Infractiuni la legea contabilității (legea nr.82/1991). Decizia 459/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Lg. 82/1991; Lg. 241/2005; Lg.
656/2002; art. 290 Cod Penal-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR. 459
Ședința publică de la 19 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liana Balaci JUDECĂTOR 2: Mircea Mugurel Șelea
- - - - JUDECĂTOR 3: Aurel
- - Președinte Secție
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror.
.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin încheierile de ședință din datele de 06 iunie 2008, respectiv 13 iunie 2008, încheieri ce face parte integrantă din prezenta decizie penală, având ca obiect recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL O L împotriva sentinței penale nr. 211 din 10 decembrie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL OLT în dosarul cu nr-, privind pe intimatul - inculpat
La apelul nominal făcut cu ocazia pronunțării, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 211 din 10 decembrie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL OLT în dosarul cu nr-, în baza art. 332 alin.2 corob.C.P.P. cu art.300 al. 2.C.P.P. dispus restituirea cauzei privind pe inculpatul G - fiul lui și, născut la data de 2 martie 1947 în comuna, județul S M, domiciliat în loc. O, sat Comani, județul O, studii medii, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, fără antecedente penale, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. c din Legea - cu aplic. art. 33 lit. a Cod Penal, infracțiunea de fals reglementată. de legea contabilității prev. de art. 37 din Legea 82/1991 cu aplic.art. 33 lit a Cod Penal, fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290.Cod Penal cu aplic.art. 33 lit. a și Cod Penal infracțiunea de spălare de bani prev. de art. 23 lit. c din Legea 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod Penal- la Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL O L T, în vederea refacerii urmăririi penale și a actului de sesizare.
În temeiul art.192 al. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare avansate de stat, în cuantum de 30 lei, au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL OLT nr.307/P/2007/24.10.2007 s-a dispus astfel:
- în baza art.262 pct. 1 lit. a punerea C.P.P. în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului G pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. c din Legea 241/2005 cu aplic. art.33 lit. a Cod Penal, infracțiunea la legea contabilității prev. de art. 37 din Legea 82/1991 cu aplic. art.33 lit. a, fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290.Cod Penal cu aplic. art. 33 lit. a și Cod Penal infracțiunea de spălare de bani prev. de art. 23 lit. c din Legea 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2, toate cu aplic. art. 33 lit. a p;
- în baza art.249 rap. la art.10 lit. a scoaterea C.P.P. de sub urmărire penală a învinuitului pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art.9 lit. c din Legea 241/2005, art.37 din Legea 82/1991 și art.290 întrucât Cod Penal faptele reclamate nu există;
- în baza dispoz. art.228 rap. la art.10 lit. a neînceperea C.P.P. urmăririi penale împotriva numiților, și pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art.9 lit. c din Legea 241/2005, art.37 din Legea 82/1991 și art. 290.Cod Penal, întrucât faptele reclamate nu există;
- în baza art. 228 rap. la art.10 lit. a neînceperea C.P.P. urmării penale împotriva numiților, și pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani prev. de art. 23 din Legea 656/2002, întrucât faptele reclamate nu există."
În cuprinsul rechizitorului s-a reținut în fapt că, la data de 12.04.2007, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL OLTa fost sesizat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina pentru continuarea cercetărilor în cauza privind pe învinuitul G, administrator la SC SA S și învinuitul, administrator la SC SRL S întrucât cei doi au evidențiat în contabilitatea societăților documente false producând un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 12.231.156.200 lei.
La data de 10.07.2007, s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuiții G și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.10 și 11 lit. e din Legea 87/94, art.37 din Legea 82/91 și art.290 Cod Penal, reținându-se în esență următoarele fapte:
1. SC SA Saî nregistrat în mod ilegal în evidența contabilă factura fiscală de aprovizionare seria - nr.-/19.07.2004 întocmită în baza contractului de vânzare cumpărare nr.9328/19.07.2004, conform căreia a cumpărat o locomotivă 150 - 011 în valoare de 1.642.200.225 lei din care TVA în sumă de 262.200.036 lei, factură semnată de învinuitul G care a întocmit 28, înscris-o în centralizatorul aprovizionărilor, balanța de verificare și decontul TVA pe luna iulie 2004, documente înaintate Direcției Financiare
La data de 29.09.2004 ca urmare a nelivrării locomotivei, SC INDUSTRIALE SA Bae mis factura de ștornare seria - - nr.- prin care s-a anulat factura fiscală inițială însă învinuitul Gao mis să înregistreze în evidența contabilă această ultimă factură motivând că nu a intrat în posesia sa.
S-a arătat că faptele săvârșite de inculpat au fost încadrate de organele de cercetare penală în infracțiunile de evaziune fiscală prev. de art.10, art.11 lit. e din Legea 87/94 republicată, art.37 din Legea 82/1991 rep. și art.290 cu Cod Penal aplic. art.33 lit. a Cod Penal, că în urma modificărilor Legii 87/1994 prin Legea 161/2003, art.13 a fost abrogat, iar ulterior legea a fost republicată în Monitorul Oficial, dispozițiile acestui articol fiind preluate în art.11 alin. 1 lit. c, că în urma abrogării acestei legi prin Legea 241/2005 prevederile art.11 se regăsesc în art.9 lit.c, apreciindu-se că se impune a se reține în sarcina învinuitului săvârșirea infracțiunilor prev. de art.9 lit. c din Legea 241/2005, art.37 din Legea 82/1991rep. și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 cu Cod Penal aplic. art.41 alin. 2.
Cod Penal2. În luna iulie 2004 învinuitul G administrator al SC SA Sad at spre înregistrare în evidența contabilă a societății factura fiscală seria - nr. -/15.07.2004 privind aprovizionarea unei locomotive în valoare totală de 3.300.000.000 lei din care TVA în sumă de 526.891.000 lei, factură pentru care a fost întocmit -ul 27/15.07.2004, a fost înscrisă în centralizatorul aprovizionărilor, balanța de verificare și decontul TVA pe luna iulie 2004, documente cu privire la care s-a reținut că, potrivit constatărilor efectuate de Garda Financiară O prin procesul verbal încheiat la data de 12.07.2005, s-au dovedit a fi falsificate.
S-a mai reținut că SC SA S nu a plătit locomotiva către SC SRL C, că potrivit expertizei contabile efectuate în cauză, bugetul statului nu a fost prejudiciat și s-a apreciat că în raport de situația de fapt expusă, în sarcina învinuitului se impune a se reține săvârșirea infracțiunii prev. de art.37 din Legea 82/1991 și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 cu Cod Penal aplic. art.41 alin. 2 și 33 lit. a
Cod Penal3. La data de 12.07.2004, conform contractului de vânzare cumpărare nr.22, SC SRL Bav ândut SC SRL o locomotivă 2100 cu suma de 280.000 euro plus TVA și la aceeași dată SC SA Saî nregistrat în evidența contabilă factura fiscală de aprovizionare seria - nr.- prin care învinuitul Gac umpărat aceeași locomotivă cu suma de 13.694.520.000 lei, din care TVA în sumă de 2.186.520.000 lei, iar pentru această factură a dat dispoziție să se întocmească -ul 26/23.07.2004, fiind înscrisă în centralizatorul aprovizionărilor și decontul TVA pe luna iulie 2004, și în bilanțul contabil, documente apreciate ca fiind false întrucât învinuitul nu a cumpărat vreo locomotivă de la SC SRL.
S-a arătat că, prin înregistrarea fictivă în evidența contabilă a SC SA Saf acturii de aprovizionare nr.-/3.07.2004, învinuitul G, în calitate de administrator, a dedus în mod nelegal TVA în sumă de 2.182.520.000 lei, a comis fapta ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. c din Legea 241/2005, iar prin înregistrarea facturii respective în mod ilegal, cunoscând că este falsă, în decontul TVA, evidența contabilă, centralizatorul aprovizionărilor, întocmirea -ului și în bilanțul contabil lunar, învinuitul ar fi comis infracțiunile prev. de art.37 din Legea 82/1991 și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 cu Cod Penal aplic. art.41 alin. 2 și 33 lit. a C.
p.4. În lunile iulie și august 2004, SC SA a înregistrat în evidența contabilă 2 facturi de aprovizionare emise de SC COM SRL, respectiv:
- factura fiscală seria - nr. -/30.07.2004 reprezentând 45 sape furaj în valoare totală de 5.970.825.000 lei din care TVA în sumă de 953.325.000 lei;
- factura fiscală seria - nr. -/13.08.2004 reprezentând diverse produse în valoare de 549.028.000 lei din care TVA în sumă de 87.660.000 lei.
S-a apreciat că inculpatul G s-a folosit în mod ilegal de aceste 2 facturi fiscale, că martorul nu a livrat niciodată mărfuri societății SRL C, reținându-se că marfa provine din activități ilicite iar învinuitul a dedus în mod ilegal la cele 2 facturi TVA-ul, fapte ce ar constitui infracțiunile de evaziune fiscală, infracțiune la legea contabilității și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.9 lit. c din Legea 241/2005, art.37 din Legea 82/1991 și 290 cu aplic. art. 33 lit. a și 41 alin. 2.
Cod Penal5. În luna august 2004 SC SA Saî nregistrat în evidența contabilă factura fiscală de aprovizionare seria - nr.-/2.08.2004 din care rezulta că la data de 2.08.2004 SC SRL C ar fi livrat SC SA S produse feromanganoase, zinc, robineți și țeavă în valoare de 6.258.995.000 lei din care a dedus TVA în sumă de 999.335.000 lei, factură contabilizată din dispoziția învinuitului G în evidența contabilă a societății prin nota contabilă nr.1/31.08.2004, balanța de verificare și decontul TVA pe luna august 2004.
S-a reținut că inculpatul a intrat în posesia ilicită a acestei facturi, s-a aprovizionat cu mărfurile trecute în factură de pe piața neagră și ulterior le-a comercializat în numele societății sale la o altă societate dând astfel o tentă legală activității sale infracționale, iar pentru a nu fi descoperit, la rubrica privind expediția mărfurilor s-a trecut ca fiind delegat, nu a precizat nr. de înmatriculare al mijlocului de transport și a completat chitanța nr.- în numele SC SRL din care rezulta că acesta ar fi plătit societății furnizoare suma de 6.258.995.000 lei la data de 2.08.2004 deși în realitate învinuitul G nu a plătit acestei societăți nici o sumă de bani întrucât în acea perioadă societatea respectivă nu a desfășurat activități comerciale, apreciindu-se că în consecință nu putea încasa această sumă de la SC SA
S-a mai arătat că întrucât SC SRL nu a livrat marfa precizată în factura menționată către SC SA S, această marfă nu a fost plătită, astfel că inculpatul nu putea să deducă TVA în sumă de 999.335.000 lei, chitanța seria - nr. -/2.08.2004 a fost scrisă și completată de inculpatul G în numele SC SRL C, și în raport de aceste fapte s-a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art.9 lit. c din Legea 241/2005, infracțiunea la legea contabilității prev. de art.37 din Legea 82/1991 și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 cu Cod Penal aplic. art.33 lit. a și 41 alin. 2.
Cod Penal6. În perioada septembrie - decembrie 2004 SC SA S prin administratorul Gaî nregistrat în evidența contabilă 15 facturi fiscale de aprovizionare privind lingouri din aluminiu și alte produse în valoare totală de 12.253.195.685 lei, de la SC SRL Rm., iar cu ocazia controlului efectuat de Garda Financiară O la sediul SC SA S învinuitul a prezentat 13 chitanțe fiscale de plată emise de SC SRL Rm. prin care SC SA Saa chitat suma de 5.507.302.920 lei reprezentând plata parțială a mărfurilor achiziționate de la SC SRL însă din adresa nr.-/16.05.2005 emisă de Garda Financiară ar fi rezultat că această societate nu a avut legături comerciale cu SC SRL
S-a reținut că din verificările efectuate a rezultat că toate facturile de la SC SRL Rm. au fost evidențiate în mod ilegal în contabilitatea SC SA de către și din dispoziția inculpatului G, care a dedus în mod ilegal TVA în valoare de 1.956.392.586 lei.
S-a precizat că, întrucât SC SRL Rm. nu a avut legături comerciale cu SC SA S, această ultimă societate s-ar fi aprovizionat în mod ilegal de pe piața neagră din municipiul S unde există numeroase turnătorii din aluminiu care funcționează ilegal și pentru a da o aparență de legalitate a făcut rost de facturi de la societăți care funcționau legal printre ele aflându-se și SC SRL Rm. după care aluminiul l-a livrat în baza unor facturi emise de SC SA S, SC TRANSPORT și SC SRL S, administrată de învinuitul.
În raport de situația de fapt expusă s-au reținut în sarcina inculpatului infracțiunile de evaziune fiscală prev. de art.9 lit. c din Legea 241/2005, infracțiunea la legea contabilității prev. de art. 37 din Legea 82/1991 și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 cu Cod Penal aplic. art.33 lit. a și 41 alin. 2.
Cod Penal7. Prin înregistrarea în contabilitatea SC SA a unui nr. de 26 facturi și chitanțe fiscale care la emitent au înscris SC COM SRL C, SC SRL C și SC SRL Rm., care nu sunt înregistrate în contabilitatea celor 3 societăți, administratorul SC SA - inculpatul Gap utut să retragă în numerar din casieria societății cu aparență de legalitate suma totală de 1.212.629.000 lei, apreciindu-se că această sumă a fost suspusă procesului de spălare de bani întrucât sumele retrase au fost justificate pe baza unor chitanțe care nu sunt întemeiate pe operațiuni reale întrucât în perioada de referință societatea administrată de învinuit se afla în faliment.
Față de această situație de fapt s-a reținut în sarcina inculpatului G și infracțiunea de spălare de bani prev. de art.23 lit. c din Legea 656/2002 cu aplic. art.41 alin. 2.Cod Penal
La termenul din data de 3 decembrie 2007, în conformitate cu dispoz. art.300 și art.332 alin.2 C.P.P. instanța a pus în discuție legalitatea efectuării urmăririi penale, a sesizării instanței, respectiv regularitatea actului de sesizare, în raport de toate dispoz. legale care reglementează urmărirea penală și sesizarea instanței printre care și dispoz. art. 262, 263.
C.P.P.Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reține următoarele:
1. Potrivit art.228 al.1 p Cod Penal, "organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute în art.221 p Cod Penal dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale.", rezoluția fiind deci actul procesual prin care organul judiciar își manifestă voința de a declanșa procesul penal. Din momentul începerii urmăririi penale, făptuitorul din raportul de drept penal substanțial primește, în raportul juridic de drept procesual penal, calitatea de învinuit potrivit art.229C.
Rezultă că întocmirea unei rezoluții este necesară întrucât reprezintă punctul de plecare al urmăririi penale, punct care marchează și începutul desfășurării procesului penal, iar lipsa unei asemenea rezoluții are drept consecință constatarea că urmărirea penală și, implicit procesul penal, nu s-a declanșat iar făptuitorul nu a dobândit calitatea de învinuit.
În cauză se constată că dosarul de urmărire penală nr.307/P/2007 înaintat cu adresa de înaintare întocmită de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL OLT conține vol. I un număr de 372 file și vol. II - 464 file conform mențiunilor inserate chiar în cuprinsul acestei adrese, dar în acesta nu se regăsește vreo rezoluție de începere a urmăririi penale cu privire la infracțiunea de spălare de bani prev. de art.23 lit. c din Legea 656/2002, nefiind respectate dispoz.art.228 sub C.P.P. aspectul acestei infracțiuni.
Eventuala întocmire și atașare la dosar ulterior pronunțării prezentei soluții a unei asemenea rezoluții apreciem că nu ar conformă dispozițiilor legale ce reglementează urmărirea penală și sesizarea instanței, instanța nu poate primi alte acte de urmărire după ce a fost sesizată prin rechizitoriu.
Din examinarea întregului dosar de urmărire penală, prima instanță a observat că singura rezoluție de începere a urmării penale vizează celelalte infracțiuni pentru care s-au efectuat cercetări, respectiv rezoluția dispusă la data de 10 iulie 2007, prin care în temeiul art.228 alin.1-3.C.P.P. s-a confirmat urmărirea penală față de numiții G, administrator al S pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 10, art.11 lit.e din Legea 87/1994 rep. art.37 din Legea nr.82/1991 rep și art. 290..Cod Penal și, administrator al Transport S și S pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.10, art.11lit.e din Legea nr.87/1994 rep. art.37 din Legea 82/1991 rep. și art.290 Cod Penal, având în vedere procesul verbal de începere a urmăririi penale încheiat la aceeași dată de organele de poliție din cadrul IPJ O, Serviciul de Investigare a Fraudelor prin care s-a dispus începerea urmăririi penale pentru aceste infracțiuni-fila 30 vol. ds.
Un act procesual similar nu există însă și pentru infracțiunea de spălare de bani și de altfel absența unei rezoluții de începere a urmării penale cu privire la comiterea acestei infracțiuni (care se impunea a fi fost întocmită nu de către organele de poliție ci de către procuror având în vedere dispoz.art.209 alin.3 și C.P.P. art.27 pct.1 lit.d conform C.P.P. cărora "urmărirea penală se efectuează,în mod obligatoriu,de către procuror,în cazul infracțiunilor despălare a banilor"), reiese chiar din cuprinsul rechizitoriului în care se precizează expres la fila 1 vol. I că s-a dispus începerea urmăririi penale numai pentru infracțiunile prev. de art.10 și 11 lit. e din Legea 87/1994, art.37 din Legea 82/1991 și art.290 Cod Penal, fără a se face vreo mențiune în acest sens și referitor la infracțiunea de spălare de bani, aceasta neregăsindu-se nici la fil.13-15 din rechizitoriu unde este examinată fapta ce ar întruni elementele constitutive ale acestei infracțiuni, se face referire numai la sesizarea organelor de urmărire penală, fără nicio mențiune cu privire la începerea urmăririi penale.
Pe de altă parte, dobândirea calității de învinuit este necesară pentru ca instanța să fie legal sesizată și deoarece, conform art. 262 pct. 1 lit. a p Cod Penal, "procurorul, când din materialul de urmărire penală rezultă că fapta există, că a fost săvârșită de învinuit - și că acesta răspunde penal,-, dă rechizitoriu prin care pune în mișcare acțiunea penală și dispune trimiterea în judecată", rezultând așadar că rechizitoriul se emite de către procuror față de învinuit, ca subiect de drepturi și obligații procesuale, în cazul în care acțiunea penală nu a fost pusă în mișcare în cursul urmăririi penale.
Cum în cauza de față, în lipsa rezoluției de începere a urmăririi penale sub aspectul infracțiunii de spălare de bani prev. de art.23 lit. c din Legea 656/2002, numitul G, la data întocmirii rechizitoriului avea doar calitatea de făptuitor și nu de învinuit, rezultă că actul de sesizare a fost întocmit cu încălcarea dispoz. art. 262 lit. a în C.P.P. sensul că a fost trimis în judecată un făptuitor și nu un învinuit, astfel că emiterea rechizitoriului cu dispozițiile de punere în mișcare a acțiunii penale și de trimitere în judecată și pentru comiterea acestei infracțiuni apare ca nelegală, actul de sesizare fiind lovit, din acest motiv de nulitate absolută prev. de art.197 al.2
C.P.P.În același sens s-a statuat constant și în practica judiciară - decizia penală nr.1168/27 februarie 2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, decizia penală nr.1437/2000 pronunțată de Curtea de Apel București.
2.Tot în legătură cu acest aspect s-a constatat că actul de sesizare nu respectă nici dispoz. art. 263.C.P.P. potrivit cărora "Actul de sesizare al instanței trebuie să se limiteze la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală". Ori în cauză deși urmărirea penală s-a efectuat așa cum am precizat numai pentru infracțiunile prev. de art.10 și 11 lit.e din Legea 87/1994, art.37 din Legea 82/1991 și art.290 Cod Penal, actul de sesizare nu s-a limitat la aceste infracțiuni, și se referă și la aceea de spălare de bani prev. de art.23 lit.c din Legea 656/2002, pentru care nefiind începută urmărirea penală este evident că nu se poate susține nici că aceasta a fost efectuată.
3.Pe de altă parte, nici sub aspectul infracțiunilor pentru care s-a început urmărirea penală nu se poate susține că dispozițiile legale prevăzute pentru efectuarea urmăririi penale au fost respectate pentru următoarele argumente:
În cuprinsul procesului verbal de începere a urmăririi penale întocmit de organele de poliție nu au fost descrise toate faptele pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale, așa cum au fost descrise ulterior în considerentele rechizitoriului pentru a se putea verifica dacă urmărirea penală a fost efectuată pentru toate aceste fapte.
S-a statuat în teoria și practica judiciară că prin sintagma "faptă arătată în actul de sesizare" nu se poate înțelege doar simpla referire la o anumită faptă menționată în succesiunea activității inculpatului, ci descrierea detaliată a acelei fapte într-un mod susceptibil de a produse consecințe juridice, respectiv de a învesti instanța, o atare condiție fiind îndeplinită doar în cazul în care fapta arătată prin rechizitoriu este însoțită de precizarea încadrării juridice și de dispoziția de trimitere în judecată pentru acea faptă, garanții procesuale menite să asigure aflarea adevărului, dreptul de apărare al celui judecat și mai ales dreptul la un proces echitabil.
Aceste garanții sunt reglementate atât prin dispoz. art. 6.C.P.P. art.24 din Constituție dar și dispoz. art.6 paragraful 3 lit. a din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ratificată de România prin Legea 30/1994 conform cărora "orice acuzat are, în special, dreptul să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înțelege și în mod amănunțit, asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa".
În jurisprudența sa, Curtea de la Strasbourg a explicat ce se înțelege prin "cauză" și "natura acuzației" aduse împotriva unei persoane, în Hotărârea din 24 octombrie 1996 privind cauza De Torres contra Spaniei, arătând că acestea se referă la faptele materiale imputate care stau la baza acuzației, la calificarea juridică a acestora, precum și la circumstanțele agravante existente, iar informarea în mod amănunțit asupra faptelor imputate și calificarea juridică a acestora nu ar trebui, în nici un caz, să fie ulterioară dispoziției de trimitere în judecată.
În Hotărârea din 25 iulie 2000 privind cauza Mattoccia contra Italiei, Curtea a considerat de asemenea că o informare precisă și completă cu privire la faptele care se reproșează acuzatului și a calificării juridice reprezintă o condiție esențială pentru echitatea procedurilor judiciare, apreciindu-se că aceasta trebuie făcută inclusiv prin intermediul actului de acuzare, care nu trebuie să fie caracterizat prin imprecizie cu privire la aspecte esențiale, sens în care s-a exemplificat locul și data comiterii infracțiunii imputate, concluzionând că neregulile din actul de sesizare cu privire la faptele pentru este acuzată o persoană și încadrările juridice ar conduce la imposibilitatea pregătirii apărării cu privire la acuzațiile aduse.
Instanța de la Strassbourg a decis că există o legătură evidentă între dispozițiile cuprinse în art. 6 paragraf 1 lit. a și cele din art. 6 paragraf 3 lit. b, că este necesar ca autoritățile naționale să depună maximă diligență cu privire la modul în care se face notificarea "acuzației" către cel interesat, deoarece actul de acuzare are un rol determinant în procedura penală; începând cu data notificării, persoana în cauză este oficial avizată despre baza factuală și juridică a învinuirii ce i se aduce.
Curtea consideră că, în materie penală, o informare precisă și completă cu privire la faptele ce se reproșează acuzatului și a calificării lor juridice reprezintă o condiție esențială a unui proces echitabil garantat de art.6 paragraf l din Convenție și a decis că statele contractante au obligația de a adopta măsuri pozitive care să garanteze respectarea efectivă a drepturilor înscrise în art. 6.
S-a statuat în raport de toate aceste considerații că sesizarea instanței va fi legal efectuată doar în situația în care în dispozitivul actului de trimitere în judecată este menționată fapta cu încadrarea ei juridică, în legătură cu care s-au efectuat acte de urmărire penală, în funcție de care inculpatul și-ar putea efectua o apărare adecvată în lumina art.6 paragraful 3 lit. b din Convenția Europeană.
Ori în cauza dedusă judecății, instanța de fond a observat cu ușurință că actul de sesizare al instanței și urmărirea penală nu s-au efectuat cu respectarea acestor dispoziții legale, având în vedere că dispozitivul rechizitoriului nu cuprinde și faptele de care este acuzat inculpatul, ci numai încadrarea juridică -fila 17 vol. I dosar urmărire penală, că se menționează "infracțiunile de evaziune fiscală prev. de art.9 lit.c din Legea 241/2005 cu aplic art.33 lit.a Cod Penal, fără a se preciza numărul acestor infracțiuni care ar forma un concurs real de infracțiuni de evaziune fiscală, care sunt acestea, data la care au fost comise și eventual la care puncte din considerentele rechizitoriului au fost expuse, aceeași situație fiind incidentă și cu privire la infracțiunile prev. de art.37din Legea 82/1991 rep. și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290.Cod Penal, pentru toate reținându-se în dispozitivul rechizitoriului art.33 lit.a fără Cod Penal însă a se preciza nr. acestora, fără a se descrie corespunzător, a se indica data și în ce constau fiecare.
Aceasta era cu atât mai mult necesar în cauză, cu cât între dispozitivul și considerentele rechizitoriului există numeroase contradicții.
Astfel, s-a observat de instanța de fond că s-a reținut în partea expozitivă a rechizitoriului la pct. 2 " art. 37 din Legea 82/1991 și art.290 cu Cod Penal aplic. art. 41 alin.2 Cod Penal", la pct. 3 "art.37 din Legea 82/1991 și art.290 cu Cod Penal aplic art. 41 alin.2 C.p. ", pct.4 "art.9 lit. c din Legea 241/2005, art. 37 din Legea 82/1991 și art.290 cu Cod Penal aplic art.41 alin.2.Cod Penal"fără însă a se preciza concret cărora dintre aceste infracțiuni le-ar fi aplicabile dispoz. art.41 alin.2 Cod Penal, pentru toate sau numai pentru infracțiunea inserată chiar înaintea acestor dispoziții, la fel și la pct. 5 și 6, formularea fiind incertă.
Pe de altă parte, formă continuată prev. de art. 41 alin.2 nu Cod Penal a fost menționată pentru niciuna dintre aceste infracțiuni în dispozitivul rechizitoriului, unde s-au reținut numai dispoz. - art.33 lit. a Cod Penal, fără a se putea însă stabili care ar fi aceste infracțiuni concurente având în vedere toate aceste contradicții și ambiguități, în timp ce forma continuată prev. de art. 41 alin.2 s Cod Penal-a reținut în dispozitivul rechizitoriului numai pentru infracțiunea de spălare de bani prev. de art.23 lit. c din Legea 656/2002.
În prezența unor asemenea contradicții, nu se pot acoperi în nici un mod toate aceste neregularități în fața instanței și mai mult, nu se poate stabili cu exactitate care au fost faptele și infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, dacă s-a efectuat urmărirea penală pentru fiecare dintre acestea, în situația în care ar fi vorba de infracțiuni concurente nu doar între cele de natură diferită ci și în cazul celor de aceeași natură - art. 9 lit. c din Legea 241/2005 cu aplic. art. 33 lit. a sau Cod Penal cu aplic art. 41 alin.2 Cod Penal, art.37 din Legea 82/1991 rep. cu aplic art. 33lit. a cum Cod Penal este menționat în dispozitivul actului de sesizare sau cu aplic. art.41 alin.2 cum Cod Penal este precizat în considerentele rechizitoriului, și la fel și pentru și art.290 Cod Penal, sau pentru fiecare act material care ar intra în conținutul fiecăreia dintre aceste infracțiuni, ori dacă numai unele sunt în forma continuată prev. de art.41 alin.2
Cod PenalTotodată instanța de fond nu a putut stabili încadrarea juridică legală în raport de dispozitivul rechizitoriului, întrucât, în cuprinsul acestuia nu sunt descrise faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, ci s-a menționat doar încadrarea juridică, iar aceasta este contrară celei expuse în partea expozitivă a rechizitoriului.
Sunt astfel nerespectate și sub acest aspect dispoz. art. 263 C.P.P. conform căruia "rechizitoriul trebuie să se limiteze la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărire penală și trebuie să cuprindă, pe lângă mențiunile prev. în art. 203.C.P.P. datele privitoare la persoana inculpatului, fapta reținută în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea".
Potrivit acestor dispoziții legale și interpretării lor în teoria și practica judiciară, pentru a se considera că instanța este legal sesizată din perspectiva limitelor obiectului actului de sesizare, este necesar ca în cuprinsul rechizitoriului să fie arătate în mod concret faptele care fac obiectul trimiterii în judecată, să fie precis determinate, cu încadrarea juridică legală, pentru ca astfel să poată fi stabilit obiectul judecății și cadrul procesual și să rezulte voința neechivocă a procurorului de trimitere în judecată, întrucât existența unor necorelări evidente între partea expozitivă și dispozitivă a rechizitoriului nu pot fi de natură să învestească legal instanța.
4.De asemenea rechizitoriul nu cuprinde așa cum impun dispoz. art.263 alin.1 și 3.C.P.P. corob. cu 260.C.P.P. "probele pe care se întemeiază învinuirea", constatându-se și din acest motiv că actul de sesizare al instanței nu respectă aceste dispoziții legale, iar indicarea martorilor nu s-ar putea susține că este de natură să acopere această omisiune întrucât indicarea persoanelor care trebuie citate în instanță este mențiune distinctă, prevăzută expres în dispoz. art.263 alin.2 pe C.P.P. lângă cele impuse în alin. 1, și de altfel nu se poate aprecia dacă în cauză declarațiile martorilor ar fi singurele mijloace de probă pe care s-ar întemeia învinuirea.
5.Alte dispoziții legale nerespectate pe parcursul urmăririi penale sunt cele privind ordonanțele organului de urmărire penală și cele privind schimbarea încadrării juridice în cursul urmăririi penale.
Aceste dispoziții sunt reglementate de art. 203 conform C.P.P. cărora "În desfășurarea urmăririi penale, organul de urmărire penală dispune asupra actelor sau măsurilor procesuale prin ordonanță, acolo unde legea prevede aceasta, iar în celelalte cazuri prin rezoluție motivată, în cazul ordonanței aceasta să fie motivată și să cuprindă mențiunile prevăzute expres în alin. 2 al acestui text legal și art.238 potrivit C.P.P. cărora "dacă se constată împrejurări noi care pot duce la schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale -procurorul va decide prin ordonanță -".
În cauză, s-a constatat la fil.3-4 din rechizitoriu că s-a reținut "în urma modificărilor Legii 87/1994 prin Legea 161/2003, art.13 a fost abrogat, prevederile acestui articol fiind preluate în art. 11 alin. 1 lit. c din aceeași lege. Ulterior legea a fost republicată în Of.545/2003, art.11 nefiind renumerotat, iar în urma abrogării acestei legi prin Legea 241/2005,prevederile art. 11 se regăsesc în art. 9 lit. c din noua lege."
Deși se dispune astfel schimbarea încadrării juridice a unei infracțiuni de evaziune fiscală, pe de o parte nu se precizează concret cu privire la care dintre cele două infracțiuni de evaziune fiscală pentru care s-a început urmărirea penală - art.10 și art.11 lit. e din Legea 87/1994 se face referire, pe de altă parte se vorbește de dispoz. art.13 din Legea 87/1997 care nu au însă fost menționate deloc pe parcursul urmăririi penale, iar spre final se menționează că "prevederile art.11 se regăsesc în art.9 lit. c din noua lege",ceea ce ar induce concluzia că aprecierile privind schimbarea încadrării juridice vizează infracțiunea prev. de art.11 lit. e din Legea 87/1994. Dar, contrar acestor mențiuni, în declarația învinuitului de la fila 278 vol. I dosar se precizează că i s-a adus la cunoștință că "s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art.10 lit.e din Legea 87/1994 în art. 9 lit.c din Legea 241/2005". Aceasta contrar faptului că din toate înscrisurile atașate la dosar, pe de o parte nu rezultă că s-ar fi reținut până la acel moment infracțiunea prev. de art.10 lit.e din Legea 87/1994, iar pe de altă parte, nu se precizează concret care erau faptele apreciate ca fiind incriminate de acest text legal din întreaga activitate infracțională reținută ca fiind comisă de inculpat și nici nu s-a întocmit ordonanță din care să rezulte că s-ar fi dispus această schimbare a încadrării juridice conform dispoz. art 203 și art. 238.C.P.P.
Toate aceste contradicții și neefectuarea actelor procesuale impuse de lege, împrejurarea că nu s-a dispus nici o soluție concretă cu privire la fiecare dintre cele două infracțiuni de evaziune fiscală prev. de art.10 și art.11 lit.e din Legea 87/1994 pentru care se începuse urmărirea penală, respectiv la fapta sau faptele care ar fi întrunit elementele constitutive ale acestor infracțiuni, determină imposibilitatea stabilirii voinței procurorului și care este schimbarea încadrării juridice efectuată, câtă vreme cele aduse la cunoștința inculpatului cu prilejul audierii sunt într-un sens, iar cele reținute în rechizitoriu în alt sens și o ordonanță prin care să se fi dispus această măsură, motivată conform dispoz. art. 238 și art. 203.C.P.P. nu există în cauză.
Întocmirea unei asemenea ordonanțe motivate se impunea cu atât mai mult cu cât, fiind vorba de modificări legislative de la momentul comiterii unei fapte până la soluționarea definitivă a cauzei, trebuia să se țină seama și de dispoz. art.13.Cod Penal potrivit cărora, "în cazul în care de la săvârșirea faptei până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă". Era așadar necesar ca, pentru fiecare dintre faptele reținute în actul de sesizare ca fiind infracțiunea de evaziune fiscală, să se indice concret în raport de data comiterii care era legea mai favorabilă, analizându-se în acest scop toate criteriile stabilite în doctrină (criteriul condițiilor de incriminare, de tragere la răspundere penală sau al sancțiunilor penale), și astfel să se stabilească și încadrarea juridică legală.
De asemenea, se impunea a se stabili încadrarea juridică în raport de modificările legislative intervenite și cu privire la infracțiunea de fals prevăzută de legea contabilității, având în vedere că dispoz. art. 37 din această lege - Legea 82/1991 modificată, apăreau ca fiind abrogate prin Legea nr. 259/2007 publicată în Of.506/27 iulie 2007, deci anterior întocmirii rechizitoriului-24 octombrie 2007, dacă acestea sunt reluate în alte dispoziții legale din același act normativ în urma modificărilor intervenite și prin urmare care era încadrarea juridică corectă, respectiv textul incriminator al acestei infracțiuni la data sesizării instanței.
Ori, în cauză, s-a constatat din cuprinsul rechizitoriului, că nu se vorbește de nici o modificare a acestei legi, există neregularități și contradicții și cu privire la această infracțiune, se menționează la pct. 1 "săvârșirea infr. prev. de art.37 Legea 82/1991", deși în paragraful anterior se face referire la varianta republicată - Legea 82/1991 rep. - fila 4 vol. I dosar, iar la pct.2,3,4,5 se reține art.37 din Legea 82/1991,cu toate că legea în cauză suferise numeroase modificări și fusese republicată, infracțiunea de fals nu mai era reglementată de art.37 la data întocmirii actului de sesizare și mai mult chiar și în procesul verbal de începere a urmăririi penale se menționase Legea 82/1991 rep. și nu varianta inițială, anterioară modificărilor și republicării.
S-a constatat și din toate aceste considerații expuse la pct. 5,că nu se poate vorbi de o sesizare legală în raport de dispoz. art.263 C.P.P. rechizitoriul și actele de urmărire penală relevând neconcordanțe cu privire la actele materiale ce intră în conținutul infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, la stabilirea acestora și a încadrării juridice.
Cum potrivit dispoz. art. 317.C.P.P. judecata se mărginește la fapta și persoana arătată în actul de sesizare a instanței, prevederea în dispozitivul rechizitoriului a faptelor imputate pentru care se dispune trimiterea în judecată și încadrarea juridică a acestora este absolut necesară pentru ca instanța să cunoască de la început obiectul judecății(care în cauză nu se poate stabili având în vedere contradicțiile și omisiunile relevate, chiar cele existente în partea expozitivă și dispozitivul rechizitoriului, precum și între aceste părți ale actului de sesizare), iar inculpatul să știe, în concret, de ce este acuzat și pentru ce urmează a se apăra.
6.Sub aspectul laturii civile, având în vedere că în dispozitivul rechizitoriului s-a reținut infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. c din Legea 241/2005 (fără a se indica și alin.), se impunea ca prejudiciul să fie stabilit cu certitudine încă din faza de urmărire penală, pe de o parte pentru stabilirea încadrării juridice concrete în alin.1, alin.2 sau 3 al acestui articol, acestea raportându-se expres la cuantumul prejudiciului produs, iar pe de altă parte pentru a se ține seama și de dispoz. art.10 din Legea 241/2005 care de asemenea se raportează la cuantumul prejudiciului produs, respectiv la posibilitatea prevăzută pentru inculpat de a achita prejudiciul, împrejurare ce ar fi fost de natură să schimbe radical soluția ce urma a se dispune încă din faza urmăririi penale sub aspectul infracțiunilor de evaziune fiscală.
Nu au fost lămurite - pe parcursul urmăririi penale - cu certitudine, toate aspectele privind prejudiciul produs, respectiv pretențiile formulate în acest sens de partea civilă, cu indicarea perioadei aferente fiecărei sume datorate pentru ca ulterior și expertiza efectuată în cauză să poată avea obiective clare în acest sens, deși era necesar potrivit argumentelor expuse. S-a constatat astfel că organele de urmărire penală nu au solicitat precizări în vederea stabilirii exacte a pretențiilor formulate și a prejudiciului produs prin faptele inculpatului, în cererea DGFP O depusă la fila 296 vol. I ds. erau mențiuni incerte privind sumele datorate bugetului de stat de inculpat fiind enumerate mai multe obligații datorate de SA S -CAS asigurați, CAS asigurător, cote salarii, taxe sănătate, impozit microîntreprinderi, sănătate asigurați, sănătate asigurător, amenzi și cheltuieli judiciare, fără a se preciza legătura dintre aceste creanțe bugetare și faptele penale ce au format obiectul cercetărilor în prezenta cauză, iar la finalul acestui înscris se menționează generic "Administrația Finanțelor Publice S se constituie parte civilă în cauză" fără a se indica suma solicitată în acest sens. Totodată referitor la sumele pretins a fi datorate ca obligații bugetare precizate în acest înscris se menționează că au fost trecute în sarcina administratorului G prin sentința 543/11.09.2006, că reprezentau datoriile pentru care s-a declanșat procedura de faliment, iar potrivit înscrisului atașat la fila 14 ds. fond reiese că acestea au format obiectul cererii de înscrierea la masa credală.
În actul de sesizare se menționează generic la fila 12 vol.I ds. "suma de 697.732 RON reprezentând TVA" și "suma de 527.840 RON reprezentând impozit pe profit", fără a se preciza perioada aferentă pentru fiecare dintre aceste debite pentru a se putea verifica eventuala legătură de cauzalitate între faptele reținute în sarcina inculpatului și aceste sume și dacă acest prejudiciu s-a stabilit în expertiza contabilă (care de altfel stabilește alte sume) concret pentru fiecare perioadă în funcție de actele normative în vigoare la data comiterii fiecărei fapte și contradictoriu se mai reține în rechizitoriu că " prin înregistrarea în evidența contabilăa facturilor care au la bază operațiuni reale societatea a diminuat obligațiile fiscale către bugetul de stat"
Mai mult, contrar mențiunilor din rechizitoriu de la fila 15 vol.I ds. - unde se arată că "DGFP O se constituie parte civilă cu suma de 1.686.650 lei" fără însă a exista o asemenea cerere, potrivit celor expuse anterior - chiar partea civilă DGFP Oai nfirmat o asemenea constituire ca parte civilă și a precizat că se constituie parte civilă împotriva inculpatului G cu suma totală de - RON, reprezentând TVA și impozit pe profit, fără a indica perioada concretă pentru care s-ar datora aceste sume de bani (fila 12 ds.fond).
Pe de altă parte, raportul de expertiză atașat la fil.336-343 vol. I ds. a stabilit ca sumă datorată de societatea administrată de inculpat cu titlu de TVA suma de 399.672 RON - fila 343 vol. I dosar, diferită de aceea stabilită anterior prin expertiza efectuată la data de 20 martie 2007 de expertul contabil -348.970,50 RON -fil.405 vol. II ds. iar în cuprinsul rechizitoriului se menționează contrar ambelor expertize, altă sumă ca fiind TVA-- RON- fila 12 vol. I dosar, nefiind lămurite aceste contradicții și justificată reținerea acestei sume.
Având în vedere toate considerentele expuse, instanța de fond a apreciat că au fost încălcate dispozițiile legale privind atât sesizarea instanței, actul de sesizare cât și cele privind începerea și desfășurarea urmăririi penale, respectiv dispoz. art.228 C.P.P. art.263C. art.262 lit. a C.P.P. art.209, art.203C. art.238 dar C.P.P. și dispoz. art. 6 paragraful 3 lit.a din CEDO.
Potrivit dispoz. art.197 alin.2 dispozițiile C.P.P. relative la sesizarea instanței sunt prevăzute sub sancțiunea nulității, care potrivit alin.3 al aceluiași articol nu poate fi înlăturată în nici un mod.
În consecință, instanța de fond a apreciat că urmărirea penală și actul de sesizare - acesta din urmă doar în situația în care se va dispune din nou trimiterea în judecată a inculpatului -, se impun a fi refăcute, cu respectarea dispozițiilor legale încălcate precizate în toate considerentele expuse și, prin urmare, în baza art.332 alin. 2.C.P.P. corob. cu art.300 alin.2 C.P.P. a dispus restituirea cauzei la Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL O L
7.Cu prilejul refacerii urmăririi penale, se va ține seama de faptul că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul sunt conexe, așa cum de altfel a apreciat și procurorul prin ordonanța dispusă la data de 4 iunie 2007-fil.438-439 vol.II ds. astfel că era necesar ca în cauză să fie respectate și dispoz. art.34 lit. a și d.C.P.P. rt.35 corob C.P.P. cu art. 45 alin.1 C.P.P. dispoz. art. 27 alin.1 lit.d și C.P.P. art.209 alin.3 C.P.P. care impun ca urmărirea penală să se efectueze obligatoriu de procuror pentru toate infracțiunile din cauză, întrucât printre aceste infracțiuni este și aceea de "spălare de bani" și numai în mod special, în condițiile dispoz. art.217 alin.4 acesta C.P.P. ar putea dispune prin ordonanță-motivată așa cum impun dispoz. art.203 C.P.P.- ca doar anumite acte de cercetare penală să fie efectuate de organele poliției judiciare.
Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL O L T, criticând-o ca nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive: în mod greșit s-a dispus restituirea cauzei la parchet, cu precizarea că nu a fost începută urmărirea penală pentru infracțiunea de spălare de bani, din actele dosarului rezultând că, prin rezoluția din 24.10.2007 dată în dosar nr. 307/P/2007 s-a început urmărirea penală împotriva inculpatului și pentru alte infracțiuni, instanța analizând numai rezoluția din 10 iulie 2007; în raport de susținerea de mai sus, s-a menționat că actul de sesizare a instanței s-a efectuat în mod legal și temeinic și a cuprins situația de fapt și încadrarea juridică și cu privire la infracțiunea de spălare de bani; în ceea ce privește critica în sensul că rechizitoriul nu cuprinde fapta reținută în sarcina inculpatului, încadrarea juridică și probele pe care se întemeiază învinuirea, se arată că în actul de sesizare a instanței este prezentată atât situația de fapt, cât și încadrarea juridică pentru faptele reținute în sarcina inculpatului, iar infracțiunile din expozitivul rechizitoriului au corespondent în dispozitiv, inculpatul fiind trimis în judecată pentru un concurs real de infracțiuni (se arată că încadrarea juridică a faptelor este atributul instanței și nu poate constitui un motiv de restituire a cauzei); cu privire la critica instanței în sensul neindicării probelor pe care se întemeiază învinuirea, se arată că în actul de sesizare a instanței, la punctele 1 - 6 au fost indicate aceste probe, au fost analizate apărările și probele invocate de către inculpat, fiind prezentată o motivare în fapt și în drept a înlăturării acestora; s-a arătat de asemenea că, în actul de sesizare a instanței s-a analizat succesiunea legilor în timp și s-a stabilit care este legea penală mai favorabilă, atât pentru infracțiunea de evaziune fiscală, cât și pentru infracțiunea de fals prin omisiune; actul de sesizare a instanței cuprinde date cu privire la latura civilă a cauzei și cu privire la măsura confiscării speciale, astfel încât nu se impune restituirea cauzei la Parchet și, de asemenea, se arată că procurorul a început urmărirea penală pentru infracțiunea de spălare de bani, a administrat probe cu acte, astfel încât, se solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei la instanța de fond, pentru continuarea judecății.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor invocate și din oficiu, în limitele prevăzute de lege, se constată că este legală și temeinică, în concordanță cu actele existente la dosar și dispozițiile legale care reglementează desfășurarea urmăririi penale și a judecății.
Astfel, urmărirea penală trebuie să se desfășoare potrivit dispozițiilor legale, iar în situația în care instanța constată că s-au încălcat dispozițiile legale sancționate cu nulitatea absolută - care, potrivit legii, nu poate fi acoperită în nici un mod - are obligația restituirii cauzei la procuror, pentru refacerea actelor procesuale lovite de o astfel de nulitate.
Potrivit art. 332 alin. 1 C.P.P. atunci când se constată înainte de terminarea cercetării judecătorești că, în cauza supusă judecății s-a efectuat cercetarea penală de un alt organ decât cel competent, instanța se desesizează și restituie cauza procurorului, care procedează potrivit art. 268 alin. 1
C.P.P.Așadar, întrucât lipsa de competență după materie este sancționată cu nulitatea absolută, atunci când se constatată că cercetarea penală a fost efectuată de către un organ necompetent, urmărirea penală este nelegală și trebuie refăcută de organul competent.
În raport de dispozițiile legale, când excepția de necompetență a organului de cercetare penală este invocată de procuror sau de către părți, ori este invocată din oficiu înainte sau în cursul cercetării judecătorești, restituirea devine obligatorie, actele de cercetare fiind nule (cauza nu se restituie numai în situația în care cercetarea judecătorească a fost epuizată și s-a trecut la dezbaterile judiciare, deoarece actele de cercetare penală au fost verificate prin actele de cercetare judecătorească).
În cauza de față se constată că, inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL OLT nr. 307/P/27 octombrie 2007 pentru săvârșirea mai multor infracțiuni aflate în concurs real, printre care și infracțiunea de spălare de bani prev. de art. 23 lit. c din Lg. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2
Cod PenalConform dispozițiilor din legea specială care reglementează infracțiunea menționată mai sus, în această situație, urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror, în cauza de față, urmărirea penală pentru această infracțiune fiind începută - conform rezoluției aflată la fila 441 dosar urmărire penală - la data de 24 octombrie 2007, la aceeași dată întocmindu-se și actul de sesizare a instanței, așa cum am menționat mai sus.
Din actele dosarului rezultă că, la data de 21 mai 2007, Serviciul de Investigare a Fraudelor a primit spre soluționare dosarul nr. A/-, având număr unic 372/P/2007 la Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL O L T, prin care s-a înaintat sesizarea Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor din 13 aprilie 2007, privind pe inculpatul G, în vederea efectuării de cercetări sub aspectul săvârșirii inf. prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale urmând ca, după definitivarea cercetărilor, dosarul să fie înaintat procurorului pentru efectuarea urmăririi penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 23 din Lg. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor.
În urma verificărilor, s-a stabilit că toate aspectele sesizate de Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor a făcut obiectul cercetărilor în dosarul penal A/-/2007 în care, la data de 12 aprilie 2007 s-a propus emiterea rechizitoriului și sesizarea instanței, conform referatului de terminare a urmăririi penale de la aceeași dată, dosarul fiind înaintat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova care, la data de 15 aprilie 2007, a declinat competența de soluționare a cauzei Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL O L T, cauza fiind înregistrată cu nr. 307/P/2007.
La data de 18 mai 2007, cauza a fost înaintată de către Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL O L T, organului de cercetare penală pentru a se efectua cercetări pentru infracțiunea prev. de art. 9 din Lg. 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale, iar ulterior, așa cum am arătat mai sus, la 24 octombrie 2007, în aceeași zi în care s-a întocmit și actul de sesizare a instanței, s-a întocmit și o rezoluție privind începerea urmăririi penale împotriva inculpatului G sub aspectul săvârșirii infracțiunii de spălare de bani (în raport de dispozițiile art. 209 alin. 3 și C.P.P. art. 27 pct. 1 lit. d C.P.P. procurorul avea obligația să efectueze urmărirea penală în această cauză, respectiv toate actele de urmărire penală și nu numai să întocmească rezoluția de începere a urmăririi penale la data întocmirii actului de sesizare a instanței, așa cum s-a procedat în cauza de față, asigurând obligațiile, toate garanțiile procesuale constând în drepturi și obligații prevăzute de lege - organul de cercetare penală, conform legii, poate să efectueze în cauzele care nu sunt de competența acestuia, numai actele de cercetare ce nu suferă amânare, pe care le trimite de îndată procurorului competent).
Ca urmare, hotărârea primei instanțe - care a constatat nulitatea absolută în condițiile prev. de art. 197 alin. 2 cu C.P.P. privire la actul de sesizare a instanței în cauza de față - este legală și temeinică.
În cauză s-au invocat numeroase nelegalități cu privire la actul de sesizare a instanței, reținute de prima instanță și motivate amplu de către aceasta, referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 263 Cod Penal(deși urmărirea penală s-a efectuat numai pentru infracțiunile prev. de art. 10 și 11 lit. e din Lg. 87/1994, art. 37 din Lg. 82/1991 și art. 290 Cod Penal, actul de sesizare a instanței s-a referit și la infracțiunea de spălare de bani în care, așa cum am arătat, urmărirea penală nu a fost efectuă de către organul competent).
S-a reținut totodată că nu au fost respectate dispozițiile legale privind efectuarea urmăririi penale pentru faptele pentru care s-a început urmărirea penală de către organul de urmărire penală, respectiv nu au fost descrise toate faptele pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale, astfel încât nu se poate verifica dacă urmărirea penală a fost efectuată pentru toate aceste fapte.
În mod corect s-a reținut în acest sens încălcarea dispozițiilor art. 6 C.P.P. art. 24 din Constituție și art. 6 paragraful 3 lit. a din Convenția Europeană A Dreptului Omului ratificată prin Lg. 30/1994, în raport de care "orice acuzat are, în special, dreptul să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înțelege și în mod amănunțit, asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa. S-a arătat în acest sens, în raport de practica, ceea ce se înțelege prin "cauză" și natura acuzației aduse unei persoane, respectiv că acestea se referă la faptele materiale imputate care stau la baza acuzației, la calificarea juridică a acestora, precum și la circumstanțele agravante existente, iar informarea în mod amănunțit asupra faptelor imputate și calificarea juridică a acestora nu ar trebui, în nici un caz, să fie ulterioară dispoziției de trimitere în judecată.
Curtea de la Strasbourg a reținut, de asemenea, într-o cauză, că o informare precisă și completă cu privire la faptele care se reproșează acuzatului și a calificării juridice, reprezintă o condiție esențială pentru echitatea procedurilor judiciare, apreciindu-se că aceasta trebuie făcută inclusiv prin intermediul actului de acuzare, care nu trebuie să fie caracterizat prin imprecizie cu privire la aspecte esențiale și a arătat că neregulile din actul de sesizare cu privire la faptele pentru care este acuzată o persoană și încadrările juridice, ar conduce la imposibilitatea pregătirii apărării cu privire la acuzațiile aduse.
S-a statuat astfel că sesizarea instanței va fi legal efectuată numai în situația în care, în dispozitivul actului de trimitere în judecată este menționată fapta cu încadrarea ei juridică, în legătură cu care s-au efectuat acte de urmărire penală, în condițiile prevăzute de lege, în funcție de care inculpatul și-ar putea efectua o apărare adecvată în raport de dispozițiile art. 6 paragraful 3 lit. b din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În raport de considerentele de mai sus, se apreciază că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, astfel încât recursul declarat de Parchet este nefondat și urmează ca, în baza art. 38515pct. 1 lit. b să C.P.P. fie respins.
Cauza va fi restituită la Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL O L T, în vederea refacerii urmăririi penale și a actului de sesizare, procurorul având obligația să respecte toate indicațiile cuprinse în sentința de dezinvestire, care se referă la motivele care au determinat restituirea și actele de urmărire penală ce trebuie efectuate de către organul de urmărire penală, în condițiile legii.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 C.P.P.;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL O L împotriva sentinței penale nr. 211 din 10 decembrie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL OLT în dosarul cu nr-, privind pe intimatul - inculpat
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul avocat desemnat din oficiu, în cuantum de 100 lei, va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Iunie 2008.
Președinte, Ptr.Judecător --în Ptr.Judecător - în
- - Semnează Președinte complet Semnează Președinte complet
- -
Grefier,
Red. Jud. -
Jud. fond:
Dact. 2 ex./ 2008
Președinte:Liana BalaciJudecători:Liana Balaci, Mircea Mugurel Șelea, Aurel
