Infractiuni la legea contabilității (legea nr.82/1991). Decizia 444/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.444/2008
Sedința publică din 16 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Stanca Ioana Marcu JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș
- - -JUDECĂTOR 3: Oana Maria Călian
- - - - judecător
- - - grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
-procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba și G împotriva deciziei penale nr. 61/A/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent G, asistat de avocat, apărător ales, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Reprezentantul parchetului și apărătorul ales al inculpatului recurent învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și rejudecând dacă se apreciază că infracțiunea de fals este o infracțiune de sine stătătoare să se dispună încetarea procesului penal întrucât a intervenit prescripția.
În susținere învederează că instanța de apel nu a pronunțat o soluție pe latura penală, aplicând doar o sancțiune administrativă, că inculpatul trebuia achitat pentru infracțiunea prev. de art.37 lg.82/1991 aceasta fiind absorbită în infracțiunea de evaziune fiscală conform deciziei nr.4/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Avocat, apărătorul ales al inculpatului recurent G solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor penale atacate și rejudecând a se dispune în baza art.10 lit.a Cod procedură penală achitarea inculpatului întrucât infracțiunile pentru care este cercetat nu există.
În susținere învederează că inculpatul se face vinovat doar de neplata TVA, iar aceasta nu constituie infracțiune.
Referitor la recursul parchetului solicită a se respinge acesta întrucât chiar dacă s-au pus concluzii de achitare a inculpatului prin înlocuirea pedepsei și respectiv prin prescripția răspunderii penale, acestea presupun stabilirea vinovăției.
Reprezentantul parchetului cu privire la recursul inculpatului solicită fi respins acesta ca nefondat.
Inculpatul G, având ultimul cuvânt învederează că este nevinovat.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față
Prin sentința penală nr- a respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul G, din infracțiunea prev de art. 12 din Legea 87/18.- în infracțiunea prev de art. 9 din Legea 241/15.07.2005-.
S-a dispus condamnarea inculpatului la:
- 1 an închisoare pentru săvârșirea in fracțiunii de fals intelectual prev de art.37 din 82/1991 republicată raportat la art. 289 Cp. cu aplicarea art.41 al. 2 Cp.
In baza art. l din 543/2002 s-a constatat grațiată pedeapsa de 1 an închisoare.
- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev de art.12 din 87/1994 (actualul art. 11 al. 1 lit. b din aceiași lege) cu aplicarea art.13 Cp. și art.41 al. 2 Cp.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prev de art.64 al. 1 lit.
Cod penal pe o perioadă de 2 ani.
În baza art.81, 82 Cp. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe o perioadă de 4 ani, ce constituie termenul de încercare.
S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev de art.83 Cp.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 59.309,3 lei cu titlul despăgubiri civile către partea civilă Administrația Finanțelor Publice A.
S-a făcut aplicarea art.191 Gp.
p.Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut ca stare de fapt că inculpatul în perioada 1999 -2002 în calitate de director economic la SC SRL A I, a eludat plata obligațiilor fiscale prin ascunderea sursei impozabile, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 535.242.205 lei TVA și 2.997.070 lei impozit pe redevență și totodată nu a înregistrat în evidențele contabile ale societății, prin contracte de leasing, rezultând astfel o denaturare a rezultatelor financiare și a elementelor de activ și pasiv care se reflectă în bilanțul contabil.
In drept s-a reținut că faptele inculpatului așa cum au fost descrise și dovedite cu probele administrate întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev de art.12 din 87/1994 cu aplicarea art.13 Cod penal și art.41 alin. 2 Cod penal și art.37 din 12/1991 republicată raportat la art.289 Cod penal cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal.
In baza acestor texte de lege s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii conform criteriilor prev de art.72 Cod penal.
In privința pedepsei aplicate pentru infracțiunea de fals intelectual, instanța a reținut că aceasta este grațiată, făcând aplicarea art. l din 543/2002.
In privința pedepsei aplicate pentru infracțiunea de evaziune fiscală, instanța de fond a apreciat că scopul acesteia poate fi atins chiar și fără executare, aplicând art.81,82 Cp.
Cu privire la această infracțiune s-a făcut aplicarea și a pedepsei complementare prev de art.64 al.l lit c Cod penal pe o perioadă de 2 ani.
In privința cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat, s-a dispus respingerea acesteia ca neîntemeiată, cu motivarea că legea penală mai favorabilă inculpatului este legea 87/1994 și nu 161/2003, întrucât prevede " limite de pedepse mai mici decât legea 161/2003.
Sub aspectul laturii civile a cauzei s-a dispus obligarea inculpatului,1a plata sumei de 59.309,3 lei cu titlul despăgubiri civile către partea civilă.
S-a dispus totodată comunicarea hotărârii la.C și la Fiscal.
Împotriva acestei sentințe adoptate după rejudecarea cauzei a declarat apel în termenul legal prevăzut de lege, doar inculpatul, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia penală nr.61/A/2008 pronunțată de Tribunalul Albas -a admis apelul declarat de inculpatul G împotriva sentinței penale nr.365/2007 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar penal nr- și în consecință:
S-a desființat sentința penală atacată și procedând la o nouă judecată a cauzei:
In baza art.10 din 241/2005 s-a aplicat inculpatului G sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 800 lei pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev.și ped de art.9 lit a din Legea 241/2005 cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal și art.13 Cod penal, sancțiune ce se înregistrează în judiciar.
In baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod penal raportat la art.10 lit.b/1 Cod procedură penală și art. 18/1 Cod penal a fost achitat inculpatul G de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de fals intelectual prev. și ped de art.37 din 82/1991 raportat la art. 289 Cod penal cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 91 Cod penal s-a aplicat inculpatului amenda administrativă în cuantum de 600 lei.
S-a constatat că inculpatul a achitat prejudiciul cauzat prin infracțiune în cursul urmăririi penale, conform ordinelor de plată nr. 192/29.11.2002 și 191/29.11.2002, acesta fiind integral recuperat.
S-au respins celelalte pretenții civile formulate de partea civilă Administrația Finanțelor Publice
In baza art. 191 Cod pr penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cu titlul cheltuieli judiciare avansate de stat la fond.
In baza art. 192 al. 3 Cod pr pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
În motivare instanța de apel a reținut următoarele:
in coroborarea probatoriului administrat în cauză, procesul verbal de constatare încheiat de către Curtea de Conturi a Județului A, cele 3 contracte de leasing, declarația vamală de impozit, graficul de eșalonare a plăților, din care reiese obligația de plată a cheltuielilor fiscale în sarcina SC SRL, declarația vamală de impozit, declarațiile vamale de impozit, balanțele de verificare și declarațiile de TVA, din care reiese că nu s-au înregistrat contractele de leasing și implicit a rezultat o sustragere de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat, rapoartele de expertiză contabilă efectuate atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, adresa nr. 11021/8.04.2004 emisă de Administrația Financiară A, contractul de vânzare cumpărare al autoturismului Mercedes Benz E 280, factura seria - - nr. -/31.11.2003 și chitanța seria - - nr. -/8.01.2004 jurnalul de casă nr. 5311/28.02.2003 din care reiese exemplificativ modul în care s-a ascuns sursa impozabilă, contractul de muncă al inculpatului, contractul de prestări servicii al inculpatului încheiat la data de 1.10.2002, bilanțurile contabile ale SC SRL A I pe anul 2001 și trimestrul I/2002, declarațiile martorilor -, și, declarațiile martorilor și (reaudiați și în apel filele 74-75 ) din care reiese că inculpatul în calitatea de director economic avea obligația de a înregistra contractele de leasing în evidențele contabile ale societății și de a efectua plata taxelor datorate statului (aceleași atribuții avându-le și în perioada în care a lucrat în cadrul societății cu convenție civilă ) a rezultat că inculpatul în calitatea de director economic în cadrul SC SRL A I, în perioada 1999 -2002, a eludat plata obligațiilor fiscale prin ascunderea sursei impozabile, respectiv prin neînregistrarea în evidențele contabile ale societății a trei contracte de leasing,ceea ce a dus la denaturarea rezultatelor financiare și a elementelor de activ și pasiv care se reflectă în bilanțul contabil și la cauzarea unui prejudiciu la bugetul de stat, de 535.242.205 lei TVA și 2.997.070 lei impozit de redevență.
Susținerile inculpatului apelant că nu ar fi avut atribuții în sensul celor reflectate în actul de sesizare ( mai ales în perioada în care a lucrat cu convenție civilă ) și că de fapt nu a ascuns sursa impozabilă - înregistrând contractele de leasing în evidențele societății, surit,infirmate de probele administrate și mai sus expuse și din a căror coroborare rezultă cu certitudine că inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa (inclusiv din completarea la raportul de expertiză contabilă efectuată în apel, rezultând că obligația compartimentului financiar și implicit a inculpatului G, era să evidențieze intrarea celor cinci autoturisme în patrimoniul societății și a obligațiilor aferente acestei achiziții, lucru care nu s-a întâmplat,1a momentul primirii autoturismelor nefiind întocmite procesele verbale de recepție care să fie depuse la compartimentul financiar spre contabilizare, așa cum conform prevederilor legale se proceda cu materiile prime și materialele, acest lucru întâmplându-se și cu contractele de leasing aferente acestor bunuri.
Din coroborarea probatoriului administrat și mai sus expus rezultă indubitabil existența faptelor reținute în sarcina inculpatului, însă Tribunalul cu ocazia noii judecăți a cauzei a constatat în privința infracțiunii de evaziune fiscală incidența art.13 Cp. legea penală mai favorabilă inculpatului fiind 241/2005 și mai precis art.9 din această lege, al. l lit." a "ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile" prin raportare la art.10 din aceiași lege, conform căruia "în cadrul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, iar acesta este de până la 50.000 Euro în echivalentul monedei naționale se aplică o sancțiune administrativă care se înregistrează în judiciar".
In sprijinul aplicării 241/2005, ca lege penală mai favorabilă, s-a pronunțat ICCJ prin decizia nr. 8/2008 prin care s-a stabilit că: "în cazul faptelor săvârșite sub imperiul 87/1994 și a judecării lor, după intrarea în vigoare a nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, pot beneficia de cauzele de impunitate sau de reducere a pedepsei reglementate de art. 10 din această lege, numai cei în sarcina cărora s-a reținut, prin aplicarea art.13 din codul penal, săvârșirea unei infracțiuni fiscale prev de art.9 din 241/2005.
In speța dedusă judecății, inculpatul a săvârșit faptele sub imperiul 87/1994, iar judecarea sa a avut loc după intrarea în vigoare a Legii 241/2005 lei Tribunalul a reținut prin aplicarea art.13 din Codul penal săvârșirea infracțiunii fiscale prev de art.9 alin. 1 lit a din 241/2005.
In privința aplicării art.10 din 241/2005, Tribunalul a constatat că prejudiciul efectiv cauzat de inculpat prin săvârșirea infracțiunii este de 535.242.205 /k/TVA și 2.997.070 lei impozit pe redevență.
Acest prejudiciu a fost integral recuperat încă din cursul urmării penale, conform ordinelor de plată nr. 191 și 192/29.11.2002 existente la fila 291 din dosarul de urmărire penală.
Celelalte pretenții emise de partea civilă de 1.021.296.573 lei majorări și 174.421.268 lei penalități s-au constatat a fi neîntemeiate, acestea neprezentând un prejudiciu efectiv cauzat de inculpat prin faptele sale, ci o sancțiune și o dobândă percepută pentru că venitul bugetar a fost reținut și utilizat de către debitor începând cu termenul de plată,când se datora bugetului de stat ( aceste sume urmând a fi recuperate de la persoanele fizice care au beneficiat de autoturisme și în interesul cărora au fost încheiate contractele de leasing), astfel că urmează a fi respinse ca atare.
Prin urmare, câtă vreme prejudiciul efectiv cauzat de inculpat prin faptele sale a fost recuperat, iar acesta nu depășește suma de 50.000 Euro în echivalentul monedei naționale, Tribunalul în conformitate cu art.10 din 241/2005 aplicat inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 800 lei pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev și ped de art.9 lit. a din 241/2005 cu aplicarea art.41 al. 2 Cp. și art.13 Cp., sancțiune ce se înregistrează în judiciar(în aplicarea acestei sancțiuni instanța luând în considerare textul art.10 din - așa cum a fost redactat și care nu face trimitere la normele de drept comune, în sensul aplicării sancțiunii administrative prin prisma adoptării unei sentințe de achitare conform art.18/1 Cp dând prin urmare eficiență întrutotul legii speciale).
In privința infracțiunii de fals intelectual Tribunalul a apreciat cu ocazia noii judecăți a cauzei că, raportat la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la urmarea produsă, la valoarea prejudiciului care a fost recuperat, la persoana inculpatului care nu posedă antecedente penale, la conduita acestuia anterior săvârșirii infracțiunilor, s-a adus o atingere minimă valorilor ocrotite de lege, iar prin conținutul ei concret fiind în mod vădit lipsită de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, aceasta constituind cel mult o abatere de la regulile de conviețuire socială.
Împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și inculpatul
Parchetul de pe lângă Tribunalul Albaa criticat hotărârea arătând că instanța nu a pronunțat o soluție pe latura penală a cauzei, aplicând doar o sancțiune administrativă, că inculpatul trebuia achitat pentru infracțiunea prev. de art.37 lg.82/1991 aceasta fiind absorbită în infracțiunea de evaziune fiscală conform deciziei nr.4/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar dacă se apreciază că este o infracțiune de sine stătătoare trebuia să dispună încetarea procesului penal întrucât a intervenit prescripția.
Inculpatul a solicitat achitarea în baza art.10 lit.a C.P.P. cu motivarea că neplata TVA nu constituie infracțiune.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța constată că recursurile sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Inculpatul susține că singura faptă ce i s-ar putea imputa este doar neplata TVA datorat bugetului de stat, ceea ce nu constituie faptă penală.
Însă, pe baza probelor administrate: procesul verbal de constatare încheiat de către Curtea de Conturi a Județului A, cele 3 contract de leasing, declarația vamală de impozit, graficul de eșalonare a plăților, din care reiese obligația de plată a cheltuielilor fiscale în sarcina SC SRL, declarația vamală de impozit, declarațiile vamale de impozit, balanțele de verificare și declarațiile de TVA, din care reiese că nu s-au înregistrat contractele de leasing și implicit a rezultat o sustragere de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat, rapoartele de expertiză contabilă efectuate atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, adresa nr. 11021/8.04.2004 emisă de Administrația Financiară A, contractul de vânzare cumpărare al autoturismului Mercedes Benz E 280, factura seria - - nr. -/31.11.2003 și chitanța seria - - nr. -/8.01.2004 jurnalul de casă nr. 5311/28.02.2003, contractul de muncă al inculpatului, contractul de prestări servicii al inculpatului încheiat la data de 1.10.2002, bilanțurile contabile ale SC SRL A I pe anul 2001 și trimestrul I /2002, declarațiile martorilor -, și, declarațiile martorilor și s-a stabilit că inculpatul a eludat plata obligațiilor fiscale prin ascunderea sursei impozabile și neînregistrarea în evidențele contabile ale societății ale contractelor de leasing, atribuții pe care inculpatul le avea în baza sarcinilor de serviciu. Deci, fapta sa nu s-a limitat doar la simpla neplată a obligațiilor bugetare, ci la modalitatea prin care s-a ajuns la această consecință, și care reprezintă o faptă penală, inculpatul neînregistrând în evidențele societății trei contracte de leasing, ascunzând astfel sursa impozabilă.
Analizând decizia penală nr. 61/A/2008 pronunțată de Tribunalul Alba, se constată că instanța nu a pronunțat o soluție așa cum prevede art.345 în C.P.P. ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală prev de art.9 lit a Lg.241/2005, sens în care se va admite recursul și se va face aplicarea art.11 pct.2 lit.b rap la art.10 lit.i/1 C.P.P. art.10 din Lg.241/2005 care s-a aplicat inculpatului, reglementând o cauză de nepedepsire.
În ceea ce privește infracțiunea de fals prev. de art.37 lg.82/1991 rap la art.289 Cod Penal, aceasta nu este absorbită în infracțiunea de evaziune fiscală prev de art.9 lit a Lg.241/2005 conform deciziei nr.4/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, această decizie făcând referire doar la infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art.9 lit.b și c lg.241/2005, nu și la cea prev de art..9 lit a Lg.241/2005, care s-a reținut în sarcina inculpatului.
Este corectă susținerea Parchetului în sensul că, în ceea ce privește infracțiunea de fals prev. de art.37 lg.82/1991 rap. la art.289 p, a intervenit prescripția răspunderii penale în conformitate cu art.122 lit.d Cod Penal, sens în care se impune încetarea procesului penal în baza art.10 lit.g și C.P.P. pe cale de consecință, înlăturarea amenzii administrative.
În consecință, în baza art.385/15 pct.2 lit.d C.P.P. instanța va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 61/A/24.03.2008 pronunțate de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Va casa decizia penală atacată, precum și sentința penală nr.365/5.06.2007 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr-, sub aspectul laturii penale a cauzei, în ce privește omisiunea dispoziției de încetare a procesului penal pentru infracțiunea prev. de art. 9 lit. a din Legea nr. 241/2005, cu apl. art. 41 alin. 2 CP și art. 13 CP și greșita achitare pentru infracțiunea prev. de art. 37 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 CP, cu apl. art. 41 alin. 2 CP și rejudecând cauza în aceste limite:
În baza art. 11 pct. 2 lit. b CPP rap. la art. 10 lit. i/1 CPP, art. 10 din Legea nr. 241/2005, încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului G pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 lit. a din Legea nr. 241/2005, cu apl. art. 41 alin. 2 CP și art. 13 CP.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. g CPP, va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului G pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 37 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 CP, cu apl. art. 41 alin. 2 CP.
Va înlătura aplicarea amenzii administrative stabilite pentru infracțiunea prev. de art. 37 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 CP, cu apl. art. 41 alin. 2 CP.
Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 61/A/24.03.2008 pronunțate de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Casează decizia penală atacată, precum și sentința penală nr. 365/5.06.2007 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr-, sub aspectul laturii penale a cauzei, în ce privește omisiunea dispoziției de încetare a procesului penal pentru infracțiunea prev. de art. 9 lit. a din Legea nr. 241/2005, cu apl. art. 41 alin. 2 CP și art. 13 CP și greșita achitare pentru infracțiunea prev. de art. 37 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 CP, cu apl. art. 41 alin. 2 CP și rejudecând cauza în aceste limite:
În baza art. 11 pct. 2 lit. b CPP rap. la art. 10 lit. i/1 CPP, art. 10 din Legea nr. 241/2005, încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului G pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 lit. a din Legea nr. 241/2005, cu apl. art. 41 alin. 2 CP și art. 13 CP.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. g CPP, încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului G pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 37 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 CP, cu apl. art. 41 alin. 2 CP.
Înlătură aplicarea amenzii administrative stabilite pentru infracțiunea prev. de art. 37 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 CP, cu apl. art. 41 alin. 2 CP.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16.09.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier
- -
Red. O-M-
Dact. ex. /26.09.2008
; -
Președinte:Stanca Ioana MarcuJudecători:Stanca Ioana Marcu, Monica Farcaș, Oana Maria Călian
