Infracțiuni la alte legi speciale. Sentința 66/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
SENTINȚA PENALĂ NR.66/2008
Ședința publică din 28 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Boer judecător
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare cauza penală având ca obiect cererea de revizuire formulată de revizuienta, împotriva sentinței penale nr.719/30 mai 1958 pronunțată în dosar nr.357/1958al Tribunalului Militar al 3-a M
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al revizuientei, av. fără delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind petenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a cauzei.
Reprezentantul Parchetului, față de dispozițiile deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție și art.397 pr.pen. art.209 alin.3 pr.pen. și art.28 pct.1 lit.a pr.pen. solicită trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj în vederea efectuării cercetării prealabile.
Apărătorul revizuientei arată că este de acord cu cele solicitate de reprezentantul Parchetului, respectiv solicită trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj în vederea efectuării cercetării prealabile.
CURTEA
Prin încheierea nr.581/25 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a stabilit competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuienta în favoarea Curții de Apel Cluj și s-a dispus trimiterea dosarului acestei instanțe.
S-a reținut că prin cererea adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Cluj înregistrată sub numărul 15/C/31.01.2007 numita, sora condamnatului politic și executatului, a solicitat declanșarea procedurii de revizuire a Sentinței nr.719/30 mai 1958 pronunțată În dosarul nr.357/1958 al Tribunalului Militar al Regiunii a III-a Militară C, invocând incidența în cauză a prevederilor art.394 lit."a"
C.P.P.Prim procurorul militar al Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Cluj, constatând că infracțiunea pentru care a fost condamnat la moarte și executat este o infracțiune contra siguranței statului, de competența curții de apel, a trimis cererea de revizuire la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Invocând Decizia nr.XXX/09 octombrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluja restituit cererea de revizuire la Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Cluj pentru efectuarea cercetărilor impuse de art. 399 pr. pen.
După efectuarea actelor de cercetare, procurorul militar a înaintat întregul material, împreună cu propunerea de respingere a cererii revizuire ca neîntemeiată, instanței militare. Verificându-și competența de soluționare a cererii de revizuire, Tribunalul Militar Cluj, prin sentința penală nr.42 din 13 noiembrie 2007 și-a declinat competența, în favoarea Curții de Apel Cluj.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul Militar Cluja reținut că art.26 pr.pen. așa cum a fost modificat prin art.1 pct.14 din Legea nr.281/2003 prevede că tribunalul militar judecă infracțiunile prevăzute de art.331-352 din Codul penal, precum și alte infracțiuni săvârșite în legătură cu îndatoririle de serviciu, comise de militari până la gradul de colonel inclusiv, cu excepția celor date În competența altor instanțe.
Prin urmare, tribunalul militar poate judeca doar cauze în care sunt implicați militarii.
In argumentarea acestei opțiuni se invocă și Hotărârea din 21 septembrie 2006 a Curții Europene a Drepturilor Omului, Secția Întâi, publicată în Monitorul Oficial nr.585/24 august 2007, dată în cauza Maszni împotriva României, prin care se constată încălcarea dreptului la un proces echitabil protejat de art. 6 prg. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în situația în care persoanele civile sunt judecate de instanțele militare și Raportul din 13 ianuarie 2006 al subcomisiei pentru promovarea și protecția drepturilor omului, ca re recomandă ca statul să aibă grijă ca civilii acuzați de o infracțiune penală, de orice natură ar fi ea, să fie judecați de instanțele civile.
Este invocată, în același sens și jurisprudența Curții a Drepturilor Omului, potrivit căreia competența instanțelor militare în materie penală ar trebui să fie de natură restrictivă și excepțională și să urmărească protecția unor interese juridice speciale, iar civilii trebuie excluși din competența instanțelor militare.
Cu privire la aplicabilitatea Deciziei nr. XXX/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție potrivit căreia instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire este instanța care a judecat cauza în primă instanță, chiar dacă, la momentul introducerii cererii, datorită modificării dispozițiilor legii procesual penale, aceasta nu mai are competența de a judeca fondul cauzei în primă instanță, Tribunalul Militar Cluj reține că această decizie nu este aplicabilă în speță deoarece, din conținutul recursului în interesul legii promovat de procurorul general al, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, nu rezultă că s-ar fi avut în vedere situația în care modificările aduse Codului d e procedură penală se referă la diferențierea competenței instanțelor civile fată de cele militare. Se conchide că acel recurs în interesul legii a vizat doar instanțele de aceeași natură, civile sau militare, și nu mai este de actualitate ca urmare a hotărârii CEDO din 21 septembrie în cauza Maszni împotriva României.
La Curtea de Apel Cluj cauza a fost înregistrată sub nr-.
Curtea de Apel Cluj, prin sentința penală nr.9/2008 din 16 ianuarie 2008, a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire in favoarea Tribunalului Militar C și, constatând conflictul negativ de competență, a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție in vederea pronunțării regulatorului de competență.
de competență emis de Curtea de Apel Cluj are ca unică argumentație Decizia nr.XXX din 9.10.2006 a Inaltei Curți de Casație și Justiție -Secțiile Unite prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție, în aplicarea dispozițiilor art.401 din Codul d e procedură penală, stabilindu-se că instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire este instanța care a judecat cauza în primă instanță, chiar dacă la momentul introducerii cererii, datorită modificării dispozițiilor legii procesual penale, aceasta nu mai avea competența de a judeca fondul cauzei în primă instanță.
In rezolvarea conflictului negativ de competență, Inalta C de Casație și Justiție reține următoarele:
Prin sentința penală nr.719 din 30.05.1958 a Tribunalului Militar al Regiunii III-a Militare C numitul a fost condamnat alături de alți inculpați la pedeapsa capitală și confiscarea totală a averii.
In baza acestei hotărâri s-a emis mandatul de executare al pedepsei nr. 1153/29.08.1958 de către Tribunalul Militar Cluj, iar la data de 1.09.1958 condamnatul a fost executat.
Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de revizuire numita, născută, sora condamnatului.
În motivarea cererii de revizuire s-a aratat că fratele său născut la 18.01.1925 a fost executat la data de 1.09.1958 alături de coinculpații,. In afara acestora, prin aceeași sentință au mai fost condamnați la pedepse deosebit de grave alte 47 persoane și s-a dispus confiscarea totală a averii condamnaților.
Se susține că hotărârea de condamnare a fost pronunțată de un complet de judecată prezidat de un fost judecător călău, fără ca acesta să fi absolvit cursurile vreunei facultăți de drept.
S-a arătat că, potrivit considerentelor sentinței, inculpații au inițiat și organizat o mișcare contrarevoluționară în Republica Populară Română de tip laburist-creștin denumită "partidul muncitoresc creștin", care avea ca scop declanșarea unei lovituri de stat în luna august 1956 în Republica Populară Română și reinstaurarea vechiului regim burghezomoșieresc, Hotărârea scapă, însă, un adevăr important în sensul că inculpații au întocmit și un program care cuprinde o serie de fraze și lozinci cu aspect democratic în ideea creerii unui stat confederal românomaghiar și chiar european.
Li se reproșează inculpaților, în cuprinsul hotărârii de condamnare că, în calitate de membrii ai partidelor istorice, au avut misiunea specială de recrutare a elementelor de naționalitate română din toată țara și au îndrăznit să aducă calomnii la adresa URSS și a regimului existent în Republica Populară Română. redactat de Inculpatul și însușit de ceilalți inculpați, caracteriza regimul impus de URSS, astfel: " pot obține succese numai acolo unde masa este demoralizată sau înșelată, deci nimeni nu mai speră. Față de această politică a sovieticului noi trebuie să clădim confederația noastră cu cea mai mare seriozitate și trebuie să ia ființă cât mai urgent și paneuropa atât pe linie politică cât și în privință economică". Inculpatul redactorul acestui manifest a fost calificat drept "un animal turbat". Acesta a mai declarat că, deoarece, între timp, rebeliunea contra -revoluționară din Ungaria a fost lichidată și, astfel, șansele acțiunii plănuite de organizația subversivă creată și condusă de mine au scăzut, am hotărât împreună cu să nu mai întreprindem asemenea actiuni.
Revoluția maghiară a fost înăbușită de tancurile sovietice la 4.11.1956 iar inculpatul a fost arestat abia peste 1 an la 18.09.1957.
vreunei acțiuni timp de 1 an nu a fost luată în considerare drept o desistare de instanța militară investită cu judecarea cauzei. In schimb îi consideră "lepădăturile societății" care se vor ridica împotriva cuceririi revoluționare pentru care s-a vărsat atâta sânge și atâtea jertfe.
La cererea de revizuire au fost anexate sentința penală nr.719/30.05.1958 a Tribunalului Militar C, articole apărute în cotidianul România liberă despre acest simulacru judiciar și declarația președintelui României referitoare la crimele comunismului.
Cererea de revizuire se întemeiază pe dispozițile art. 394 lit. a pr. pen, descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au f9st cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și a fost formulată de sora condamnatului, persoană abilitată de dispozițile art 396 alin. 1 lit. b pr. pen.
Potrivit art. 397 pr. pen cererea de revizuire se adresează procurorului de la parchetul de pe lângă instanța care a judecat cauza in primă instanță, ar în conformitate cu dispozițiile art. 401 pr. pen, pentru cazul de revizuire prev. de art. 394 lit. a pr. pen. competentă să judece cererea de revizuire este instanța care a judecat cauza în primă instantă.
Prin Decizia nr.XXX din 9.10.2006 a Inaltei Curți de Casație și Justiție -Secțiile Unite, publicată în: Monitorul Oficial nr. 725 din 26 octombrie 2007, dată în interesul legii s-a statuat că "instanta competentă să soluționeze cererea de revizuire este instanța care a judecat cauza în primă instanță, chiar dacă, la momentul introducerii cererii, datorită modificării dispozițiilor legii procesual penale, aceasta nu mai avea competența de a judeca fondul cauzei în primă instanță.
Instanța supremă a concluzionat că, în lipsa unei dispoziții contrare, instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire este determinată de reglementarea în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate pe această cale, iar nu de aceea existentă în momentul introducerii cererii de revizuire, instituindu-se astfel regula ultraactivității legii procedurale anterioare atunci când, împotriva unei atari hotărâri definitive, se exercită calea extraordinară de atac a revizuirii, ulterior modificării competentei de judecată.
In finalul expozeului hotărârii se conturează o excepție de la regula de conduită procedurală stabilită pentru interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 401 pr. pen. arătându-se că, în cazul în care instanța, care a soluționat fondul cauzei, a fost între timp desființată, un asemenea mod de a proceda nu ar mai fi posibil, astfel că numai într-o astfel de situație, se impune să fie determinată competența de soluționare a cererii de revizuire potrivit normelor de competență în vigoare în momentul introducerii cererii.
Dezlegarea dată problemei de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, chiar dacă, în cuprinsul hotărârilor supuse examinării instanței supreme, nu se regăsesc, în concret, rezolvări de practică judiciară asemănătoare speței de față.
Trebuie observat, însă, că, prin Hotărârea din 21 septembrie 2006, dată în Cauza Maszni împotriva României, publicată în: Monitorul Oficial nr. 585 din 24 august 2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului - Secția Întâi a constatat că a avut loc încălcarea art. 6 prg. 1 din Convenția Europeapă pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, în situația judecării civililor de către instantele militare.
In această privință a reamintit Raportul din 13 ianuarie 2006 privind problemele administrării justiției de către instanțele militare, care enunță, principiul că "instanțele militare trebuie, din principiu, să fie necompetente să judece civili", invocând și poziția similară ce fusese deja adoptată de Curtea a Drepturilor Omului ( și împotriva Peru), care statuase că instanțele militare trebuie să aibă o competență exclusivă rezervată personalului militar ce a comis infracțiuni sau delicte în timp ce își exercita îndatoririle.
Prin modificarea legislativă operată asupra Codului d e procedură penală prin Legea nr. 356 din 21 iulie 2006 publicată În Monitorul Oficial nr. 677 din 7 august 2006, legiuitorul, dând curs unor rațiuni de bună administrare a justiției și tendinței manifestate în celelalte sisteme judiciare democratice de restrângere a competenței instanțelor militare exclusiv în sfera faptelor penale comise de personalul militar și anchetării și judecării de către parchetele și instanțele civile a cauzelor în care alături de militari sunt implicați și civili, a modificat dispozițiile art. 35 pr. pen, consacrând regula cu valoare de principiu a "judecării civililor de către instanțele civile".
Aceeași lege, în cuprinsul art. III,alin.2 și 3, prin norme cu caracter tranzitoriu, a menținut în mod nejustificat competenta instanțelor militare și, respectiv, a parchetelor militare, în cauzele aflate în curs de urmărire penală sau de judecată la data intrării în vigoare a acestei legi. În aplicarea acestor texte ale legii, urma ca parchetele militare și, respectiv, instanțele militare să continue urmărirea penală și judecata împotriva unor persoane care nu au calitatea de militari.
Constatând că legiuitorul a menținut în mod nejustificat competența instanțelor militare și, respectiv, a parchetelor militare, în cauzele aflate în curs de urmărire penală sau de judecată la data intrării în vigoare a acestei legi, ceea ce ar însemna că parchetele militare și, respectiv, instanțele militare sa continue urmărirea penală și judecata împotriva unor persoane care nu au calitatea de militari, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 610 din 20.06.2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 474 din 16.07.2007, a concluzionat că aceasta derogare este vădit discriminatorie în raport cu criteriul avut în vedere de legiuitor în modificarea art. 35 alin. 1 și 2 din Codul d e procedura penală, și anume lipsa calității de militar a unuia sau unora dintre făptuitori.
S-a conchis, deci, că textele de lege menționate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituția României privind egalitatea în drepturi, întrucât reglementează diferit competența de urmărire penală și de judecată a unor persoane având același statut și aflate în aceeași situație juridică.
Această abordare a legiuitorului și, mai apoi, a instanței de contencios constituțional, vine să realizeze consacrarea, în dreptul procesual din țara noastră, a principiului nr. 5 din Raportul din 13 ianuarie 2006 al raportorului special al subcomisiei pentru promovarea și protecția drepturilor omului, potrivit căruia "Instanțele militare trebuie, din principiu, să fie necompetente să judece civili", constituind o garanție în plus a respectării dreptului la un proces echitabil și a egalității în drepturi.
Judecarea civililor de către civili,ca regulă procedurală fundamentală, poate fi constatată și în evoluția ce a marcat ultimul deceniu la nivelul sistemelor de drept internațional, ceea ce confirmă existența unei tendințe nete de a exclude competența instanțelor militare din domeniul penal atunci când este vorba de judecarea civililor.
Observând că prevederile legale interne și internaționale amintite sunt norme de reglementare a competenței după calitatea persoanei, care restrâng abilitarea judiciară a instanțelor militare, trebuie să precizăm că ele interesează ordinea publică și sunt de imediatăaplicare(tempus regit actum).Incidența imediată a acestor prescripții procedurale nu este dată numai de principiul activității, ca regulă aplicabilă în absența unor dispoziții care să le proclame extraactivitatea, ci și de rațiunea adoptării legii de modificare a Codului d e procedură penală și considerentele deciziei Curții Constituționale amintite. Mai mult, la această concluzie se ajunge indubitabil pentru a se asigura protejarea drepturilor procesuale ale persoanelor supuse jurisdicției penale și, îndeosebi, a dreptului la un proces echitabil, a egalității în drepturi.
La aceeași abordare ne obligă și dispozițiile constituționale înscrise în art. 11 potrivit cărora tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern și art. 20 alin. 2 conform cărora dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile. Aceasta înseamnă că interdicția judecării civililor de către instanțele militare opera și înainte de modificările aduse Codului d e procedură penală prin Legea nr. 356/2006, având în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Obligativitatea principiului ce se degajă din noile prevederi legale interne și opțiunile jurisprudențiale ale Curții Europene a Drepturilor Omului, regăsită în sistemele de drept europene și internationale, limitează, sub acest aspect, aplicabilitatea Deciziei nr.XXX din 9.10.2006 a Inaltei Curți de Casație și Justiție -Secțiile Unite, în ceea ce privește competența instanțelor militare de a judeca cererile de revizuire a hotărârilor judecătorești prin care au fost condamnați civili, chiar dacă o instanță din această categorie procedase la judecarea în primă instanță, în ciclul ordinar de judecată.
Chiar dacă art. 401 pr. pen. care stabilește instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire, nu a suferit textual modificări prin legea de modificare a Codului d e procedură penală, acest text de lege, ca rezultat al interpretării teleologice și sistematice a sistemului Codului d e procedură penală și a celorlalte dispoziții cu caracter procedural penal amintite, trebuie să deceleze, în conținutul său, și interdicția soluționării căii extraordinare de atac a revizuirii de către o instanță militară, dacă privește o persoană civilă condamnată. Nerespectarea acestui principiu consacrat, atât în dreptul intern, cât și în sistemele de drept internaționale, ar duce la situația inacceptabilă ca civilii, într-o eventuală rejudecare a cauzei, după admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, să fie judecați de către o instantă militară.
In aplicarea legii procesual penale în timp, a fost consacratprincipiul activității,potrivit căruia legea procesual penală este de imediată aplicare, toate activitățile procesuale realizându-se numai în conformitate cu legea în vigoare în momentul efectuării actului(tempus regit actum).
Prin activitatea legii procesual penale, se înțelege aplicarea ei între momentul intrării în vigoare și momentul ieșirii din vigoare. Aceasta implică efectuarea tuturor actelor procedurale în conformitate cu legea în vigoare și recunoașterea ca valabile a actelor procedurale efectuate anterior intrării în vigoare a legii. De asemenea, o lege procesuală ieșită din vigoare nu mai produce efecte după abrogare.
Prin intrarea în vigoare a normelor de modificare a Codului d e procedură penală se introduce în sistemul dreptului procesual penal intern o nouă regulă de delimitare a competenței personale a instanțelor și parchetelor militare, regulă caracterizată prin specialitate în raport cu normele de drept comun de stabilire a abilitărilor lega le ale organelor judiciare. Norma procedurală de stabilire a instanței competente să soluționeze cererea de revizuire prescrisă de art. 401 pr. pen. reprezintă norma cadru, care stabilește dreptul comun în materie, aplicabilă, atât timp, cât printr-o regulă specială nu se prevede altfel(Specialia generalibus derogant).
Sintetizând cele de mai sus, Înalta Curte retine că, în cauză, competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de sora condamnatului civil executat aparține instanței civile determinată, sub aspect material, de dispozițiile art. 28 pct.1 lit.a pr.pen. privind competența în cazul infracțiunilor prev.de art.155 - 173 pen. și infracțiunilor privind siguranța națională a României, prevăzute în legi speciale, respectiv Curții de Apel Cluj, corespondentă, sub aspect teritorial, instanței de condamnare.
Examinând cererea de revizuire formulată în cauză, curtea reține următoarele:
Potrivit dispoz.art.397 proc.pen.cererea de revizuire se adresează procurorului de la parchetul de pe lângă instanța care a judecat cauza în primă instanță. De asemenea, potrivit art.399 proc.pen.după introducerea cererii de revizuire procurorul ascultă dacă este cazul, potrivit art.397 alin.3 persoana care solicită revizuirea iar în cazul în care este necesară efectuarea de cercetări pentru a verifica temeinicia cererii de revizuire, procurorul dispune aceasta prin ordonanță.
Întrucât în cauză prin încheierea pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Curții de Apel Cluj competența de efectuare a actelor de cercetare revine potrivit dispozițiilor legale menționate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Ca atare, având în vedere dispozițiilor art.397 și următoarele proc.pen.se va dispune trimiterea cererii de revizuire îndreptată împotriva sentinței penale 719/30 mai 1958 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
În temeiul art.192 alin.3 proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Trimite cererea de revizuire formulată de numita cu domiciliul ales în Tg.M,-/1, - împotriva sentinței penale nr.719/30 mai 1958 pronunțată în dosarul penal nr.357/1958 al Tribunalului Militar al R3 - a MC privind pe condamnatul ALADAR, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj pentru efectuarea de cercetări.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28 mai 2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red./MB/CA
11.06.2008 - 4 ex.
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
CĂTRE,
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ
Alăturat vă înaintăm dosarul cu nr.mai sus menționat având ca obiect cererea de revizuire formulată de revizuienta, împotriva sentinței penale nr.719/30 mai 1958 pronunțată în dosar nr.357/1958al Tribunalului Militar al 3-a M C, întrucât prin sentința penală nr.66/2008 s-a dispus trimiterea cauzei în favoarea dvs. pentru efectuarea de cercetări.
C N la 11 iunie 2008
GREFIER
- -
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
CĂTRE,
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ
Alăturat vă înaintăm dosarul cu nr.mai sus menționat având ca obiect cererea de revizuire formulată de revizuienta, împotriva sentinței penale nr.719/30 mai 1958 pronunțată în dosar nr.357/1958al Tribunalului Militar al 3-a M C, întrucât prin sentința penală nr.66/2008 s-a dispus trimiterea cauzei în favoarea dvs. pentru efectuarea de cercetări.
C N la 11 iunie 2008
GREFIER
- -
Președinte:Maria BoerJudecători:Maria Boer
