Infracțiuni la legea cecului (legea nr. 59/1934). Decizia 135/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
OMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr-
2742/2009
DECIZIEI PENALE NR. 135/
Ședința publică din 25 ianuarie 2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Damian Dolache
JUDECĂTOR 2: Niculae Stan
JUDECĂTOR 3: Vasile Băjan
GREFIER - ---
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva deciziei penale nr. 596/A/03.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurentul-inculpat și intimatele - părți civile IMPORT EXPORT și C -
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul Ministerului Public invocă excepția tardivității recursului declarat de recurentul-inculpat, arătând că acesta a fost prezent în fața instanței de apel la dezbateri la data de 27.10.2009, hotărârea a fost pronunțată la data de 03.11.2009, iar termenul curge de la pronunțare și, împlinindu-se la data de 14.11.2009, într-o zi de sâmbătă, s-a prorogat la data de 16.11.2009 (într-o zi de luni).
Recursul a fost declarat de inculpat la data de 18.11.2009, după expirarea termenului de 10 zile prevăzut de lege, în cauză nefiind necesară comunicarea hotărârii.
Astfel, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de recurentul-inculpat, ca fiind tardiv.
CURTEA,
Prin sentința penală nr.486/19.06.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, în dosarul penal nr-, în baza art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal rap. la art. 80 alin. 1 Cod penal corob. cu art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 5000 lei.
În baza art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II- a și lit. b Cod penal.
În baza art. 40 Cod penal rap. la art. 34 alin.1 lit.d Cod penal, s-a contopit pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 1717/2004 pronunțată de Judecătoria Pitești, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 187/R/28.04.2005 de 4 ani închisoare cu pedeapsa amenzii penale aplicate prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 5000 lei amendă penală.
În baza art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a -II- a și lit. b Cod penal.
În baza art.36 alin.3 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate durata pedepsei închisorii executate de la 30.01.2001 la 30.09.2003.
S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 2558/2005 al Judecătoriei Pitești și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
S-a făcut aplicarea art. 63/1 Cod penal și s-a pus în vedere inculpatului consecințele sustragerii cu rea-credință de la plata amenzii penale.
S-au respins acțiunile civile formulate de părțile civile SC SRL, cu sediul în B,-, sector 6 și SRL, ca inadmisibile.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 800 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
1. La data de 02.06.2005, inculpatul, în calitatea de administrator al SC SRL s-a prezentat la sediul SC Import Export SRL, de unde a achiziționat marfa conform facturii cu seria - nr. - în valoare de 51.450.000 lei rol, pentru achitarea căreia a emis fila cec seria - 302 -, pe care a menționat ca dată a emiterii data de 22.06.2005, care, fiind introdusă la plată, la data de 04.07.2005, a fost refuzată de SC Bank pe motivul "lipsă totală de disponibil în cont".
Din declarațiile martorului, ale inculpatului, coroborate cu concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr.-/11.12.2007, a rezultat că fila CEC menționată a fost completată, semnată și ștampilată de către inculpatul.
Martorul a declarat atât pe parcursul urmăririi penale, cât și pe parcursul cercetării judecătorești că s-a încercat recuperarea prejudiciului de la inculpat, dar fără nici un rezultat.
Inculpatul a declarat, atât pe parcursul urmăririi penale, cât și pe parcursul cercetării judecătorești, că la data scadenței obligației de plată a facturii seria - nr.- a luat legătura cu reprezentanții părții vătămate și i-a rugat pe aceștia să nu introducă fila CEC la plată, pentru că nu are disponibil, aceasta a fost de acord să o introducă mai târziu la plată, dar nu și-a respectat promisiunea. Inculpatul arată că nu avea disponibil în cont întrucât, la rândul său, trebuia să primească sume de bani de la alte societăți comerciale, debitorii săi, iar aceștia nu i-au plătit sumele datorate.
Inculpatul a declarat că a încercat să restituie marfa cumpărată părții vătămate, dar aceasta nu a fost de acord. De asemenea, inculpatul a arătat că societatea sa comercială este în procedura lichidării judiciare și că partea civilă are posibilitatea să se înscrie la masa credală și să-și recupereze creanța.
2. La data de 23.06.2005 inculpatul, în calitatea de administrator al SC SRL, a cumpărat marfa de la SC - SRL, conform facturii cu seria - nr. -, în valoare de 187.400.000 lei rol. Din prețul vânzării, suma de 30.000.000 lei ROL a fost achitată, în avans, de către inculpat, iar pentru restul de 157.400.000 lei ROL a fost emisă fila CEC seria - 302 nr.-, în valoare de 157.400.000 lei rol, pe care a fost menționată, în mod fals, ca dată a emiterii data de 25.07.2005. La data de 2.08.2005, fila CEC a fost introdusă la plată, dar a fost respinsă pentru "lipsă de disponibil, filă CEC anulată, trăgător aflat în interdicție bancară de a emite cecuri".
Din declarațiile inculpatului coroborate cu declarațiile martorului, administrator al SC - SRL,concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr.-/19.02.2008, a rezultat că fila CEC a fost completată, semnată și ștampilată de către inculpatul.
Martorul a precizat că s-a încercat rezolvarea problemei pe cale amiabilă, propunându-se inculpatului chiar returnarea produselor furnizate, însă fără nici un rezultat. De asemenea, martorul a arătat pe parcursul cercetării judecătorești că la momentul la care a contractat cu inculpatul și acesta i-a eliberat fila CEC, a verificat dacă există disponibil în contul societății la care inculpatul era administrator și a constatat că exista acoperire pentru instrumentul de credit înmânat.
Inculpatul a declarat că a avut probleme financiare cu societatea sa, în sensul că alți debitori de-ai săi nu i-au plătit sumele datorate și nu a putut asigura disponibilul în bancă și, astfel, fila CEC a fost refuzată la plată.
Din adresa BNR nr.II/4/4407/09.09.2005 coroborată cu situația analitică pe titulari de cont privind refuzurile bancare înregistrate la Centrala Incidentelor de Plată în perioada 09.09.1998- 30.06.2005, a rezultat că SC SRL figurează în baza de date a Centralei Incidentelor de Plată cu 11 incidente de plată cu file cec și 7 incidente de plată cu bilete la ordin, societatea aflându-se în interdicție bancară în perioada 29.06.2005-10.08.2006.
După cum s-a observat, societatea la care inculpatul era administrator a intrat în interdicție de a emite CEC-uri după data la care a înmânat cele două file CEC reprezentanților celor două părți vătămate menționate.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul este cercetat în prezenta cauză, instanța a reținut că potrivit art.1 pct. 5 din Legea nr. 59/1934, CEC-ul trebuie să cuprindă data și locul emiterii, ceea ce înseamnă că în cuprinsul acestuia trebuie menționată data completării, care este data emiterii. Completarea corectă a CEC-ului este extrem de importantă, întrucât CEC-ul, potrivit art. 29 din Legea nr. 59/1934 este plătibil la vedere. Art. 30 din Lega nr. 59/1934 stabilește și un termen de prezentare pentru plată, ce curge de la data emiterii, termen care, însă, nu produce efecte, în ceea ce privește valabilitatea acestuia, ci doar în ceea ce privește dreptul de regres împotriva giranților și garanților. Menționarea unei alte date decât cea a înmânării CEC-ului poate crea confuzii cu privire la intențiile emitentului și avem în vedere faptul că până la data la care va fi introdusă la plată conform datei false a emiterii precizate în cuprinsul său există posibilitatea ca societatea debitoare, ca urmare a altor plăți neefectuate să intre în interdicție bancară. Mai mult, CEC-ul este un instrument de plată la vedere și nu un instrument de garanție pentru efectuarea plății, neputând fi folosit în acest fel, disponibilitatea numerarului în contul emitentului filei CEC, fiind analizată în funcție de data la care a fost emis CEC-ul. Aceasta este rațiunea urmărită de legiuitor prin legislația adoptată în vigoare ce reglementează CEC-ul ca instrument de plată la vedere și nu ca un instrument pentru garantarea plății.
Faptul că părțile au înțeles să stabilească o dată ulterioară introducerii la plată, nu are relevanță în ceea ce privește modalitatea de completare a CEC-ului, art. 1 pct. 5 din Legea nr. 59/1934 stipulând în mod clar și limitativ că data emiterii trebuie menționată în cuprinsul acestuia. Nimic nu împiedică părțile să stabilească modalitatea de derulare a relației comerciale prin emiterea filei CEC la data scadenței, inserarea în cuprinsul CEC-ului a unei alte date decât cea a emiterii, fiind sancționată de art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934.
Necompletarea corespunzătoare a filei CEC în ceea ce privește datele de la art. 1 din Legea nr. 59/1934, atrage incidența art. 2 din Legea nr. 59/1934, care arată că "titlul căruia îi lipsește una din condițiunile arătate în articolul precedent (art.1 din Legea nr. 59/1934) nu va fi socotit CEC, afară de cazurile arătate în mod limitativ în cuprinsul articolului", care nu se regăsesc în speță. Odată reținut faptul că fila CEC nu a fost completată în mod corespunzător, în ceea ce privește menționarea datei emiterii, fila CEC este lovită de nulitate, astfel că nu mai pot fi incidente dispozițiile art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, ce sancționează emiterea unei file CEC în mod valabil, prin completarea tuturor mențiunilor prev. de art. 1 din Legea nr. 59/1934, fără a exista acoperirea necesară în contul trasului sau urmată de extragerea disponibilului din contul trasului sau art. 84 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 59/1934, ce sancționează emiterea unei file CEC fără a fi avut autorizarea trasului.
Inculpatul s-a apărat, arătând că o astfel de modalitate de completare a filei CEC a fost stabilită de comun acord de ambele părți, însă acest aspect nu are relevanță în cauză, atât timp cât normele care reglementează completarea și emiterea unei file CEC sunt norme de ordine publică, neavând caracter dispozitiv, de la acestea neputându-se deroga.
În drept, fapta inculpatului de a emite filele CEC seria - 302 nr.- și seria - 302 -, menționând în cuprinsul acestora o altă dată decât cea a emiterii și înmânării CEC-ului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Referitor la reținerea formei continuate a infracțiunii, în cauză există unitate de subiect activ al infracțiunii și pluralitate de acte de executare. În ceea ce privește unitatea de rezoluție infracțională, dat fiind intervalul scurt de timp scurs între actele de executare, precum și faptul că filele CEC provin din același carnet de cec-uri, avându-se în vedere și unitatea valorii sociale căreia i s-a adus atingere prin săvârșirea actelor materiale, anume patrimoniul persoanei, instanța a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 41 alin. 2 Cod penal.
Inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție indirectă, în sensul dispozițiilor art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod penal. Infracțiunea prev. de art. 81 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 este o infracțiune de pericol. Acesta a prevăzut rezultatul faptei sale și deși nu 1-a urmărit a acceptat producerea lui.
Reținând vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, instanța a procedat la tragerea la răspundere penală a acestuia, urmând a-i aplica o pedeapsă.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 alin. 1 Cod procedură penală. În consecință, instanța a ținut seama de gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, reținând în acest sens faptul că emiterea de cecuri cu altă dată decât cea a emiterii de către administratorul unei societăți comerciale, este de natură să afecteze bunul mers al relațiilor comerciale, având ca efect blocaje în activitatea comercială privată. De asemenea, comercianții nu pot analiza solvabilitatea partenerilor de afaceri, la momentul la care încheie contracte comerciale cu aceștia. Pe lângă aceasta, va fi avută în vedere și valoarea socială căreia i s-a adus atingere prin săvârșirea faptei: patrimoniul persoanei, una din cele mai importante valori proteguite judiciar.
Pe de altă parte, instanța a mai reținut și faptul că inculpatul a recunoscut emiterea filelor CEC în modalitatea reținută de instanță și circumstanțele personale ale inculpatului, acesta fiind cunoscut cu antecedente penale, condamnat anterior pentru săvârșirea a numeroase infracțiuni de natură economică.
Având, însă, în vedere numărul actelor materiale săvârșite, valoarea prejudiciului, instanța a ales ca sancțiune aplicabilă pedeapsa închisorii, însă a reținut totodată, față de atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal, circumstanța atenuantă judecătorească prevăzută de art. 74 alin, 1 lit.c Cod penal.
Date fiind considerentele de mai sus și având în vedere reținerea circumstanței atenuante judecătorești prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal, precum și faptul că în săvârșirea unei infracțiuni în formă continuată constituie o cauză de agravare, văzând și prevederile art. 80 alin. 2 Cod penal, prin raportare la disp.art.76 alin.1 lit.e Cod penal, instanța a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 5000 lei.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, în baza art.71 alin.1 Cod penal, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută la art. 64 lit.a teza a II a și lit. b Cod penal.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut, date fiind considerațiile expuse pe larg în cadrul motivării individualizării pedepsei principale aplicate, că natura infracțiunii comise precum și atitudinea avută de inculpat duc la concluzia existenței unei nedemnități ce impune interzicerea exercitării drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și b Cod penal. Aceasta deoarece exercitarea acestor drepturi are ca scop final asigurarea unei bune organizări a societății și presupune, în consecință, o responsabilitate de ordin cel puțin civic, responsabilitate pe care inculpații, prin săvârșirea faptei, au dovedit că nu o au.
De asemenea, instanța a mai avut în vedere și Decizia nr. 74/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, date în recurs în interesul legii, prin care s-a statuat că dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I - c din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul Penal.
Mai mult, instanța a luat în considerare, în fundamentarea soluției sale, și jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului (în special cauza Calmanovici contra României), care a apreciat că orice restricție a acestor drepturi trebuie să fie justificată și să urmărească un scop legitim: cum ar fi considerații de securitate, în special prevenția infracțiunilor și apărarea ordinii publice, ce decurg, în mod inevitabil, din condițiile detenției. Așa fiind, interzicerea automată a dreptului de a participa la alegerile legislative, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, în opinia Curții. De asemenea, instanța a apreciat că nu trebuie să se procedeze la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 literele c, d și e Cod penal.
Analizând fișa de cazier judiciar a inculpatului, instanța a constatat că prin sentința penală nr. 1717/2004 pronunțată de Judecătoria Pitești, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 187/R/28.04.2005, ca urmare a admiterii cererii de contopire formulate de inculpat, s-a stabilit că acesta urmează să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, pedeapsă ce nu a fost pusă în executare, întrucât pentru pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.203 7/2002 a Judecătoriei Târgu J i u, pedeapsă ce a fost avută în vedere la stabilirea pedepsei rezultante în urma admiterii cererii de contopire, acesta a fost liberat condiționat, Poliția Sector 3 B restituind mandatul nr.2558/29.04.2005 instanței de executare, cu mențiunea "executat fracția de 4 ani închisoare".
Cu toate acestea, examinând cuprinsul sentinței penale nr.1717/2004 pronunțată de Judecătoria Pitești, instanța a reținut că acesta a executat efectiv doar 2 ani și 8 luni închisoare, și anume de la 30.01.2001 la 30.09.2003, pe cale de consecință pedeapsa nefiind integral executată.
Având în vedere că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnat prin prezenta sentință la datele de 02,06.2005 și 23.06.2005, instanța a reținut că în cauză sunt aplicabile disp.art.40 Cod penal, față de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea cu privire la care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sentință, nefiind incidente disp.art.37 Cod penal. Instanța a apreciat ca nu este necesar să se aplice în cauză dispozițiile art.61 Cod penal, întrucât nu ne aflăm în situația prevăzută de acest text de lege, și anume inculpatul să fi săvârșit o nouă infracțiune în termenul de liberare condiționată, atâta timp cât pedeapsa de 4 ani închisoare nu a fost pusă în executare, întrucât s-ar fi executat fracția prevăzută de art.59 alin.1 Cod penal, necesară pentru analizarea cererii de liberare condiționată. Cu toate acestea, instanța a apreciat, însă, că o astfel de practică, excede dispozițiilor legale, întrucât liberarea condiționată este o facultate și trebuie analizată și în funcție de alte criterii nu numai de fracția din pedeapsa executată. Atâta timp cât s-a stabilit o nouă pedeapsă, aceasta trebuie pusă în executare și trebuie să se analizeze liberarea condiționată după punerea în executare a pedepsei. în speță, pedeapsa nu a fost pusă în executare, astfel că ne aflăm în situația în care după condamnarea la o pedeapsă mai mare de 6 luni, inculpatul săvârșește o nouă infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mică de 1 an, nefiind astfel incidente disp.art. 37 Cod penal, ci cele ale art.40 Cod penal. Astfel, instanța a dispus aplicarea disp.art.34 alin.1 lit.d Cod penal și a contopit pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 1717/2004 pronunțată de Judecătoria Pitești, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 187/R/28.04.2005 de 4 ani închisoare cu pedeapsa amenzii penale aplicate prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 5000 lei amendă penală.
În baza art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a -II- a și lit. b Cod penal.
În baza art.36 alin.3 Cod penal, instanța a dedus din durata pedepsei aplicate durata pedepsei închisorii executate de la 30.01.2001 la 30.09.2003.
Instanța a anulat mandatul de executare al pedepsei închisorii nr. 2558/2005 al Judecătoriei Pitești și va dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
Instanța a făcut aplicarea art. 63 indice 1 Cod penal și a pus în vedere inculpatului consecințele sustragerii cu rea-credință de la plata amenzii penale.
Având în vedere decizia pronunțată în recursul în interesul legii nr.43/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, față de împrejurarea că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat în prezenta sentință este o infracțiune de pericol, ci nu una de rezultat, ce ar putea determina soluționarea laturii civile alături de cea penală, instanța a respins ca inadmisibile acțiunile civile promovate de părțile civile SC SRL și SRL.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, instanța a obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 800 lei.
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului B 6 B și inculpatul.
În motivele de apel formulate în scris și atașate la dosarul cauzei, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bac riticat soluția instanței de fond sub aspectul legalității, întrucât în mod greșit s-a dispus contopirea pedepsei aplicate în prezenta cauză cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1717/2004 pronunțată de Judecătoria Pitești.
În esență, s-a menționat că inculpatul a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată la datele de 02.06.2005 și 23.06.2005, iar pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1717/2004 pronunțată de Judecătoria Piteștia fost integral executată înainte de datele arătate mai sus.
În motivele de apel, formulate în scris și atașate la dosarul cauzei, inculpatul a solicitat în principal achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală întrucât potrivit aliniatului ultim art.84 din Legea nr.59/1934 "când emiterea cecului se datorează unui fapt scuzabil, emitentul va fi apărat de pedeapsă", apreciind că filele CEC au fost completate eronat putând fi observate și de beneficiarul acestora încă din momentul emiterii și eroarea materială putea fi remediată pe loc.
În subsidiar, s-a solicitat înlăturarea dispozițiilor art.40 Cod penal întrucât nu sunt îndeplinite condițiile pluralității intermediare, iar pedeapsa din condamnarea anterioară a fost executată integral și, pe cale de consecință, nu sunt aplicabile dispozițiile art.40,art.33, art.34 și art.36 Cod penal
Prin decizia penală nr.596/A/03.11.2009 a Tribunalului București - Secția I Penală s-au admis apelurile declarate de parchet și de inculpatul, s-a desființat în parte sentința și pe fond:
În baza art.84 alin.1 pct.3 din Legea nr.59/1934 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.74 alin.1 lit.c Cod penal raportat la art.80 alin.1 Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa amenzii penale de 5 000 lei.
A făcut aplicarea art.631Cod penal și i s-a pus în vedere inculpatului consecințele sustragerii cu rea-credință de la plata amenzii penale.
Înlătură dispozițiile referitoare la interzicerea drepturilor accesorii prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II a și lit.b Cod penal, la aplicarea art.40 Cod penal, art.36 alin.3 Cod penal și pe cele privind anularea mandatului de executare a pedepsei nr.2558/2005 emis de Judecătoria Pitești.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, iar cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Cu privire la apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv fișa de cazier judiciar (fila 29, dosar instanță), sentința penală nr.1717/29.07.2004 pronunțată de Judecătoria Pitești,sentința penală nr.2913/04.12.2008 pronunțată de Judecătoria Craiova, a rezultat că la data epuizării infracțiunii continuate pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respectiv 23.06.2005, pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală 1717/2004, fusese deja executată la data de 29.01.2005.
Astfel, prin sentința penală nr.1717/29.07.2004 pronunțată de Judecătoria Pitești au fost contopite pedepsele cu închisoarea aplicate prin sentințele nr.91/2004 a Judecătoriei Alexandria, nr.2037/17.12.2002 a Judecătoriei Târgu -J și nr.444/2003 a Judecătoriei Pitești, în final condamnatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, a fost dedusă perioada deja executată de la 30.01.2001 la 30.09.2003 și a fost menținut beneficiul liberării condiționate acordat prin sentința penală nr.1924/2003 a Judecătoriei Giurgiu pentru pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.2037/17.12.2002 a Judecătoriei Târgu - În baza sentinței de contopire a fost emis mandatul de executare a pedepsei nr.2558/29.04.2005 de către Judecătoria Pitești.
Deși, din actele dosarului nu rezultă dacă din executarea acestui mandat apelantul-inculpat a fost liberat condiționat sau după executarea în totalitate a pedepsei închisorii, s-a constatat că executarea integrală a pedepsei rezultante de 4 ani închisoare s-a îndeplinit la data de 29.01.2005, conform art.186 alin.3 Cod procedură penală.
Nu are relevanță împrejurarea că în cuprinsul și dispozitivul sentinței penale nr.1717/29.07.2004 pronunțată de Judecătoria Piteștia fost menținut beneficiul liberării condiționate acordat prin sentința penală nr.1924/2003 a Judecătoriei Giurgiu pentru pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.2037/17.12.2002 a Judecătoriei Târgu -J, întrucât această pedeapsă a intrat în structura sentinței de contopire și nu se poate spune că după executarea pedepsei în regim de detenție, restul rămas neexecutat de 1 an și 4 luni închisoare se calculează și se execută separat în libertate, de la data punerii în libertate, astfel încât în cauză să fie aplicabile dispozițiile art.40 alin.1 Cod penal, referitoare la pluralitatea intermediară de infracțiuni.
Sub acest aspect, Tribunalul a constatat că hotărârea instanței de fond este nelegală.
Cu privire la apelul declarat de inculpatul:
În apărarea sa, inculpatul a invocat, în principal, faptul scuzabil prevăzut de aliniatul ultim al art.84 din Legea nr.59/1934, motivând că din eroare a trecut o altă dată, împrejurare ce putea fi observată de părți și corectată imediat.
Pentru a fi apărat de pedeapsă conform aliniatul ultim al art.84 din Legea nr.59/1934 trebuie ca emiterea cecului să se datoreze unui fapt scuzabil.
Or, din probele administrate în cursul procesului penal a rezultat fără echivoc că la momentul completării filelor CEC între inculpat și reprezentanții celor două societăți comerciale a existat un acord de voință cu privire la scrierea unei date ulterioare decât data efectivă, astfel că această susținere este nefondată întrucât nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă potrivit art.75 Cod procedură penală.
Referitor, la cel de al doilea motiv de apel Tribunalul a constatat că privește greșita reținere a dispozițiilor art.40 alin.1 Cod procedură penală și având în vedere că Tribunalul a analizat acest aspect în cuprinsul motivului de apel invocat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 B,apreciază că nu se mai impune reanalizarea acestuia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, nemotivat în scris.
La termenul de azi, 25.01.2010, s-a pus în discuție excepția tardivității recursului.
Din actele și lucrările dosarului, reiese că decizia recurată a fost pronunțată la data de 03.11.2009, din cuprinsul aceluiași decizii rezultând că inculpatul a fost prezent la dezbateri. În această situație termenul de recurs curge de la pronunțare, iar inculpatul a declarat recurs la 18.11.2009, după expirarea termenului de 10 zile, astfel că recursul va fi respins ca tardiv formulat, cu cheltuieli judiciare statului:
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 596/A/03.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr- și îl obligă la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
---
Red. -
Dact./ 16.02.2010.
Ex.2
Red. / Tribunalul București - Secția I Penală
Red. A / Judecătoria Sector 6 B
Președinte:Damian DolacheJudecători:Damian Dolache, Niculae Stan, Vasile Băjan
