Infracțiuni la alte legi speciale. Decizia 53/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE Nr. 53
Ședința publică de la 20 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și inculpatul împotriva sentinței penale nr.341 din 23.10.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul - apelant asistat de avocat.
Procedura îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța pune în discuție necesitatea audierii inculpatului apelant.
Inculpatul arată că nu dorește să dea declarații în fața instanței, uzând de dreptul la tăcere.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată apelurile în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul a pus concluzii de admitere a apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, desființarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, aplicarea unei pedepse care să răspundă criteriilor generale de individualizare a pedepselor și să se dispună restituirea către denunțător a sumei de 300 euro. În motivare a arătat că sentința primei instanțe este netemeinică raportat la cuantumul pedepsei și modalitatea de executare, deoarece nu a analizat în concret gradul de pericol social al faptei. Tot astfel, instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 78/2000 când a dispus confiscarea specială a sumei de 300 euro. Referitor la apelul declarat de inculpat solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Apărătorul inculpatului - apelant a solicitat respingerea apelului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și admiterea apelului inculpatului, desființarea sentinței nr. 341/23.10.2007 și în rejudecare, achitarea inculpatului în baza art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.a p Cod Penal pe considerentul inexistenței faptei în materialitatea sa. În motivare a arătat că toată acuzația îndreptată împotriva inculpatului este susținută doar de declarația denunțătorului care este un martor direct interesat în cauză, astfel că declarația sa este subiectivă. Acuzația din actul de inculpare este contrazisă de probele administrate în faza de cercetare judecătorească, sentința primei instanțe este nemotivată,iar Tribunalul nu a analizat probele în apărare favorabile inculpatului.
Inculpatul - apelant, având ultimul cuvânt a solicitat admiterea apelului, arătând că este nevinovat.
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 341 din 23.10.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 al. 2 Cod penal pe inculpatul, a fost condamnat la pedeapsa de 4(patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.
În baza art. 65 Cod penal au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) Cod penal pe o perioadă de 3 ani, iar pe durata și în condițiile art. 71 Cod penal s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) Cod penal.
În baza art. 861, 862Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 6 ani.
În baza art. 863Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864Cod penal.
În baza art. 71 al. 5 Cod penal pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii suspendă executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpat suma de 300 Euro.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad nr. 447/P/2006 din data de 24.01.2007 a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 al. 2 Cod penal.
În fapt, prin actul de sesizare s-a reținut că în data de 31.08.2006 inculpatul i-a pretins numitului mită suma de 300 euro pentru a-i permite ieșirea din țară cu o furgonetă marca "Iveco", fără a-i mai percepe tariful de utilizarea drumurilor în cuantum de 1000 euro, reținându-i și actele mașinii. i-a spus inculpatului că trebuie să se întâlnească cu un prieten din A pentru a obține suma pretinsă sens în care a sunat de pe telefonul mobil al inculpatului la numărul de telefon al Direcției Generale Anticorupție - Biroul A la ora 12,10. În timp ce denunțătorul se afla la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, s-a primit un nou apel inițial de pe celularul învinuitului care a întrebat dacă a plecat spre vamă. Ajuns în vama Nădlac împreună cu organele de anchetă, a fost condus de inculpat în punctul de trecere a frontierei, unde, după ce a primit suma pretinsă drept mită, i-a restituit actele reținute și i-a permis să treacă de toneta de control a Companiei Națională de Autostrăzi și Drumuri fără a-i încasa tariful în valoare de 1000 Euro și fără a introduce datele transportatorului. Dat fiind că denunțătorul nu a reușit să declanșeze aparatul de înregistrare audio-video suma de 300 euro nu a mai fost găsită.
Din probele administrate în cauză în faza de urmărire penală, respectiv: declarațiile martorilor, proces-verbal de constatare, înscrisuri,proces-verbal de aplicare a capcanei chimice, conținând înregistrarea convorbirilor și în faza cercetării judecătorești, respectiv: declarațiile martorilor, declarație inculpat, tribunalul a reținut în fapt că la data de 31.08.2006, inculpatul, angajat al DRDP T - Agenția de Control și . Nădlac, în calitate de controlor de trafic, împuternicit să constate și să aplice contravenții, și-a desfășurat activitatea între orele 8,00-18,00 la toneta de pe sensul de ieșire.
În aceiași dată numitul s-a prezentat în Vama Nădlac cu intenția de a ieși din țară, având ca destinație Italia. Dat fiind că pentru furgoneta marca Iveco pe care o conducea nu deținea autorizație de transport, inculpatul i-a pretins suma de 300 Euro pentru a nu-i aplica amenda în cuantum de 1000 euro. Sub pretextul că încearcă să contacteze un prieten din A pentru a obține suma de 300 euro, a sunat de pe telefonul inculpatului - numărul - la numărul Direcției Generale Anticorupție la ora 12:10. În timp ce denunțătorul se afla la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad în vederea organizării flagrantului s-a primit un nou apel inițiat de pe telefonul inculpatului, convorbire care a constat în aceea dacă a plecat spre Nădlac.
Ajunși în vama Nădlac, inculpatul care se afla pe marginea drumului, lângă autoturismul "VW Golf" nr. - de culoare albastră i-a făcut semn lui să oprească. Acesta a oprit mașina în spatele autoturismului inculpatului și l-a urmat pe inculpat la gheretă. Aici, denunțătorul i-a dat inculpatului suma de 300 euro care era în pașaport, respectiv inculpatul a lăsat să cadă banii pe un ziar și i-a restituit actele mașinii. Apoi inculpatul i-a permis să treacă de toneta de control fără a-i aplica numitului taxa de 1000 euro, fără a verifica dacă acesta posedă rovignetă și fără a efectua formalitățile necesare în calculator.
Astfel, s-a apreciat că fapta inculpatului, funcționar cu atribuții de control, de a pretinde și a primi de la numitul suma de 300 euro în scopul de a nu aplica acestuia din urmă taxa de 1000 euro pentru lipsa autorizației de transport, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea 78/2000 raportat la art. 254 al. 2 Cod penal.
Vinovăția inculpatului a fost dovedită prin declarațiile martorilor, procesul verbal din 31.08.2006, lista convorbirilor telefonice efectuat de inculpat.
Astfel, inculpatul nu a efectuat formalitățile pe care i le pretindea legislația în materie, respectiv nu a înregistrat în aplicația informatică autovehiculul înmatriculat în Italia condus de, nu a întocmit documentul TC (talon-chitanță), nu a întocmit borderou, factură sau proces verbal de contravenție și nici nu a înștiințat pentru darea în consemn a vehiculului pe șeful agenției sau pe șeful de tură.
Mai mult a permis numitului să treacă de toneta sa de control și să se deplaseze în direcția tonetei poliției de frontieră.
Toate formalitățile privitoare la autovehiculul condus de au fost efectuate de către un alt angajat care a intrat în tură la ora 1800, respectiv.
Relevantă în cauză sub aspectul vinovăției inculpatului este și discuția pe care acesta a purtat-o cu și înregistrată de acesta din urmă cu un reportofon pus la dispoziție de, redată în procesul verbal de la fila 62 urmărire penală. În aceste discuții, denunțătorul îi spune inculpatul că a făcut rost de 300 euro câți i-au fost ceruți iar inculpatul răspunde "hai, bun".
Inculpatul nu a fost în măsură să dea o explicație privitoare la faptul că la ora 1635de pe telefonul mobil cu numărul - s-a inițiat un apel către - aparținând inspectorului principal din cadrul și care a fost întrebat dacă a plecat spre vama Nădlac.
La individualizarea juridică a pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv de limitele de pedeapsă fixate în partea specială - art. 254 al. 2 (3-15 ani închisoare și interzicerea unor drepturi), art. 7 al. 1 din Legea 78/2000; de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului care nu este cunoscut cu antecedente penale și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, sens în care a aplicat inculpatului pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.
Împotriva sentinței penale nr.341/23.10.2007 pronunțată de Tribunalul Arad au declarat apel inculpatul si Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad.
În motivarea apelului Parchetului se solicită admiterea acestuia, reaprecierea criteriilor de individualizare a pedepsei si restituirea către denunțătorul a sumei de 300 Euro reprezentând obiectul material al infracțiunii prev.de art. 254.p, arătându-se în motivare că nu au fost analizare in concret criteriile de individualizare a pedepselor și funcția inculpatului, precum și atitudinea acestuia de a nu recunoaște comiterea faptei.
În motivarea apelului inculpatului se solicită admiterea acestuia, desființarea sentinței penale și achitarea inculpatului pe considerentul inexistentei faptei, deoarece nu s-au analizat probele favorabile inculpatului, respectiv împrejurarea că denunțătorul avea obligația de a prezenta o autorizație de transport, în valoare de 1.000 Euro, inculpatul nefăcând altceva decât să încunoștiințeze denunțătorul despre această obligație. Se mai arată în motivare că convorbirile înregistrate intre cei doi nu vorbesc despre vreo sumă de bani, fiind posibilă existența vreunei provocări din partea denunțătorului la sugestia organelor de urmărire penală, că inculpatul i-a pus la dispoziția denunțătorului telefonul întrucât acesta spusese ca nu poate lua legătura cu cineva sa ii aducă suma de bani pentru a intra in legalitate, că suma de 300 Euro nu a fost găsită, nici semnele primirii acesteia, respectiv vreo urmă de substanță fluorescentă, astfel că întrucât suma nu a fost găsită nici în toneta amplasată la pct. de trecere a frontierei, suma de bani nu a fost dată.
Analizând legalitatea si temeinicia sentinței penale apelate din prisma motivelor de apel, precum si din oficiu potrivit art. 371 alin.2 p Cod Penal, instanța de apel apreciază că apelul declarat de inculpat este neîntemeiat, iar cel declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad este întemeiat in privința înlăturării confiscării dispusă de prima instanță.
Starea de fapt reținută de către prima instanță este corectă fiind rezultatul evaluării probelor administrate, respectiv depozițiile martorilor, înscrisuri, declarațiile inculpatului, procesul - verbal de redare a convorbirilor și din care rezultă că în data de 31.08.2006 inculpatul, angajat al Direcției Regionale de Drumuri si Poduri T-Agenția de Control și . Nădlac, în calitate de controlor de trafic împuternicit să constate și să aplice contravenții, și-a desfășurat activitatea între orele 8,00-18,00, la toneta de pe sensul de ieșire. In intervalul orar menționat denunțătorul s-a prezentat in vama Nădlac cu intenția de a ieși din tară cu destinația Italia și întrucât furgoneta marca Iveco pe care o conducea nu deținea autorizație de transport, inculpatul i-a pretins suma de 300 Euro pentru nu-i aplica amenda in cuantum de 1.000 Euro, reținându-i actele mașinii, respectiv talonul și autorizația pentru efectuarea de transporturi in spațiul UE.
După discuțiile dintre cei doi, inculpatul i-a dat telefonul denunțătorului care a pretextat că încearcă să ia legătura cu un prieten pentru a-i pune la dispoziție această sumă, în fapt sunând la numărul indicat de ofițerii Direcției Generale Anticorupție. După organizarea, la sediul Parchetului, a prinderii in flagrant a inculpatului, pe telefonul mobil la care apelase denunțătorul de pe telefonul mobil al inculpatului, s-a primit un nou apel din partea inculpatului, ocazie cu care acesta s-a interesat dacă " a plecat spre Nădlac ", fapt ce denotă interesul manifestat de inculpat ca denunțătorul să fi făcut rost de bani si sa se prezinte la punctul. de trecere a frontierei, întrucât la ora 18,00 inculpatul își termina serviciul.
Organele de urmărire penală au surprins întâlnirea dintre inculpat si denunțător, primul aflat pe marginea drumului în dreptul benzinăriei aflate înaintea punctului de trecere a frontierei, prin care inculpatul i-a făcut semn denunțătorului să oprească mașina, cei doi îndreptându-se în punctul de trecere a frontierei, unde inculpatul după ce a primit suma pretinsă drept mită, i-a restituit actele reținute in cursul dimineții și i-a permis să treacă de toneta de control a Companiei Naționale de Autostrăzi si Drumuri fără a - i încasa tariful de autorizare acces la rețeaua rutieră, in valoare de 1.000 Euro si a introduce datele transportatorului in aplicația informatică, fără a verifica și constata că nu posedă rovignetă și a-i elibera una contra cost. Potrivit depoziției denunțătorului, inculpatul i-a solicitat acestuia ca suma de 300 Euro percepută cu titlu de mită să o pună în pașaport, iar inculpatul a lăsat să cadă suma de bani direct pe un ziar pe care l-a împachetat, astfel că nu a atins bancnotele marcate și de aici faptul că la examinarea efectuată nu s-au găsit urme de substanță fluorescentă.
De asemenea, în procesul - verbal de transcriere a convorbirilor telefonice dintre denunțător si inculpat rezultă că inculpatul a fost cel care a pretins suma de 300 Euro,pe care denunțătorul i-a pus la dispoziție, inculpatul fiind mulțumit de tranzacția finalizată, în acest sens fiind și replica acestuia la afirmația denunțătorului că a făcut rost de bani ".hai, bun".
Instanța de apel are in vedere declarația martorului, ( fila 22 dosar fond ) care a efectuat schimbul de tură cu inculpatul și care a arătat că nu era operat nimic în calculator cu privire la denunțător, despre care știa că avea un microbuz de marfă și care a explicat procedura ce trebuia urmată în situația in care transportatorul refuză să plătească amendă, in sensul că era anunțat seful de tură,iar transportatorului nu i se permitea ieșirea din țară și era dat în consemn. nu avea asemenea autorizație fapt ce a dus ca a doua zi să i se încheie un proces - verbal. În același sens este si declarația martorei ( fila 23 dosar fond ), care a constatat că inculpatul nu înregistrase în aplicația informatică documentele denunțătorului, acestea fiind făcute a doua zi de către martorul, martora explicând procedura anterior descrisă în situația în care se constata refuzul de plată al amenzii. Martora mai arată că în situația in care un transportator refuză să prezinte documentele solicitate nu este introdus in baza de date și se anunță Politia de Frontieră pentru a acorda sprijin, existând contradicții in această situație, respectiv dacă se impune introducerea datelor transportatorului in baza de date sau i se restituie acestuia actele autoturismului în situația in care nu mai iasă din țară, în ambele variante transportatorul este dat in consemna la celelalte vămi.
Aceste proceduri care trebuie urmate in situația in care se constată lipsa autorizației nu au fost îndeplinite de către inculpat și in mod corect a apreciat prima instanță că scopul acestuia a fost nu acela ca denunțătorul să facă rost de suma de 1.000 Euro necesară achitării taxei, ci de a-i da suma de 300 Euro cu titlu de mită pentru a-i facilita si permite ieșirea de pe teritoriul tării.
Instanța de apel apreciază că in mod corect s-au aplicat criteriile generale de individualizare a pedepselor prev.de art. 72.p, pedeapsa aplicată de prima instanță fiind in măsură să realizeze reeducarea inculpatului si prevenirea săvârșirii de către acesta de noi fapte antisociale.
Raportat la cuantumul sumei percepute cu titlu de mită sancțiunea aplicată constituie o ripostă fermă a societății, iar modalitatea de individualizare aleasă de către instanța de fond asigură supravegherea îndeaproape a inculpatului în scopul formării unei conduite corecte față de valorile sociale ce au fost încălcate.
Instanța de apel nu va reține punctul de vedere al Parchetului, în sensul că atitudinea inculpatului de a nu da declarații în fața instanței constituie un motiv de agravare al pedepsei, deoarece sarcina dovedirii vinovăției revine organelor de urmărire penală,iar dreptul la tăcere de care inculpatul a înțeles să se prevaleze atât în fata primei instanțe cât și în fata instanței de apel este un drept consacrat de disp.art. 70.p Cod Penal și de dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului care a consacrat ca prezumpția de nevinovăție presupune dreptul la tăcere, dreptul de a nu contribui la propria incriminare, fiind recunoscut in mod explicit de către C în cauza Funke contra Franței și care este strâns legat de dreptul de a nu se deduce din tăcerea persoanei acuzate concluzii cu privire la vinovăția acesteia, aspect surprins în cauza Saunders contra Marii britanii. Dreptul de a nu te autoincrimina nu are caracter absolut, legea prevăzând posibilitatea de a trage concluzii cu privire la vinovăția unei persoane, din refuzul acesteia de a răspunde la întrebările organelor judiciare, lucru care nu este contrar convenției, in speță inculpatului oferindu- i- se garanții adecvate, în sensul de a oferi explicații cu privire la probele în acuzare strânse împotriva lui.
Instanța de apel apreciază însă că s-au aplicat in mod greșit dispozițiile art 19 din Lg.78/2000 deoarece măsura de siguranță a confiscării speciale se ia potrivit textului general prev.de art 118 lit.d p și a celui special, menționat mai sus, numai dacă bunurile supuse confiscării nu sunt restituibile părții vătămate, in speță denunțătorului, și numai in măsura in care nu servesc la despăgubirea acestuia.
Din probele administrate reiese ca suma oferită drept mită aparține denunțătorului, situație in care trebuia restituită acestuia, în modul în care a pronunțat prima instanță, denunțătorului i s-a creat un prejudiciu ca urmare a refuzului inculpatului de a-i restitui suma de bani si a confiscării acesteia in folosul statului.
Astfel fiind, în temeiul art. 379 pct.1 lit.b p Cod Penal se va respinge apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.341 din 23.10.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
În temeiul art. 379 pct.2 lit.a p Cod Penal va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva aceleiași sentințe penale pe care o desființează și rejudecând:
Va dispune înlăturarea confiscării de la inculpatul apelant a sumei de 300 euro și restituirea acestei sume denunțătorului.
Se vor menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 379 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.341 din 23.10.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
În temeiul art. 379 pct.2 lit.a p Cod Penal admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva aceleiași sentințe penale pe care o desființează și rejudecând:
Înlătură confiscarea de la inculpatul apelant a sumei de 300 euro și dispune restituirea acestei sume denunțătorului.
Menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 20 Martie 2008.
Președinte, Judecător,
Grefier
Red.AN/tehnored AJ
2 ex/28.03.2008
Prima instanță: Trib.A-
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Laura Bogdan
