Infracțiuni la alte legi speciale. Decizia 74/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 74 /
Ședința publică din 24 aprilie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
GREFIER: - -
Parchetul este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol este judecarea apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpații și, împotriva sentinței penale nr. 449/PI din 24 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpata asistată de avocat în substituire avocat, inculpatul asistat de avocat, lipsă fiind părțile civile intimate Uniunea Producătorilor de Fonograme din România, B, Electronic Arts B, Universal B, B, B și Ro Romanian
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța ia declarație inculpatei, consemnată în scris și atașată la dosar.
Nemaifiind alte probe de administrat ori cereri de formulat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelurilor.
Procurorul arată că hotărârea primei instanțe este nelegală în ceea ce privește încadrarea juridică dată faptelor pentru inculpatul, întrucât combinând dispozițiile favorabile inculpatului din Legea nr. 285/2004 și OUG nr. 123/2005, a creat pe cale judecătorească oat reia lege - lex tertia; introducerea în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente, a SC SRL T s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor art. 16.C.P.P.; prima instanță a încălcat dispozițiile art. 302 alin.2 Cpp și dispozițiile art. 317 Cpp, și pune concluzii de admiterea apelului, desființarea sentinței și menținerea încadrării juridice din rechizitoriu.
Apărătorul inculpatului, arată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 1396alin.1 și alin.6 din Legea nr. 8/1996 cu modificările ulterioare. Arată că pentru inculpat legea ce mai favorabilă este Legea nr. 8/1996 în forma inițială, fără nici o modificare, întrucât aceasta a fost în vigoare la data desfășurării activității de către inculpat. Mai arată că se im pune existența plângerii penale prealabile, ceea ce în cazul de față nu există.
Apărătorul inculpatei, arată că legea cea mai favorabilă inculpatei este Legea nr. 8/1996, cea inițială, fără modificări.
Apărătorul inculpatului, referitor la apelul parchetului arată că acesta este întemeiat referitor la greșita culegere a textelor din două legi. Cu privire la apelul declarat de inculpat arată că prima instanță a combinat texte de încriminare din două legi penale, creând oat reia lege; nu a observat că împotriva inculpatului nu există formulată o plângere penală prealabilă, prevăzută de Legea nr. 8/1996 sub condiție necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; nu există constituire de parte civilă în nume propriu de către societățile ce se pretind prejudiciate, ci numai prin reprezentant, însă împuternicirea de reprezentare nu este întocmită sub cerințele speciale prevăzute de lege; procura deținută de partea civilă Ro- Romanian nu este susținută de casele de film americane prejudiciate; inculpatul a avut doar calitatea de angajat al părții responsabile civilmente, nu a urmărit realizarea unui fals sau interes personal, nu a cunoscut caracterul piratat al mărfurilor (CD și ) închiriate de partea responsabilă civilmente; nu a realizat mărfuri piratate în scop comercial; este greșită confiscarea de la inculpat a mărfurilor piratate, întrucât acestea nu îi aparțin. Pentru toate acestea solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și în rejudecare, în principal achitarea inculpatului și exonerarea de la plata oricăror despăgubiri; în subsidiar solicită reindividualizarea pedepsei și aplicarea unei amenzi penale, obligarea inculpatului la pretenții civile numai justificate.
Apărătorul inculpatei, arătat că inculpata nu este vinovată de săvârșirea vreunei infracțiuni întrucât bunurile CD și descoperite de organele de urmărire penală la sediul firmei sale, erau situate într- încăpere personală a inculpatei, fiind în deținerea și folosința exclusivă a inculpatei pentru agrementul și divertismentul său, iar nu în vederea sau pentru scopul comercializării pentru toate acestea solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și în rejudecare în principal, încetarea procesului penal, întrucât nu există plângerea penală prealabilă sau achitarea în baza art. 10 lit. a Cpp, fapta nu a fost dovedită, iar în subsidiar aplicarea unei amenzi penale.
Procurorul, cu privire la apelurile declarate de inculpați, pune concluzii de respingere ca nefondate, cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare. Cu privire la plângerea penală prealabilă pentru punerea în mișcare a acțiunii penale arată că aceasta era prevăzută ca o cerință imperativă doar în varianta inițială a adoptării Legii nr. 8/1996 (art. 144), ulterior această cerință a fost eliminată prin modificarea adusă de Legea nr. 285/2004.
Inculpata, în ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului și achitarea sa întrucât este nevinovată.
Inculpatul, în ultimul cuvânt solicită admiterea apelului și achitarea sa și respingerea apelului declarat de parchet.
R A
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.449/PI din 24 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art.334 s C.P.P.-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunile prevăzute de art.1396alin.1 și 6 din Legea nr.8/1996 cu aplicarea art.13 și Cod Penal art.41 alin.2 în Cod Penal infracțiunile prevăzute de art.1396alin.1 lit.a și alin.6 din Legea nr.8/1996 cu aplicarea art.13 și Cod Penal art.41 alin.2
Cod PenalÎn baza art.1396alin.2 din Legea nr.8/1996 raportat la art.13 și Cod Penal cu aplicarea art.41 alin.2 și Cod Penal art.42 a Cod Penal condamnat inculpata, fiica lui și, născută la data de 12.09.1977 în T, jud.T, CNP - -, domiciliată în T,-,.235,.1,.5, jud. T, cu reședința în T,-,.132,.7, jud.T, cetățean român, studii medii, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de mărfuri-pirat.
În baza art.71 s Cod Penal-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit.a-c pe Cod Penal durata executării pedepsei.
În baza art.81 s Cod Penal-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatei pe o perioadă de 4 ani termen de încercare stabilit în condițiile prevăzute de art.82
Cod PenalÎn baza art.359 s C.P.P.-a atras atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art.83 și 84.
Cod PenalÎn baza art.71 alin.5 s Cod Penal-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatei pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.1396alin.1 lit.a din Legea nr.8/1996 raportat la art.13 și Cod Penal cu aplicarea art.41 alin.2 și Cod Penal art.42 a Cod Penal condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 18.03.1980 în C, jud.C S, CNP - -, domiciliat în T,-, -5,.C,.II,.5, jud.T, cetățean român, studii superioare, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de realizare de mărfuri-pirat.
În baza art.1396alin.6 din Legea nr.8/1996, în forma existentă înainte de adoptarea OUG nr.123/2005, raportat la art.13 și Cod Penal cu aplicarea art.41 alin.2 și Cod Penal art.42 a Cod Penal condamnat același inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de închiriere de mărfuri-pirat.
În baza art.33 lit.a raportat Cod Penal la art.34 lit.b a Cod Penal aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, urmând ca aceasta să fie pedeapsa rezultantă ce va fi executată.
În baza art.71 s Cod Penal-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit.a-c pe Cod Penal durata executării pedepsei.
În baza art.81 s Cod Penal-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o perioadă de 4 ani termen de încercare stabilit în condițiile prevăzute de art.82
Cod PenalÎn baza art.359 s C.P.P.-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art.83 și 84.
Cod PenalÎn baza art.71 alin.5 s Cod Penal-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.14 raportat C.P.P. la art.346 și C.P.P. cu aplicarea art.998, 999, 1000 alin.3 și 1003.civ. a obligat inculpații, în solidar între ei și în solidar și cu partea responsabilă civilmente SC SRL T, la plata sumelor de 5740 euro în lei la data executării daune materiale către partea civilă Uniunea Producătorilor de Fonograme din România, 20.568 USD în lei la data executării către partea civilă RO-, Romanian, 4.556 USD în lei la data executării către partea civilă, 3732, 80 euro în lei la data executării către partea civilă Electronic Arts. și 439, 52 euro în lei la data executării către părțile civile Universal, și.
În baza art.163 raportat C.P.P. la art.139 alin.3 lit.b din Legea nr.8/1996 s-a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpaților și părții responsabile civilmente până la concurența sumei de 9912, 32 euro și 25.124 USD.
În baza art.118 lit.a raportat Cod Penal la art.139 alin.14 lit. c din Legea nr.8/1996 s-a confiscat de la inculpați un număr de 4012 CD-uri și -uri, corpuri delicte la dosarul cauzei și aflate la Oficiul Român pentru Drepturi de autor B, și dispune distrugerea acestora.
În baza art.118 lit.b s Cod Penal-a confiscat de la inculpați un compact disc marca fără serie, având inscripția 3321/P/05 - 13.07.2005, o unitate de inscripționare - marca LG având seria 501 -, un hard disk marca Maxtor - Plus 9 - 80 GB /133 seriile Y 22N20KC și 6y080I- și 3 cataloage de culoare neagră, toate corpuri delicte la dosarul cauzei.
În baza art.191 alin.1, 2, 3.C.P.P. a obligat fiecare dintre inculpați, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 1200 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărâ astfel, tribunalul a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș nr. 809/P/2005 emis la data de 18.07.2006, au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpata pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 1396alin. 2 din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004 și OUG 123/2005, cu aplicarea art. 13 și art. 41 alin. 2.Cod Penal, și inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 1396alin. 1 și 6 din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004 și OUG 123/2005, cu aplicarea art. 13 și art. 41 alin. 2.
Cod PenalÎn fapt, s-a reținut în sarcina inculpatei că, în calitate de administrator al SC SRL T, a deținut, în scopuri comerciale, produse pirat în vederea distribuirii a unor produse purtătoare de drepturi de autor sau drepturi conexe.
În sarcina inculpatului s-a reținut că, în calitate de angajat al SC SRL T, a multiplicat, distribuit și închiriat produse pirat.
Analizând materialul probator administrat în cele două faze ale procesului penal, respectiv procesele verbale de constatare, predare-primire, de percheziție (filele 5, 6, 11, 79-101 UP), declarațiile martorilor, G, a, (filele 21, 22, 24, 26-28, 30-37, 38-40, 43, 46, 50, 53, 57, 71 UP și 96, 135-137, 211 dosar), raportul de constatare tehnico-științifică nr.4344/20.02.2006 al Oficiului Român pentru Drepturi de Autor (filele 105-205 UP), plângerile părților civile (filele 206-209, 213, 216, 220 UP), declarațiile inculpaților (filele 230, 231, 234, 238-240, 243 UP și 66, 67, 115 dosar) instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 12.04.2005, ofițeri din cadrul poliției Judiciare din cadrul J T - - și inspectori din cadrul Uniunii Producătorilor de Fonograme din România, au verificat modul de respectare al legislației în domeniul drepturilor de autor și a drepturilor conexe, la punctul de lucru al SC "" SRL din T,-, unde funcționa un centru de închiriere al CD-urilor și la care administrator era inculpata care deținea certificat de înscriere în registrul cinematografiei, nr. 438/2004.
În incinta punctului de lucru, organele de control au constatat că se aflau expuse CD-uri și -uri, atât originale, cât și produse fără marcaj holografic. De asemenea, au mai constatat că în încăpere era instalat un calculator în stare de funcționare, un număr de 3 cataloage conținând liste cu titluri de diferite opere, având un număr de 27 file, 37, respectiv 10 file, mai multe contracte de abonament, cărți de identitate originale, carcase din plastic, atât cu coperte, cât și fără, ambalaj pe tambur, toate fiind inscripționate și părând a fi piratate, mai multe autocolante pentru -uri, un număr de 1000 bucăți -uri neinscripționate, în carcase din plastic, ambalate în 5 cutii a câte 200 bucăți.
De la punctul de lucru au fost ridicate cataloagele, abonamentele, cărțile de identitate și de alegător, unitatea centrală de calculator și un număr de 4012 bucăți CD-uri și -uri inscripționate cu diferite titluri.
Totodată, în baza autorizației de percheziție nr. 16/2005 emisă de Judecătoria Timișoara, a fost efectuată o percheziție a memoriei hard-discului existent în sistemul de calcul ridicat de la punctul de lucru mai sus menționat, unde au fost descoperite instalate programe ce permit inscripționarea de discuri optice, CD-uri și -uri, precum și o listă memorată în fișierul "închirieri xls".
În urma verificării acestor -uri și CD-uri de către B, prin procesul-verbal de constatare tehnico-științifică nr. 4344/20.02.2006 au fost identificate 4089 produse tip și CD, din care 3179 sunt videograme, stocate cu opere audiovizuale, și că toate aceste produse tip CD și, sunt produse pirat. Un număr de 503 produse tip CD sunt fonograme și sunt produse pirat, iar un număr de 861 produse tip CD sunt produse soft care, de asemenea, sunt produse pirat. Au mai fost identificate 46 coperte tip multiplicate prin copiere (xerografiere color), ale unor videograme.
În condițiile în care, din momentul reținerii activității presupus infracționale a inculpaților și până în momentul soluționării prezentei cauze, în ceea ce privește infracțiunile prevăzute de Legea nr.8/1996 au intervenit mai multe modificări legislative, instanța apreciază că, în primul rând, trebuie determinată legea aplicabilă inculpaților.
În acest sens, potrivit dispozițiilor art.13 în Cod Penal cazul în care de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.1396alin.2 din Legea nr.8/1996 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal, situație în care toate instituțiile care reglementează răspunderea penală urmează să-și producă efectele din momentul epuizării infracțiunii, moment care, în cauza de față, este situat în luna aprilie 2005, când organele de cercetare penală au efectuat controlul la sediul SC SRL
Inițial, în momentul adoptării sale, Legea nr.8/1996 nu a incriminat activitatea de deținere a unor mărfuri pirat. Abia prin Legea nr.285/2004, intrată în vigoare în cursul lunii septembrie 2004, legiuitorul român a incriminat, prin dispozițiile art.1396alin.2 din Legea nr.8/1996, activitatea de deținere, în scopuri comerciale, de mărfuri pirat, în magazine specializate în distribuirea de produse purtătoare de drepturi de autor sau de drepturi conexe, stabilind că această infracțiune se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 5 ani.
Ulterior, legiuitorul a intervenit din nou, stabilind prin OUG nr.123/2005, intrată în vigoare în cursul lunii septembrie 2005, că aceeași activitate se sancționează cu închisoarea de la 1 la 5 ani sau cu amenda cuprinsă între 2000 lei și 20.000 lei.
În sfârșit, prin Legea nr.329/2006, intrată în vigoare în luna august 2006, legiuitorul a stabilit că aceeași deținere, în scopul distribuirii, de mărfuri pirat sau în scopul utilizării lor prin comunicare publică, se sancționează cu închisoarea de la 1 la 5 ani sau cu amendă.
Procedând la compararea celor trei acte normative succesive prin raportare la criteriul sancțiunilor aplicabile, instanța apreciază că, în privința inculpatei, cea mai favorabilă este modificarea adusă dispozițiilor art.1396alin.2 din Legea nr.8/1996 prin Legea nr.329/2006, acesta urmând să fie textul la care instanța se va raporta în momentul analizării situației inculpatei.
În privința inculpatului, situația este diferită. În primul rând, acesta a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.1396alin.1 din Legea nr.8/1996. Acest articol a fost introdus în Legea nr.8/1996 prin Legea nr.285/2004, legiuitorul stabilind astfel că se sancționează cu închisoare de la 3 la 5 ani realizarea, în scopuri comerciale, cu orice mijloace și în orice mod, de mărfuri pirat.
Ulterior, în cursul lunii septembrie 2005, intrat în vigoare OUG nr.123/2005, care a modificat conținutul infracțiunii prevăzute de art.1396alin.1 din Legea nr.8/1996, în varianta simplă legiuitorul stabilind trei modalități alternative de comitere a infracțiunii. Una dintre acestea prevedea că reprezintă infracțiune și realizarea, în scopul distribuirii, fără a se urmări, direct sau indirect, un avantaj material, cu orice mijloace și în orice mod, de mărfuri pirat, stabilindu-se și sancțiunea aplicabilă individualizată în închisoarea de la 2 la 5 ani sau amendă de la 2.500 la 25.000 lei. La această infracțiune, legiuitorul a stabilit și o variantă calificată, stabilind prin dispozițiile alin.3 că fapta arătată la alin.1 este mai gravă dacă a fost săvârșită în scopuri comerciale, în acest caz pedeapsa fiind cuprinsă între 3 și 12 ani închisoare.
În sfârșit, prin Legea nr.329/2006 legiuitorul a intervenit din nou, stabilind că varianta simplă a infracțiunii prevăzute de art.1396alin.1 din Legea nr.8/1996 se sancționează cu închisoarea de la 2 la 5 ani sau cu amenda.
Comparând textele legale succesive indicate mai sus, instanța constată că legea mai favorabilă inculpatului este cea intrată in vigoare în luna august 2006, respectiv Legea nr.329/2006. În această privință este evident că activitățile desfășurate de inculpatul se circumscriu actului de conduită interzis prin art.1396alin.1 din Legea nr.8/1996, el neurmărind un avantaj material pentru propria persoană, fiind doar un angajat al SC SRL
Însă, în condițiile în care în momentul de față art.1396alin.1 din Legea nr.8/1996 prevede trei modalități alternative de comitere a infracțiunii, indicate fiecare separat printr-o altă teză, instanța consideră ca fiind necesară individualizarea modalității de executare a infracțiunii, motiv pentru care, în temeiul art.334 C.P.P. va proceda la schimbarea încadrării juridice a uneia dintre faptele reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută de art.1396alin.1 din Legea nr.8/1996 în infracțiunea prevăzută de art. 1396alin.1 lit.a din Legea nr.8/1996 așa cum a fost modificat prin Legea nr.329/2006.
În sfârșit, în sarcina inculpatului a fost reținută și săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.1396alin.6 din Legea nr.8/1996, în modalitatea în vigoare la data epuizării infracțiunii, adică în forma Legii nr.- existentă ulterior intrării în vigoare a Legii nr.285/2004. Potrivit acestui text de lege, constituia infracțiune și se sancționa cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă de la 5.000 lei la 30.000 lei, închirierea de mărfuri pirat.
Prin OUG nr.123/2005 s-a modificat conținutul infracțiunii prevăzute de art.1396din Legea nr.8/1996, fapta prevăzută anterior de alin.6 fiind preluată în conținutul infracțiunii prevăzute de alin.4, legiuitorul stabilind că închirierea sau oferirea spre închiriere de mărfuri pirat se sancționează cu închisoare de la 3 la 12 ani.
Comparând cele două legi succesive, instanța constată că legea anterioară este mai favorabilă inculpatului, prevăzând o sancțiune mai favorabilă, atât sub aspectul naturii acesteia, cât și sub aspectul cuantumului, astfel încât, deși inițial s-a pus în discuție, din oficiu, schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării alin.6, aceasta nu se impune, încadrarea juridică corectă fiind cea indicată de către procuror.
În privința tuturor infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților instanța va face aplicarea art.13 Cod Penal
Raportându-se la dispozițiile art.1396alin.2 din Legea nr.8/1996, așa cum aceasta a fost modificată prin Legea nr.329/2006, instanța a constatat că infracțiunea incriminată prin amintitele prevederi legale este o infracțiune comisivă, care se poate realiza în mai multe variante alternative, unele dintre aceste modalități fiind reprezentate de oferirea sau deținerea, în scopul distribuirii de mărfuri pirat, la punctele de lucru ale persoanelor juridice.
Ținând seama de materialul probator administrat în cauză, instanța a constatat că fapta inculpatei, care, în calitate de administrator al SC SRL T, a oferit și a deținut, la punctul de lucru al acestei societăți, un număr de 4012 CD-uri și -uri, care reprezintă mărfuri pirat, în scopul închirierii și distribuirii acestora, întrunește, din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.1396alin.2 din Legea nr.8/1996.
În primul rând este de subliniat faptul că, potrivit dispozițiilor art.1396alin.8 din Legea nr.8/1996 prin mărfuri pirat se înțelege orice copie, indiferent de suport, inclusiv copertele, realizate fără consimțământul titularului de drepturi sau al persoanei legal autorizate de acesta și care este executată, direct ori indirect, total sau parțial, de pe un produs de drepturi de autor sau de drepturi conexe ori de pe ambalajele sau copertele acestora.
Așa cum rezultă din înscrisurile existente la dosar, respectiv contractul de închiriere și certificatul de înscriere în Registrul nr.438/07.10.2007, inculpata are calitatea de administrator al SC SRL T, care și-a desfășurat activitatea în cadrul punctului de lucru situat în T,-, unde s-a efectuat controlul de către organele de cercetare penală.
Potrivit procesului verbal de constatare, în incinta punctului de lucru, organele de control au constatat că într-o primă încăpere, erau expuse, în vederea închirierii, mai multe -uri cu filme, toate originale. În aceeași încăpere, a mai fost identificat un calculator în stare de funcționare, precum și 3 cataloage cu titluri de diferite opere, toate obiectele fiind ridicate în vederea cercetărilor. Totodată, organele de control au mai constatat că la punctul de lucru mai exista o încăpere, în care au fost identificate nu mai puțin de 4012 CD-uri și -uri, toate inscripționate și părând a fi pirat, motiv pentru care au fost ridicate în vederea expertizării, împreună cu mai multe carcase din plastic cu coperte și autocolante.
Organele de urmărire penală procedând la percheziționarea hard-diskului calculatorului ridicat de la punctul de lucru al SC SRL T, în baza unei autorizații emise de judecător, au constatat că în acest sistem de calcul erau instalate programe ce permit inscripționarea de CD-uri și -uri, existând și o listă memorată într-un fișier "închirieri.xls", ce cuprindea data, numele clientului și titlul operei închiriate.
În același timp, potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr.4344/20.02.2006 al Oficiului Român pentru Drepturi de Autor, în urma verificării produselor ridicate de la sediul SC SRL din T, au fost identificate un număr de 4089 produse tip și CD. Dintre acestea, 3179 sunt videograme stocate cu opere audiovizuale, toate produse pirat, întrucât sunt -uri și CD-uri de tip înregistrabil, procurabile din comerț, prezintă doar codul fabricii care le-a manufacturat, nefiind inscripționate cu codul producătorului, numele distribuitorului, zona geografică de utilizare, data publicării, a dreptului de autor și a titularului acestuia, nu conțin codurile și seriile obligatorii produselor originale, nu sunt tampografiate, nu au coperte sau acestea sunt produse prin copiere.
De asemenea, prin același raport de constatare tehnico-științifică, s-a mai concluzionat că au fost identificate și un număr de 503 produse tip CD care sunt fonograme, conținând stocate opere muzicale, care sunt produse pirat, motivele care justifică această concluzie fiind identice cu cele arătate mai sus, precum și un număr de 861 produse tip CD cu programe soft (programe de calculator), care prezintă caracteristicile unor produse pirat.
Nu în ultimul rând, cu ocazia efectuării constatării tehnico-științifice au fost identificate și un număr de 46 de coperte tip multiplicate prin copierea unor videograme.
În aceste condiții, a fost audiată inculpata, care nu a recunoscut săvârșirea faptei. Atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, inculpata a recunoscut că CD-urile și -urile ridicate de organele de control îi aparțineau, dar a menționat că toate produsele existente în cea de a doua încăpere reprezentau bunurile sale personale și nu erau destinate închirierii sau comercializării și că la punctul de lucru unde-și desfășura activitatea societatea sa nu se multiplicau CD-uri sau -uri, în final ea adăugând că cataloagele descoperite reprezentau o evidență a colecției sale personale.
Susținerile inculpatei sunt însă contrazise în totalitate de probele administrate în cauză.
Astfel, așa cum s-a arătat deja, în hard-diskul calculatorului descoperit la punctul de lucru al SC SRL, au fost identificate programe de calculator ce permit inscripționarea unor CD-uri sau -uri, precum și un fișier intitulat "închirieri.xls". În cuprinsul acestui fișier, se poate observa că sunt trecute pe zile, numele persoanelor care au închiriat diferite opere, data închirierii, suma de bani plătită, precum și momentul restituirii, astfel că este de netăgăduit faptul că produsele din cea de a doua încăpere erau destinate închirierii, așa cum rezultă și din declarațiile martorilor audiați în cauză.
Toate persoanele audiate au precizat că în momentul închirierii au fost obligate să lase drept garanție un act de identitate, operele închiriate fiind alese din mai multe cataloage care le erau puse la dispoziție la punctul de lucru al SC SRL. În acest sens, în momentul efectuării controlului, organele de urmărire penală au identificat mai multe cărți de identitate ale unor persoane care s-a dovedit ulterior că au fost clienții centrului, precum și cele 3 cataloage despre care au vorbit martorii.
Astfel, martorul a precizat că a închiriat de la SC SRL mai multe filme, acestea fiind stocate pe produse care nu prezentau marcaj holografic, lista produselor disponibile fiindu-i prezentată de către inculpatul.
Apoi martorul Gam enționat că de la aceeași societate a închiriat un CD cu jocuri pentru calculator, care nu era original, fiind ambalat într-un plic de hârtie.
Martorul a învederat faptul că a închiriat de la sediul SC SRL 5 -uri inscripționate cu filme. Martorul a subliniat că filmele au fost închiriate din cea de a doua încăpere, unde inculpata susține că erau bunurile sale personale, -urile fiind de tip blank și inscripționate.
În același sens pot fi interpretate și declarațiile martorului, care a precizat că a închiriat mai multe -uri inscriptibile din cea de a doua încăpere, unde se găseau și alte CD-uri și -uri disponibile cu filme și muzică.
La rândul său, martorul a menționat că a închiriat două CD-uri cu muzică, produsele nefiind originale, în condițiile în care au fost inscripționate chiar în fața sa și au fost ambalate în plicuri de hârtie.
De asemenea, martorii și au precizat că au închiriat de mai multe ori -uri cu filme de la societatea în cauză, fără însă a-și aminti dacă aceste produse erau sau nu originale.
Totodată, martorul a precizat că la sediul societății i s-a prezentat un catalog cu filme, muzică și jocuri, dintre care și-a ales mai multe filme și jocuri înregistrate pe CD sau. Toate acestea erau expuse spre închiriere sau vânzare în cea de a doua încăpere, și erau ambalate în plicuri de hârtie sau carcase de plastic, nefiind originale.
Existența infracțiunii este confirmată și de martorii și, care au menționat că au închiriat CD-uri și -uri care nu erau originale, aceleași aspecte fiind relatate și de martorii a și, acestea subliniind că produsele închiriate nu prezentau marcaje holografice.
Apoi martorul a menționat că produsele destinate închirierii sau vânzării erau expuse în ambele încăperi, fiind de proastă calitate, în vreme ce martorul a precizat că și-a ales filmele pe care le-a închiriat din cea de a doua încăpere, unde erau expuse pe raft. Martorul a mai menționat că -urile nu erau originale, fiind inscripționate și neavând marcaj holografic, numele filmului fiind trecut cu un marker.
La toate aceste dovezi instanța a adaugat și adresele Uniunii Producătorilor de Fonograme din România (), Electronic Arts. Universal, și RO-, Romanian, din care rezultă că toate videogramele, fonogramele și produsele soft ridicate de la punctul de lucru al SC SRL, au fost piratate, neexistând autorizarea sau consimțământul titularului drepturilor recunoscute de lege.
Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că inculpata a acționat cu intenție directă, ea având reprezentarea faptului că prin deținerea acestor produse pirat, în vederea distribuirii și închirierii lor, aduce o atingere gravă drepturilor recunoscute de lege autorilor operelor originale, și urmărind prin săvârșirea infracțiunii un scop precis, respectiv obținerea unor foloase materiale ilicite.
În ceea ce privește activitatea desfășurată de către inculpatul, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art.1396alin.1 lit.a din Legea nr.8/1996, constituie infracțiune realizarea, în scopul distribuirii, fără a se urmări direct sau indirect un avantaj material, cu orice mijloace și în orice mod, de mărfuri pirat.
Inculpatul, fiind audiat, a precizat că niciodată nu a inscripționat filme, programe de calculator sau muzică la punctul de lucru al SC SRL, însă declarațiile sale sunt contrazise de probele administrate în cauză.
Așa cum s-a arătat deja, în calculatorul aflat în stare de funcționare la sediul SC SRL T, existau programe utilizate pentru inscripționarea unor CD-uri și -uri tip blank, inscripționare de care, potrivit dovezilor existente la dosar, se ocupa inculpatul.
În acest sens vor fi observate probele care deja au fost analizate mai sus. Astfel martorul a precizat că a cumpărat de la sediul SC SRL 3 jocuri pentru calculator. În calculatorul existent la punctul de lucru al societății exista o listă a acestor jocuri, care de altfel a și fost identificată în urma percheziției hard-diskului, din care și-a ales cele 3 jocuri, pe care inculpatul i le-a inscripționat pe 3 CD-uri blank.
La rândul său, martorul, așa cum s-a arătat anterior, a precizat că inculpatul a inscripționat în fața sa un CD cu muzică, pe care i l-a închiriat ulterior.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art.1396alin.6 din Legea nr.8/1996, în forma anterioară OUG nr.123/2005, constituie infracțiune și închirierea de mărfuri pirat.
Inculpatul, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, a recunoscut că el s-a ocupat de închirierea CD-urilor și -urilor, dar a precizat că după părerea sa -urile erau originale, și nu a închiriat niciodată produse din cea de a doua încăpere.
Declarațiile inculpatului sunt însă contrazise în totalitate de dovezile administrate în cauză. Așa cum rezultă din raportul de constatare tehnico-științifică existent la dosar, produsele închiriate de către inculpat nu erau originale, iar potrivit declarațiilor tuturor persoanelor audiate în cauză, la punctul de lucru al SC SRL T, de închirierea mărfurilor pirat se ocupa inculpatul, iar aceste mărfuri erau închiriate și din cea de a doua încăpere, așa cum s-a arătat mai sus. În acest sens pot fi observate declarațiile martorilor, a, și, ale căror declarații au fost deja analizate și care au menționat că inculpatul le prezenta un catalog cu operele disponibile pentru închiriere, iar după ce își alegeau filmele, tot inculpatul le încasa banii și le lua drept garanție actele de identitate.
Pentru aceste considerente, având în vedere și probele care deja au fost analizate, instanța a constatat că faptele inculpatului, de a realiza, în scopul distribuirii, fără a urmări direct sau indirect un avantaj material, și de a închiria, mărfuri pirat, întrunesc, atât sub aspect obiectiv cât și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.1396alin.1 lit.a din Legea nr.8/1996 în forma existentă după adoptarea Legii nr.329/2006 și de art.1396alin.6 din Legea nr.8/1996 în forma anterioară adoptării OUG nr.123/2005, putându-se reține intenția indirectă ca modalitate a vinovăției în condițiile în care inculpatul, având reprezentarea faptului că prin activitatea desfășurată poate aduce o atingere gravă regimului drepturilor de autor și chiar dacă este posibil ca el să nu fi urmărit producerea unui rezultat socialmente periculos, cu siguranță a acceptat posibilitatea apariției acestuia.
Observând condițiile de existență ale infracțiunii continuate, respectiv unitatea de subiect activ, unitatea de rezoluție infracțională și pluralitatea de acte de executare, instanța a reținut în sarcina ambilor inculpați dispozițiile art.41 alin.2 Cod Penal, constatând că în baza aceleiași rezoluții infracționale, care a fost suficient de determinată în sensul că ei au avut imaginea de ansamblu a activității pe care o desfășurau și care s-a menținut în linii generale pe parcursul desfășurării întregii activități infracționale, în mod repetat au deținut, oferit, realizat și închiriat mărfuri pirat, fiecare dintre aceste acte materiale realizând conținutul legal al aceleiași infracțiuni.
Având în vedere aspectele indicate mai sus, instanța a dispus condamnarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor prin actul de sesizare, în formele mai favorabile arătate mai sus, urmând ca la individualizarea judiciară a sancțiunilor care vor fi aplicate, instanța să țină seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod Penal, respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpaților, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Faptele inculpaților prezintă un ridicat grad de pericol social, prin actele lor aceștia aducând o atingere importantă relațiilor sociale referitoare la ocrotirea drepturilor de proprietate intelectuală și drepturilor conexe acestora.
La stabilirea pedepsei aplicate inculpatei, instanța a avut în vedere și persoana acesteia. Astfel, se poate observa faptul că ea nu este cunoscută cu antecedente penale, aflându-se la prima abatere de acest gen, ceea ce denotă o periculozitate mai redusă. Însă, în același timp, instanța a reținut că pe tot parcursul procesului penal inculpata a adoptat o poziție nesinceră, nerecunoscând săvârșirea faptei, iar, pe de altă parte, inculpata, în calitate de administrator al SC SRL, poate fi considerată ca autorul moral al întregii activități ilicite, ea fiind cea care i-a pus la dispoziție inculpatului întregul material alcătuit din mărfuri pirat, astfel încât, observând și valoarea prejudiciului cauzat de către inculpată prin fapta sa, instanța, în vederea atingerii scopului pedepsei așa cum acesta este stabilit prin dispozițiile art.52 și Cod Penal luând în considerare și prevederile art.42 Cod Penal, a considerat necesară aplicarea unei sancțiuni privative de libertate, respectiv 2 ani închisoare.
În privința inculpatului, instanța a constatat că nici acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, în același timp el nefiind altceva decât un angajat al SC SRL, astfel că implicarea sa în desfășurarea activității infracționale poate fi considerată ca fiind mai redusă. Cu toate acestea, în vederea atingerii scopului pedepsei prevăzut de art.52 și Cod Penal ținând seama și de dispozițiile art.42 Cod Penal, instanța a apreciat că și referitor la acest inculpat este necesară aplicarea unor sancțiuni privative de libertate orientate spre minimul special, respectiv 2 ani închisoare pentru realizarea de produse pirat și 6 luni închisoare pentru închirierea de produse pirat.
Faptele fiind comise în concurs real de infracțiuni, în temeiul art.33 lit.a raportat Cod Penal la art.34 lit.b Cod Penal, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, aceasta urmând să fie și pedeapsa rezultantă.
Instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art.71 referitoare Cod Penal la pedeapsa accesorie, urmând să interzică ambilor inculpați exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit.a-c pe Cod Penal durata executării pedepsei.
Observând conduita bună a inculpaților anterior săvârșirii faptelor, și ținând seama de vârsta acestora, precum și de posibilitatea ca prejudiciul să fie recuperat mult mai ușor în situația în care pedeapsa va fi executată fără privare de libertate, instanța a apreciat că prezenta hotărâre de condamnare reprezintă un avertisment pentru inculpați, și chiar fără executarea pedepsei aceștia nu vor mai săvârși fapte prevăzute de legea penală, motiv pentru care, în temeiul art.81 a Cod Penal dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor ambilor inculpați, urmând ca, în temeiul art.82 să Cod Penal se stabilească în privința acestora câte un termen de încercare de 2 ani.
În temeiul art.359 instanța C.P.P. a atras atenția inculpaților asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art.83 și 84.Cod Penal, care pot atrage revocarea suspendării condiționate, urmând ca în temeiul art.71 alin.5 să Cod Penal dispună suspendarea executării și a pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
La termenul de judecată din 06.06.2007 instanța a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului în sensul înlăturării aplicabilității dispozițiilor art.1396alin.6 din Legea nr.8/1996. Într-adevăr, în forma actuală, alin.6 al articolului menționat se referă la producerea unor consecințe deosebit de grave, text care nu-și găsește aplicarea în prezenta cauză. Însă, în condițiile în care instanța a apreciat că prevederile art.1396alin.6 din Legea nr.8/1996, în forma intervenită după adoptarea Legii nr.285/2004 și înainte de adoptarea OUG Nr.123/2005 sunt mai favorabile inculpatului, a constatat că în această privință nu se mai impune schimbarea încadrării juridice, în prezent închirierea de mărfuri pirat fiind prevăzută de art.1396alin.4 din Legea nr.8/1996.
Atât inculpata, cât și inculpatul au solicitat încetarea procesului penal pornit împotriva lor, întrucât, potrivit susținerilor acestora, în prezenta cauză lipsește plângerea prealabilă necesară punerii în mișcare a acțiunii penale.
La data epuizării infracțiunilor săvârșite de către inculpați, respectiv luna aprilie 2005, era în vigoare Legea nr.8/1996 în forma survenită după adoptarea Legii nr.285/2004. Or, potrivit dispozițiilor art.144 din Legea nr.8/1996, în vigoare în luna aprilie 2005, plângerea prealabilă era necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale doar în cazul infracțiunilor prevăzute de art.1399, 140 și 141 din Legea nr.8/1996, nu și pentru infracțiunile prevăzute de art.1396în privința cărora funcționa principiul oficialității.
Nici celelalte apărări ale inculpaților nu au putut fi primite. Deși inculpata a precizat că nu există probe împotriva sa, susținerile sale au fost contrazise de probele administrate în cauză, care de altfel au fost indicate mai sus. Este adevărat că în cursul cercetării judecătorești martorii audiați au menționat că nu-și amintesc dacă materialele închiriate purtau sau nu marcaj holografic, însă aceiași martori au precizat că își mențin declarațiile date în cursul urmăririi penale, declarații în care au prezentat cu lux de amănunte modalitatea în care au închiriat sau cumpărat mărfuri pirat de la societatea administrată de inculpată. Împrejurarea că martorii audiați au precizat că nu o cunosc pe inculpată nu are nicio relevanță sub aspectul tragerii la răspundere penală a acesteia, în condițiile în care aceasta nu a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea unor care presupun un contact direct cu martorii în cauză. Mai mult decât atât, faptul că martorii nu o cunosc pe inculpată contribuie la dovedirea, odată în plus a nesincerității declarațiilor acesteia, în condițiile în care numita a precizat că deținea o colecție personală de câteva mii de CD-uri și -uri cu filme pentru că petrecea mult timp la punctul de lucru al societății și se plictisea, aspect infirmat de acești martori care au arătat că nu au văzut-o niciodată per inculpată la centrul de închirieri.
Apoi inculpatul a afirmat că el avea doar calitatea de angajat al societății și nu este responsabil pentru împrejurarea că unitatea poseda sau nu drepturi de autor pentru produsele închiriate sau distribuite. Această susținere nu a putut fi acceptată întrucât este evident că inculpatul cunoștea împrejurarea că mărfurile închiriate sau distribuite nu erau purtătoare de drepturi de autor, mai mulți martori audiați în cauză indicând faptul că acestea erau ambalate în plicuri de hârtie, nu purtau marcaje holografice și titlurile operelor erau inscripționate cu marker. În aceste condiții, instanța a apreciat că orice om normal, din categoria din care face parte și inculpatul și cu pregătirea acestuia, și-a dat seama că produsele respective sunt pirat. Or, nimeni nu poate invoca necunoașterea legii sau ordinul angajatorului, în condițiile în care acesta este ilegal, lucru pe care inculpatul l-a cunoscut, pentru a se apăra de răspunderea penală. În ceea ce privește calitatea inculpatului de angajat al SC SRL, tocmai această calitate a determinat instanța să aprecieze că în cauză nu sunt incidente prevederile art.1396alin.2 din Legea nr.8/1996, care presupun realizarea de mărfuri pirat în scop comercial și care stabilesc o pedeapsă într-un cuantum mult mai mare, instanța apreciind că într-adevăr, inculpatul nu a urmărit prin desfășurarea activității sale, obținerea pentru sine a unui avantaj material.
În ceea ce privește latura civilă a procesului penal, instanța a reținut că părțile vătămate Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (), Electronic Arts. Universal, și RO-, Romanian s-au constituit părți civile în cauză după cum urmează: - 5740 euro, RO- - 20.568 USD, - 4.556 USD, Electronic Arts. - 3732, 80 euro, Universal, - 439, 52 euro.
Potrivit dispozițiilor art.139 alin.1 din Legea nr.8/1996 titularii drepturilor de autor pot pretinde instanțelor de judecată acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat, urmând ca la stabilirea despăgubirilor instanța să ia în considerare criterii cum ar fi consecințele economice negative, în special câștigul nerealizat.
Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile art.998, 999.civ. orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe cel din vina căruia s-a ocazionat a-l repara, urmând ca, în temeiul art.1000 alin.3 civ. comitentul să răspundă pentru prejudiciul cauzat de către prepus în exercitarea funcțiilor încredințate.
Față de aceste dispoziții legale și în condițiile în care, în privința acestor infracțiuni, la aprecierea despăgubirilor instanța având în vedere în special consecințele economice negative constând în beneficiul nerealizat de către părțile civile, instanța a apreciat că într-adevăr, prin faptele lor ilicite de a deține, oferi, realiza și închiria mărfuri pirat, inculpații și a cauzat prejudicii patrimoniilor părților civile, prejudicii care se impune a fi reparate, motiv pentru care, în temeiul art.14 raportat C.P.P. la art.346 instanța C.P.P. a dispus obligarea inculpaților, în solidar, la plata despăgubirilor civile așa cum au fost formulate. Totodată, la repararea prejudiciilor cauzate a fost obligată în solidar cu inculpații și partea responsabilă civilmente SC SRL T, infracțiunile fiind comise de către cei doi inculpați în exercitarea atribuțiilor lor de administrator și respectiv angajat, ai acestei societăți comerciale.
Instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art.139 alin.3 din Legea nr.8/1996, titularii drepturilor de autor pot solicita instanței să dispună de îndată luarea unor măsuri care să asigure repararea pagubei, scop în care instanța poate dispune luarea unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile ale persoanei presupuse a fi încălcat drepturile recunoscute de Legea nr.8/1996.
În contextul în care părțile civile au solicitat instituirea măsurilor asigurătorii, în temeiul art.163 instanța C.P.P. a admis această cerere și a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților și părții responsabile civilmente, până la concurența sumelor acordate ca și despăgubiri civile.
Potrivit dispozițiilor art.139 alin.14 din Legea nr.8/1996, instanța poate dispune scoaterea din circuitul comercial, prin confiscare și distrugere, a copiilor efectuate ilegal. Față de aceste dispoziții legale, instanța a dispus confiscarea de la inculpați a celor 4012 CD-uri și -uri, corpuri delicte la dosarul cauzei și distrugerea acestora.
În condițiile prevăzute de art.118 lit.b Cod Penal, instanța a confiscat de la inculpați un compact disc, o unitate de inscripționare, un hard disk și cele 3 cataloage, toate corpuri delicte la dosarul cauzei, și toate folosite la săvârșirea infracțiunilor.
În temeiul art.192 alin.1-3.C.P.P. instanța a obligat fiecare dintre inculpați, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, precum și inculpații și.
Parchetul a criticat sentința sub următoarele aspecte: prima instanță combinând dispozițiile favorabile inculpaților, din cuprinsul a două legi penale, și anume Legea nr. 285/2004 și nr.OUG 123/2005 a creat oat reia lege (lex tertia); a introdus în cauză partea responsabilă civilmente, după citirea actului de sesizare, ceea ce contravine prevederilor art. 16 Cod procedură penală; a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a infracțiunii prev. de art. 139/6 alin.6 din Legea nr. 8/1996, însă, nu s-a pronunțat prin încheiere asupra acesteia,ci numai prin sentință.
Inculpatul a criticat hotărârea atacată sub următoarele motive: prima instanță a combinat texte de încriminare din două legi penale, creând oat reia lege; nu a observat că împotriva inculpatului nu există formulată o plângere penală prealabilă, prevăzută de Legea nr. 8/1996 sub condiție necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; nu există constituire de parte civilă în nume propriu de către societățile ce se pretind prejudiciate, ci numai prin reprezentant, însă împuternicirea de reprezentare nu este întocmită sub cerințele speciale prevăzute de lege; procura deținută de partea civilă RO- ROMANIAN nu este susținută de casele de film americane prejudiciate; inculpatul a avut doar calitatea de angajat al părții responsabile civilmente, nu a urmărit realizarea unui fals sau interes personal, nu a cunoscut caracterul piratat al mărfurilor (CD și ) închiriate de partea responsabilă civilmente; nu a realizat mărfuri piratate în scop comercial; este greșită confiscarea de la inculpat a mărfurilor piratate, întrucât acestea nu îi aparțin.
Inculpata a arătat că nu este vinovată de săvârșirea vreunei infracțiuni întrucât bunurile CD și descoperite de organele de urmărire penală la sediul firmei sale, erau situate într- încăpere personală a inculpatei, fiind în deținerea și folosința exclusivă a inculpatei pentru agrementul și divertismentul său, iar nu în vederea sau pentru scopul comercializării.
Examinând apelurile astfel declarate, prin prisma motivelor invocate, dar și devolutiv, conform prevederilor art. 371 Cod procedură penală, Curtea de Apel constată că toate apelurile sunt nefondate, urmând a fi respinse, pentru următoarele ce succed.
Referitor la apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, Curtea relevă m ai întâi, că judecătorul fondului nu a creat a treia lege în procesul de aplicare a legii penale mai favorabile raportat la infracțiunile reținute în sarcina inculpatului. Astfel, Legea nr. 8/1996 a suferit mai multe modificări până la pronunțarea primei instanțe, și anume: Legea nr. 285/2004, nr.OUG 123/2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 329/2006. Cele două infracțiuni reținute pe seama inculpatului au fost încriminate, atât în ipoteza realizării de mărfuri piratate, cât și a închirierii de astfel de mărfuri, succesiv prin Legea nr. 285/2004, raportat la data descoperirii infracțiunilor, și prin nr.OUG 123/2005, respectiv Legea nr. 329/2006. Judecătorul fondului, în aplicarea corectă a dispozițiilor art. 13 Cod penal, a luat în considerare, în mod distinct, fiecare infracțiune, căreia i-a acordat calificarea juridică ce rezultă din calificarea legală autonomă dată de legiuitor printr-o singură normă de incriminare, oprindu-se la norma penală ce asigură regimul sancționator mai blând. Astfel, pentru infracțiunea de realizare de mărfuri piratate se constată că legea penală mai favorabilă sub aspect sancționator este Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004 și nr.OUG 123/2005, care prevede pedeapsa închisorii de la 2 la 5 ani sau amenda penală [(art. 139/6 alin.1 lit.a)] față de pedeapsa închisorii de la 3 la 5 ani închisoare, în încadrarea art. 139/6 alin.1, prevăzută de Legea nr. 285/2004 fără modificarea adusă prin nr.OUG 123/2005. În schimb, pentru cea de-a doua infracțiune (închirierea de mărfuri piratate) legea penală mai favorabilă este cea desemnată de Legea nr. 285/2004 (art. 139/6 alin.6), fără aplicarea și a nr.OUG 123/2005 aprobată prin Legea nr. 329/2006 (art. 139/6 alin.3 șli 4), deoarece prin compararea celor două norme de incriminare a aceleași fapte, rezultă că în prima variantă regimul sancționator prevede închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă, iar în a doua variantă regimul sancționator este mult mai sever, și anume închisoarea de la 3 la 12 ani.
Prin urmare, aplicarea în mod unitar și sistemic a unui anumit ansamblu de norme penale sancționatoare, dintr-o anumită lege penală specială, raportat la natura autonimă, de-sine-stătătoare a fiecărei infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, nu constituie un procedeu contrar aplicării legii penale mai favorabile și nici o recurgere lalex tertia.
În ceea ce privește cea de-a doua critică, Curtea relevă că prevederile art. 16 Cod procedură penală, referitoare la momentul până la care poate avea loc introducerea în cauză a părții responsabile civilmente, au caracter dispozitiv, în sensul că instanța arefacultateade a introduce în cauză această parte, până la citirea actului de sesizare, dar, în același timp, aceeași parte responsabilă civilmente poate interveni, voluntar, în procesul penal până la terminarea cercetării judecătorești la prima instanță. O eventuală introducere a părții responsabile civilmente în cauză de către instanță după momentul citirii actului de sesizare nu constituie o încălcare a unei norme de ordine publică referitoare la desfășurarea procesului penal, ci are doar consecința punerii în discuție a acestuia aspect procedural și soluționarea unei eventuale opoziții formulate de ceilalți participanți în proces. Stabilirea unui moment terminus până la care instanța are facultatea de a introduce în cauză partea responsabilă civilmente, este prevăzut,rațio legis, în favoarea însăși a părții responsabile civilmente, după care aceeași parte poate interveni, dar nu m ai târziu de terminarea cercetărilor judecătorești la prima instanță, și cu obligația de a lua procedura în starea în care aceasta se află.
Relativ la critica pronunțării primei instanțe asupra încadrării juridice, doar la final, prin sentință, iar nu printr-o încheiere premergătoare, Curtea constată că nu au fost încălcate cerințele impuse de prevederile art. 334 Cod procedură penală întrucât, prima instanță a pus în discuție schimbarea încadrării juridice printr-o încheiere anterioară pronunțării pe fond, și anume la data de 06.06.2007, propunerea de schimbare a încadrării juridice s-a făcut în favoarea inculpatului, iar până la pronunțarea asupra cauzei penale (24.09.2007) inculpatul a avut posibilitatea de a-și formula apărarea inclusiv sub aspectul noii încadrări juridice puse în discuție.
Curtea concluzionează că norma procesual penală conținută de art. 334 Cod procedură penală nu impune cerința ca schimbarea încadrării juridice să se dispună prin încheiere premergătoare fondului.
Referitor la criticile aduse de inculpatul, Curtea urmează a le înlătura, statuând următoarele: plângerea penală prealabilă pentru punerea în mișcare a acțiunii penale era prevăzută ca o cerință imperativă doar în varianta inițială a adoptării Legii nr. 8/1996 (art. 144). Această cerință a fost eliminată prin modificarea adusă de Legea nr. 285/2004, iar la data descoperirii infracțiunilor, art. 144 din Legea nr. 8/1996 era abrogat. Prin consecință, condiția plângerii penale prealabila a persoanei vătămate nu mai este prevăzută de lege; în ceea ce privește critica vizând recurgerea de către prima instanță la combinarea unor texte legale în mod greșit pentru încadrarea juridică a faptelor, prin crearea unei"lex tertia", Curtea urmează a înlătura și această critică, neîntemeiată, pentru considerentele reținute în motivarea respingerii acestei critici, formulată de parchet; relativ la necunoașterea de către inculpat a caracterului piratat al CD-urilor și -urilor închiriate, Curtea respinge această apărare întrucât din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul însăși a realizat aceste mărfuri piratate pe calculator, după care tot el, în calitate de angajat al părții responsabil civilmente, le-a închiriat clientelei firmei; relativ la împuternicirile existente în cauză în vederea formulării și susținerii acțiunilor civile, Curtea relevă că aceste împuterniciri conțin elementele de formă și de fond pentru exercitarea puterilor conferite mandanților - persoane juridice, iar până la înscrierea în fals a acestor împuterniciri ele rămân valide; în confiscarea dispusă de prima instanță asupra bunurilor piratate nu este o dispoziție îndreptată împotriva inculpatului, ci a bunurilor ce au făcut obiectul infracțiunilor, iar aceste bunuri au fost descoperite la locul de activitate al inculpatului.
Referitor la criticile aduse de inculpata, Curtea urmează a le respinge, de asemenea, în totalitate, sub următoarele considerente: nu poate fi susținută teza că bunurile piratate se aflau în deținerea și folosința personală a acestei inculpate din moment ce aceste bunuri erau destinate unei activități de comercializare a folosinței lor, sub domeniul de activitate al părții responsabile civilmente, constându-se, în mod temeinic și dovedit că CD-urile și -urile erau supuse închirierii clientelei firmei.
Astfel fiind, în temeiul art. 379 pct.1, lit. b Cod procedură penală, va respinge apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpații și, împotriva sentinței penale nr. 449/PI din 24 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga fiecare inculpat la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 379 pct.1, lit. b Cod procedură penală, respinge apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpații și, împotriva sentinței penale nr. 449/PI din 24 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă fiecare inculpat la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare cu inculpații și de la comunicare cu celelalte părți civile.
Pronunțată în ședința publică din 24.04.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, Dr.- - - -
GREFIER,
- -
Red. MB /12.05.2008
Tehnored. AA
Ex. 2/ 14.05.2008
Prima instanță:
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 74/
În temeiul art. 379 pct.1, lit. b Cod procedură penală, respinge apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpații și, împotriva sentinței penale nr. 449/PI din 24 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă fiecare inculpat la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare cu inculpații și de la comunicare cu celelalte părți civile.
Pronunțată în ședința publică din 24.04.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, Dr.- - - -
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Laura Bogdan
