Infracțiuni la legea privind mărcile și indicațiile geografice (legea 84/1998). Decizia 112/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 1008/2009)
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 112
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 11 mai 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Niculae Stan
JUDECĂTOR 2: Carmen Veronica Găină
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol se află judecarea declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 672/F din 05.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - secția a II -a penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul - inculpat, personal, aflat în stare de libertate, reprezentat juridic de apărător ales, avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsă fiind intimata-parte civilă SC " " SRL și intimata-partea responsabilă civilmente SC" "SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
CURTEA ia act că obiectul cauzei dedusă judecății este apel aflat în rejudecare cu privire la latura civilă, și nu cerere de abținere, cum din eroare s- consemnat; de asemenea, dispune îndreptarea erorii materiale strecurate în citativul de la acest termen, în sensul că SC" "SRL, are calitatea de intimat - parte responsabilă civilmente și nu de intimat - parte civilă, cum din eroare s-a inserat.
Se legitimează apelantul - inculpat cu CI seria - nr. - (CNP -).
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul in dezbateri.
Apărătorul ales al apelantului - inculpat solicită admiterea apelului și să se constate că instanța de fond în mod greșit l-a obligat pe inculpat și la plata despăgubirilor civile, constând în daune materiale.
Apreciază că instanța de fond în mod greșit admis cererea privind latura civilă, în condițiile în care constituirea ca parte civilă s- făcut în condiții de nelegalitate; astfel, cererea de constituire ca parte civilă, cerere menționată în plângerea penală, este făcută de către avocat, care acționa în baza unei procuri generale și nu a unei procuri speciale, care să privească strict această cauză, și din care să rezulte intenția părții vătămate de a se constitui parte civilă și cu ce sumă.
Societatea civilă de avocați " & " a acționat în baza acestui mandat general, mandat prin care erau împuterniciți de a supraveghea, la nivelul organelor vamale, dacă se aduc încălcări dreptului de proprietate intelectuală al părții vătămate; din procura generală în baza căreia au acționat nu rezulta posibilitatea acestora de a se constitui parte civilă în numele clientului lor.
De asemenea, apreciază că instanța de fond în mod greșit admis acțiunea civilă cu privire la un prejudiciu inexistent.
În fapt, inculpatul a importat din mai multe produse, dintre care unele purtau marca " & "; aceste produse au fost reținute la vamă și au rămas în custodia organelor vamale, în acest sens fiind depus la dosar procesul verbal prin care respectivele produse de îmbrăcăminte au rămas în custodia organelor vamale. În condițiile în care marfa nu a mai fost comercializată de către inculpat, nu fost valorificată în nici un fel, astfel încât inculpatul să dobândească vreun beneficiu material, nu se poate reține nici existența vreunui prejudiciu material cauzat părții vătămate. Practic, partea vătămată se constituie parte civilă împotriva inculpatului fără să precizeze în ce constau pagubele materiale presupus suferite, de unde rezultă cuantumul acestora. Așa cum se poate constata, la dosar nu există nici o probă care să dovedească existența prejudiciului, ori a cuantumului acestuia.
Este adevărat că s-au efectuat în cauză două expertize, una efectuată în timpul urmăririi penală, iar alta extrajudiciară, efectuată de către partea vătămată, ambele având ca obiectiv să stabilească dacă înscrisurile aplicate pe produsele de îmbrăcăminte purtând marca " & " sunt de natură crea confuzie între brandul original și respectivele inscripții. Expertizele, așa cum se poate constata, nu au avut ca obiectiv stabilirea existenței unui prejudiciu material, ori a cuantumului acestuia.
Totodată, solicită să se constate că hotărârea instanței de fond nu este motivată sub aspectul laturii civile. Astfel, instanța de fond admite acțiunea civilă și obligă inculpatul la plata despăgubirilor, însă, în considerentele hotărârii, nu se face nici o referire la despăgubirile civile ori cu privire la latura civilă.
Un ultim motiv de apel privește cheltuielile judiciare la care fost obligat inculpatul de către instanța de fond; inculpatul apreciat cuantumul acestor cheltuieli nejustificat de mare.
Astfel, inculpatul fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 2.000 lei (ron); apreciază nejustificat de mare acest cuantum, iar la dosar nu există înscrisuri doveditoare în acest sens.
În consecință, solicită admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței penale pronunțate de către instanța de fond și, rejudecând cu privire la latura civilă a cauzei, să se dispună în sensul celor de mai sus, precum și reducerea cheltuielilor judiciare către stat stabilite în sarcina inculpatului. Fără cheltuieli de judecată
Reprezentantul Ministerului Public, în ceea ce privește latura civilă a cauzei, arată că la fila 23 din dosarul de urmărire penală, există împuternicirea societății civile de avocați " & " pentru reprezentarea în România a intereselor companiei SC SRL cu privire la încălcarea drepturilor sale de proprietate intelectuală și industrială de către inculpat; în virtutea acestei împuterniciri aceasta societate avea posibilitatea să reprezinte interesele acestei societăți, nu numai sub aspectul laturii penale dar și sub aspectul laturii civile, iar conform legii nu trebuia să existe o împuternicire specială numai pentru constituirea de parte civilă. Aceasta este o împuternicire prin care societatea are posibilitatea să facă tot ceea ce consideră necesar pentru apărarea dreptului de proprietate intelectuală și industrială, să reprezinte societatea în fața organelor de poliție, tribunalelor civile și celorlalte instituții, astfel încât aveau posibilitatea să se constituia parte civilă.
Apreciază însă că hotărârea instanței de fond este nelegală sub aspectul laturii civile, întrucât partea civilă, atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței de fond, generic, a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 5.000 euro, fără să precizeze, în concret, ce reprezintă această sumă. De asemenea, din situația de fapt reținută definitiv în sarcina inculpatului, rezultă faptul că acesta nu a comercializat produsele, acestea rămânând în vamă.
Față de aceste aspecte, apreciază că instanța de fond trebuia să respingă ca neîntemeiată acțiunea civilă exercitată de către intimata - parte civilă SC SRL, prin reprezentanții săi, întrucât, așa cum a arătat și anterior, doar s-a menționat generic suma, fără să precizeze ce anume reprezintă acea sumă și cu ce înțeleg să dovedească cele solicitate.
În ceea ce privește cheltuielile judiciare, instanța de fond l-a obligat pe inculpat la cheltuielile judiciare ce au fost stabilite în actul de sesizare, iar simpla nemulțumire a inculpatului cu privire la suma considerată mare de către acesta, nu poate conduce la reducerea cuantumului acesteia; mai mult, inculpatul ar fi trebuit obligat și la cheltuielile efectuate de către instanța de fond cu îndeplinirea actelor procedurale pe parcursul soluționării cauzei în fond; așa cum se poate constata, acesta nu fost obligat și la aceste noi cheltuieli.
În consecință, solicită admiterea apelului declarat de către inculpat, desființarea în parte a hotărârii instanței de fond sub aspectul laturii civile, în sensul de respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă exercitată de către SC SRL.
Apelantul - inculpat, personal, se raliază concluziilor apărătorului său; solicită să se aibă în vedere că produsele de îmbrăcăminte nu se află pe teritoriul României, acestea fiindu-i reținute în vamă.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față,reține următoarele:
Prin sentința penală nr.672/0.06.2008 Tribunalul București Secția a II-a Penală n baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. b /1 C.P.P. achitat pe inculpatul,sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 31 alin. 2 rap.Cod Penal la art. 83 alin. 2 rap. la art. 35 alin. 2 lit. a, b și Cod Penal alin. 3 lit. c din Legea nr. 84/ 1998.
In baza art. 18/1 alin.3 rap.Cod Penal la art.91 alin.1 lit. c Cod Penal, a aplicat inculpatului sancțiunea amenzii cu caracter administrativ în sumă de 1000 RON.
In baza art. 14, 15.p Cod Penal rap. la art. 346 alin. 2.C.P.P. a admis acțiunea civilă formulată de SRL Luxembourg, 5 str. - - L-1882, prin mandatar &, și a obligat inculpatul la plata sumei de 5000 euro, echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății cu titlu de despăgubiri materiale.
In baza art.118 lit.f rap.la Cod Penal art. 84 din Legea nr. 84/ 1998, a dispus confiscarea și distrugerea celor 124 de geci contrafăcute,bunuri aflate în prezent în custodia Biroului Vamal Otopeni Călători, conform procesului-verbal din 05. 06.2006.
In baza art. 191 alin. 1 C.P.P. a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare de stat în sumă de 2000 RON.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că la data de 01.04.2005 a fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București cu nr.J/- din 01.04.2005, cu sediul social în B,str. - - nr.66, bI..3,.7,.ll0, sector 6, având ca asociat și administrator pe învinuita. Obiectul principal de activitate îl constituia,5530 - restaurante",iar obiectul secundar viza comerțul cu ridicata al produselor textile,îmbrăcăminte articole din piele, societatea nu a înregistrat activitate până în anul 2006.
În cursul lunii decembrie 2005 inculpatul s-a deplasat în pentru a achiziționa marfă în vederea revinderii acesteia pe piața românească. Deoarece valoarea mărfurilor importate depășea plafonul vamal maxim admis pentru persoane fizice, pentru a nu mai plăti diferențele de taxe vamale a decis schimbarea destinației mărfii hotărând să importe mărfurile pe persoană juridică, așa cum reiese din declarațiile învinuitului coroborate cu documentele depuse la dosar care atestă faptul că marfa a avut inițial destinatar persoane fizice din B, clienți ai învinuitului.
Înainte de schimbarea destinatarilor mărfurilor susnumitul a contactat-o pe învinuita prin soțul acesteia, știind că aceasta are o societate comercială și i-a propus să efectueze importul prin intermediul, învinuita a fost de acord în condițiile în care învinuitul i-a dat asigurări că operațiunea este legală și se va ocupa de toate formalitățile vamale și fiscale. În acest sens învinuita la 19.01.2006 i-a eliberat inculpatului împuternicire pentru importul din al mărfii în calitate de reprezentant al înmânându-i ștampila și actele firmei.
La data de 20.01.2006 inculpatul s-a prezentat la Biroul Vamal Otopeni Călători,ocazie cu care a solicitat în vederea întocmirii declarației de import pentru controlul vamal deschiderea coletelor conținând bunurile importate din de către,conform facturii externe (invoice) nr.235 din 26.12.2005 emisă de furnizorul chinez, - Național Economic Corporațion.
Cu ocazia controlului lucrătorii vamali au găsit în lotul de marfă provenind din un număr de 124 geci, diferite culori având inscripționată marca " & ". În baza art.10 din Legea nr.202/2000 modif. prin OUG nr.59/2002 și ca urmare a acceptării cererii privind intervenția autorităților vamale nr.12205/02.03.2005 pentru respectarea drepturilor de proprietate intelectuală asupra mărcii " & ", Autoritatea Națională a Vămilor - Biroul Vamal Otopeni a decis suspendarea operațiunilor de vămuire și reținerea mărfurilor succeptibile să aducă atingere unui drept de proprietate intelectuală,în baza adeverinței de reținere a bunurilor nr.15/20.01.2006. Totodată Autoritatea Națională a Vămilor a notificat &,reprezentantul titularului mărcii în România, cu adresa nr.4824/27.01.2006. Organele vamale au reținut la 20.01.2006 alături de un număr de 124 geci marca " & " și alte bunuri de îmbrăcăminte pentru care la 17.02.2006 Autoritatea Națională a Vămilor, în baza adresei nr.15115/17.02.2006 a comunicat importatorului că este în drept să efectueze vămuirea.Marfa importată cu factura externă nr.235/26.12.2005 a fost vămuită în baza nr.75884/18.05.2006 și așa cum reiese din adresa nr.48305/18.05.2006 a Autorității Naționale a Vămilor - Direcția Regională Vamală B - Biroul Vama Otopeni Călători agentul economic a fost condiționat să ridice marfa după constituirea unei garanții în valoare de 1.667 RON, ca urmare a recalculării drepturilor de import vamale valoarea declarată fiind inițial subevaluată.
La data de 21.02.2006 proprietarul mărcii " & " Compania GARDO - Luxembourg prin mandatarul său în România & - Baroul Bucureștia formulat plângere penală față de reprezentanții pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.83 din Legea nr.84/1998 și art.5 din Legea nr.11/1991 - modif. constituindu-se dosarul penal nr.2011/P/2006.La data de 05.06.2006 Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a procedat la inventarierea bunurilor reținute în vamă;totodată s-a procedat la efectuarea de fotografii judiciare, lăsarea acestora în custodia Biroului Vamal Otopeni și ridicarea unui număr de 3 geci precum și a mai multor documente vamale, conform proceselor-verbale de la dosar.
Pentru stabilirea autenticității/contrafacerii bunurilor,inscripționate marca" & " prin ordonanța nr.-/26.07.2006 Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare în domeniul mărcilor, fiind desemnată dna. expert și s-a stabilit următorul obiectiv: "dacă bunurile importate și având inscripționată marca " & " sunt contrafăcute, în sensul că pot crea confuzie astfel încât să inducă în eroare comercianții și consumatorii cu privire la autenticitatea și similitudinea cu marca protejată " & ". Expertiza s-a efectuat cu respectarea disp.art.116-124.proc.pen.
Din raportul de expertiză tehnico-judiciară + anexe din 11.08.2006 înregistrat la Biroul Local pentru Expertize Tehnice B cu nr.6346/13.10.2006 rezultă că pentru marca verbală alb/negru conținând denumirea " & " pentru clasele de produse 3,9,14,18,25, Compania GARD O - Luxembourg are titlu de proprietate industrială în baza certificatului de reînnoire nr.625 152/29.07.2004 emis de Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale. În România această marcă are protecție conform Legii nr.84/1998, Angajamentelor de la Madrid, Acordul de la, Acordul, Angajamentelor de la și Viena. Produsele care constituie obiectul expertizei fac parte din clasa 25.
Expertul a constatat în urma comparării celor două categorii de semne distinctive - cel protejat și cel care este aplicat pe gecile în litigiu următoarele:
- din punct de vedere grafic nu există nici o îndoială că denumirea care se regăsește pe eticheta din material textil aplicată pe geci și pe etichetele din carton atașate acestora prezintă caracteristici grafice și dimensiuni într-o formă asemănătoare până la identitate cu denumirea care este protejată de marca înregistrată;
- din punct de vedere semantic denumirea de pe produsele importate are același înțeles cu cea a mărcii protejate;
- din punct de vedere cromatic marca înregistrată conform certificatului depus de titularul plângerii este protejată în culorile alb/negru, culori ce se regăsesc pe gecile importate;
- fonetic nu există nici o îndoială că denumirea de pe etichete aplicate gecilor se pronunță și se aude în mod identic cu denumirea protejată ca marcă " & ".
Astfel, s-a concluzionat de către expert că semnele distincte aflate pe obiectele de îmbrăcăminte (geci) expertizate reprezentând bunuri importate și reținute de poliție conțin elemente în detaliu aparținând unei mărci înregistrate, proprietatea unei alte persoane, fiind aplicate fără drept ceea ce reprezintă potrivit legii indicii de contrafacere și o punere în circulație a produselor contrafăcute în sensul că pot crea confuzie astfel încât să inducă în eroare comercianții și consumatorii cu privire la autenticitatea produselor. Totodată, s-a precizat că pentru a se aprecia în mod complet și concret starea de confuzie sau inducere în eroare este necesară stabilirea unor elemente de ordin subiectiv, cum ar fi prețul de vânzare al produselor, tipul de magazin unde este desfăcută marfa,nivelul de cunoaștere al cumpărătorilor, etc. aspecte care nu pot face obiectul prezentei cauze, întrucât marfa a fost reținută la intrarea în țară anterior comercializării la intern, aceasta fiind însă pusă în circuitul comercial prin operațiunea de import. În cauză, titularul mărcii " & " a expertizat la rândul său mărfurile confirmând faptul că produsele sunt contrafăcute, întrucât nu prezintă elementele de.securizare împotriva contrafacerilor, iar gecile și etichetele nu sunt originale.
Apelurile declarate împotriva acestei sentințe de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpatul au fost respinse ca nefondate prin decizia penală nr.256/A/22.10.3008 a Curții de APEL BUCUREȘTI Secția I-a Penală.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul și care a fost admis prin decizia penală nr.860/11.03.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală în sensul casării în parte a deciziei,numai cu privire la latura civilă a cauzei și la cuantumul cheltuielilor judiciare către stat,cauza fiind trimisă pentru rejudecarea apelului inculpatului la instanța de apel (Curtea de APEL BUCUREȘTI ).
În motivarea deciziei se arată că este incident cazul de casare prev.de art.3859pct.10 Cod procedură penală întrucât instanța de apel nu a soluționat fondul cauzei,respectiv cele două motive de critică invocate de inculpat cu privire la acțiunea civilă a părții vătămate și la cuantumul cheltuielilor judiciare.
La rejudecare cauzei s-a format dosarul nr-(1008/2009),iar apelantul (inculpatul) a susținut criticile formulate cu privire la latura civilă a cauzei.
Apelantul inculpat susține că instanța de fond greșit a admis acțiunea civilă întrucât reprezentantul părții civile în România, respectiv societatea civilă de avocați " & ", a acționat în baza unui mandat general care nu îi permitea să formuleze o cerere de constituire de parte civilă. Mai mult, în cauză nu există un prejudiciu dovedit, produsele cumpărate de inculpat și care purtau marca & au rămas în custodia organelor vamale și nu au fost comercializate de inculpat, care nu a obținut nici un beneficiu material.
Expertizele efectuate în cauză (una judiciară și cealaltă extrajudiciară) nu au avut ca obiectiv stabilirea unui prejudiciu material, astfel că despăgubirile civile solicitate nu sunt nici dovedite.
O altă critică referitor la latura civilă privește nemotivarea admiterii acțiunii civile.
Un alt motiv de apel se referă la greșita obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat într-un cuantum prea mare (2000 lei) și nejustificat.
Curtea, examinând apelul potrivit art.371 și 378 Cod procedură penală, constată că acesta este întemeiat, dar numai în parte.
Cu privire la critica referitoare la lipsa unui mandat special pentru firma de avocatură, ca reprezentant în România al părții civile, în sensul constituirii ca parte în procesul penal,se constată netemeinicia ei. La fila 23 dup există o împuternicire autentificată dată de partea civilă SC SRL Biroului de avocatură " & " prin care acesta din urmă este mandatat să "înainteze o plângere împotriva persoanelor responsabile de comiterea acestui act de confiscare".
Prin aceeași împuternicire se stabilește și domeniul de reprezentare, respectiv "reprezentarea societății SRL în problemele identificate mai sus, înaintarea organelor de poliție, a tribunalelor civile și penale, a autorităților administrative și executive din România și include dreptul de a lua în custodie, inspecta și examina produsele contrafăcute în cauză de Poliție, au alte autorități".
Potrivit art.174 alin.1 Cod procedură penală, în cursul judecății "învinuitul și inculpatul"precum și celelalte părți pot fi reprezentați"
În cauză se constată că partea civilă a fost reprezentată în mod legal de o firmă de avocatură printr-un mandat general care îi permitea să efectueze actele menționate în împuternicire cu privire la speța de față.
Art.1536 cod civil stabilește că "mandatul conceput în termeni general cuprinde numai actele de administrație.
Când e vorba de înstrăinare, ipotecare, sau de facerea unor acte ce trec de administrația ordinară mandatul trebuie să fie special". Din modul în care este redactată împuternicirea rezultă că s-au avut în vedere acte de administrare a problemelor părții civile, în legătură cu contrafacerea bunurilor, nefiind stabilită o sarcină de "înstrăinare, ipotecare, sau facere de acte" pentru a fi necesar un mandat special.
Mai mult, partea civilă împuternicește pe mandatar să formuleze "o plângere" împotriva celor responsabili. În aceste împrejurări se constată că plângerea penală formulată de mandatar la 21.06.2006 ( fila 14 dup) întrunește elementele necesare sesizării organelor judiciare competente potrivit art.222 Cod procedură penală.
În această plângere se arată că partea civilă solicită despăgubiri civile în sumă de 5000 euro" urmând ca valoarea exactă a prejudiciului să fie precizată pe parcursul cercetărilor ce vor fi efectuate în cauză".
Din lucrările dosarului se constată că de la momentul formulării plângerii, mandatarul părții civile nu a făcut nici o dovadă cu privire la prejudiciul suferit, dar nici o altă precizare (așa cum menționase în plângere), astfel că obligarea inculpatului la plata sumei de 5000 euro este nejustificată. Instanța de fond, pe lângă faptul că nu motivează considerentele ce au condus-o la admiterea acțiunii civile, a ignorat faptul că produsele contrafăcute au fost confiscate și oprite în custodia organelor vamale, iar nu comercializate de inculpat pentru a obține un preț nejustificat.
Potrivit art.346 alin.2 Cod procedură penală în cazul de achitare prev.de art.10 alin.1 lit.1Cod procedură penală (ca în speță), repararea pagubei se face potrivit legii civile, care prin art.1169 Cod civil stabilește că " cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească".
Așa fiind se constată că partea civilă nu a dovedit prejudiciul suferit, situație în care inculpatul nu poate fi obligat la plata sumei de 5000 euro, acțiunea civilă urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.
În ce privește critica referitoare la plata cheltuielilor judiciare suportate de stat cu procedura judiciară se constată că susținerea inculpatului nu are nici un temei.
Prin rechizitoriul parchetului din 12.01.2008 se stabilește suma de 2000 lei ca sumă a cheltuielilor judiciare suportate de stat în derularea procedurii judiciare a urmăririi penale, sumă pe care, potrivit art.191 Cod procedură penală trebuie să o suporte inculpatul, cuantumul ei nefiind exagerat.
Este de observat că prima instanță nici nu a adiționat la această sumă cheltuielile judiciare ocazionate de judecata în fond, astfel că solicitarea inculpatului este și neserioasă.
Pentru toate aceste considerente și doar în limitele ce preced urmează a fi admis apelul inculpatului potrivit art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală.
Urmează a face aplicarea arr.192 alin.3 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.627/F/05.06.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Desființează, în parte, sentința penală apelată, privind soluționarea laturii civile și în fond rejudecând:
Respinge, ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată pe partea civilă SC SRL.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru procuror și inculpat și de la comunicare pentru partea civilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR
GREFIER
Red.NS
Dact.IE/2 ex./1.06.2009
2
Președinte:Niculae StanJudecători:Niculae Stan, Carmen Veronica Găină
