Infracțiuni la alte legi speciale. Decizia 909/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE Nr. 909
Ședința publică de la 02 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de inculpatul împotriva deciziei penale nr.807/R/4.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă contestatorul reprezentat de avocat oficiu.
Procedura îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul din oficiu a solicitat admiterea contestației, apreciind că petentului i-a fost prejudiciat dreptul la apărare, întrucât nu a fost legal citat.
Procurorul a pus concluzii de respingere a contestației, întrucât motivul invocat de contestator nu subzistă, în calea de atac a recursului nu a existat lipsă de procedură.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 310 din 17.09.2007, pronunțată în dosar nr- Judecătoria Caransebeș, în baza art.9 al.1 lit.b din 241/2005 cu aplic.art.41 al.2 Cod penal prin schimbarea încadrării juridice din art.9 al.1 lit.b din 241/2005, a fost condamnat inculpatul -, la pedeapsa de: 2 (doi) ani închisoare.
În baza art.43 din 82/1991 rep. rap.la art.289 Cod penal cu aplic.art.41 al.2 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din art.43 din 82/1991 rep.rap.la art.289 Cod penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de: 6 (șase) luni închisoare.
În baza art.33-34 Cod penal inculpatul va executa pedeapsa de: 2(doi) ani închisoare.
În baza art.81-82 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe perioada termenului de încercare de 4 ani. S-a atras atenția inculpatului asupra prev.art.83 Cod penal. În baza art.65 Cod penal au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prev.de art.64 lit.2c Cod penal pe o perioadă de 4 ani.
A fost obligat inculpatul împreună cu partea responsabilă civilmente SC SRL C la plata sumei de 57.829,16 lei față de partea civilă Ministerul Finanțelor prin C-
S-a constatat că partea responsabilă civilmente SC SRL nu poate fi obligată în cauză alături de inculpat.
A fost obligat inculpatul și partea responsabilă civilmente SC SRL C la 700 lei cheltuieli judiciare față de stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu, sumă ce va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:în perioada 01.06.2004-31.06.2005 la firma SC SRL administrată de către inculpat, nu s-au înregistrat în contabilitate unele venituri și nu au fost declarate operațiunile efectuate în perioada 01.07.2005-31.10.2005, prin aceasta prejudiciindu-se bugetul de stat cu suma de 57.829,16 lei.
Din nota întocmită de comisarii Gărzii financiare s-a reținut că la SC SRL C s-au ascuns venituri în vederea sustragerii de la plata taxelor și obligațiilor față de stat. Se reține în nota de constatare că în perioada 01.06.2004 - 01.08.2005 SC ar fi trebuit să-și desfășoare activitatea de cazare și restaurat la motel "" C, conform contractului de locație a gestiunii avut cu fostul proprietar "" C, însă aici și-a desfășurat activitatea cealaltă firmă a grupului, respectiv SC SRL
S-a apreciat că fapta inculpatului, în calitate de administrator, de a nu evidenția în actele contabile veniturile obținute și operațiunile comerciale efectuate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.9 al.1 lit.b din Legea 241/2005, faptă în formă continuată.
Totodată, având în vedere faptul că toate aceste fapte au fost efectuate cu știință, respectiv omisiunea cu știință a înregistrărilor contabile, având drept consecință denaturarea veniturilor, s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.43 din Legea 82/1992 rep.rap.la art.289 Cod penal.
Din fișa de cazier a inculpatului s-a reținut că acesta nu a mai suferit condamnări.
De asemenea, deși inculpat a fost legal citat în fața instanței de fond, acesta nu s-a prezentat, aceste împrejurări fiind avute în vedere la individualizarea pedepsei, în conformitate cu prev.art.72 Cod penal.
S-a constatat că Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S nu și-a precizat suma cu care se constituie parte civilă.
Instanța de fond a introdus ca părți responsabile civilmente SC SRL C și SC.
În ședința publică din 11 iunie 2007 s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei, respectiv aceea din infracțiuni simple în infracțiuni continuate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel inculpatul și partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice C-
În motivarea apelului său inculpatul a arătat că sentința pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală întrucât nu a comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată. Inculpatul a solicitat admiterea apelului său, desființarea sentinței apelate și achitarea sa și de asemenea, respingerea apelului părții civile.
Prin decizia penală nr. 22/11.03.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, În baza disp.art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de apelanta-parte civilă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C S și de apelantul-inculpat -, împotriva sentinței penale nr.310/17 septembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr-.
În apel s-a luat declarație inculpatului, nefiind administrate alte probe.
Instanța de apel a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. și ped. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005, în formă continuată, constând în aceea că în perioada 1.07.2005 - 31.10.2005 a omis să evidențieze în actele contabile anumite operațiuni comerciale desfășurate de " " C, societate pe care o administra.
De asemenea, același inculpat a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii de fals prev. și ped. de art. 43 din Legea 82/91 republicată raportat la art. 289 Cod penal, în formă continuată, constând în aceea că în calitate de administrator al și C, în perioada 31.05.2005 - 31.10.2005 nu a înregistrat în contabilitate veniturile obținute de societatea înregistrând aceste venituri pe
S-a apreciat însă că, prin probele administrate, s-a făcut dovada săvârșirii celor două infracțiuni de către inculpat, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective.
Cu privire la prima infracțiune, instanța de apel a reținut că, prin procesul-verbal nr. 1809/15.05.2006 al Direcției Generale a Finanțelor Publice C-S - Activitatea de Control Fiscal, Nota de constatare nr. 20439/4.11.2005 a Gărzii Financiare - Comisariatul Regional T și procesul-verbal din 14.08.2006 al Direcției Generale a Finanțelor Publice C-S - Activitatea de Control Fiscal s-a constatat că C, administrată de inculpatul, nu a declarat operațiunile comerciale efectuate în perioada 1.07.2005 - 31.10.2005, realizându-se astfel conținutul elementului material al laturii obiective al infracțiunii prev. și ped. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 (omisiunea evidențierii în actele contabile a unor operațiuni comerciale).
În ce privește cea de-a doua infracțiune, s-a reținut că prin procesul-verbal din 14.08.2006 încheiat de Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S - Activitatea de Control Fiscal s-a constatat că în perioada 31.05.2005 - 31.10.2005 nu s-au înregistrat în contabilitatea L și C, administrate de inculpatul, anumite venituri,unele dintre acestea înregistrându-se greșit în contabilitatea celei de-a doua societăți și nu în contabilitatea primei,realizându-se astfel conținutul elementului materiale al laturii obiective al infracțiunii de fals prev. și ped. de art. 43 din Legea 82/1991 rep. raportat la art. 289 Cod penal (omisiunea cu știință a înregistrărilor în contabilitate).
Tribunalul C-S a constatat că aceste procese-verbale și nota de constatare au fost confirmate și de concluziile raportului de expertiză și a suplimentului la raportul de expertiză efectuate în cauză,precum și de probele testimoniale administrate de instanța de fond,așa cum corect s-a reținut și de către aceasta.
S- mai reținut că, prin suplimentul la raportul de expertiză contabilă efectuat în faza de urmărire penală și aflat la fila 102 dosar urmărire penală s-a stabilit valoarea totală a prejudiciului, acesta fiind de 57829,16 lei, prin urmare nu poate fi primită susținerea inculpatului conform căreia nu s-a putut stabili cuantumul prejudiciului produs.
În ce privește apelul declarat de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S s-a reținut că acesta nu a fost motivat, însă este nefondat, întrucât latura civilă a cauzei a fost soluționată în mod corect de către instanța de fond, pe baza concluziilor expertizei de specialitate și a suplimentului la această expertiză efectuate în cauză, expertiză ce nu a fost contestată de partea civilă.
mpotriva deciziei penale nr.22 din 11.03.2008 pronunțată de Tribunalul CSa declarat recurs, în termenul legal inculpatul solicitând admiterea recursului, casarea deciziei penale și urmare a rejudecării achitarea sa deoarece nu a comis infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.43 din legea 82/1991 republicată cu raportare la art.289 penal, art.9 alin.1 lit.b din legea 241/2005, având calitatea de administrator al SC SRL C nu a dat nici o dispoziție pentru efectuarea operațiunilor contabile curente, nu există prejudiciu cauzat bugetului de stat.
Prin decizia penală nr. 807/R/04.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA, în temeiul art. 38515pct.1 lit. b pr.pen. s- respinge recursul declarat de inculpatul, pentru următoarele considerente:
În motivele de recurs inculpatul arată că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit.b din legea 241/2005 în formă continuată și care ar consta în aceea că în perioada iulie-octombrie 2005 nu a evidențiat în actele contabile operațiunile comerciale desfășurate de societatea al cărei administrator era dar, în dovedirea vinovăției sale stă procesul verbal întocmit de Direcția Generală a Finanțelor C S și nota de constatarea care a adeverit că societatea comercială administrată de inculpatul recurent a desfășurat operațiuni comerciale fără a le declara fiind deci întrunite elementele constitutive ale infracțiunii menționate.
Cu privire la cea de-a doua infracțiune reținută în sarcina inculpatului, respectiv cea prevăzută de art.43 din legea 82/1991 republicată cu raportare la art.289 penal, instanța de recurs a reținut că nota întocmită de Direcția Generală a Finanțelor CSa rată că în perioada 31.05.2005-31.10.2005 nu s-au înregistrat în contabilitatea SC și SC SRL C anumite venituri, unele dintre acestea fiind înregistrate greșit în contabilitatea celei de a doua societăți și nu în contabilitatea primei, cum ar fi fost corect, realizându-se astfel elementul material al laturii obiective a infracțiunii menționate. Actele contabile întocmite de Direcția Generală a Finanțelor C S au fost confirmate de expertiza contabilă întocmită în cauză care cuprinde aceleași concluzii în ceea ce privește activitatea ilicită a inculpatului recurent, iar față de calitatea avută de inculpat-aceea de administrator al societății- poartă răspunderea pentru omisiunea declarării unor operațiuni sau pentru neevidențierea în actele contabile a unor venituri.
Inculpatul a mai criticat decizia penală atacată și prin prisma inexistenței prejudiciului, dar la fila 102 dosar urmărire penală se găsește suplimentul la raportul de expertiză întocmit în cauză și care concluzionează că valoarea totală a prejudiciului cauzat de inculpat prin atitudinea sa culpabilă de ridică la suma de 57829,16 lei.
Împotriva deciziei penale nr.807/R/4.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr- a formulat contestatorul solicitând, în esență admiterea acesteia, casarea deciziei penale deoarece i-a fost încălcat dreptul la apărare, nu a primit citație pentru termenul de judecată din 4.09.2008.
Se mai arată în motivarea contestației în anulare că i s-a încălcat dreptul la apărare prevăzut și de CEDO, art.6 deoarece nu a beneficiat de timpul și înlesnirile necesare pregătirii apărării, că nu a beneficiat de asistență juridică calificată, iar instanța de recurs a respins cererea de acordare a unui termen de judecată în vederea pregătirii apărării.
Analizând legalitatea și temeinicia contestației în anulare formulată din prisma motivelor invocate precum și în conformitate cu dispozițiile legale în materie reglementate de art.386 și urm. pr.pen. instanța de recurs apreciază că demersul judiciar al contestatorului este inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi prezentate.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac prin care se înlătură erorile comise de instanța de recurs care poate greși, fie prin nerespectarea unor dispoziții legale după care se desfășoară procesul penal, fie prin nerezolvarea cauzei în deplină concordanță cu materialele aflate la dosar. Deci, contestația în anulare este calea de atac prin care cei ce au pierdut anumite drepturi sau prerogative din cauza unui act procesual nul sunt repuși în aceste drepturi.
Pentru a asigura respectarea principiului stabilității hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, legea a prevăzut anumite cazuri expres prevăzute în care calea de atac poate fi primită și anumite particularități în privința soluționării cererii. Potrivit art. 386.C.P.P. împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare, între altele, când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii (lit. a); când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare (lit. b); când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. f) -1) C.P.P. cu privire la care existau probe în dosar (lit. c); respectiv când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514alin. 11ori art. 38516alin. 1.C.P.P. (lit. e). Astfel, în vederea verificării prealabile a contestației în anulare întemeiate pe dispozițiile art.386 lit.a-c pr.pen. legiuitorul a fixat o etapă procesuală în care instanța examinează dacă cererea introdusă privește o hotărâre definitivă, dacă cererea este făcută de o persoană care are calitatea procesuală cerută de lege, dacă cererea este motivată și dacă cererea a fost introdusă în termenul prevăzut de lege.
Motivele invocate de inculpat nu sunt fondate. În primul rând, inculpatul a avut cunoștință despre procesul penal aflat în fața instanței de recurs, dovadă în acest sens fiind procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare semnat de către tatăl inculpatului recurent( fila 31 dosar recurs) prin care era anunțat de termenul de judecată din 4.09.2008. De altfel, cauza a suferit, în fața instanței de recurs, mai multe amânări, astfel că inculpatul, dacă aprecia că este necesar pentru interesul său procesual avea posibilitatea să-și angajeze apărător. Instanța de recurs i-a asigurat inculpatului asistență juridică calificată în persoana avocatului din oficiu, ale cărei concluzii sunt consemnate în dosar. În privința procedurii de citare a inculpatului, se mai impune observația că și în fața instanței de apel, procedura de citare a inculpatului în fața instanței de apel a fost semnată de tatăl inculpatului- fila 23 dosar de apel, iar inculpatul s-a prezentat în fața instanței fiind audiat la termenul de judecată din 4.12.2007, dovadă că a fost încunoștințat despre termenul de judecată, astfel că nu se poate pune problema încălcării dreptului la apărarea reglementat de CEDO. Termenele de judecată acordate în fața instanței de recurs dovedesc că inculpatul a avut posibilitatea consultării dosarului și pregătirii apărării dar nu a manifestat interes pentru formularea de excepții sau cereri în fața instanței de recurs.
Față de cele mai sus prezentate, având în vedere dispozițiile legale mai sus interpretate și motivele invocate de contestator, în temeiul art.391 și 386.p Cod Penal se va respinge contestația în anulare formulată de inculpatul împotriva deciziei penale nr.807/R/4.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-.
Văzând și prevederile art.192 al.2 C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.391 și 386.p Cod Penal respinge contestația în anulare formulată de inculpatul împotriva deciziei penale nr.807/R/4.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-.
În temeiul art.192 al.2 C.P.P. obligă contestatorul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timișa sumei de 200 lei, onorariu avocat din oficiu.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședința publică din 02 Octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier
Red.AN/6.10.08
Tehnored AJ/14.10.08
Prima instanță -
Instanța de apel -,
Recurs - CA T-,
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Laura Bogdan, Ion Dincă
