Infracțiuni la alte legi speciale. Decizia 28/2010. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

Operator - 2711

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 28/

Ședința publică din 14 ianuarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Laura Ani Bogdan

JUDECĂTOR 2: Anca Nacu

JUDECĂTOR 3: Gheorghe G

GREFIER:

Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale nr. 369/R/31 martie 2008.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă contestatorul, în stare de deținere, asistat de avocat din oficiu din cadrul Baroului

Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, contestatorul depune la dosar adresa nr. 561/II/2/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, copia sentinței penale nr. 130/PI din 13.05.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, copiile rezoluției nr. 437/II/2/2009, a rezoluției nr. 717/II/2/2009 și a rezoluției nr. 271/P/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și copia unui act în limba franceză.

Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra admisibilității contestației în anulare.

Apărătorul din oficiu al contestatorului, avocat, solicită admiterea contestației pentru motivele formulate de contestator.

Procurorul solicită respingerea contestației ca inadmisibilă.

Contestatorul, având cuvântul, arată că hotărârea primei instanțe nu este legală și temeinică, judecătorul care l-a arestat l-a și judecat. De asemenea, arată că nu a fost citat în apel, existând vicii de procedură și erori materiale, iar declarațiile martorilor nu sunt legale, fiind contradictorii. Mai arată faptul că nu s-au efectuat cercetări și nu s-au adus dovezi în sprijinul vinovăției sale.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1175/01.06.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în baza art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. a și g cu Cod Penal aplicarea art. 37 lit. b Cod Penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în stare de recidiva post-executorie;

În baza art. 70 al. 1 din OUG nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod Penal, a fost condamnat același inculpat, la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei de stat în stare de recidivă post-executorie.

În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod Penal, au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani închisoare, cu executare in regim de deținere, prev. de art. 57.

Cod Penal

I-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, e Cod Penal, pe durata executării pedepsei principale în baza art. 71.

Cod Penal

În baza art. 350.p Cod Penal, a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 160 indice 2 al. 2.C.P.P. a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul.

În baza art. 88.Cod Penal, au fost deduse din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de 24 de ore din data de 23.10.2006 și durata arestului preventiv din data de 24.10.2006 la zi.

În baza art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. a și g cu Cod Penal aplicarea art. 37 lit. b Cod Penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în stare de recidiva post-executorie;

În baza art. 70 al. 1 din OUG nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod Penal, a fost condamnat același inculpat, la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei de stat în stare de recidivă post-executorie.

În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod Penal, au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani închisoare, cu executare în regim de deținere, prev. de art. 57.

Cod Penal

I-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, e Cod Penal, pe durata executării pedepsei principale în baza art. 71.Cod Penal

În baza art. 350.p Cod Penal, a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 88.Cod Penal, au fost deduse din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de 24 de ore din data de 23.10.2006 și durata arestului preventiv din data de 24.10.2006 la zi.

S-a luat act că partea vătămată a renunțat la pretențiile civile formulate în cadrul procesului penal.

În baza art. 191 al. 1 și 2.C.P.P. au fost obligați atât inculpatul, cât și inculpatul la plata câte unei sume de 800 RON fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 8811/P/2006, înregistrat la Judecătoria Timișoara sub nr- la data de 14.11.2006, au fost trimiși în judecată inculpații și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 208-209.Cod Penal, și art. 70 din OUG 105/2001.

În fapt, s-a reținut prin actul de trimitere în judecată că inculpații și, în noaptea de 15/16.10.2006, acționând împreună, au sustras, pe timp de noapte, trei bovine ce aparțineau părții vătămate, pe care și le-au însușit pe nedrept, după care, în data de 20.10.2006, au trecut fraudulos frontiera din România în Serbia, fiind depistați de organele de poliție sârbe și returnați în România în data de 22.10.2006.

Analizând întregul material probatoriu administrat în cele două faze procesuale, cea de urmărire penală și cea de cercetare judecătorească: proces verbal de constatare, declarația părții vătămate (fila 54),declarațiile martorilor: G (filele 142-143), (fila 26 și filele 140-141), (fila 144), (fila 145), (fila 147), propuși prin rechizitoriu, precum și ale martorilor: (fila 181) și (fila 200), propuși de către inculpați în apărare, proces - verbal de predare-primire, declarațiile inculpaților, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt::

Partea vătămată a arătat că dimineața când a mers să mulgă vacile a constatat că poarta era dată la o parte și trei din cele patru vite, care trebuiau să fie în curte, lipseau. Partea vătămată a declarat că le-a căutat până după-amiază negăsindu-le, moment în care s-a adresat poliției. Acesta a reclamat faptul că în data de 16.10.06 din incinta fostului din localitatea a sesizat lipsa a 2 vaci și a unui vițel în valoare de 7000 lei RON, partea vătămată precizând că a găsit pe câmp urme de bovine ce se îndreptau spre localitatea

Verificând împrejurimile, în după-amiaza zilei de 17.10.2006 partea vătămată însoțită de încă două persoane a descoperit în de gunoi din localitatea, în partea stânga a direcției dinspre localitatea M, organele interne, pielea și capul unei bovine, proprietarul menționând că resturile găsite aparțin uneia din bovinele ce îi fuseseră sustrase în noaptea de 15/16.10.2006.

În urma cercetărilor efectuate, organele de poliție au găsit pe raza comunei celelalte două vite la numitul G, partea vătămată recunoscând cele două bovine ca fiind cele ce îi fuseseră sustrase în noaptea de 15/16.10.2006.

Martorul Gad eclarat că în data de 15.10.2006, în jurul orelor 1830, s-a întâlnit cu inculpații și, pe care îi cunoștea de mai mult timp, în fata barului din localitatea, unul dintre inculpați propunându-i să-i vândă niște vite, motivând că are probleme cu soția sa cu care este în divorț, iar în urma acordului său, s-a înțeles ca inculpatul să-i aducă cele două vite în cursul nopții, moment astfel ales pentru a nu afla soția inculpatului.

În cursul aceleași nopți, în jurul orelor 24,oo- 1,oo, la domiciliul martorului G, în prezența soției acestuia, martora, după ce inculpatul i-a predat numitului G cele două vite, acesta din urmă i-a remis inculpatului suma de 1600 lei RON și o cabalină de culoare roșie, estimata de cei doi la suma de 600 lei, până a doua zi când cei doi urmau să aducă documentele de proprietate asupra celor două vite.

A doua zi, în data de 17.10.2006 în jurul orelor 1630inculpatul a mai primit de la, conform instrucțiunilor soțului său G, suma de 100 Euro în două bancnote a câte 50 Euro fiecare. Martorul a declarat că în după-amiaza aceleiași zile, 17.10.2006, la barul al cărui administrator este în, a venit inculpatul, despre care știa că locuiește la martora, și i-a solicita să îi schimbe suma de 100 Euro formată din 2 bancnote a câte 50 Euro.

Având în vedere aspectele constatate, din investigațiile efectuate în continuare, s-a stabilit că inculpatul locuia împreună cu inculpatul, aproximativ din data de 15.10.2006, la domiciliul martorei unde prestaseră diferite activități în domeniul construcțiilor.

Cu prilejul audierii în faza de urmărire penală, martora a confirmat că cei doi inculpați locuiau la domiciliul lor, însă în seara zilei de 15.10.06 au plecat, împreună cu o persoana referitor la care a precizat doar că se numește "", cu un autoturism marca de culoare albastru, fără a cunoaște unde s-au deplasat cei doi inculpați. Totodată aceasta a mai declarat că în aceiași noapte cei doi inculpați au revenit la domiciliul acesteia aducând și o cabalină de culoare roșie, care știa că aparținuse lui, domiciliat în comuna, și care fusese vândută de acesta din urmă lui G, din aceiași localitate.

Aceeași martoră a mai declarat că în seara zilei de 17.10.2006 cei doi inculpați au părăsit localitatea, contactând-o telefonic peste 2 zile și comunicându-i că aceștia se află în M, și i-au solicitat ca dacă va fi întrebată de organele de poliție despre ei să le relateze polițiștilor că nu cunoaște nici un amănunt despre aceștia.

Audiată în faza de cercetare judecătorească, martora a menționat că își menține declarațiile consemnate în faza de urmărire penală în întregime, după care a arătat că inculpații nu au plecat de la locuința ei în nopțile de 15,16 și 17.10.2006 și nici nu au adus vreun la domiciliul ei. Analizând cele două declarații ale martorei, instanța va ține cont de faptul că cea dintâi, din faza de urmărire penală, a fost consemnată imediat după data comiterii faptei, că martora a declarat că menține acea declarație și, nu în ultimul rând că se coroborează cu toate celelalte mijloace de probă administrate.

În faza de urmărire penală partea vătămată a declara că se mai constituie parte civilă în cauză cu suma de 3000 RON, contravaloarea animalului sacrificat pe care nu l-a mai putut recupera, dar în ședința publică din data 08.12.2006 în fața primei instanțe partea civilă a arătat că renunță la pretențiile civile formulate.

În data de 22.10.2006 autoritățile Serbia și i-au predat pe inculpații și autorităților române, în actele întocmite cu ocazia predării autoritățile sârbe menționând că cei doi au fost depistați pe raza localității, situată pe teritoriul Serbia și la aproximativ 40 km de linia de frontieră, din verificările efectuate de organele de poliție sârbe constatându-se că cei doi inculpați au trecut ilegal frontiera din România în Republica Serbia și.

Cu ocazia primelor declarații cei doi inculpați au susținut că, fiind sub influența băuturilor alcoolice, au trecut din greșeală frontiera din România în Republica Serbia și în data de 20.10.2006, iar când și-au dat seama că au trecut frontiera de stat a României, au dorit sa meargă la niște "rude" pentru a se preda și a fi ajutați să se întoarcă în România. Ulterior, în declarațiile consemnate în faza de cercetare judecătorească, cei doi inculpați au susținut că s-au deplasat pe frontieră pentru a oferi la vânzare un teren agricol pe care inculpatul îl deține în imediata apropiere a frontierei, din eroare și fără intenție ajungând de cealaltă parte a frontierei.

Apărarea inculpaților nu a putut fi primită de prima instanță deoarece inculpații au fost depistați la o distanță de 40 de km de frontieră și rezultă intenția acestora declarată în conversația telefonică cu martora, astfel rezultând din depoziția acesteia.

Raportat la aceste aspecte instanța de fond a apreciat că rezultă faptul că cei doi inculpați au intenționat să treacă frontiera pentru a nu putea fi depistați și a se sustrage urmării penale și judecății, aspect conștientizat și voit de ambii inculpați, după cum și infracțiunea de furt a fost premeditată prin faptul că, încă înainte de săvârșirea infracțiunii, cei doi au încercat să își obțină folosului material necuvenit, abordându-l pe G pentru a-i vinde vitele.

Fapta fiecăruia dintre inculpații și care în noaptea de 15/16.10.2006 au sustras, acționând împreună, trei bovine ce aparțineau părții vătămate, bovine pe care și le-au însușit pe nedrept, a fost apreciată de prima instanță că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. a, g

Cod Penal

Fapta fiecăruia dintre inculpații și care în data de 20.10.2006 au trecut fraudulos frontiera din România în Serbia, prin ocolirea punctelor de trecere a frontierei și fără a prezenta acte de identificare, fiind depistați de organele de poliție sârbe și returnați în România în data de 22.10.2006, a fost apreciată de prima instanță că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei de stat a României prev. de art. 70 al. 1 din nr.OUG 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002 și modificată prin Legea nr. 39/2003.

Întrucât cele două infracțiuni au fost săvârșite de către cei doi inculpați înainte ca pentru vreuna dintre ele să fi fost pronunțată vreo hotărâre definitivă de condamnare, față de aceștia prima instanță a făcut aplicarea regulilor privind concursul de infracțiuni prev. de art. 33 lit. a precum Cod Penal și a regulilor prev. de art. 37 lit. b Cod Penal, deoarece la data comiterii faptelor aceștia se aflau în stare de recidivă post-executorie.

Atât inculpatul cât și inculpatul erau majori la data comiterii faptelor anterior menționate, iar din lecturarea fișelor de cazier judiciar rezultă că aceștia au antecedente penale, aflându-se fiecare în stare de recidivă post-executorie prev. de art. 37 lit. b

Cod Penal

Astfel inculpatul a suferit mai multe condamnări, pentru comiterea mai multor infracțiuni de aceeași natură - infracțiuni contra patrimoniului, ultima condamnare survenind prin Sentința penală nr. 2967/1999 a Judecătoriei Timișoara la pedeapsa de 4 ani și 5 luni închisoare. Ulterior prin sentința penală nr. 2393/2000 a Judecătoriei Timișoaraa fost admisă o cerere de contopire pedepse formulată de condamnat, instanța aplicând pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare., în executarea acelei pedepse de 6 ani închisoare, a fost arestat la data de 15.11.1999 și liberat condiționat din Penitenciarul Arad la data de 10.09.2003 având un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 796 de zile. Așadar, raportat la data comiterii celor două infracțiuni deduse judecății, pedeapsa de 6 ani închisoare s-a considerat a fi executată, dar nu s-a împlinit termenul de reabilitare, inculpatul aflându-se în stare de recidivă post-executorie, prev. de art. 37 lit. b

Cod Penal

Inculpatul a suferit și el mai multe condamnări la pedeapsa închisorii pentru comiterea mai multor tipuri de infracțiuni. Față de data comiterii infracțiunilor deduse judecății, inculpatul se află în stare de recidivă post-executorie, prev. de art. 37 lit.b Astfel Cod Penal, a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 (trei) ani prin sentința penală nr. 1870/26.06.2002 a Judecătoriei Timișoara. A fost încarcerat la data de 30.08.2002 și liberat condiționat la 08.10.2004 cu un rest neexecutat de 302 zile.

Pe parcursul cercetărilor cei doi inculpați au adoptat o atitudine nesinceră, negând cu vehemență comiterea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, încercând să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori și prin amenințarea altora, chiar în ședință publică, astfel cum s-a reținut în încheierile de ședință corespunzătoare. Acestea sunt considerentele pentru care instanța de fond a considerat neîntemeiată cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar, pe care a respins-o, în condițiile art. 160 indice 2 al. 2.

C.P.P.

Furtul calificat ca orice forma calificata a unei infracțiuni presupune realizarea conținutului legal al infracțiunii tip - furt - in prezenta unor împrejurări care ridica gradul de pericol social al faptei si care, din aceasta cauza, sunt prevazute ca circumstante agravante.

Sub aspectul laturii obiective infracțiunea de furt se poate realiza potrivit art. 208, al. 1, printr-o actiune de sustragere a unui bun mobil din posesia sau detentia altuia fara consimtamantul acestuia și însușirea lui pe nedrept.

Avand in vedere probele administrate in cauza, instanta de fond a retinut ca inculpații au sustras trei vite pe care si le-au insusit pe nedrept, faptele acestora întrunind din punct de vedere obiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de furt, prev. de art. 208 al. 1.

Cod Penal

Față de faptul că inculpații au acționat împreună la sustragerea bunurilor, instanța de fond a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 209 al. 1 lit. a

Cod Penal

Față de faptul că inculpații au profitat de condițiile propice sustragerii de bunuri pe care le oferă întunericul nopții, s-a reținut că sunt aplicabile și dispozițiile art. 209 al. 1 lit. g

Cod Penal

Sub aspectul laturii subiective, prima instanță a apreciat că fiecare dintre inculpați a actionat cu intentie directa, avand reprezentarea faptului ca, prin actele sale, pune partea vatamată in imposibilitatea de a-si exercita drepturile asupra bunurilor sustrase, cauzând astfel pagube, rezultat ce a fost urmărit prin comiterea faptei.

De asemenea, instanța de fond a apreciat că și infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei a fost comisă de către inculpați cu forma de vinovăție prevăzută de legiuitor pentru caracterizarea acestei infracțiuni.

La individualizarea judiciară a fiecărei pedepse aplicate inculpaților instanta de fond a ținut seama de criteriile legale de individualizare prev. de art. 72.Cod Penal, respectiv gradul de pericol social al faptei savarsite, persoana inculpatului, imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.

Faptele inculpaților au fost apreciate de prima instanță că prezinta pericol social, deoarece aceștia, prin actele lor au adus atingere relatiilor sociale referitoare la posesia si detentia bunurilor mobile si, implicit, celor care ocrotesc dreptul de proprietate, precum și la relațiile sociale care ocrotesc libera circulație a persoanelor în condiții de legalitate, dar la stabilirea pedepsei instanța va lua in considerare si persoana și antecedentele fiecărui inculpat.

Instanta de fond a apreciat, pentru motivele aratate in aliniatul precedent, ca in vederea atingerii scopului pedepsei, asa cum acesta este stabilit prin dispoz. art. 52.Cod Penal, este adecvată aplicarea pedepsei cu inchisoarea în cuantum de 4 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. a, g în Cod Penal stare de recidivă M postexecutorie, prev. de art. 37 lit.b Cod Penal, pentru fiecare dintre cei doi inculpați, iar pentru comiterea infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei de stat, prev. art. 70 al.1 din OUG nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002 cu aplicarea art. 37 lit.b Cod Penal, pedeapsa închisorii de 6 luni.

Prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 33 lit.a, art. 34 lit.b și Cod Penal a dispus contopirea pedepsele în cea mai grea, respectiv aceea de 4 ani închisoare, interzicând fiecăruia dintre inculpați exercitiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b și e Cod Penal, pe durata executării pedepsei principale, în baza art. 71.

Cod Penal

În temeiul art. 88.Cod Penal, au fost deduse din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore din data de 23.10.2006 și a arestului preventiv din data de 24.10.2006 la zi, iar în baza art. 350.C.P.P. a dispus menținerea stării de arest cu privire la fiecare dintre cei doi inculpați.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel, în termenul legal, inculpații și, apeluri înregistrate pe rolul Tribunalului Timiș la data de 22.06.2007 sub același număr de dosar.

Prin promovarea acestei căi de atac, inculpatul a solicitat admiterea apelului său, motivat de faptul că deși martorii și au declarat în fața instanței adevărul, contrar celor susținute în cursul urmăririi penale, prima instanță a dispus condamnarea sa, pedeapsa aplicată fiind considerată prea grea raportat la împrejurările comiterii faptelor.

Inculpatul, prin promovarea căii de atac a apelului, a solicitat reexaminarea probelor administrate în cursul cercetărilor penale și în cursul cercetărilor judecătorești, în special declarațiile martorilor, pe care le consideră contradictorii, întrucât din acestea nu rezultă că s-ar face vinovat de săvârșirea infracțiunii de furt calificat. Totodată, învederează că cercetările penale au fost efectuate de polițiști cu care se află în relații conflictuale de un an, astfel încât apreciază că probele au fost administrate cu subiectivism în sensul acuzării și condamnării sale pentru fapte pe care nu le-a săvârșit.

Apărătorul desemnat din oficiu al inculpaților a solicitat admiterea apelurilor, desființarea sentinței penale apelate, rejudecarea cauzei și achitarea inculpaților, în temeiul art. 10 lit. c Cpp, respectiv fapta nu a fost săvârșită de inculpați, în condițiile în care există un dubiu care profită inculpaților, raportat la declarațiile contradictorii ale martorilor audiați, la declarația părții vătămate care nu poate preciza cu certitudine locul unde se aflau vitele, precum și afirmația numitei conform căreia declarațiile au fost scrise de polițiști și că a fost forțată să semneze. În ceea ce privește infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei de stat, a solicitat achitarea inculpaților în temeiul art. 10 lit. d Cpp, întrucât lipsește latura subiectivă a infracțiunii, inculpații nedând dovadă de intenție în acțiunea lor.

Prin decizia penală nr. 336/A din 29.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cpp, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatiiNEMES, fiul lui si, născut la data de 24.06.1961 în, jud. T, CNP - -, domiciliat în, jud.T, str. a - - a, nr. 93, si, fiul lui si, născut la data de 02.07.1977 în T, jud. T, CNP - -, domiciliat în, jud.T, str. a - - a, nr. 109, împotriva sentintei penale 1175/ 01 06 2007 pronunțata de Judecătoria în dosar -.

În baza art. 381 alin 1 cod pr pen raportat la art. 88 cod penal s-a dedus arestul preventiv executat de ambii inculpati de la data pronuntarii sentintei apelate, 01 06 2007 si pana la data de 06 08 2007.

Tribunalul a examinat sentinta apelata prin prisma criticilor formulate dar si sub toate aspectele de fapt si de drept.

S-a reținut că hotararea judecatoriei este temeinica si legala, motivele de apel invocate de inculpati nu sunt intemeiate.

Prin coroborarea probelor administrate prima instanta a stabilit corect starea de fapt cu privire la savarsirea ambelor infractiuni, a determinat corect ca se impune tragerea la raspundere penala a ambilor inculpati, a aplicat pedepse in limitele legale si cu respectarea crtiteriilor de individualizare prev de art 72 cod penal. Sustinerile inculpatilor ca declaratia martorei nu este reala, fiind data sub influenta organelor de cercetare penala nu sunt probate, iar pe de alta parte martora a dat declaratie si in fata instantei, declaratie pe care judecatoria a avut-o in vedere prin coroborarea cu celelalte probe de la dosar, probe ce au evidentiat vinovatia inculpatilor.

În consecință, tribunalul a conchis că apelurile inculpaților sunt nefondate, motiv pentru care, in baza art. 379 pct. 1 lit. b Cpp le va respinge.

Împotriva deciziei Tribunalului Timiș au declarat recurs inculpații și.

Inculpatul a criticat decizia pentru netemeinicie și nelegalitate motivând că este nevinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată susținând că dosarul a fost întocmit de polițiști, cu care se judecă in anul 2004, și declarațiile martorilor au fost dictate de polițiști și apoi puși să le semneze fără să le citească.

Inculpatul nu a motivat în scris recursul dar a fost susținut oral de apărătorul din oficiu care a solicitat casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare iar în subsidiar achitarea pentru infracțiunea de furt.Infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei a fost recunoscută de inculpat acesta declarând că a ajuns întâmplător pe teritoriul statului.

Prin decizia penală nr. 369/R din 31.03.2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, în baza art. 38515punct. 1 lit. b) a C.P.P. fost respins recursul declarat de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 336/A din 29.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, ca nefondat.

Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și din oficiu conform prev. art. 38510al.21cpp, Curtea a constatat că decizia recurată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de casare a acesteia.

S-a reținut că, potrivit actelor dosarului instanței de apel, inculpații au fost prezenți la un termen de judecată având deci cunoștință de proces și au avut posibilitatea să își facă apărările corespunzătoare ei fiind asistați de un apărător din oficiu astfel că instanța de recurs a apreciat că nu există nici un motiv pentru care să se dispună rejudecarea cauzei de către Tribunalul Timiș.

Atât din dosarul de urmărire penală cât și din dosarul instanței de fond s-a reținut că cei doi inculpați au săvârșit infracțiunea de furt calificat prev. de art.208 al.1, 209 al.. a, cp

De asemenea, s-a constatat că stare de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza declarațiilor martorilor G și care au arătat că inculpații au oferit spre vânzare cele două vite aparținând părții vătămate care au și fost găsite la domiciliul martorilor. doi martori și-au menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale și în timpul cercetării judecătorești astfel că nu poate fi reținută susținerea inculpatului precum că declarația martorei, din cursul urmăririi penale, a fost întocmită de organul de poliție și doar semnată de aceasta.

Curtea a reținut că această martoră a declarat în fața instanței de fond că nu a citit declarația consemnată de organul de poliție dar corespunde realității că cei doi au adus la domiciliul său cele două vite în schimbul cărora a predat un și o sumă de bani. S-a apreciat că declarația acestei martore se coroborează cu cea a soțului său care a declarat că el a negociat cu inculpații prețul vitelor cale i-au fost aduse noaptea la orele 1.

De asemenea, s-a reținut și că martora a declarat că își menține declarația olografă dată în cursul urmăririi penale fiind scrisă de ea și organele de poliție nu i-a propus să dea o declarație împotriva inculpaților (145 dos.-).

Prin urmare recursul inculpaților Curtea de apel Timișoaraa apreciat că recursul este nefondat și l-a respins în baza art. 38515, pct.1 lit. b cpp.

Împotriva acestei decizii penale a formulat contestație în anulare contestatorul, invocând dispozițiile art. 386 lit. a, b, și c C.P.P. arătând că hotărârea atacată este lovită de nulitate absolută, nelegală și nemotivată, deoarece declarațiile martorilor nu mai stau la baza acesteia, invocând Ordonanța nr. 801/II/2/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara.

Instanța apreciază că în prezenta speță nu este îndeplinită nici una din condițiile prevăzute de art. 386 lit. a, b și c C.P.P. așa cum s-a invocat de către contestator, deoarece art. 386 lit. a se referă la procedura de citare a părții respective, art. 386 lit. b se C.P.P. referă acea situație când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștiința instanța despre această împiedicare, situații care nu sunt incidente în speță, deoarece inculpatul a fost prezent la data de 31.03.2008, când s-a pronunțat decizia nr. 369/R, fiind și asistat de apărătorul său ales,.

De asemenea se constată că nu este incidentă nici motivul de contestație în anulare prev. de art. 386 lit. c C.P.P. situație care se referă la aceea că instanța de recurs nu s-ar fi pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute în art. 10 lit. f-i cu privire la care existau probe în dosar, de altfel contestatorul neinvocând o asemenea situație, el fiind nemulțumit de fondul soluției, solicitând o reinterpretare a probelor administrate în cauză, ceea ce nu mai este posibil, hotărârea atacată a dobândit autoritate de lucru judecat.

În critica exprimată de către contestator în cererea sa, s-a referit asupra nevinovăției sale, considerând că a fost condamnat pe nedrept în ceea ce privește infracțiunea de furt calificat, însă instanța în această cale extraordinară de atac, fără a fi îndeplinite condițiile de contestație în anulare conform situațiilor prevăzute de art. 386.C.P.P. instanța nu poate dispune reinterpretarea probelor, prelungirea probațiunii cu eventuale alte probe, nu poate reanaliza vinovăția sau nevinovăția contestatorului, așa cum solicită contestatorul, existând autoritate de lucru judecat în acest sens.

Contestatorul a mai invocat Ordonanța nr. 801/II/2/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, ordonanță prin care s-a admis plângerea petentului, dispunându-se reluarea cercetărilor față de, și pentru săvârșirea infracțiunilor de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 Cod penal însă, această rezoluție nu a dovedit faptul că aceste persoane ar fi săvârșit fapta în sine ci doar că urmează a se efectua cercetări vis-a-vis de infracțiunea reclamată de către petent în sarcina persoanelor amintite mai sus.

În acest context, Curtea apreciază că nu este incidentă în cauză nici una din situațiile de admisibilitate a unei contestații în anulare așa cum sunt ele expres prevăzute de art. 386.C.P.P. și în consecință, contestația în anulare formulată de contestatorul urmează a fi respinsă.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2.C.P.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 386 și următoarele respinge C.P.P. contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale nr. 369/R/31 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-.

În baza art. 192 al. 2.C.P.P. obligă contestatorul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare față de stat.

Dispune plata din fondul Ministerului Justiției și a sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 14.01.2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR.

- - - - - G

Grefier,

Red.- 18.01.2010

Tehnored. - 18.01.2010

Primă instanță: jud. - Judecătoria Timișoara

Inst.apel:jud., - Tribunalul Timiș

Inst.de recurs: jud., G -Curtea de Apel Timișoara

Președinte:Laura Ani Bogdan
Judecători:Laura Ani Bogdan, Anca Nacu, Gheorghe

Vezi şi alte speţe de drept penal:

    Comentarii despre Infracțiuni la alte legi speciale. Decizia 28/2010. Curtea de Apel Timisoara