor persoane având același statut juridic și aflate în aceeași situație juridică.
Normele privind competența după calitatea persoanei interesează ordinea publică, sunt de imediată aplicabilitate și sunt menite să asigure protejarea drepturilor procesuale ale persoanelor supuse jurisdicției penale și, îndeosebi, a dreptului la un proces echitabil, a egalității în fața legii.
Art. 11 din Constituția României prevede ca tratatele internaționale ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern. Convenția Europeana a Drepturilor Omului a fost ratificată de România din data de 20 iunie 1994. Art.20(2) din Constituție mai prevede ca daca exista neconcordante intre pactele și tratatele privitoare la drepturile omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin prevederi mai favorabile.
Având în vedere că revizuentul a fost condamnat printr-o sentință pronunțată de Tribunalul d e Regiune Militară B al cărui corespondent pentru grad teritorial (domiciliul revizuentului este în H) este Tribunalul Hunedoara, dar și dispozițiile art. 401 Cod procedură penală și ale deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție nr.XXX/2006, în interesul legii, care au stabilit că, competența îi aparține instanței care a judecat în primă instanță cauza, indiferent de modificările legislative care au intervenit,
Curtea, în baza art.42 Cod procedură penală cu referire la art.28 Cod procedură penală și art.401 Cod procedură penală, va admite excepția necompetenței materială a Curții de APEL BUCUREȘTI și va declina competența de soluționarea a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.
În baza art.43 Cod procedură penală, va înainta dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.42 Cod procedură penală cu referire la art.28 Cod procedură penală și art.401 Cod procedură penală, admite excepția de necompetență materială a Curții de APEL BUCUREȘTI și declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, formulată de condamnatul.
În baza art.43 Cod procedură penală, înaintează dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.
Dact. 4 ex./25.01.2010
Președinte:Iuliana CiolcăJudecători:Iuliana Ciolcă
