Infracțiuni la legea cecului (legea nr. 59/1934). Decizia 87/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 87
Ședința publică de la 10 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 2: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 3: Aurel Dublea
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-au luat spre examinare recursurile declarate de recursurile formulate de inculpatul fost și partea civilă SC SA I, împotriva deciziei penale nr. 505 din 28 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru inculpatul recurent, consilier, pentru SC SRL, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare cât și cu privire la faptul că s-au depus la dosar, prin serviciul de registratură, motivele de recurs avute în vedere de SC SA.
Av. pentru inculpatul recurent depune la dosar împuternicire avocațială și motivele de recurs avute în vedere de inculpat, înscris ce este primit, datat și semnat de președintele completului de judecată.
Consilier pentru SC SRL depune la dosar delegație de reprezentare.
Interpelate, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri cu privire recursul de față.
Av. pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului, iar în rejudecare solicită înlăturarea sporului aplicat, având în vedere circumstanțele reale și personale ale inculpatului.
Cu privire la recursul părții civile, solicită respingerea recursului întrucât, în mod corect instanța de apel a apreciat că acțiunea civilă este inadmisibilă, dând eficiență dispozițiilor deciziei în interesul legii nr. 43/22 septembrie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite.
Consilier pentru SC SRL, lasă la aprecierea instanței recursurile formulate de inculpat și partea civilă SC SA.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul solicită respingerea recursului declarat de partea civilă ca fiind inadmisibil, respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, întrucât sporul aplicat este legal, instanța având în vedere prejudiciul cauzat.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 1249 din 18.04.2008 a Judecătoriei Iașia fost condamnat inculpatul, fiul lui al, născut la 14.11.1965 în localitatea Târgu Ocna, județul B, CNP--, domiciliat în I,-,. A,. 1, studii superioare, inginer la de Construcții M, căsătorit, trei copii minori, stagiul militar satisfăcut - subofițer, fără antecedente penale, cetățenie română, religie ortodoxă,la 5 (cinci luni) închisoarepentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 84 pct. 3 din "Legea cecului"- Legea 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 74 lit. a, 76 lit. e Cod penal.
S-a constatat că faptele pentru care inculpatul este judecat în prezenta cauză, comise în perioada august-noiembrie 2004, sunt concurente cu cele comise la data de 01.07.2003, pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 4049/26.09.2005 a Judecătoriei Iași, menținută prin decizia penală nr. 61/08.02.2007 a Tribunalului Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 658/18.09.2007 a Curții de APEL IAȘI.
S-au descontopit și repus în individualitatea lor pedepsele aplicate prin sentința penală menționată, după cum urmează:
- 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 2,3 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a, 76 lit. c Cod penal.
- 5 (cinci luni) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.84 pct. 3 din "Legea cecului"- Legea 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74 lit. a, 76 lit. e Cod penal, art. 33 lit. a Cod penal.
În baza art. 36 alin. 1, art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal, s-a contopit pedeapsa aplicată prin sentința apelata, cu pedepsele de la punctele, B, inculpatul executând pedeapsa mai grea, sporită cu 4 luni.
S-a stabilit deci ca pedeapsă rezultanta de executat pentru inculpatul: 2 (doi) ani închisoare.
I s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal, pe durata și în condițiile art. 71 Cod penal.
În baza art. 81, art. 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și a celei accesorii, stabilindu-se un termen de încercare de 4 ani.
S-au pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 Cod penal referitoare la consecințele săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998, art. 999 cod civil au fost admise, în parte, acțiunile civile formulate în cauză și a fost obligat inculpatul la plata următoarelor despăgubiri civile: 13.583,136 lei către "", reprezentată de director general, cu sediul în I, - -, nr. 32, -/1,. camera 15, județul I; 3.919 lei către, L - prin reprezentant legal, cu sediul în I,-, județul I; 8961 lei către,, cu sediul în I,-, Județ I, prin reprezentant legal, domiciliat în I, nr. 14, -. B,. 16, județul I; 16.538 lei către, CENTRALE cu sediul în F,-, județul S, prin reprezentant legal -, domiciliată în I,-,. 975,. b,. 17, județul I; 2.594,4 lei către SC, prin reprezentant legal -, cu sediul în O,-, județul B;78.568,2 lei, reactualizată la data plății către C, SA - prin reprezentant legal, cu sediul în O,strada R -, nr. 24, județul B; 7.467,7 lei către, INTERNAȚIONAL cu sediul în I,--9, județul I, prin reprezentant legal domiciliat în B,-,. 1,. c,. 15, județul B; 5.569 lei către, SRL-prin reprezentant legal, cu sediul în I,- F, județul I; 23.217, 8 lei către, SRL-prin reprezentant legal, cu sediul în I,-, județul I; 9.960 lei către, SRL, cu sediul în I,-, -. d, județul I, prin reprezentant legal, domiciliat în I, bd. -, nr. 14, --2,. 1,. 2, județul I.
S-a luat act că partea vătămată, COM SRL, cu sediul în localitatea,-, județul - prin reprezentant legal, domiciliată în O,-, județul B, a arătat că nu se mai constituie parte civilă în cauză.
A fost respinsă cererea formulată de partea civilă, - prin reprezentant legal, cu sediul în I,-, județul I, de obligare a inculpatului la plata despăgubirilor reactualizate la data plății.
În baza art. 193 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească părții civile, - prin reprezentant legal, cu sediul în I,-, județul I, suma de 500 lei cheltuieli judiciare.
În baza art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Iași a reținut următoarele:
"Prin rechizitoriul nr. 350/P/2006 din data de 21.05.2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iașis -a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În actul de sesizare al instanței s-a reținut că:
n luna noiembrie 2002, inculpatul a înființat " " I, societate având ca obiect de activitate - lucrări de instalații sanitare și de încălzire centrale. A fost asociat și administrator al acestei societăți până la începutul lunii februarie 2005 când a cesionat părțile sociale către -. Societatea a avut cont deschis la "" - Sucursala I, și a intrat în interdicție bancară la 30.11.2004 cu 7 file cec. Inculpatul a luat la cunoștință, sub semnătură, de incidentul major de plată.
În perioada octombrie - noiembrie 2004, reprezentând " " și " ", inculpatul a emis, fără completarea elementelor esențiale ori prin postdatare, un număr de 60 file cec, în beneficiul a 11 societăți comerciale din I, O, La data înscrisă pe filele cec ca fiind data emiterii, ori în termenul legal de prezentare, banca trasă a dat refuz la plată pentru lipsă totală de disponibil.
Valoarea totală a obligațiilor de plată neonorate, este de 168.819,9 RON.
Situația de fapt din rechizitoriu a fost reținută în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, constând în plângerile societăților, declarațiile reprezentanților acestor societăți, martori, contracte, facturi și cecuri emise de inculpat, în original și copii.
În timpul cercetării judecătorești a fost audiați inculpatul, martorii din lucrări -, -, -, -, toți martorii ascultați menținându-și declarațiile și precizând modul în care s-au desfășurat relațiile comerciale ale inculpatului cu societățile unde martorii lucrau, s-au solicitat relații de la Oficiul Registrului Comerțului, s-a atașat la dosar, în copie, cu referat întocmit de Biroul Executări Penale, sentința penală nr. 4049/26.09.2005 a Judecătoriei Iași.
Din probele administrate în cauză, prima instanță a reținut aceeași situație de fapt ca cea reținută în rechizitoriu, probele administrate în cursul cercetării judecătorești neducând la modificarea ei.
Astfel:
1) În baza contractului 792/1.11.2004 (cu valabilitate până la 31.12.2004), "" I se obliga să livreze către " ", produse specifice obiectului de activitate (baghete). în perioada anterioară, "" mai tranzacționase cu inculpatul, care reprezenta o altă societate cu același obiect ( " " ) dar, pentru că, în luna octombrie 2004, această societate intrase în incidență bancară, relația comercială a continuat, încheindu-se noul contract, pe " "
În temeiul acestui contract, au fost emise in perioada 08.11.2004 -19.11.2004, 4 facturi - fiecare in valoare de câte 339,5 RON.
De asemenea, pe facturi s-a făcut mențiunea privind modalitatea de plată "cec cu scadență" - însemnând cecuri postdatate astfel: 08.12.2004, 12.12.2004 și 2-17.12.2004.
La data emiterii și recepționării produselor din facturi " " nu se afla în interdicție bancară, însă la data înscrisă pe cecuri ca fiind data emiterii, da.
Pentru toate cecurile s-a dat refuz, în cont neexistând disponibil. Printr-un angajament scris dat la 10.01.2005, inculpatul s-a obligat să achite suma datorată, de 1358 lei, în termen de 3 zile - promisiune neonorată iar, la 18.02.2005, "" Ias esizat organele de poliție, prin reprezentanții legali, constituindu-se partea civilă cu suma menționată mai sus.
În drept, s-a reținut că:
Fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 referitoare la emiterea unui CEC cu dată falsă sau căruia îi lipsește unul din elementele esențiale - data - prevăzute de art. 1, al. 1,2,3,5 și art. 11 din Legea 59/1934( 4 acte materiale) și se probează prin: plângerea "", copia contractului de vânzare-cumpărare, originalul celor 4 file cec însoțite de refuzurile la plată; declarația martorului - agent vânzări in cadrul "" care a fost ascultat în fața instanței, menținându-și declarațiile; contractele anterioare încheiate de "" cu " "; copiile facturilor de vânzare; copia angajamentului scris dat de inculpat la 10.01.2005; fișe client.
2) La datele de 3.11-2004 și 20.-, în baza a 2 facturi,
inculpatul a achiziționat de la " ", o centrală termică și calorifere în valoare totală de 3919 RON. A predat două file cec în alb,completate ulterior de către beneficiar cu datele de 03.12.2004 și 20.12.2004
Cu o notificare (ce nu are însă confirmare de primire) inculpatul a fost anunțat la data de 1.12.2004 despre intrarea SC în incident de plată, iar la 14.12.2004, s-a încheiat cu furnizorul un grafic de eșalonare a debitului, având în vedere neonorarea la plată a cecurilor.
Protocolul nu a fost respectat de inculpat astfel că, la data de 6.12.2005, administratorul "" a sesizat organele de poliție, constituindu-se parte civilă cu suma de 3.919 lei.
În drept, s-a reținut că:
Fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 (2 acte materiale) referitoare la emiterea unui cec cu dată falsă sau căruia îi lipsește unul din elementele esențiale - data - prevăzute de art. 1, al. 1,2,3,5 și art. 11 din Legea 59/1934 și se probează cu: plângerea și declarația reprezentantului ""; copia protocolului încheiat la 14.12.2004 copiile facturilor de vânzare; cecurile în original.
3. În cursul anului 2004, inculpatul s-a aprovizionat cu subansamble și profile din aluminiu de la "KE BA " I, achizițiile făcându-se atât pe "" cât și pe " "
În perioada septembrie 2004 - decembrie 2004, achizițiile pe ultima firma s-au ridicat la aproximativ 29.070 lei, sumă achitată în parte.
de lucru cu furnizorul, era primirea facturii urmată de lăsarea de file cec în alb, purtând doar semnătura inculpatului la rubrica "trăgător".
In acest context pentru sumele datorate, beneficiarul a completat 4 din cecurile lăsate cu datele emiterii 25Al.2004 (suma de plată 3289 lei), 15.11.2004 (suma de plată 13.88 lei), 23.11.2004 (suma de plată 2.217 lei), 2.12.2004 (suma de plată 2.170 lei) dar a lăsat să treacă termenul legal de prezentare in bancă continuând să furnizeze materiale către " " până în luna decembrie 2005.
Când valoarea soldului debitor a ajuns la aproximativ 9.000 lei, administratorul "" a introdus cele 4 cecuri la plată. că banca a dat refuz pentru lipsa de disponibil, trăgător aflat în interdicție de a emite cec-uri.
, administrator al " " a declarat că se constituie parte civilă in procesul penal cu suma de 8.961 lei, invocând reaua credință a inculpatului în executarea obligației de plată, pe motiv că în repetate rânduri acesta i-a făcut promisiuni că va achita contravaloarea facturilor dar nu a făcut-o, determinându-l să-i furnizeze în continuare mărfuri deși cunoștea starea financiară în care ajunsese firma sa.
În drept, s-a reținut că:
Fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 (4 acte materiale) referitoare la emiterea unui CEC cu dată falsă sau căruia îi lipsește unul din elementele esențiale prevăzute de art. 1, al. 1,2,3,5 și art. 11 din Legea 59/1934 și se probează cu: denunțul "" I; fișe client " "; declarația administratorului " "; copiile filelor însoțite de refuzurile de plată.
4 ) În anul 2004 inculpatul a avut relații comerciale cu " CENTRALE" F-la punctul de lucru din I, de la care a achiziționat profile de aluminiu pe " " Când această societate a înregistrat în luna octombrie2004, incidentul major de plată, inculpatul a convenit cu - - responsabilul punctului de lucru, să acorde datoriile " ", prin plăți din contul " "
În urma acordului primit,inculpatul a predat 3 file cec în alb, purtând doar semnătura sa, emise pe numele " " către " " și girate (fără dată) în beneficiul "" - nu a mai introdus cecurile în circuitul bancar, întrucât deja primise refuz de plată pentru alte 3 cecuri, predate de inculpat în luna noiembrie 2004 cu prilejul achizițiilor făcute pe " " în baza facturilor din 12.11.2004, 19.11.2004 și 24.11.2004.
Pe fiecare factură s-a făcut mențiunea asupra modalității de plată "cec scadent" însemnând cecuri postdatate. Valoarea totală a acestora este de 6.507,6 RON iar valoarea cecurilor girate în favoare AC este de 7.815,9 RON.
Reprezentantul furnizorului s-a constituit însă parte civilă cu întreaga sumă datorată de inculpat, conform facturilor de livrare pentru ambele firme și însumând 16.538 RON.
În drept, s-a reținut că:
Fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 (6 acte materiale) referitoare la emiterea unui cec cu dată falsă sau căruia îi lipsește unul din elementele esențiale prevăzute de art. 1, al. 1,2,3,5 și art. 11 din Legea 59/1934 și se probează cu: declarația reprezentantului ""; filele cec în original însoțite de refuzurile de plată; copiile facturilor de livrare marfa către " " corespunzătoare celor 3 file cec ( 106-108).
5) In baza contractului nr. 3/11.03.2003, "" I s-a obligat să livreze " ", obiecte sanitare. Conform contractului, plata urma a se face in termen de 30 zile de la data facturării, numerar, prin cec sau bilet la ordin. S-a mai stipulat in contract că pentru garantarea obligațiilor de plată, inculpat a predat la data încheierii convenției, un bilet la ordin in alb - lăsat in păstrarea vânzătorului pe toată durata de derulare a contractului.
Până la sfârșitul anului 2004, relațiile comerciale au decurs fără probleme. Fără a se putea stabili cu precizie data, pentru sumele rămase de plată, inculpat a predat 2 file cec in alb care au fost completate de beneficiar cu datele de 6.12.2004 și 27.12.2004 și introduse la plată. Banca a dat refuz pentru lipsă de disponibil. In același context, a fost completat și biletul la ordin lăsat la "" încă din luna martie 2003 cu data emiterii: 09.12.2004 și data scadenței 14.12.2004. Si pentru acest instrument s-a dat refuz de plată.
Sesizarea organelor de poliție a fost făcută prin denunț de ""
- angajată a punctului de lucru a societății beneficiare a declarat că a fost recuperat in parte prejudiciul cauzat "", rămânând de achitat 2.594,4 lei.
În drept, s-a reținut că:
Fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 referitoare la emiterea unui cec cu dată falsă sau căruia îi lipsește unul din elementele esențiale prevăzute de art. 1, al. 1,2,3,5 și art. 11 din Legea 59/1934 și se probează prin: declarația martorei;cecurile și biletele la ordin însoțite de refuzurile de plată; originalul contractului nr. 3/2003; angajamentul de plată dat de inculpat.
6) În perioada 14.10.2004 - 19.11.2004, de la depozitul din I al SC SA O, inculpatul a achiziționat în baza a 16 facturi mărfuri în valoare totală de 78.568,2 RON.
La fiecare facturare inculpatul emitea file cec postdatate și completate integral, cu valoare fixă de 3.500 lei, indiferent de valoarea facturii (și într-o singură situație, de 5.068 RON).
Așa cum am arătat, ultima livrare s-a efectuat la 19.11.2004.
Inculpatul a emis 23 cecuri postdatate, începând cu " data emiterii" 15.11.2004 și până la 10.01.2005. Pentru toate cecurile a fost dat refuz de plată.
Prejudiciul nu a fost recuperat, "" constituindu-se parte civilă cu suma de 78.568,2 lei.
În drept, s-a reținut că:
Fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 (23 acte materiale) referitoare la emiterea unui cec cu dată falsă sau căruia îi lipsește unul din elementele esențiale prevăzute de art. 1, al. 1,2,3,5 și art. 11 din Legea 59/1934 și se probează cu: plângerea "" O; copiile facturilor de livrare; cecurile în original și xerocopie însoțite de refuzurile la plată; declarația martorului, responsabil al punctului de lucru din I al societății furnizoare.
7) La data de 24 și 25.08.2004, inculpatul a achiziționat de la " INTERNAȚIONAL" B - punct de lucru I, mărfuri în valoare de aproximativ 12.000 RON, în numele " ". Pe cele 2 facturi s-a făcut mențiunea asupra termenului de plată, respectiv 22.09.2004 și 24.09.2004.
La datele achizițiilor, inculpatul a lăsat la furnizor, o filă cec în alb, purtând doar semnătura sa.
Constatând că termenele de plată nu au fost respectate, angajatul punctului de lucru, a completat cecul cu data emiterii 16.03.2005 și o sumă de plată de 8.000 lei, introducându-l apoi in bancă. Plata nu a fost onorată. Conform fișei de cont suma înscrisă pe cec reprezenta în realitate un cumul al datorilor " " pentru perioada octombrie 2003 - octombrie 2004, respectiv 7.467,7 lei.
" INTERNAȚIONAL" s-a constituit parte civilă cu această sumă, în condițiile în care nici angajamentul de plată scris de inculpat nu a fost respectat.
Inculpatul a tranzacționat cu " INTERNAȚIONAL" și in numele " ", acumulând pe această societate un debit de 13.818,9 RON, până la 21.10.2004.
În primăvara anului 2005, când punctul de lucru a fost preluat de, a fost decisă recuperarea debitului prin completarea cu datele necesare, a unei file cec lăsate in alb de inculpat din perioada derulării relațiilor comerciale. a declarat că a fost în imposibilitate de a-1 contacta pe inculpat și astfel, din dispoziția sa, contabila a completat toate rubricile cecului, introducându-l in circuitul bancar. La 17.05.2005, banca a dat refuz de plată.
Ulterior, din suma datorată inculpatul a mai achitat 2.700 lei.
În drept, s-a reținut că:
Fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 (2 acte materiale) referitoare la emiterea unui cec cu dată falsă sau căruia îi lipsește unul din elementele esențiale prevăzute de art. 1, al. 1,2,3,5 și art. 11 din Legea 59/1934 și se probează cu: copiile facturilor emise către " "; copiile filelor cec; fișe de cont; declarațiile martorilor.
8) In perioada octombrie - noiembrie 2004, inculpatul a achiziționat
în baza a 4 facturi, sticlă float în valoare totală de 5.569,1 lei de la " ". A emis 2 file cec - una in alb pentru suma de 2.886 lei și una postdatată 8.12.2004, pentru suma de 2.702 lei. În ambele situații banca trasă a dat refuz pentru lipsă de disponibil. In luna decembrie 2004, " " se afla deja in. Prejudiciul nu a fost recuperat, astfel că reprezentanții " " s-au constituit parte civilă cu 5.569,1 RON.
În drept, s-a reținut că:
Fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 ( 2 acte materiale) referitoare la emiterea unui cec cu dată falsă sau căruia îi lipsește unul din elementele esențiale prevăzute de art. 1, al. 1,2,3,5 și art. 11 din Legea 59/1934 și se probează cu: plângerea " "; declarațiile martorului; copiile facturilor de livrare; filele cec în original însoțite de refuzurile la plată.
9) Începând cu luna octombrie 2004 și până la 25.11.2004, în numele " ", inculpatul a achiziționat de la "" centrale și echipamente în valoare totală de 23.217,8 RON. Ca modalitate de plată, a fost acceptată emiterea de file cec postdatate. Inculpatul a procedat în consecință, predând furnizorului 10 file cec postdatate - toate refuzate la plată pentru lipsă de disponibil, trăgător aflat în interdicție bancară.
Cu suma arătată, "" s-a constituit parte civilă.
În drept, s-a reținut că:
Fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 (10 acte materiale) referitoare la emiterea unui cec cu dată falsă sau căruia îi lipsește unul din elementele esențiale prevăzute de art. 1, al. 1,2,3,5 și art. 11 din Legea 59/1934 și se probează cu: plângerile "" L; declarațiile martorului -; copiile facturilor de livrare; filele cec în original și xerocopie, însoțite de refuzurile de plată.
10) In intervalul ianuarie 2004 - octombrie 2004, inculpatul a achiziționat piese pentru instalații termice de la depozitul din I al " COM" L în derularea acestor tranzacții, inculpatul a lăsat cu titlu de garanție a plății, o filă cec in alb.
În luna octombrie 2004, s-a constatat că " " mai datora 783,7 RON. La momentul respectiv, responsabilii punctului de lucru nu l-au putut contacta pe inculpat însă, căutându-se recuperarea sumei fără vreo notificare prealabilă, martorul - a completat cecul cu data emiterii 1.11.2005 și suma de plată, introducându-l in bancă. Plata nu a fost onorată.
În drept, s-a reținut că:
Fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 referitoare la emiterea unui cec cu dată falsă sau căruia îi lipsește unul din elementele esențiale prevăzute de art. 1, al. 1,2,3,5 și art. 11 din Legea 59/1934 și se probează cu: denunțul "" I; copia filei cec; declarațiile responsabilului punctului de lucru,; fișe client.
11) In baza a 4 facturi emise în luna noiembrie 2004, inculpatul a achiziționat de la "", centrale termice in valoare de 9.960 lei. Cu titlu de plată, având acceptul furnizorului, inculpatul a emis 4 file cec postdatate (pentru luna decembrie 2004). In termenul legal de prezentare raportat la data înscrisă ca fiind data emiterii, cecurile au fost introduse în bancă, dar plata nu a fost onorată, pentru lipsă de disponibil, trăgător aflat în incidență de plată.
Prin administrator, "" s-a constituit parte civilă cu suma de 9.960 lei.
În drept, s-a reținut că:
Fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.84 pct.3 din 59/1934 (4 acte materiale) referitoare la emiterea unui cec cu dată falsă sau căruia îi lipsește unul din elementele esențiale prevăzute de art.1, al.1,2,3,5 și art.11 din Legea 59/1934 și se probează cu: declarația reprezentantului ""; fișa clientului; copiile facturilor de livrare; copiile filelor cec însoțite de refuzurile la plată.
Atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața primei instanțe, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii astfel cum a fost reținută, precizând că, în acea perioadă lucra la trei societăți comerciale, care au intrat aproape simultan în incidente de plată, astfel că filele cec pe care le emisese nu au mai avut acoperire. O parte de cec-urile emise constituiau instrumente de plată,însă o altă parte erau emise doar cu titlu de garanție, fiind doar semnate și ștampilate. A luat legătura cu părțile civile, cu o parte din ele a încheiat angajamente de plată pe care, însă nu a reușit sa la respecte în totalitate. A mai precizat că unele sume indicate de părțile civile nu corespund realității însă nu mai are la dispoziție evidența contabilă pentru a preciza sumele exacte. Este de acord să despăgubească părțile civile însă nu are posibilități financiare, va încerca să ajungă la înțelegere cu acestea.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor săvârșite, prima instanță a reținut că toate actele materiale menționate întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.84 pct.3 din Legea 59/1934 referitoare la emiterea unui cec cu dată falsă sau căruia îi lipsește unul din elementele esențiale prevăzute de art.1, al.1,2,3,5 și art.11 din Legea 59/1934, respectiv, potrivit art.1, denumirea de cec trecută în însuși textul titlului și exprimată în limba întrebuințată pentru redactarea acestui titlu, ordinul necondiționat de a plăti o anumită sumă de bani, numele celui care trebuie să plătească (tras), arătarea locului unde trebuie făcută plata, arătarea datei și locului emiterii, semnătura celui care emite cecul (trăgătorul), astfel cum au fost reținute anterior, fiind comise în baza aceleiași rezoluții infracționale, constituind, practic o modalitate în care inculpatul a desfășurat relațiile comerciale cu societățile cu care a avut astfel de relații, împrejurare ce atrage reținerea dispozițiilor art.41alin.2 Cod penal pentru toate actele materiale anterior reținute.
La individualizarea cuantumului pedepsei, prima instanță, conform art. 72 din Codul penal, a ținut seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, de pericolul social concret al faptei, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Prima instanță, prin raportare la numărul mare de acte materiale comise de inculpat, la relațiile sociale ocrotite de legea penală, încălcate prin comiterea infracțiunii, relații sociale referitoare la încrederea pe care trebuie să o manifeste cei care intră în relații comerciale, la persoana inculpatului care, la momentul comiterii faptei nu avea antecedente penale însă, ulterior, a fost condamnat pentru fapte de același gen, reținând și poziția procesuală sinceră manifestată în cursul procesului penal, a stabilit o pedeapsă ce a fost orientată sub minimul prevăzut de lege, prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 lit. a Cod penal, făcând aplicarea art.76 lit. e Cod penal.
Având în vedere datele la care au fost comise faptele pentru care inculpatul este judecat în prezenta cauză, respectiv în perioada august-noiembrie 2004, precum și data la care au fost comise cele pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 4049/26.09.2005 a Judecătoriei Iași, menținută prin decizia penală nr. 61/08.02.2007 a Tribunalului Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 658/18.09.2007 a Curții de APEL IAȘI, respectiv data de 01.07.2003, data rămânerii definitive a sentinței anterior menționate, prima instanță a constatat că acestea sunt concurente, fiind întrunite condițiile concursului real, prevăzut de art.33 lit. a Cod penal.
Prima instanță a hotărât descontopirea și repunerea în individualitatea lor a pedepsele aplicate prin sentința penală menționată, după cum urmează:
- 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin.2, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a, 76 lit. c Cod penal.
- 5 (cinci luni) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 84 pct. 3 din "Legea cecului"- Legea 59/1934, cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal, art. 74 lit. a, 76 lit. e Cod penal, art. 33 lit. a Cod penal.
În baza art. 36 alin. 1, 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, prima instanță a contopit pedeapsa aplicată prin sentința apelată, cu pedepsele de la punctele, B, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa mai grea, sporită cu 4 luni, spor justificat de numărul mare de acte materiale, care probează o modalitate de desfășurare a relațiilor comerciale neconformă cu respectarea dispozițiilor legale, modalitate aleasă de inculpat, fără ca precizarea acestuia, în sensul că emiterea unor cec-uri incomplete ar constitui o obișnuință a tuturor celor ce participă la astfel de relații, să îl exonereze de răspunderea penală sau să o atenueze.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, prima instanță a reținut că natura faptei săvârșite, circumstanțele săvârșirii ei, precum și cele personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor electorale prevăzute de art. 64 lit. a, b din Codul penal, respectiv dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Astfel, având în vedere dispozițiile art. 71 alin. 2 din Codul penal, prima instanță a dispus interzicerea drepturilor de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, b din Codul penal, din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau parțială a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
În baza art. 81, 71 alin. 5 Cod penal, prima instanță, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia într-un loc de deținere, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii, stabilind un termen de încercare, în condițiile art.82 Cod penal.
Prima instanță a hotărât atenționarea inculpatului prevederile art. 83 Cod penal referitoare la consecințele săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
Considerând că în cauză, pentru tragerea la răspundere civilă a inculpatului, potrivit art. 998-999 din Codul civil, sunt întrunite condițiile necesare, respectiv: existența unei fapte ilicite, existența vinovăției, dovedirea prejudiciului, care trebuie să fie actual, cert și existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul suferit de partea civilă, faptul că inculpatul și-a manifestat disponibilitatea în ceea ce privește despăgubirea părților civile, în baza art.14, 346 Cod procedură penal, raportat la art.998,999 Cod civil, prima instanță a admis, în parte, acțiunile civile formulate în caută și l-a obligat pe inculpat la plata următoarelor despăgubiri civile: 13.583,136 lei către "", reprezentată de Director general; 3.919 lei către, - prin reprezentant legal; 8961 lei către,, prin reprezentant legal; 16.538 lei către, CENTRALE prin reprezentant legal; 2.594,4 lei către SC, prin reprezentant legal; 78.568,2 lei, reactualizată la data plății către C, - prin reprezentant legal; 7.467,7 lei către, INTERNAȚIONAL prin reprezentant legal; 5.569 lei către, - prin reprezentant legal; 23.217,8 lei către, - prin reprezentant legal; 9.960 lei către, prin reprezentant legal.
Prima instanță a luat act că partea vătămată, a arătat că nu se mai constituie parte civilă în cauză, după cum rezultă din înscrisul de la fila 129 din dosar.
Prima instanță a hotărât respingerea, ca tardivă, a cererii formulate de partea civilă, - prin reprezentantul legal, de obligare a inculpatului la plata despăgubirilor reactualizate la data plății, având în vedere faptul că această cerere a fost formulată după citirea actului de sesizare.
În baza art. 193 Cod procedură penală, prima instanță l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile, - prin reprezentant legal, cheltuielile judiciare efectuate în cauză, constând în onorariu de avocat.
În baza art. 191 Cod procedură penală, prima instanță l-a obligat pe inculpat să plătească statului cheltuielile judiciare avansate în cauză".
Împotriva aceste sentințe penale, în termenul legal, a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. Prin declarația de apel inculpatul nu a indicat motivele apelului.
Ulterior, printr-un memoriu separat, inculpatul a invocat următoarele motive de apel:
a) greșita aplicarea sporului de pedeapsă de 4 (patru) luni închisoare.
În acest sens, apelantul a arătat că prima instanță a avut o dată în vedere numărul mare al actelor materiale atunci când a stabilit cuantumul pedepsei pentru infracțiunea continuată dedusă judecății. În aceste condiții, aplicarea sporului de 4 luni închisoare, după contopirea cu pedepse din antecedență, este nelegală și netemeinică, dacă se are în vedere și motivarea judecătoriei d e aplicare a acestuia;
b) greșita admitere a acțiunilor civile de către prima instanță. În acest
sens, s-a arătat că infracțiunea dedusă judecății este una de pericol și nu una de rezultat și, prin urmare, existența sa nu este condiționată de producerea vreunui rezultat. S-a mai arătat că prin decizia de îndrumare nr. 1/1968 fostul Tribunal Suprem a statuat că infracțiunile ce pericol nu sunt generatoare de prejudicii prin ele însele. Prin urmare, prima instanță nu putea să soluționeze acțiunile civile în cadrul procesului penal.
Apelantul a mai făcut trimitere și la decizia în interesul legii nr. 1/2004 a Secțiilor Unite a SJ. din a cărei interpretare la speța de față, în care infracțiunea dedusă judecății nu este una complexă, rezultă încă o dată că judecătoria nu putea soluționa în cadrul procesului penal acțiunile civile. S-a mai arătat că în cazul infracțiunii deduse judecății ar putea opera doar o răspundere de tip contractual, iar părțile civile au la îndemână o acțiune civilă separată, izvorâtă din contract, nu însă și acțiunea civilă întemeiată pe răspunderea delictuală, singura care poate fi alăturată celei penale. S-a invocat și faptul că părțile civile nu mai au nevoie de încă un titlu executoriu, întrucât cecul constituie deja titlu executoriu. Apelantul a mai făcut trimitere și la argumentația dintr-un recurs în interesul legi promovat în 2008 de către Procurorul General la României.
În apel, inculpatul-apelant a depus înscrisuri cu care a aprobat că și-a schimbat numele de familie din în (45).
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința penală criticată, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, dar în limitele și condițiile prevăzute de art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, tribunalul constată următoarele:
Prima instanță a administrat, în mod legal, un amplu probatoriu, pe care l-a evaluat corespunzător și pe baza căruia a stabilit corect situația de fapt, ce nu comportă critici. De asemenea, prima instanță - în considerentele sentinței apelate - a făcut o analiză detaliată a mijloacelor de probă, pe baza cărora a stabilit corect vinovăția inculpatului. Totodată, aceasta a analizat, în detaliu, și apărările și poziția procesuală ale inculpatului. Din această perspectivă se constată că au fost respectate, întru-totul, dispozițiile art. 356 lit. b și c Cod procedură penală.
Faptele reținute în sarcina inculpatului au fost prezentate în detaliu, indicându-se în ce au constat, cât și timpul și locul în care au fost săvârșite.
Analiza coroborată a tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză relevă, fără echivoc, că inculpatul-apelant (fost ), a săvârșit cu vinovăție faptele penale deduse judecății și care întrunesc, într-adevăr, elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Aceste fapte au fost probate, indubitabil, cu mijloacele de probă analizate de prima instanță.
Inculpatul a acționat cu intenție directă, respectiv a prevăzut rezultatul faptelor sale și a urmărit producerea lui, împrejurare ce reiese din înseși maniera de comitere a acestora, confirmată de mijloacele de probă administrate. Astfel, el a cunoscut, că prin emiterea filei cec în condițiile sus-menționate (adică fără elementele esențiale și în condițiile în care nu posedă disponibil în cont) nesocotește dispozițiile imperative ale Legii nr. 59/1934, încălcând, cu bună știință, condițiile legale de punere în circulație a unor asemenea instrumente de plată.
În ceea ce privește încadrarea juridică a infracțiunii săvârșite de inculpat se constată că aceasta a fost corect stabilită de prima instanță.
De altfel, inculpatul-apelant a recunoscut comiterea faptelor deduse judecății și și-a asumat explicit responsabilitatea. În plus, prin apelul declarat, el nu a criticat nici situația de fapt, nici încadrarea juridică a acesteia și nici faptul că s-a stabilit vinovăția sa.
Trecând la individualizarea judiciară a pedepsei reținute în sarcina inculpatului, prima instanță a făcut o corectă aplicare a criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal.
Astfel, s-a ținut cont, în mod just, atât de limitele de pedeapsă fixate în legea specială, de gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, de numărul mare al actelor materiale, de mijloacele folosite și scopul urmărit, de urmările produse, cât și de poziția procesuală a inculpatului. S-au avut în vedere, de asemenea, și toate celelalte circumstanțe personale ale inculpatului, iar comportamentul său anterior bun în comunitate a fost just valorificat ca circumstanță atenuantă, dându-i-se eficiența juridică cuvenită. inclusiv faptul că acesta s-a sustras atât de la urmărirea penală, cât și de la judecată.
Raportat la toate criteriile mai sus enunțate și având în vedere, în special, numărul mare al actelor materiale, prima instanță a dozat, în mod temeinic și legal, pedeapsa aplicată inculpatului.
În mod temeinic apoi, după ce s-a constatat, în mod corect, concurența infracțiunii deduse judecății și cu alte infracțiuni din antecedența sa, pentru care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1(un) an și 8(opt) luni închisoare prin sentința penală nr. 4049/26.09.2005 a Judecătoriei Iași (rămasă definitivă prin decizia penală nr. 658/18.09.2007 a Curții de APEL IAȘI ).
Prima instanță a procedat însă nelegal atunci când, mai înainte de a dispune descontopirea pedepsei rezultante de 1(un) an și 8(opt) luni închisoare, a omis să dispună aplicarea dispozițiilor art. 85 Cod penal referitoare la anularea suspendării condiționate a executării acestei pedepse rezultante, chiar dacă ulterior descontopirii, în mod corect, a dispus contopirea pedepselor aplicate pentru infracțiunile concurente. Acest lucru era obligatoriu, dispozițiile art. 85 Cod penal fiind imperative.
Astfel, potrivit art. 85 alin. 1 Cod penal "dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârșise o infracțiune înainte de pronunțarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitiva a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea condiționată a executării pedepsei se anulează, aplicându-se, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni sau recidivă". Nedispunând anularea suspendării, prima instanță, teoretic, nu ar fi putut dispune contopirea întrucât pedepsele aplicate pentru infracțiunile din antecedență, fiind încă suspendate apăreau ca fiind neexecutabile.
Chiar dacă doar inculpatul a declarat apel, prin aplicarea dispozițiilor art. 85 Cod penal în calea de atac declarată de el nu i se agravează situația, întrucât, pe de o parte, chestiunea în discuție este una de formă, iar, pe de altă parte, ea are consecințe juridice favorabile acestuia deoarece face ca termenul de încercare al suspendării condiționate a noii pedepse rezultante de 2(doi) ani închisoare, stabilită de prima instanță, să fie calculat într-o manieră mai favorabilă inculpatului, prin aplicarea art. 85 alin. 3 Cod penal, respectiv de la data rămânerii definitive a pedepsei din antecedență, adică de la data de 18.09.2007.
Prin urmare, în latura penală, apelul inculpatului este fondat numai pentru acest motiv, invocat din oficiu, dar în limitele prevăzute de art. 371 alin. 2 Cod procedură penală.
Motivul de apel al inculpatului în latura penală nu este fondat.
Aplicarea sporului de pedeapsă de 4(patru) luni nu este nici nelegală, nici netemeinică. El a fost stabilit de prima instanță numai după ce a contopit trei pedepse aplicate pentru trei infracțiuni distincte, comise la intervale de timp relativ scurte. Numărul actelor materiale ale infracțiunii deduse judecății nu are nici o legătură cu aplicarea acestui spor care a fost aplicat pentru un concurs de trei infracțiuni.
Este corectă observația inculpatului privitoare la modalitatea eronată de motivare de judecătorie a aplicării acestui spor - "prin numărul mare de acte materiale comise" - însă această eroare a primei instanțe, singură, nu este de natură să conducă la admiterea apelului pe acest considerent, câtă vreme motivarea inadecvată a sporului poate și va fi suplinită de tribunal prin cele anterior arătate și care vor urma, iar aplicarea acestuia este legală și temeinică.
infracțională a inculpatului relevată de comiterea a trei infracțiuni prin modalități similare, într-un interval relativ simplu, justifică pe deplin aplicarea sporului de pedeapsă de 4(patru) luni închisoare.
Ulterior, în mod legal, s-a dat eficiență dispozițiilor art. 33 lit. a și b
Cod penal și art. 36 alin. 1 Cod penal. Prima instanță a aplicat corect dispozițiile legale incidente în materie în ceea ce privește o parte din pedepsele aplicate inculpatului în antecedență, în sensul stabilirii unui tratamentul sancționator adecvat și specific pluralității de infracțiuni.
În mod corect și legal a fost apoi individualizată pedeapsa accesorie.
De asemenea, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 85 alin. 3 Cod
penal cu referire la art. 81 Cod penal, în mod just s-a dispus apoi suspendarea condiționată a pedepsei rezultante astfel stabilite.
În ceea ce priveștelatura civilă a cauzei, tribunalul a reținut însă că prima instanță a dispus, în mod greșit, obligarea inculpatului la despăgubiri către părțile civile: 1) "" I; 2) " " I; 3) " " I; 4) " Centrale" F; 5) "" O; 6) "" O; 7) " INTERNAȚIONAL" I; 8) " " I; 9) "" I; 10) ""
Prin urmare, apelul inculpatului în latura civilă a cauzei este fondat.
Astfel, mai întâi, s-a reținut că, în speță, inculpatul nu a fost trimis în judecată și în ceea ce privește infracțiunea de "înșelăciune" prev. și ped. de art. 215 Cod penal, pentru aceasta dispunându-se expres, prin actul de sesizare, scoaterea de sub urmărire penală pe considerentul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Inculpatul (fost ) a fost trimis în judecată doar pentru comiterea unei infracțiuni de pericol, care, de principiu, nu pot fi cauzatoare de prejudicii. Această infracțiune de pericol dedusă judecății privește exclusiv nerespectarea regimului de emitere și punere în circulație a cecurilor. Prin comiterea doar a infracțiunii prev. și ped. de art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 nu s-au cauzat prejudicii părților civile. Aceasta nu este o infracțiune complexă pentru a se putea considera că a cauzat, indirect, și prejudicii materiale.
În concret, reprezentanții părților civile au acceptat file cec necompletate cu toate mențiunile prevăzute de lege, ceea ce relevă - așa cum s-a reținut și în rechizitoriu - că acestea au fost acceptate cu titlu de garanție (mai ales că s-a acceptat trecerea pe fila cec a unor date mult ulterioare de emitere în condițiile în care cecul este plătibil imediat, "la vedere", iar marfa fusese livrată de îndată) și că părțile civile și-au asumat riscul neplății.
Prejudiciile cauzate părților civile nu au fost cauzate prin săvârșirea infracțiunilor deduse judecății, ci prin nerespectarea clauzelor contractuale. În condițiile în care în sarcina inculpatului nu s-a reținut o acțiune de inducere în eroare a părților civile nu poate fi antrenată răspunderea civilă delictuală a acestuia. În speță, pot fi incidente însă condițiile răspunderii civile contractuale deduse din nerespectarea clauzelor contractelor (materializate în facturile întocmite) de către inculpat, în calitatea sa de reprezentant al societății comerciale-contractante. În cadrul procesului penal nu poate însă fi antrenată răspunderea contractuală a inculpatului, mai ales că între aceasta și faptele deduse judecății nu există legătură de cauzalitate. Prin urmare, în cadrul procesului penal pot fi acordate despăgubiri doar ca urmare a antrenării răspunderii civile delictuale, știut fiind că acțiunea civilă este alăturată celei penale, derivând din comiterea unei infracțiuni.
În sensul celor anterior arătate, nu pot fi ignorate nici dispozițiile deciziei în interesul legii nr. IX/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, obligatorii, care a făcut o distincție clară între "fapta de emitere a unui cec asupra unei instituții de credit sau asupra unei persoane, știind ca pentru valorificarea lui nu exista provizia sau acoperirea necesară, precum și fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust, dacă s-a produs o paguba posesorului cecului" ce constituie infracțiunea de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. 4 din Codul penal și situația în care "beneficiarul cecului are cunoștință, în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras", când fapta constituie infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
Prin această decizie, s-a arătat că în cazul în care beneficiarul are cunoștință, în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperirii cecului la tras, fapta nu mai poate constitui infracțiunea de înșelăciune, deoarece îi lipsește un element constitutiv esențial, respectiv inducerea în eroare, și, în consecință, nu va putea exista nici o prejudiciere a beneficiarului cecului prin vreo acțiune de natură delictuală.
Distincțiile făcute prin decizia în interesul legii sus-menționată au consecințe, evident, și în ceea ce privește modul de soluționare a eventualelor pretenții civile, cât și în ceea ce privește felul răspunderii civile ce poate fi antrenată ("izvorul" lor).
De altfel, în speță, în ceea ce privește filele cec, care au fost emise fără toate mențiunile esențiale înscrise pe aceasta ori postdatate, reprezentanții părților civile și-au asumat riscul suportării unei pagube, respectiv riscul ca societatea reprezentată de inculpatul-apelant să nu aibă disponibil în cont la data introducerii la plată a acesteia. Or, asumarea unui asemenea risc de către părțile civile le deschide acestora posibilitatea recuperării pagubei cauzate doar pe calea unei acțiuni civile separate având ca temei o răspundere civilă contractuală.
Nu poate fi ignorat nici faptul că cecul este un titlu comercial d e valoare la ordin, formal și care încorporează o obligație abstractă de plată necondiționată a unei sume de bani. Caracterul de titlu abstract al cecului presupune că înscrisul - ce încorporează obligația de plată a sumei de bani și dreptul corelativ - nu menționează și cauza obligației. În cazul cecului, ca și a celorlalte titluri de valoare, cauza obligației este un element extern, ce nu are nici o influență asupra titlului. Cu alte cuvinte, drepturile și obligațiile rezultate din cec există în mod valabil, independent de cauza juridică care le-a generat (adică de raporturile fundamentale ce au justificat inițial emiterea cecului).
Aceste caractere ale cecului întăresc concluzia potrivit căreia nerespectarea dispozițiilor formale de emitere ale cecurilor nu implică, obligatoriu și doar prin ele însele, cauzarea de prejudicii materiale.
În fine, concluzia în sensul celor mai sus arătate este întărită și de decizia în interesul legii nr. 43/22.09.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, obligatorii, care statuat că: "instanța penală învestită cu judecarea infracțiunilor prevăzute de art. 84 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu modificările ulterioare, nu va soluționa acțiunea civilă alăturată acțiunii penale, urmând a pronunța respingerea ca inadmisibilă a acțiunii civile".
Pentru toate cele anterior expuse, tribunalul a reținut că, în mod greșit, inculpatul-apelant a fost obligat la plata de despăgubiri civile.
În consecință, raportat la cele mai sus-expuse, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. "a" Cod procedură penală, a admis apelul inculpatului (fost ) împotriva sentinței penale nr. 1249/18.04.2008 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul nr-, sentință pe care a desființat-o, parțial, în latura penală și în latură civilă, în sensul: a) înlăturării omisiunii aplicării dispozițiilor art. 85 Cod penal referitoare la anularea suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 1(un) an și 8(opt) luni închisoare aplicată anterior apelantului prin sentința penală nr. 4049/26.09.2005 a Judecătoriei Iași (rămasă definitivă prin decizia penală nr. 658/18.09.2007 a Curții de APEL IAȘI ), mai înainte de descontopirea acesteia, cu consecința calculării termenului de încercare al suspendării condiționate a noii pedepse rezultante de 2 (doi) ani închisoare, stabilită de prima instanță, într-o manieră mai favorabilă inculpatului, prin aplicarea art. 85 alin. 3 Cod penal; b) înlăturării dispozițiilor de admitere parțială a acțiunilor civile promovate în cauză de unele părți civile, precum și a dispozițiilor de obligare a inculpatului la plata de despăgubiri civile.
Reținând cauza și rejudecând-o, în limitele menționate, tribunalul, a dispus următoarele:
În latura penală, în baza dispozițiilor art. 85 Cod penal a fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1(un) an și 8(opt) luni închisoare aplicată anterior inculpatului prin sentința penală nr. 4049/26.09.2005 a Judecătoriei Iași (rămasă definitivă prin decizia penală nr. 658/18.09.2007 a Curții de APEL IAȘI ).
Au fost menținute dispozițiile din sentința apelată, referitoare la stabilirea pedepsei rezultante de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 85 alin. 3 Cod penal cu referire la art. 81 Cod penal și art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea atât a pedepsei principale rezultante de 2(doi) ani închisoare, cât și a celei accesorii, pe un termen de încercare de 4(patru) ani, care, potrivit art. 82 alin. 1 și art. 85 alin. 3 Cod penal, curge de la data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 4049/26.09.2005 a Judecătoriei Iași, respectiv de la data de 18.09.2007.
În latura civilă, în baza disp. art. 14 și 346 al. 1 Cod procedură penală rap. la disp. art. 998-999. Civil, s-a dispus respingerea acțiunilor civile formulate în cadrul procesului penal de către părțile civile: 1) "" I; 2) " " L I; 3) " " I; 4) " CENTRALE" F; 5) "" O; 6) "" O; 7) " INTERNAȚIONAL" I; 8) " " I; 9) "" I; 10) "" I, ca inadmisibile.
Au fost menținute toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În termenul prevăzut de art. 3853alin. 1 Cod procedură penală, hotărârile au fost recurate de inculpatul - și de partea civilă "" I, cu sediul în I,- - numai decizia Tribunalului Iași, fiind criticate pentru netemeinicie și nelegalitate.
Motivându-și recursul, inculpatul a susținut că nu se justifică sporul de 4 luni închisoare care i-a fost aplicat de prima instanță și a fost menținut în apel, în condițiile în care necesitatea aplicării acestuia a fost motivată diferit de fiecare din cele două instanțe.
Față de circumstanțele reale și personale și de poziția procesuală adoptată pe tot parcursul procesului penal a solicitat admiterea recursului promovat și înlăturarea acestui spor de pedeapsă.
În motivarea recursului său, partea civilă "" Iap recizat că decizia pronunțată de Tribunalul Iași este nelegală, întrucât i-a respins acțiunea civilă formulată în cauză.
Potrivit disp. art. 346 Cod procedură penală, în caz de condamnare, instanța penală se pronunță și asupra acțiunii civile. În prezenta cauză, deși instanța de apel nu a achitat inculpatul, a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă, cu toate că a reținut vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei iar, potrivit disp. art. 998 Cod civil"orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara".
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, constată că recursurile promovate sunt nefondate.
Astfel, din actele aflate la dosar rezultă că în perioada octombrie-noiembrie 2004, inculpatul în calitate de reprezentant al "-" și "-" a emis, fără completarea elementelor esențiale ori prin postadatare un număr de 60 file cec, în beneficiul a 11 societăți comerciale din I, O, La data înscrisă pe filele cec, ca fiind data emiterii, ori la termenul legal de prezentare, banca trasă a dat refuz la plată pentru lipsă totală de disponibil.
Totodată, instanța a constatat că această infracțiune comisă de inculpat se află în concurs real, cu alte două infracțiuni pentru care inculpatul fusese condamnat prin sentința penală nr. 4049 din 26.09.2005 a Judecătoriei Iași, menținută prin decizia penală nr. 61/08.02.2007 a Tribunalului Iași și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 658/18.09.2007 a Curții de APEL IAȘI, la o pedeapsă rezultantă de 1 an și 8 luni închisoare.
Din acest motiv s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 1 an și 8 luni închisoare au fost repuse în individualitatea lor pedepsele componente și apoi, în baza art. 36 alin. 1, 33 lit. "a" și 34 lit. "b" Cod penal au fost contopite cu pedeapsa aplicată prin sentința recurată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 8 luni închisoare, sporită cu 4 luni, deci pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare. Acest concurs de infracțiuni reținut în sarcina inculpatului este de natură a justifica sporul de 4 luni închisoare care a fost aplicat de instanța de fond și a fost menținut în apel.
Din aceleași rațiuni, Curtea constată că sporul aplicat este justificat și necesar pentru realizarea reeducării inculpatului și pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Nici recursul părții civile "" I nu este întemeiat.
Așa cum în mod legal și amplu a motivat Tribunalul Iași, inculpatul - a fost trimis în judecată doar pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, care este o infracțiune de pericol și care nu este cauzatoare de prejudicii. Această infracțiune nu este una complexă spre a se putea aprecia că ar cauza, indirect și prejudicii materiale.
Probele administrate în cauză au relevat că reprezentanții părților civile au acceptat file cec necompletate cu toate mențiunile prevăzute de lege, aspect ce dovedește că ele au fost înmânate cu titlu de garanție - mai ales că s-a acceptat consemnarea pe filele cec a unor date mult ulterioare de emitere, în condițiile în care cec-ul este plătibil imediat "la vedere" iar marfa fusese livrată. În aceste condiții, corect s-a apreciat că părțile și-au asumat riscul neonorării plăților.
În mod corect, tribunalul a reținut că prejudiciul cauzat părții civile nu s-a produs prin săvârșirea infracțiunii deduse judecății ci prin nerespectarea clauzelor contractuale.
Cum în sarcina inculpatului nu s-a dovedit și nici nu s-a reținut o acțiune de inducere în eroare a părților civile, nu poate fi antrenată răspunderea civilă delictuală a acestuia, ci eventual o răspundere contractuală.
În cadrul procesului penal nu poate fi antrenată însă răspunderea contractuală a inculpatului deoarece între faptele deduse judecății și contractele încheiate nu există legătură de cauzalitate.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia în interesul legii nr. 43/22.09.2008 prin care a statuat că instanța penală investită cu judecarea infracțiunilor prevăzute de art. 84 din Legea nr. 59/1934 asupra cec-ului, cu modificările ulterioare, nu va soluționa acțiunea civilă alăturată acțiunii penale, urmând a se pronunța respingerea ca inadmisibilă a acțiunii civile.
Fiind verificată legalitatea și temeinicia hotărârilor,urmează ca în baza art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală să fie respinse ca nefondate recursurile promovate de inculpatul - și de partea civilă ""
Hotărârile recurate au fost verificate din oficiu și prin prisma disp. art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, constatându-se că nu sunt motive de casare.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpatul fost și partea civilă "" I, împotriva deciziei penale nr. 505 din 28 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care o menține.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 Februarie 2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: -,
-
19.02.2009
2 ex.-
Președinte:Otilia SusanuJudecători:Otilia Susanu, Maria Cenușă, Aurel Dublea
