Infractiuni la legea contabilității (legea nr.82/1991). Decizia 909/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia nr.909
Ședința publică din data de 14 decembrie 2009,
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 2: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier: -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 28 iulie 1969), domiciliat în comuna, sat,-, județul B împotriva deciziei penale nr.113/14 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău și a sentinței penale nr.634/03.09.2008 pronunțată de Judecătoria Buzău.
Prin decizia penală nr.113/14 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Buzăus -a admis apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 634 din 3.09.2008 pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul nr- s-a desființat în parte, în latura penală, sentința atacată și s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare în pedepsele componente.
S-a schimbat încadrarea juridică a faptelor prevăzute de art. 9 pct.1 lit.b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și de art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 9 pct.1 lit.b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art. 74-76 Cod penal, text în baza căruia inculpatul apelant a fost condamnat la 6 luni închisoare.
În baza art. 33-34 Cod penal s-au contopit cele trei pedepse în pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare.
S-a menținut revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare de 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute în total o pedeapsă de 1 an închisoare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat personal, asistat din oficiu de avocat din cadrul Baroului P (împuternicire avocațială nr.5573/24.09.2009), lipsind intimata-parte responsabilă SC Com SRL, lichidatorul, intimatele părți civile Direcția Generală a Finanțelor Publice B și SC Com SRL
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul pentru recurentul-inculpat declară că nu are excepții de invocat și nici cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul declară că nu are excepții de invocat și nici cereri de formulat.
Curtea, ia act de susținerile părților în sensul că nu sunt excepții de invocat și nici cereri de formulat, în temeiul art.385/13 pr.penală constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-inculpat solicită admiterea recursului declarat de inculpat, susținând în esență că în mod greșit s-a dispus ca pedeapsa la care a fost condamnat inculpatul să fie executată în regim privativ de libertate, pe motiv că în cauză sunt incidente dispozițiile art.83 penal, prin care se revocă suspendarea condiționată.
Inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. baza art. 272, pct.2 din Legea nr. 31/1990 și art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 penal la o pedeapsă de 1 an închisoare cu executare în regim privativ de libertate.
Consideră că soluția de condamnare este greșită și că se impune achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b/1 pr.penală, urmând a se menține suspendarea condiționată a pedepsei anterioare.
În plus menționează că inculpatul a plătit suma de 8000 lei și este de acord să plătească în continuare până la achitarea integrală a prejudiciului.
Solicită ca instanța de control judiciar să aibă în vedere persoana inculpatului, care nu avea cunoștințele necesare pentru plata taxelor și impozitelor și care nu a avut intenția să se sustragă de la plata acestora.
În principal solicită admiterea recursului, desființarea celor două hotărâri și achitarea inculpatului. În subsidiar să se dispună suspendarea condiționată pentru a doua pedeapsă, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 penal, iar scopul pedepsei poate fi atins și prin suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpat, hotărârile pronunțate de instanțele inferioare fiind legale și temeinice. În mod corect instanțele au reținut vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.9 pct.1 lit.b și art.6 din Legea nr.241/2005 și art.272 pct.1 din Legea nr.31/1990 constând în aceea că în perioada 01.07- 31.10.2006 inculpatul nu a evidențiat în contabilitatea SC COM SRL, veniturile realizate și s-a sustras de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, în sumă de 7729 lei impozit pe profit, 32.449 lei TVA, nu a virat către bugetul de stat suma de 3404 lei reprezentând stopaj la sursă, influențând prin omisiune bilanțul contabil al societății și a folosit în interes personal suma de 103.622 lei ce reprezenta disponibilități bănești din casieria societății pe care o administra.
În cauză nu se poate dispune achitarea inculpatului întrucât faptele prezintă un grad ridicat de pericol social și nu se poate dispune aplicarea art.81 penal, întrucât este obligatorie revocarea suspendării condiționate a pedepsei anterioare, iar aceasta să fie executată alături de pedeapsa aplicată.
Recurentul-inculpat având personal cuvântul recunoaște faptele reținute în sarcina sa, însă susține nu le-a săvârșit cu intenție ci datorită lipsei de experiență și că în cadrul societății a muncit mai mult fizic, neavând cunoștințe în contabilitate. Evidența contabilă a societății a fost greșit ținută de persoana care se ocupa de această activitatea.
Susține că nu a avut intenția să înșele statul și că va plăti în continuare până la achitarea prejudiciului.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față constată:
Prin sentința penală nr. 634 din 3.09.2008 a Judecătoriei Buzău în baza art. 9, pct 1, lit.b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41, alin.2, Cod penal, cu aplicarea art. 74, lit.c și art. 76, lit.d, inculpatul, fiul lui și,născut la data de28.07.1969 in com, Jud B, CNP -, cetățean român, studii medii, administrator la C COM SRL, căsătorit, 1 copil,cu trecut infracțional, domiciliat în com, sat, jud Baf ost condamnat, la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală prin omisiunea evidențierii în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, săvârșită în dauna părții vătămate Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B, în perioada 01-07- 31.10.2006.
În baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41, alin.2, Cod penal, cu aplicarea art. 74, lit.c și art. 76, lit.d, același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru infracțiunea de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, săvârșită în dauna părții vătămate Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B, în perioada 01-07.- 31.10.2006.
În baza art. 43 din Legea nr. 82/1991, republicată cu aplicarea art. 41, alin.2, Cod penal, cu referire la art. 289, Cod penal cu aplicarea art. 74, lit. c și art. 76, lit.e, s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru infracțiunea de fals intelectual, săvârșită în dauna părții vătămate Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B, în perioada 01-07.- 31.10.2006.
În baza art. 272, pct.2 din Legea nr. 31/1990, republicată cu aplicarea art. 41, alin.2, Cod penal, cu aplicarea art. 74, lit. c și art. 76, lit.d, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru infracțiunea de folosire cu rea-credință a bunurilor societății în folosul lui propriu, săvârșită în dauna părții vătămate SC COM SRL, în perioada 01-07.- 31.10.2006.
În baza art. 33, lit. a, Cod penal s-a constatat că cele patru infracțiuni sunt concurente și în baza art. 34, alin. 1, lit. b, Cod penal s-au contopit cele patru pedepse aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.
În baza art. 83, Cod penal, s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 1629/22.09.2004 a Judecătoriei Buzău, și s-a dispus ca această pedeapsă să fie executată alături de pedeapsa aplicată prin această sentință, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 71, alin. 2, Cod penal i-au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. art. 64, alin. 1, lit. a, teza a II a, lit. b și c, Cod penal.
În baza art. 14, alin. 3, lit. b, Cod procedură penala cu referire la art. 998 și art. 1000, alin.3, cod civil inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC COM SRL la 45.287 lei despăgubiri civile reprezentând daune materiale către partea vătămată Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B, constituită parte civilă.
În baza art. 14, alin. 3, lit. b, Cod procedură penala cu referire la art. 998, Cod civil inculpatul a fost obligat la 103.622 lei despăgubiri civile reprezentând daune materiale către partea civilă SC COM SRL, iar în baza art. 191, Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la 2000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
În perioada 01.07- 31.10.2006 inculpatul nu a evidențiat în contabilitatea SC COM SRL, veniturile realizate și s-a sustras de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, în sumă de 7729 lei impozit pe profit, 32.449 lei TVA. De asemenea, nu a virat către bugetul de stat suma de 3404 lei reprezentând stopaj la sursă, influențând prin omisiune bilanțul contabil al societății și a folosit în interes personal suma de 103.622 lei ce reprezenta disponibilități bănești din casieria societății pe care o administrează.
Audiat în cauză de către prima instanță, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care este trimis în judecată și a descris pe scurt modalitatea producerii acestora, precizând că neînregistrările s-au datorat mai mult faptului că a lucrat și el efectiv în acea perioadă, iar sumele nevirate respectiv TVA este așa de mare pentru că în contabilitate nu au fost înregistrate cheltuielile efectuate de societate pentru procurarea materialelor folosite, că nu a încasat efectiv toate sumele pentru care au fost emise facturi și chitanțe, care se completau în momentul în care pleca la lucrare și nu în momentul încasării. Inculpatul a precizat că și în momentul de față mai are de încasat sume de la debitori.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și a solicitat în baza art. 379 pct.2 lit.b Cod procedură penală, desființarea sentinței primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare, susținând că instanța de fond nu a administrat toate probele care să stabilească corect situația de fapt.
A susținut că la instanța de fond s-a efectuat doar o expertiză care nu s-a întemeiat pe verificarea tuturor documentelor contabile și a fost audiat doar apelantul, probe considerate ca fiind insuficiente și precizat că se impune efectuarea unei expertize contabile complete care să răspundă la obiectivele stabilite de instanță, în vederea determinării circumstanțelor concrete în care s-au săvârșit faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
Un alt motiv de apel invocat s-a referit la împrejurarea că instanța de fond nu a dat eficiență dispozițiilor art. 51 din Codul penal referitoare la eroarea de fapt care are drept consecință înlăturarea caracterului penal al faptei. A susținut inculpatul că la momentul săvârșirii faptelor nu a cunoscut stări, situații sau împrejurări de care a depins caracterul penal al faptelor. Întârzierea achitării contribuțiilor fiscale a fost cauzată de lipsa de lichidități și chiar dacă scriptic trebuiau să existe încasări, în realitate acestea nu au existat deoarece facturile nu erau onorate ceea ce a dus la întârzierea îndeplinirii obligațiilor fiscale.
Prin decizia penală nr. nr.113/14 mai 2009 Tribunalul Buzăua admis apelul declarat de inculpat, a desființat în parte, în latura penală, sentința atacată, a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare în pedepsele componente și a schimbat încadrarea juridică a faptelor prevăzute de art. 9 pct.1 lit.b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și de art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 9 pct.1 lit.b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art. 74-76 Cod penal, text în baza căruia inculpatul apelant a fost condamnat la 6 luni închisoare.
În baza art. 33-34 Cod penal s-au contopit cele trei pedepse în pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare, menținându-se revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare de 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute în total o pedeapsă de 1 an închisoare.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.51 din Codul penal, deoarece obligațiile financiare pe care le avea inculpatul față de fisc nu reprezintă situații sau împrejurări pe care el nu le-a putut cunoaște din motive independente de voința sa, dimpotrivă, sunt obligații legale pe care inculpatul trebuia să le cunoască și să le respecte și că motivele invocate în apelul inculpatului sunt nefondate.
Tribunalul, analizând sentința atacată, a constatat că aceasta este nelegală din punct de vedere al încadrării juridice dată faptelor deduse judecății.
Conform art. 9 pct.1 lit.b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, constituie infracțiunea de evaziune fiscală omisiunea, în tot sau în parte a evidențierii în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.
Conform art. 43 din Legea nr. 82/1991, efectuarea cu știință de înregistrări inexacte precum și omisiunea cu știință a înregistrărilor în contabilitate având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum și a elementelor de activ și de pasiv ce se reflectă în bilanț, constituie infracțiunea de fals intelectual și se pedepsește conform legii.
S-a apreciat că astfel cum au fost realizate faptele deduse judecății, încadrarea juridică corectă este cea prevăzută în art. 9 alin.1 pct.1 lit.b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, fără aplicarea dispozițiilor art. 43 din Legea nr. 82/1991 care reprezintă o dispoziție generală referitoare la infracțiunea de evaziune fiscală, iar în speță nu se mai impunea și această încadrare juridică.
În consecință, în baza art.334 Cod procedură penală, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor, din art. 9 pct.1 lit.b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și art. 43 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, în infracțiunea prev. de art. 9 pct.1 lit.b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și art. 74-76 Cod penal și în baza acestui text de lege, la condamnat la o pedeapsă orientată sub minimul special prevăzut de lege, respectiv o pedeapsă de 6 luni închisoare.
S-a menținut revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare de 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute în total o pedeapsă de 1 an închisoare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că în mod greșit s-a dispus ca pedeapsa la care a fost condamnat inculpatul să fie executată în regim privativ de libertate, pe motiv că în cauză sunt incidente dispozițiile art.83 penal, prin care se revocă suspendarea condiționată.
Inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, la o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare cu executare în regim privativ de libertate.
Recurentul a susținut că soluția de condamnare este greșită și că se impune achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b/1 pr.penală, urmând a se menține suspendarea condiționată a pedepsei anterioare.
Acesta a solicitat să se țină seama de faptul că a plătit suma de 8000 lei și este de acord să plătească în continuare până la achitarea integrală a prejudiciului, ca și de faptul că el nu avea cunoștințele necesare referitoare la plata taxelor și impozitelor și că nu a avut intenția să se sustragă de la plata acestora.
În principal, recurentul a solicitat admiterea cererii sale, desființarea celor două hotărâri și achitarea sa, prin reținerea dispozițiilor art. 18/1, iar în subsidiar să se dispună suspendarea condiționată pentru a doua pedeapsă, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 penal, iar scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea sa de libertate.
Examinând hotărârile recurate, în raport de probele administrate în cauză, de susținerile recurentului inculpat ce se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 385/9 al.1 pct.18 și 14 C.P.P. curtea constată că recursul acestuia este nefondat.
În esență, inculpatul recurent nu săvârșirea infracțiunilor, susținând fie că nu a avut cunoștințe suficiente de contabilitate și din acest motiv nu și-a respectat obligațiile financiare cu privire la taxele și impozitele pe care firma sa trebuia să le plătească, fie a susținut că întârzierea achitării contribuțiilor fiscale ar fi fost datorată de lipsa încasărilor.
Ambele apărări ale acestuia au fost însă, demontate de concluziile expertizei contabile efectuate în cauză, din care rezultă că inculpatul în calitate de administrator al SC COM SRL a folosit în interes personal suma de 103. 622 lei ce reprezenta disponibilități bănești din casieria societății, nu a evidențiat în contabilitatea societății o serie de venituri influențând în mod negativ obligațiile fiscale ce îi reveneau ca TVA în sumă de 32.449 lei și ca impozit pe profit în sumă de 7729 lei. De asemenea, societatea nu a virat către bugetul de stat suma de 3.404 lei reprezentând stopaj la sursă, deși societatea a avut încasări, odată ce inculpatul a putut ridica de la casierie suma de 103.622 lei.
O altă apărare formulată de inculpat în motivele de recurs, susține că faptele descrise mai sus nu au gradul de pericol social al unor infracțiuni și prin urmare ar trebui dispusă achitarea sa în baza art. 10 lit. b/1
C.P.P.Curtea consideră că și această susținere este neîntemeiată, faptele săvârșite de inculpat prin valoarea prejudiciilor create atât bugetului de stat, cât și firmei pe care o administra, neputând fi considerate ca lipsite de semnificație penală.
Toate argumentele prezentate de inculpat în favoarea sa, inclusiv cele privitoare la acoperirea parțială a prejudiciului și la situația sa familială, au fost avute în vedere de instanțele anterioare atunci când, pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite, au fost reținute circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art. 74, având ca efect coborârea pedepselor aplicate sub minimul special prevăzut de fiecare text incriminator.
Așa s-a ajuns ca, pentru faptele deduse judecății, inculpatului să i se aplice o pedeapsă rezultantă de 6 luni închisoare. Din păcate, situația sa este agravată de faptul că infracțiunile din prezenta cauză au fost comise în cursul termenului de încercare al suspendării condiționate a unei pedepse anterioare, tot de 6 luni închisoare, aplicată pentru o infracțiune din culpă.
Cum, dispozițiile art. 83 sunt obligatorii, în mod corect instanța de fond, și apoi cea de apel, au considerat că în speța de față se impune revocarea suspendării condiționate a pedepsei anterioare, iar cele două pedepse nu se contopesc, ci se execută alăturat și efectiv.
Deși teoretic dispozițiile art. 81 ar fi îndeplinite în ceea ce privește pedeapsa aplicată pentru faptele deduse judecății în prezenta cauză, jurisprudența constantă a acestei curți de apel este aceea ca dispozițiile art. 83 al.1 să se interpreteze în sensul executării efective a ambelor pedepse alăturate, cum s-a și dispus în cauză.
Așa fiind, curtea consideră că motivele de recurs invocate de inculpat atât pe cale principală, cât și în subsidiar sunt neîntemeiate, iar în conformitate cu dispozițiile art. 385 pct.1 lit. b p, recursul acestuia va fi respins ca nefondat.
Văzând și disp. art. 192 al.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 28 iulie 1969, domiciliat în comuna, sat,-, județul B, împotriva sentinței penale nr.634/03.09.2008 pronunțată de Judecătoria Buzău și a deciziei penale nr.113/14 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău.
Obligă recurentul la 250 lei cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei onorariul apărătorului din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14.12.2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
DG
,
2 ex./04.01.2010
f nr-
Judecătoria Buzău
,
Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal,
număr notificare 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Dan Andrei Enescu, Cristina
