Infracțiuni la alte legi speciale. Sentința 31/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR. 490/2/2010
159/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.31
Ședința publică din data de 2 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Constantinescu
GREFIER: - -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea plângerilor formulate de către petentele - revizuente și - împotriva deciziei penale nr.3575/12.12.1952, pronunțată de Curtea B - Secția I Penală, în dosarul nr.2646/1951.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit petentele - revizuente și -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că cele învederate de către petente nu se încadrează în dispozițiile art.394 al.1 lit.a C.P.P. și nici în celelalte cazuri de revizuire prev. de art.394 Infracțiunea C.P.P. pentru care a fost condamnată, persoana pentru care este formulată cererea de revizuire, nu se încadrează în legile și ordonanțele pronunțate după luna decembrie 1989, prin care au fost recunoscute drepturile persoanelor persecutate politic. În prezenta cauză, infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea vizează alte aspecte și anume, rele tratamente aplicate prizonierilor de război.
Față de cele învederate mai sus, solicită respingerea cererii de revizuire, ca fiind inadmisibilă.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față a reținut:
Prin adresa nr.1605/VIII-1/2009 din data de 07.01.2010, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa sesizat această instanță cu cererea de revizuire formulată de petentele și pentru condamnatul (decedat), bunicul acestora și a depus concluziile față de această cerere, în conformitate cu disp. art.399 alin.5 Cod procedură penală.
În motivarea cererii de revizuire, petentele au arătat că prin decizia penală nr.3575/12.12.1952 pronunțată de Curtea B - Secția I Penală, bunicul lor, decedat, a fost condamnat la 7 ani de temniță grea și 5 ani degradare civilă, pentru delictul de crimă împotriva umanității prev. de art. 1 lit. a pedepsit de art. 4 din Legea nr. 291/1947, modificată prin Decretul prezidențial nr. 207/1948, dispunându-se ca pedeapsă complementară confiscarea întregii averi; petentele au invocat în drept cazul de revizuire prev. de art. 394 alin. 1 lit. a din Codul d e procedură penală, fără a arăta în concret care sunt împrejurările noi care nu au fost cunoscute de instanțele care au pronunțat hotărârea de condamnare, în dezvoltarea motivelor de revizuire acestea invocând noua ordine socială și dispozițiile constituționale prezente, în raport de care apreciază că hotărârea de condamnare este nelegală, faptele penale care s-au reținut în sarcina bunicului lor fiind nereale, iar încadrarea în categoria criminalilor de război, fără ca acesta să fi avut vreodată vreo activitate legată de război dovedește pe deplin că a fost un proces comandat, singura sa vină fiind aceea de a fi fost moșier.
Au solicitat în consecință revizuirea hotărârii și anularea acesteia corelativ cu anularea dispoziției privind confiscarea averii, depunând copii ale deciziei de condamnare, certificatelor de deces, certificatelor de naștere, respectiv copia certificatului de moștenitor.
Prin referatul întocmit de procuror conform art.399 alin.5 Cod procedură penală s-a reținut că cererea nu arată în concret care sunt împrejurările noi și s-a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire.
Curtea a dispus citarea petentelor, însă acestea nu s-au prezentat în fața instanței, Curtea apreciind că în raport de conținutul cererii și motivele invocate nu se impune cercetarea împrejurării existenței dosarului și a situării prezente a acestuia, respectiv a deciziei pronunțate, având în vedere și atitudinea de pasivitate a revizuientelor, care nu s-au prezentat pentru a oferi detalii suplimentare nici la Parchet în cadrul procedurii prev. de art. 399 din Codul d e procedură penală.
Analizând actele dosarului, Curtea reține din copia deciziei penale nr.3575/12.12.1952 pronunțată de Curtea B - Secția I Penală în dosarul nr.2646/1951 că s-a dispus condamnarea inculpatului la 7 ani de temniță grea și 5 ani degradare civilă, pentru delictul de crimă împotriva umanității prev. de art. 1 lit. a pedepsit de art. 4 din Legea nr. 291/1947, modificată prin Decretul prezidențial nr. 207/1948, dispunându-se totodată confiscarea întregii averi, reținându-se, în esență, că acuzatul, pe timpul războiului antonescian, având pe moșie un număr de prizonieri sovietici, a avut față de aceștia o purtare neomenească și în contradicție cu dispozițiile prescripției internaționale relative la tratamentul prizonierilor.
Conform art.394 alin.1 Cod procedură penală, se poate formula revizuire în următoarele cazuri:
a)s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
b)un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c)un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d)un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e)când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
Curtea reține că motivul invocat de petente este intervenirea unei împrejurări noi, necunoscută de instanță la momentul pronunțării hotărârii -fără a arăta în concret în ce ar consta această împrejurare, din economia cererii Curtea apreciind că s-a avut în vedere noua ordine social politică și dispozițiile constituționale.
Curtea apreciază că această împrejurare- intervenită după evenimentele din 1989 - nu poate constitui o împrejurare nouă în sensul avut în vedere de legiuitor în disp. art. 394 lit.a Cod procedură penală - împrejurarea nouă trebuie să preexiste pronunțării hotărârii de condamnare, însă să nu fie cunoscută de instanța de judecată; or, instituirea unui alt regim politic, unui alt sistem legislativ, schimbări intervenite cu mult după pronunțarea hotărârii de condamnare, nu pot fi în nici un caz considerate ca o astfel de împrejurare nouă.
Curtea apreciază așadar că motivul prev. de art. 394 alin. 4 lit. a Cod procedură penală nu este incident în cauză, dar constată, suplimentar, că această condamnare a fost aplicată pentru o infracțiune de crimă împotriva umanității, infracțiune care nu a fost dezincriminată nici ulterior, în noul regim politic instaurat după evenimentele din anul 1989, fiind prevăzută ca infracțiune și de Codul penal actual, în disp. art. 358, care sancționează tratamentele neomenoase. Este posibil să existe diferențe între infracțiuni, raportat la conținutul constitutiv, la subiecții infracțiunii, diferența generate de regimuri politice diferite, însă dacă se contestă calitatea de subiect activ al infracțiunii, petentele pot urma eventual o altă cale prin care să i se recunoască acestuia apartenența sau nu la o anumită categorie de persoane, în raport de care să beneficieze sau nu de anumite drepturi recunoscute. Curtea are în vedere situația persoanelor care au calitatea de luptător în rezistența anticomunistă și care beneficiază de restituirea în condițiile legii, în natură sau, dacă aceasta nu este posibilă, prin echivalent a bunurilor confiscate, situație reglementată de OUG nr.214/1999 și respectiv de Legea nr. 221/2.06.2009, însă în condițiile prevăzute de aceste dispoziții.
În orice caz, Curtea arată că schimbările regimului politic după 1989 au generat o altă ordine de drept, fiind practic instaurat un alt regim, al statului democratic și apreciază că toate aceste schimbări nu pot fi analizate acum, sub aspectul naturii instituțiilor, respectiv al caracterului în sine al regimului, fiecare dintre acestea presupunând o ordine socială profund diferită și ca o consecință, toate aceste aspecte s-au reflectat și în legislație, inclusiv în cea penală.
Nu putem admite că schimbarea ordinii socio - politice într-o societate trebuie să determine anularea tuturor actelor, documentelor emanate de la instituțiile statului din acea epocă, pentru că acea epocă a existat în fapt pe o perioadă mai mică sau mai mare de timp. Caracterul pozitiv sau negativ al unei ordini sociale nu poate avea drept consecință anularea, desființarea în prezent a ceea ce s-a considerat a fi fost negativ în trecut, toate acestea urmând a fi analizate într-un fel sau altul de istorie; ceea ce se poate realiza ca urmare a constatării unor abuzuri în trecut este doar înlăturarea sau modificarea consecințelor negative ale acestora pentru viitor, ceea ce în noul stat de drept s-a și realizat, prin desființarea structurilor care au generat acele abuzuri. Schimbarea unor hotărâri judecătorești în funcție de orânduirea socio - politică (care poate fi schimbată la intervale scurte) ar duce în mod evident la haos, la anarhie, la inexistența oricărei aparențe de siguranță care s-ar manifesta la nivelul statului însuși, nu doar la nivelul individului, cetățeanului acelui stat, ceea ce este inadmisibil.
Față de considerentele arătate în mod deosebit în prima parte a sentinței, Curtea apreciază că cererea petentelor este inadmisibilă și o va respinge ca atare, obligându-le pe acestea la cheltuieli judiciare către stat, conform art.192 alin.2 și 4 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂREȘTE:
În baza art.403 Cod procedură penală respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petentele și împotriva deciziei penale nr.3575/12.12.1952, pronunțată de Curtea B - Secția I Penală, în dosarul nr.2646/1951.
În baza art.192 alin.2 și 4 Cod procedură penală obligă revizuientele la plata sumelor de câte 100 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.02.2010.
PREȘEDINTE
- -
GREFIER
- -
Red. -
Dact./ 10.02.2010
Ex.4
Președinte:Mariana ConstantinescuJudecători:Mariana Constantinescu
