Infracțiuni la alte legi speciale. Decizia 85/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.85/A/2009
Ședința publică de la 16 Octombrie 2009
PREȘEDINTE: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul - împotriva sentinței penale nr. 85/06.05.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
dezbaterii și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 6.10.2009, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 14.10.2009, iar apoi pentru data de astăzi, ambele încheieri făcând parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 95/06.05.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosarul nr- s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului, prev. de art. 264 al. 1.pen.
În baza art. 71.pen. a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II- a pen. pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 81.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, reprezentând termen de încercare stabilit potrivit dispozițiilor art. 82.pen.
În baza art. 359.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83.pen. privind împrejurările ce atrag revocarea beneficiului suspendării condiționate și executarea în întregime a pedepsei în regim de detenție.
În baza art. 71 al. 5.pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a dispus și suspendarea pedepselor accesorii.
În baza art. 191.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în data de 30.10.2007, în jurul orei 19,00, doi angajați ai magazinului Metro, și au sustras 4 baxuri cu carne de porc, cu ajutorul martorului, șoferul unei autospeciale ce aproviziona magazinul cu carne de pui adusă din județul
A doua zi, șeful departamentului de siguranță a sesizat telefonic Poliția Sibiu despre furtul comis, în sensul că a luat legătura cu agentul de poliție, care s-a deplasat la fața locului și a purtat discuții preliminare cu o parte din personalul de pază al magazinului și cu conducătorul autospecialei.
În urma acestor discuții inculpatul s-a deplasat la restaurantul, unde s-a reținut că ar fi fost dusă carnea sustrasă, patroana restaurantului, numita declarând că a plătit carnea ce i-a fost adusă, inculpatul neefectuând alte investigații.
De asemenea, cu prilejul audierii martorilor ce aveau cunoștință de sustragere, agentul de poliție a sugerat acestora ideea de a prezenta o stare de fapt de natură a crea un dubiu cu privire la comiterea infracțiunii de furt, dictându-le declarațiile.
În final, inculpatul a întocmit referatul nr. 33644/21.11.2007, în care a arătat că în urma investigațiilor efectuate, a rezultat că martorii nu i-au văzut pe cei doi învinuiți să sustragă vreun produs alimentar din magazin și că, de altfel, nici nu ar fi fost posibilă o astfel de sustragere, întrucât există un sistem de supraveghere video și agenți de pază, iar la ieșirea din curtea magazinului, produsele nerecunoscute declanșează sistemul de alarmă.
În acest sens, inculpatul a propus clasarea lucrării, întrucât fapta de furt nu se confirmă.
Instanța a apreciat că prin aceasta, inculpatul a încălcat ordinul 190/2004 al Ministerului Administrației și Internelor, care impunea obligația de a înregistra la lucrări penale plângerea respectivă și de aot rata ca atare, tergiversând și îngreunând astfel tragerea la răspundere penală învinuiților și.
Instanța a reținut că, pentru a aprecia asupra vinovăției sau nevinovăției inculpatului, trebuie lămurite trei chestiuni:
- dacă fapta de sustragere săvârșită de învinuiții și a existat sau nu;
- dacă prin activitatea de cercetare întreprinsă inculpatul a favorizat în vreun fel pe cei doi învinuiți pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală;
- dacă fapta inculpatului este infracțiune și poate fi condamnat în condițiile în care "infractorilor favorizați" li s-a aplicat doar o amendă administrativă, reținându-se că fapta lor nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Analizând actele existente la dosar, respectiv declarațiile martorilor -șoferul autospecialei care a transportat baxurile cu carne la restaurant, care făcea recepția la rampa unde lucrau învinuiții, angajat al serviciului de pază, șeful departamentului de siguranță și înregistrările video depuse la dosar, instanța de fond a concluzionat fără urmă de dubiu că învinuiții și au sustras din magazinul Metro o cantitate de carne de porc în seara de 30.10.2007, faptele acestora întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. g pen.
Cu privire la cel de-al doilea aspect pus în discuție, instanța a coroborat probele administrate, concluzionând că cercetările efectuate de inculpat au fost sumare, acesta neluând declarații persoanelor care cunoșteau despre sustragere, iar declarațiile scrise luate la două săptămâni de la eveniment martorilor și nu sunt conforme cu cele declarate de sus-numiți a doua zi.
În acest context, inculpatul a întocmit un raport, în care a consemnat că din declarațiile martorilor, și se reține că cei doi angajați nu au fost văzuți sustrăgând bunuri din magazin, propunând clasarea plângerii.
Instanța a constatat că, potrivit art. 6 al. 3 din Ordinul 190/2004 al Ministerului Administrației și Internelor, reclamațiile adresat poliției, din a căror verificare rezultă că se referă la fapte care sunt prevăzute de legea penală, se reînregistrează în evidența lucrărilor penale, fapt ce va fi consemnat în evidențele prevăzute la art. 6 al. 1, comunicându-i-se și petentului despre aceasta.
Instanța a constatat că nu erau întrunite cerințele legale pentru a se dispune clasarea lucrării instrumentate de inculpat, întrucât plângerea formulată de Metro nu se încadra în nici una din situațiile prevăzute de Ordin pentru a se dispune astfel.
Concluzionând, instanța a constatat că activitatea inculpatului, astfel cum a fost descrisă, prin ajutorul dat învinuiților și cu ocazia cercetării plângerii formulate împotriva acestora, în scopul de a îngreuna cercetările, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a infractorului, prev. de art. 264 al. 1.pen.
S-a apreciat că fapta există și a fost săvârșită cu intenție, întrucât inculpatul, cu experiența pe care o avea, a realizat că prin modalitatea în care a efectuat cercetările i-a favorizat pe cei doi învinuiți, în sensul că a îngreunat urmărirea penală.
Cu privire la ultimul aspect pus în discuție, întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de favorizare a infractorului, prev. de art. 264 al. 1.pen. în condițiile în care "infractorii" au fost scoși de sub urmărire penală, aplicându-li-se o sancțiune cu caracter administrativ, întrucât s-a apreciat că fapta acestora este lipsită de gradul de pericol social al unei infracțiuni, instanța a constatat că nu se poate ține cont de această apreciere pur subiectivă făcută de procuror și că aceasta nu poate constitui un temei în a considera că fapta inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 264 pen.
Prin urmare, instanța a apreciat că inculpatul poate fi condamnat pentru săvârșirea infracțiunii menționate, chiar și în condițiile în care persoanelor favorizate li s-au aplicat prevederile art. 18 ind. 1.pen.
La individualizarea pedepsei și a modalității de executare, instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72.pen. limitele legale de pedeapsă, gradul de pericol social rezultat, prin atingerea gravă adusă înfăptuirii justiției, dar și circumstanțele personale ale inculpatului: faptul că nu a avut un comportament sincer pe parcursul procesului penal, nerecunoscând fapta și încercând să denatureze evenimentele, precum și împrejurarea că este agent de poliție, calitate specială care agravează răspunderea pentru fapta săvârșită.
Prin urmare, s-a apreciat că o pedeapsă de 1 an închisoare a cărei executare să fie suspendată condiționat este de natură să atingă scopul sancționator și preventiv, suspendarea fiind justificată prin prisma faptului că inculpatul este la primul contact cu legea penală.
Față de fapta comisă și persoana inculpatului, instanța a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și lit. b pen. apreciind că acesta este nedemn să exercite drepturile menționate, o persoană chemată să respecte și să aplice legea fiind tocmai cea care o încalcă.
În baza art. 71 al. 5.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, iar în baza art. 191.pr.pen. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termenul legal, inculpatul, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând desființarea sentinței atacate și judecând pe fond, achitarea sa, în temeiul art. 10 lit. a și d pr.pen.
În expunerea motivelor de apel, s-a susținut că soluția instanței de fond este greșită, atât sub aspectul reținerii stării de fapt, cât și în ceea ce privește problema răspunderii penale pentru favorizarea infractorului, în condițiile în care infractorului îi este aplicată sancțiunea scoaterii de sub urmărire penală în condițiile art. 18 ind. 1.pen.
S-a arătat că instanța de fond a reținut eronat starea de fapt cunoscută inculpatului la momentul propunerii soluției, în condițiile în care a fost sesizat cu fapta de furt după două zile de la pretinsa producere a acesteia, agentul de pază - martora, a refuzat să declare ceva, iar în declarația scrisă nu a afirmat nimic clar; șoferul declarat că a transportat un angajat Metro cu o geantă, iar patroana restaurantului a susținut că nu a primit nici un fel de marfă. Mai mult, înregistrările video au fost neconcludente, iar suspecții nu au putut fi audiați.
S-a arătat că plângerea societății a fost depusă la organul de poliție la data de 05.11.2007, când a fost aplicată și rezoluția șefului poliției, iar după repartizarea plângerii, a efectuat actele prealabile de cercetare, a audiat martorii, fără a-i fi însă prezentate înregistrările video și rapoartele întocmite, despre a căror existență nu a știut nimic.
Față de faptul că din declarațiile persoanelor audiate nu a reieșit săvârșirea furtului, a propus doar clasarea plângerii, propunerea fiind analizată de șeful poliției care, pe baza actelor de la dosar, a aprobat-o, soluția fiind comunicată magazinului Metro, care nu a înțeles să o conteste.
Cu privire la încălcarea art. 6 al. 3 din Ordinul 190/2004, s-a susținut că plângerea a fost înregistrată la lucrări cu caracter general prin rezoluția șefului poliției, nefiind în competența inculpatului luarea acestei măsuri.
De asemenea, s-a învederat că soluția de condamnare a inculpatului este greșită și prin prisma soluției ce a fost adoptată față de presupușii autori ai faptei de furt.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 371 al. 2.pr.pen. Curtea constată că apelul inculpatului este fondat.
Inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond pentru comiterea infracțiunii de favorizare a infractorului, prev. de art. 264 al. 1 .pen. reținându-se că prin activitatea sa, desfășurată în calitate de agent de poliție sesizat cu săvârșirea unei infracțiuni de furt, a ajutat presupușii autori, în scopul de a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală.
Mai concret, în sarcina inculpatului au fost reținute următoarele acte, prin care s-a realizat elementul material al laturii obiective a infracțiunii: încălcarea Ordinului nr. 190/2004 al Ministerului Administrației și Internelor, care impunea obligația de a înregistra la lucrări penale plângerea respectivă; efectuarea actelor de cercetare în mod superficial și de o asemenea manieră încât să se ajungă la concluzia finală că infracțiunea de furt nu a fost comisă de cei doi învinuiți; sugerarea unei stări de fapt favorabile învinuiților și dictarea declarațiilor martorilor în sensul arătat; clasarea lucrării, în condițiile în care nu erau întrunite cerințele legale pentru a se dispune astfel.
Cu privire la modalitatea de desfășurare a cercetărilor efectuate de inculpat, Curtea constată că din probele administrate a rezultat caracterul superficial al investigațiilor preliminare întreprinse de inculpat, în virtutea atribuțiilor ce îi reveneau, reținerile primei instanțe în acest sens fiind corecte.
Astfel, din declarațiile martorului, șeful Departamentului de siguranță al METRO Sibiu, a rezultat că inculpatul s-a prezentat la magazin în urma sesizării sale telefonice, a făcut primele verificări, discutând cu agenta de pază, cu șefa de obiectiv și cu șoferul și a vizionat înregistrările video prezentate.
Martorul a fost de față când șoferul de la Avicola Car ecunoscut că a încărcat 4 baxuri în mașină, la solicitarea unuia dintre angajați, indicând locul unde a fost descărcată marfa.
Aceleași aspecte le-a relatat și martorul, șeful de tură, în prezența căruia șoferul a recunoscut încărcarea celor 4 baxuri și care a relatat amănunțit tot ceea ce cunoștea, menționând totodată că inculpatul nu a consemnat cele relatate.
Martora a arătat că declarația pe care i-a luat-o inculpatul la câteva zile de la sesizarea faptei a fost foarte scurtă față de cele relatate inițial, iar martora a arătat că șoferul a stat de vorbă cu inculpatul, recunoscând că a încărcat baxurile la solicitarea unuia dintre angajați, fără a cunoaște ce conțin cutiile.
Tot din depozițiile testimoniale a rezultat că inculpatul s-a deplasat împreună cu martorul la restaurantul unde șoferul a susținut că a descărcat marfa, iar la interpelarea sa, patroana localului, a recunoscut indirect că a primit marfa, susținând că a plătit-
Se conturau așadar suficiente elemente din care să rezulte comiterea unei fapte prevăzute de legea penală, neputând fi reținute susținerile inculpatului apelant, în sensul că cercetările preliminare efectuate infirmau sesizarea.
Curtea constată că deși au apărut diferențe clare între ceea ce au declarat persoanele implicate cu ocazia discuțiilor purtate cu inculpatul și declarațiile scrise ale acestora, inculpatul a preferat să ignore aceste aspecte, propunând cu ușurință clasarea lucrării.
Este incontestabil că prin aceasta, inculpatul a ajutat presupușii făptuitori, îngreunând tragerea acestora la răspundere penală.
Cu privire la celelalte aspecte imputate inculpatului, respectiv neînregistrarea sesizării ca lucrare penală și adoptarea unei soluții de clasare, Curtea constată că din analiza prevederilor Ordinului 190/2004, nu rezultă că acesta avea atribuții în sensuldispuneriireînregistrării lucrării, iar pe de altă parte, dispoziția de clasare a sesizării a fost dată de superiorul inculpatului, acesta din urmă întocmind doar referatul în carea propussoluția menționată.
Nu se poate reține cu certitudine nici că inculpatul ar fi dictat persoanelor audiate declarațiile date, având în vedere că susținerile martorului în acest sens au fost infirmate de martora, care a asistat la momentul luării declarației și a precizat expres că inculpatul a intervenit doar în ceea ce privește consemnarea datelor personale ale martorului, fără a-i influența depoziția.
Având în vedere poziția oscilantă și chiar subiectivă a martorului, acesta fiind implicat în transportul mărfurilor sustrase, Curtea apreciază ca fiind mai credibile relatările martorei.
Raportat la cele expuse, se constată că elementul material al laturii obiective a infracțiunii prev. de art. 264.pen. este întrunit doar în privința modului defectuos în care inculpatul a înțeles să întreprindă cercetările față de cei doi învinuiți, facilitând în acest fel, într-o primă fază, adoptarea unei soluții de clasare a sesizării.
Contrar celor reținute însă de instanța de fond, Curtea constată că în speță lipsește o altă condiție esențială pentru întrunirea tuturor elementelor constitutive ale infracțiunii de favorizare a infractorului.
Astfel, infracțiunea prev. de art. 264.pen. presupune ca ajutorul să fie dat unui infractor, adicăunei persoane care a săvârșit anterior o infracțiune.
Conform doctrinei și practicii judiciare în materie, dacă ajutorul a fost dat unei persoane care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală care nu constituie infracțiune, elementul material al infracțiunii de favorizare a infractorului nu este realizat(, Drept penal român - Partea specială).
Conform art. 17.pen. infracțiunea este fapta care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală, iar potrivit art. 18 ind. 1.pen.nu constituie infracțiunefapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind în mod vădit lipsită de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Or, cât timp față de cei doi făptuitori, presupuși autori ai furtului, a fost adoptată o soluție de scoatere de sub urmărire penală întemeiată pe prevederile art. 10 lit. b ind. 1.pr.pen. rap. la art. 18 ind. 1.pen. reținându-se că fapta lor nu constituie infracțiune, întrucât lipsește o trăsătură esențială, respectiv pericolul social, nu se poate concluziona că ajutorul dat de inculpat, astfel cum a fost reținut mai sus, întrunește condițiile favorizării prev. de art. 264.pen.
Chiar dacă aplicarea prevederilor art. 18 ind. 1.pen. este rezultatul aprecierii subiective a procurorului, soluția a rămas definitivă, nefiind atacată în instanță decât de cei doi făptuitori, cărora nu li s-a putut îngreuna situația în propria plângere.
În sensul arătat s-a pronunțat și fostul Tribunal Suprem într-o decizie de speță(decizia 2240/29.09.1986, publicată în Revista Română de Drept nr. 4/1987).
Având în vedere soluția adoptată față de presupușii autori, temeiul de scoatere de sub urmărire penală al acestora reținut de procuror și dispozițiile art. 264.pen. care condiționează acordarea ajutorului unui infractor, Curtea consideră că în actuala reglementare, în cauză nu sunt întrunite, sub aspect obiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a infractorului în sarcina inculpatului, fiind incidente prevederile art. 10 lit. d pr.pen.
Pentru considerentele arătate, apreciind așadar că sub acest aspect, criticile aduse de inculpatul sunt fondate, în baza art. 379 pct. 2 lit. a pr.pen. Curtea va admite apelul acestuia, va desființa sentința penală atacată și, procedând la o nouă judecată:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d pr.pen. va achita pe inculpatul de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de favorizare a infractorului, prev. de art. 264.pen.
În baza art. 192 al. 3.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate la fond și în apel vor rămâne în sarcina statului.
În numele legii
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 85/06.05.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosarul nr-.
Desființează sentința penală atacată și procedând la o nouă judecată:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d pr.pen. achită pe inculpatul de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de favorizare a infractorului, prev. de art. 264 al. 1.pen.
În baza art. 192 al. 3.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate la fond și în apel rămân în sarcina statului.
Suma de 50 lei, reprezentând cotă parte din onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului de Avocați
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 16.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact. 2 ex
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt, Monica Farcaș
