Infractiuni la legea contabilității (legea nr.82/1991). Decizia 68/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 68/A/2009
Ședința publică de la 14 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de inculpatul G și partea civilă - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S împotriva sentinței penale numărul 171/22.10.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 1 2009 prin care s-a dispus amânarea pronunțării pentru termenul din 9 2009. La această dată a fost din nou amânată pronunțarea pentru termenul de astăzi, amebel încheieri făcând parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 171/22.10.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosarul nr- s-a dispus, în baza art. 334.pr.pen. schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 40 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 al. 1.pen. cu apl. art. 41 al. 2.pen. în infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu apl. art. 41 al. 2.pen. și art. 13.pen. iar în temeiul acestui ultim text a fost condamnat inculpatul G la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 65 al. 2.pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art. 71 al. 2.pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b și c pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a pr.pen. a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea de spălare de bani, prev. de art. 23 lit. b și c pen. din Legea nr. 656/2002 cu apl. art. 41 al. 2.pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d pr.pen. a fost achitat inculpatul pentru infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 al. 1.pen. cu apl. art. 41 al. 2.pen. și participație improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 31 al. 2.pen. rap. la art. 290 al. 1.pen. cu apl. art. 41 al. 2.pen.
În baza art. 81.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului pe o perioadă de 4 ani și 6 luni.
În baza art. 71 al. 5.pen. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei închisorii, precum și suspendarea pedepsei complementare.
În baza art. 359.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii prev. de art. 83.pen.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească părții civile prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu suma de 14.461 lei cu titlu de despăgubiri.
În baza art. 191 al. 1 și 3.pr.pen a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul a fost asociat unic și administrator la cu sediul în comuna, jud.Sibiu. Obiectul principal de activitate al societății era recuperarea deșeurilor și resturilor metalice reciclabile, sens în care erau achiziționate o serie de asemenea produse de la diverse societăți, fiind apoi comercializate către beneficiul Remat Câmpeni S - Filiala
În actul de sesizare s-a reținut că în perioada anilor 1999-2003 s-a înregistrat în contabilitatea un număr de 128 facturi fiscale false, de aprovizionare, de la furnizori inexistenți. În același timp nu s-au înregistrat în contabilitate o parte din veniturile realizate. Prin aceste modalități, inculpatul a creat statului un prejudiciu de 3.299.638.320 lei (ROL).
Acuzația adusă inculpatului este întemeiată numai în parte. Astfel, din verificările încrucișate efectuate în contabilitatea și REMAT Câmpeni-S rezultă că inculpatul nu a înregistrat cu știință în contabilitatea firmei sale 19 facturi fiscale de vânzare către beneficiarul din S cu o valoare totală de 512.457.824 lei (ROL), toate acestea în perioada decembrie 2001-decembrie 2002. Inculpatul nu contestă această situație dar într-o apărare de conjunctură invocă argumente neconvingătoare de genul că ar fi predat actele contabilei, dar nu știe care anume pentru că în această calitate au fost mai multe persoane, etc.
Cert este că, așa după cum reiese din expertiza contabilă întocmită de expertul G, a cauzat de stat un prejudiciu total de 144.605.933 lei (ROL) compus din 135.215.095 lei (ROL) reprezentând TVA și 9.390.838 lei (ROL) reprezentând impozit pe venit.
Inculpatul a mai fost acuzat și pentru că în perioada anilor 1999-2003 s-au înregistrat în contabilitatea 128 facturi fiscale false de aprovizionare de la diverși furnizori, care nu îndeplinesc calitatea de document justificativ. Despre 107 dintre acestea se arată că aparțin altor societăți comerciale decât celor care le-au emis, iar 21 facturi nu au fost comercializate prin distribuitori autorizați. În acest fel, înregistrările contabile nu ar reflecta operațiuni reale cu consecința evidențierii unor cheltuieli fictive și implicit diminuarea impozitului pe profit și deducerea nelegală a TVA.
Din conținutul rapoartelor de constatare tehnico-științifică a scrisului reiese că 41 din cele 128 facturi, aparent emanând de la diverși furnizori din țară, au fost scrise de învinuit (38-42 dosar urmărire), trei dintre acestea au fost scrise de soția lui, martora - (43-46 dosar urmărire) și două au fost scrise de fiul lui, ( (50-53 dosar urmărire).
S- impus a fi lămurite două aspecte.
Primul aspect a vizat împrejurarea dacă facturile și, respectiv înregistrările contabile reflectă sau nu operațiuni reale. Deși în rechizitoriu s-a susținut că operațiunile ar fi fost fictive din raportul de expertiză al expertului G, și din supliment, a reieșit că mărfurile achiziționate cu cele 128 de facturi au intrat în totalitatea lor în circuitul economic, societatea înregistrând venituri din vânzarea acestora și TVA aferentă acestor venituri (13 raport și 2 supliment). Cumpărătorul mărfurilor achiziționate de inculpat prin cele 128 de facturi, a fost Remat Câmpeni, S, operator specializat în colectarea fierului vechi. Legat de acest aspect, expertiza contabilă ulterioară, a celor trei experți, nu conține un punct de vedere, clar, tranșant, oferind instanței doar variante între care să opteze. Cert este însă că nici cei trei experți preocupați mai mult de aspecte colaterale, nude planorealitatea operațiunilor comerciale în sine.
A doua împrejurare s- referit la o eventuală falsificare a facturilor de către inculpat sau de către alte persoane (soție, fiu și contabilă) la instigarea acestuia.
Fără îndoială că inculpatul a completat personal C puțin o parte din facturi, așa cum rezultă din rapoartele de constatare tehnico-științifică menționate anterior, dar în împrejurări care denotă că nu a făcut-o cu intenția comiterii unor falsuri. În declarațiile date la urmărire penală și la instanță nu completarea de facturi, dar precizează că a scris facturile unor țigani care nu știau să scrie și îi cereau acest lucru (22). Această împrejurare este confirmată și se martora -, soția inculpatului care relatează că majoritatea celor de la care soțul ei achiziționa fier vechi erau țigani neștiutori de carte și îi cereau să scrie el facturile (47). Susținerea inculpatului și relatarea martorei se coroborează și cu declarațiile martorei -, fosta contabilă a firmei, care arată că l-a văzut pe inculpat cum completa facturi care aveau doar ștampilele furnizorilor (468 și urm. dosar urmărire) și că ea personal a completat facturi după dictarea inculpatului, care erau scrise doar cu creionul de acesta (65 dosar instanță). În tot acest context mai trebuie avute în vedere și două împrejurări notorii, respectiv că intră în preocupările membrilor etniei rome colectarea deșeurilor de fier vechi și că în foarte multe cazuri aceștia sunt analfabeți.
În finalul considerațiilor despre operațiunile de achiziționare a deșeurilor metalice și actele ce s-au întocmit în legătură cu ele se mai impune încă o precizare. Inculpatul nu a verificat datele de identificare ale furnizorilor din cele 128 facturi fiscale care l-ar fi putut conduce la constatarea că unele dintre acestea nu sunt înscrise în Registrul Oficiului Național al Registrului Comerțului sau că altele au date de identificare inexistente sau atribuite altor societăți. Experții contabili au arătat însă că deși avea obligația solicitării de la aceștia a datelor de identificare, totuși nu avea posibilitatea materială a verificării lor. Or, această imposibilitate obiectivă nu poate fi imputată inculpatului cu titlu de culpă.
Așa fiind, nu s-a putut reține în sarcina inculpatului că s-ar face vinovat de evaziune fiscală și fals material în înscrisuri sub semnătură privată în legătură cu cele 128 facturi.
Cât privește determinarea de către inculpat, cu intenție, a martorilor -, și -, să săvârșească infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată este de observat că cerându-le să scrie unele dintre facturi, de altfel puține la număr dovedite ca aparținându-le, aceasta nu poate fi reținută ca atare. Solicitarea inculpatului, așa cum reiese din analiza probelor, s-a făcut în contextul arătat și descris amănunțit de martora -. Este greu de crezut că dacă inculpatul ar fi urmărit să-i determine la a comite un fals, să procedeze de o manieră atât de evidentă, cum ar fi dictarea datelor firmelor sau scrierea lor inițială de el însuși cu creionul.
Pentru aceste considerente nici participația improprie la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată nu poate fi reținută ca fiind comisă, lipsindu-i intenția ca element al laturii subiective.
În discuție mai este infracțiunea de spălare de bani în variantele prevăzute de art.23 lit.b și c din Legea nr.656/2002, cu privire la suma de 1.444.000.000 lei (ROL) cu care inculpatul ar fi creditat societatea, știind că aceștia provin din evaziune fiscală. Cu alte cuvinte, inculpatul a avut calitatea de subiect activ al ambelor infracțiuni.
În opinia Ministerului Public este posibil ca aceeași activitate infracțională să fie susceptibilă de a primi două încadrări juridice distincte, pentru infracțiuni săvârșite una subsecvent celeilalte. Un asemenea punct de vedere nu poate fi primit pentru că s-ar încălca principiulnon bis in idem.
Infracțiunea de spălare a banilor, asemenea infracțiunilor de tăinuire și favorizare a infractorului sunt infracțiuni distincte de infracțiunile prin care s-a obținut produsul infracțiunii. Caracterul subsecvent al infracțiunii de spălarea banilor reiese din împrejurarea că ea derivă dintr-o altă infracțiune care este situația premisă. Deci subiectul activ al celor două infracțiuni nu poate fi una și aceeași persoană.
Sub un alt aspect nu este dovedit că banii cu care inculpatul și-a creditat societatea provin din evaziune fiscală. În primul rând, cum reiese din depozițiile martorilor -, contabila firmei în perioada decembrie 2000-martie 2005, și, șeful filialei Remat S, această din urmă societate făcea cu întârziere plățile către societatea inculpatului, ceea ce îl obliga ca aproape lunar să își crediteze firma (65 și 97). În al doilea rând, din depozițiile altor martori cum ar fi (99) și (143), rezultă că în perioada anilor 1999-2004, l-au împrumutat pe inculpat cu sume cuprinse între 10 milioane lei (ROL) și 40 milioane lei (ROL) pentru ca acesta să-i plătească pe cei care îi aduceau marfa.
Apărării astfel formulate de inculpat nu i-a fost opusă nici o probă din partea acuzării, nici prin rechizitoriu și nici în timpul cercetării judecătorești.
Față de aceasta, Tribunalul nu va putea reține că există infracțiunea de spălare de bani.
În concluzie, s-a reținut că inculpatul se face vinovat de infracțiunea de evaziune fiscală, doar cu privire la cele 19 facturi care nu au fost înregistrate în contabilitate, sustrăgându-se în acest fel de la plata obligațiilor fiscale către stat. În legătură cu aceasta a fost trimis în judecată și pentru infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art.40 din Legea nr.82/1991 raportat la art.289 alin.1 Cod Penal, cu aplicarea art.41 alin.2 pen. Infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005 este o infracțiune complexă, omisiunea de evidențiere în actele contabile a unor operațiuni comerciale fiind inclusă în conținutul laturii obiective a infracțiunii de evaziune fiscală.
În baza art.334 pr.pen. a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii de fals intelectual prev. de art.40 din Legea nr.82/1991 raportat la art.289 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 pen. în infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 al.2 pen. În situația dată sunt aplicabile și prevederile art.13 Cod penal ca urmare a succesiunii în timp a mai multor legi penale și aplicarea celei mai favorabile dintre acestea.
Pentru infracțiunea de spălare de bani prev. de art.23 lit.b și c din Legea nr.656/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 pen. inculpatul a fost achitat în conformitate cu art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a pr.pen.
De asemenea, pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art.290 alin.1 pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen. și participație improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.31 alin.2 pen. rap. la rt.290 alin.1 pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen. inculpatul a fost achitat în conformitate cu art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d pr.pen.
Pentru infracțiunea de evaziune fiscală inculpatul a fost condamnat, iar la individualizarea pedepsei s-a avut în vedere că nu are antecedente penale, are o vârstă relativ înaintată, dar și că a avut o poziție procesuală oscilantă. S-a ținut cont de caracterul continuat al infracțiunii și de cuantumul prejudiciului cauzat bugetului de stat.
Față de toate acestea inculpatul a fost condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare.
În conformitate cu art.65 alin.2 pen. i s-a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b pen. pe o durată de 2 ani.
În temeiul art.71 alin.2 pen. i s-a aplicat pedeapsa accesorie interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b și c pen. Se impune și interzicerea dreptului de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit la săvârșirea infracțiunii în raport de împrejurările concrete ale faptelor.
Având în vedere prevederile art.81 alin.1 Cod penal și apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei închisorii.
În baza art.71 alin.5 pen. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei închisorii.
De asemenea, s-a dispus și suspendarea pedepsei complementare.
I s-a atras atenția inculpatului, conform art.359 pr.pen. asupra cauzelor de revocare a suspendării condiționate prevăzute de art.83 pen.
Acțiunea civilă exercitată de ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu este întemeiată în parte pentru suma de 14.461 lei, reprezentând prejudiciul produs ca urmare a neplății obligațiilor bănești către stat în urma neînregistrării celor 19 facturi fiscale. Suma se compune din 13.522 lei reprezentând TVA și 939 lei reprezentând impozit pe venit, conform calculelor făcute în suplimentul la raportul de expertiză (220-221).
La plata acestei sume a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, conform art.14 și 16.pr.pen. și art.998 și 1003 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel, în termenul legal, inculpatul G și partea civilă prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea motivelor de apel, inculpatul Gas olicitat aplicarea dispozițiilor art. 10 ind. 1 din Legea nr. 241/2005 și stabilirea unei amenzi administrative, conform art. 91.pen. deoarece a achitat prejudiciul stabilit de instanța de fond, în cuantum de 14.461 lei.
Prin apelul formulat, partea civilă prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu a solicitat obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumelor menționate în constituirea de parte civilă, reprezentând obligațiile de plată la bugetul general consolidat al statului - 329.964 lei cu dobânzi și penalități până la data plății.
S-a arătat că în mod greșit instanța de fond a obligat inculpatul doar la plata prejudiciului de 14.461 lei stabilit prin expertiza contabilă inițială, fără a ține seama de concluziile organului de inspecție fiscală și de expertiza efectuată de cei trei experți contabili.
S-a susținut că din analiza coroborată a probelor administrate a rezultat că inculpatul, în calitate de administrator al societății, a înregistrat un număr de 128 facturi fictive, care nu îndeplineau condiția de document justificativ pentru a fi înregistrate în contabilitate.
Din corespondența purtată cu Oficiul Registrului Comerțului a rezultat că o serie de societăți care figurau drept furnizori de marfă ai fie nu sunt înregistrate în baza de date, fie figurează cu date de identificare diferite, iar din declarațiile martorilor audiați a reieșit că societățile în discuție nu au emis facturile și nici nu au avut relații comerciale cu
S-a concluzionat astfel că inculpatul a realizat doar operațiunile scriptice, fără a achiziționa sau vinde vreun bun.
În acest context, apelanta a susținut că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, deoarece s-a bazat pe o probă care ar fi trebuit înlăturată, expertiza întocmită de G conținând păreri personale ale expertului, contrare dispozițiilor legale care stipulează obligațiile administratorilor societăților comerciale.
Pe de altă parte, s-a arătat că, deși expertul concluzionează că în perioada 1999 - 31.08.2001 societatea a înregistrat profit, pe care nu l-a evidențiat și nu l-a achitat, deși era plătitoare, instanța de fond a omis să oblige inculpatul la plata acestui impozit.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 371 al. 2.pr.pen. Curtea constată următoarele:
Inculpatul Gaf ost asociat unic și administrator al, societatea având drept obiect principal de activitate recuperarea deșeurilor și resturilor metalice reciclabile.
Din probele administrate a rezultat că în perioada 1999-2003, în contabilitatea societății au fost înregistrate 128 facturi fiscale, atestând operațiuni de aprovizionare de la diverși furnizori, valoarea totală a acestora fiind de 6.590.333.975 lei vechi, pentru care inculpatul și-a dedus TVA în valoare de 1.063.184.769 lei vechi.
Cercetările efectuate au relevat faptul că 43 din societățile comerciale furnizoare nu figurează înregistrate la Oficiul Național al Registrului Comerțului, 24 societăți comerciale figurează în baza de date a Oficiului, însă datele de identificare ale acestora sunt necorespunzătoare, iar 11 societăți sunt înregistrate, însă nu au desfășurat relații comerciale cu societatea administrată de inculpat.
Mai mult, din adresele DGFP existente la dosarul de urmărire penală a reieșit că 107 dintre facturile menționate aparțin altor societăți comerciale decât celor care se pretinde că le-au emis, iar 21 facturi fiscale nu au fost comercializate prin distribuitori autorizați.
Rapoartele de constatare tehnico-științifică efectuate în cursul urmăririi penale au confirmat faptul că o parte din facturi au fost completate de inculpat și de soția acestuia, iar o altă parte au fost scrise, la solicitarea acestuia, de contabilă și de numitul, fiul inculpatului.
Coroborând toate aceste elemente, Curtea constată că în mod eronat instanța de fond și-a însușit apărările inculpatului și a dat eficiență raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză de expertul
Nu se poate reține calitatea de document justificativ al facturilor în discuție, doar pentru considerentul că acestea întrunesc condițiile de formă prevăzute de lege, astfel cum a susținut expertul și a reținut instanța de fond.
Facturile fiscale înregistrate în contabilitate trebuie să atesteoperațiuni comerciale reale, or în speță, reprezentații societăților comerciale menționate drept furnizori au fost audiați și au arătat cănu au avut relații comerciale cu firma administrată de inculpat.
De asemenea, potrivit raportului de expertiză contabilă întocmit în cursul cercetării judecătorești de către experții, și cele 128 facturi îndeplinesc doar condițiile de formă, nu și cele de fond pentru a putea constitui document justificativ.
Potrivit actelor normative indicate în raportul de expertiză, inculpatului îi revenea obligația de a solicita codul d e înregistrare fiscală al furnizorilor și de a verifica realitatea și corectitudinea datelor înscrise în facturi de către furnizori.
Având în vedere inadvertențele constatate, faptul că facturile au fost completate de inculpat sau de apropiați ai acestuia, iar societățile pretins furnizoare nu au desfășurat relații comerciale cu societatea administrată de inculpat, Curtea constată că nu poate fi reținută calitatea de document justificativ pentru cele 128 facturi înregistrate în contabilitate, acestea neatestând operațiuni comerciale reale.
În acest sens, Curtea reține și faptul că inculpatul a avut o poziție oscilantă raportat la facturile în litigiu.
Astfel, în declarațiile date într-o primă fază procesuală, inculpatul a susținut că nu a completat facturile în discuție(fila 493 dosar de urmărire penală), acesta afirmând în prezența apărătorului ales: "facturile emise de furnizori către erau scrise la sediul firmei din de cătrereprezentantul furnizorului. Eu nu am completat facturi în numele acestora; este posibil să fi completat una sau două, în nici un caz mai multe"; de asemenea "soția și fiul meu nu au completat nici un astfel de document".
Declarațiile sale sunt contrazise, astfel cum s-a arătat, de rapoartele de constatare întocmite în cauză, din care rezultă completarea facturilor de către sus-numiți.
Mai mult, în fața primei instanțe inculpatul a revenit și a arătat că a completat unele facturi(cele indicate în raportul de constatare), însă era vorba despre persoane de etnie rromă, care nu știau carte, dar totuși, reține Curtea, erau reprezentanți ai unor societăți comerciale.
Faptele "notorii" reținute de instanța de fond pentru argumentarea soluției adoptate, respectiv obișnuința persoanelor de etnie rromă de a colecta fier vechi și gradul ridicat al analfabetismului în rândul acestora, nu pot constitui elemente care să fundamenteze înlăturarea tuturor probelor pertinente și concludente administrate în cauză, probe din care a rezultat cu certitudine fictivitatea operațiunilor comerciale derulate de inculpat cu pretinșii furnizori.
În consecință, Curtea constată că sunt fondate criticile aduse de apelanta prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu sentinței atacate, inculpatul procedând în mod nelegal la deducerea TVA-ului în cuantum de 1.063.184.769 lei vechi.
Întrucât apelul prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu vizează strict latura civilă a cauzei, în lipsa apelului Parchetului Curtea nu poate proceda la modificarea soluției adoptate de instanța de fond pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu apl. art. 41 al. 2.pen. și art. 13.pen. în sensul majorării pedepsei, ca urmare a reținerii tuturor actelor materiale pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
Însă, pe latura civilă a cauzei, pretențiile civile formulate de apelantă sunt întemeiate, fiind întrunite toate elementele prev. de art. 998.civ. pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a inculpatului G, acesta urmând a fi obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata întregului prejudiciu cauzat, conform constituirii de parte civilă.
Se constată astfel că, prin înregistrarea în contabilitatea societății a contravalorii celor 128 facturi fiscale fictive, precum și prin neînregistrarea în contabilitate a tuturor facturilor emise beneficiarilor(aspect necontestat în prezentul apel), societatea administrată de inculpat s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale în cuantum total de 3.299.638.320lei vechi(329.964 lei), din care 1.516.183.807 lei vechi reprezintă impozit pe profit, impozit pe venit microîntreprinderi și TVA, iar 1.783.454.513 lei vechi reprezintă dobânzi și penalități de întârziere.
Referitor la apelul inculpatului, Curtea constată că acesta este nefondat.
Potrivit art. 10 din Legea nr. 241/2005, n cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecații, până la primul termen de judecata, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la
Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amenda.
Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplica o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.
În speță nu sunt aplicabile dispozițiile menționate, având în vedere, în primul rând, momentul până la care inculpatul avea posibilitatea legală de a achita prejudiciul pentru a uza de beneficiul conferit de lege, prejudiciul stabilit de instanța de fond fiind achitat în cursul judecării apelului.
Mai mult, inculpatul a înțeles să conteste cuantumul prejudiciului cauzat și a achitat doar prejudiciul stabilit prin hotărâre, de către instanța de fond, astfel că în cauză nu sunt întrunite cumulativ cerințele textului legal invocat(în același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală prin decizia penală nr. 2342/2.05.2007).
Pentru toate considerentele expuse, în baza art. 379 pct. 2 lit. a pr.pen. Curtea va admite apelul formulat de partea civilă prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu împotriva sentinței penale nr. 171/22.10.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosarul nr-, va desființa sentința penală atacată numai sub aspectul laturii civile a cauzei și, procedând la o nouă judecată în aceste limite:
Va majora cuantumul despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat inculpatul G în solidar cu partea responsabilă civilmente în favoarea părții civile prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu de la suma de 14.461 lei la suma de 329.964 lei, cu dobânzi și penalități până la data plății efective.
Se vor menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate.
Va fi respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul G împotriva aceleiași sentințe și va fi obligat inculpatul apelant să plătească suma de 160 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în apel.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de partea civilă prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu împotriva sentinței penale nr. 171/22.10.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosarul nr-.
Desființează sentința penală atacată numai sub aspectul laturii civile a cauzei și, procedând la o nouă judecată în aceste limite:
Majorează cuantumul despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat inculpatul G în solidar cu partea responsabilă civilmente în favoarea părții civile prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu de la suma de 14.461 lei la suma de 329.964 lei, cu dobânzi și penalități până la data plății efective.
Menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate.
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul G împotriva aceleiași sentințe.
Obligă inculpatul apelant să plătească suma de 160 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în apel.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru inculpat și de la comunicare pentru celelalte părți.
Pronunțată în ședința publică din 14 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.
Tehnored.LS/2ex/9.11.2009
Jud.fond: C-tin
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Monica Farcaș
