Infracțiuni la legea privind mărcile și indicațiile geografice (legea 84/1998). Decizia 127/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.127
Ședința publică din data de 29 septembrie 2008,
PREȘEDINTE: Ștefana Anghel
JUDECĂTOR 2: Cristina Georgescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și partea civilă SC AG SPORT, cu sediul ales la SC &, prin mandatar, cu sediul în B, Sf.-, nr.62, sector 5, împotriva sentinței penale nr.78/16 martie 22007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b/1 pr.penală combinat cu art.18/1 penal a fost achitată inculpata, fiica lui și, născută la data de 11.09.1959 în comuna, satul S, județul A, domiciliată în Târgoviște, str.- -,.27,.A,.11, județul D, pentru infracțiunile prevăzute de art.83 lit.b din Legea nr.84/1998 și art.5 lit.b din Legea nr.11/1991, modificate și completate, faptele neprezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 29.09.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, Curtea, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea pentru data de 06 octombrie 2008, când a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală nr.78/16 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b/1 pr.penală combinat cu art.18/1 penal a fost achitată inculpata, fiica lui și, născută la data de 11.09.1959 în comuna, satul S, județul A, domiciliată în Târgoviște, str.- -,.27,.A,.11, județul D, pentru infracțiunile prevăzute de art.83 lit.b din Legea nr.84/1998 și art.5 lit.b din Legea nr.11/1991, modificate și completate, faptele neprezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În baza art.91 lit.c penal s-a aplicat aceleiași inculpate amenda administrativă de 1000 lei (una mie lei).
În baza art.14 și 346 pr.penală s-a dispus restituirea și a fost obligat la aceasta Inspectoratul Județean de Poliție D, către partea civilă " AG Sport", cu sediul în, str.13, S-91074, Germania, cu sediul ales la " and " din B,-, sector 5, a celor 25 de bluze, 1 trening, 3 perechi pantofi sport, așa cum au fost descrise și individualizate prin procesul verbal încheiat la 10.09.2005 de D (fila 3 dosar urmărire penală) și indisponibilizate prin depunere în Camera de Corpuri Delicte a D( dovada seria B, nr.-/10.01.2006).
A fost obligată inculpata, în solidar cu partea responsabilă civilmente, SC C Com SRL Târgoviște, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, către aceeași parte civilă la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de daune morale.
A mai fost obligată inculpata, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 150 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpata, în calitate de administrator al părții responsabile civilmente a fost depistată de polițiști ai D, în urma controlului din data de 10.09.2005 de la punctul de lucru al acesteia, din Complexul "", că a pus în circulație comercială (prin acțiunea de expunere spre vânzare) a 18 tricouri, 3 bluze, un trening, 3 perechi pantofi sport, produse care nu erau originale, dar purtau neautorizat inscripții cu marca "" (de altfel, produse descrise în detaliu în procesul verbal al D din 10.09.2005, individualizate, fotografiate, indisponibilizate (filele 3, 4, 19-23 dosar urmărire penală).
Titularul siglei "" este Corporația germană " Sport", marcă înregistrată și protejată de Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale (cu certificat reînnoit), reprezentată (autorizată) în România de " & ", prin avocat, conform actelor depuse la dosarul de urmărire penală, la filele 28 - 34.
Sub acest aspect, al elementului material al faptei de punere în circulație prin expunere spre vânzare - s-a creat prejudiciu titularului mărcii înregistrate prin desconsiderarea (degradarea) mărcii.
Totodată, având inscripționată marca "", produsele respective (contrafăcute) au indus în eroare pe cumpărători, determinându-i să creadă că au de-a face cu sortimente autentice, riscul de confuzie existând în mod real întrucât privește publicul larg și articole de larg consum.
Din punct de vedere subiectiv, față de împrejurările în care s-au comis faptele, declarațiile inculpatei de la urmărirea penală și din instanță, conform cărora, după preț și-a dat seama că unele produse cumpărate nu erau originale, dar nu și-a dat seama (nu a distins) calitatea lor, tribunalul a apreciat că aceasta a comis fapta cu intenție indirectă, adică și-a asumat riscul producerii rezultatului faptelor sale.
Însă, raportat la probatoriul administrat în cauză, s-a apreciat că faptele nu realizează gradul de pericol sociale al infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată (sancționate cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau amenda de 1500 lei, respectiv de la 6 luni la 2 ani sau amenda de la 2500 la 5000 lei).
În conformitate cu dispozițiile art.18/1 penal, caracterul penal al faptei este înlăturat dacă aceasta, în concret nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, nerelevând un pericol care să pericliteze valorile sociale ocrotite de lege.
Neaplicarea represiunii penale în cauză a fost impusă de împrejurările în care s-au comis faptele, urmările produse sau care se puteau produce, persoana inculpatei.
Așadar, inculpata în calitate de administrator al SC C COM SRL )cu obiect principal de activitate, comerțul cu articole de îmbrăcăminte și încălțăminte) și în desfășurarea acestei activități, a achiziționat din complexele comerciale și Europa din B, mai multe cantități de marfă, printre care 20 bucăți adidași (conform facturii filele 11 și 12 dosar urmărire penală), 20 bucăți tricouri, 5 bucăți trening (conform facturii filele 7 și 8 dosar urmărire penală), operațiuni evidențiate în contabilitatea firmei.
În rândul acestor produse s-a depistat la 10.09.2005 că 18 tricouri, 3 bluze, un trening, 3 perechi pantofi sport, contrafăcute, celelalte originale și restituite firmei (fila 1 dosar urmărire penală).
Produsele contrafăcute și expuse spre vânzare aveau prețuri mai mici decât cele originale (conform procesului verbal al IPJ D din 10.09.2005, două perechi pantofi sport aveau prețul afișat de 140 lei, iar o altă pereche prețul de 260 lei - acest ultim produs expertizat și constatat ca fiind original, aspect rezultat și din declarația martorului ).
Inculpata fără antecedente penale, este căsătorită și cu doi copii majori, a avut o conduită corectă în societate și în cadrul firmei (apreciată de martorul, fila 21 dosar fond).
Față de aceste împrejurări (numărul mic de produse contrafăcute expuse la vânzare, prețuri evident diferențiate între un produs contrafăcut și unul original, activitatea legală din punct de vedere a operațiunilor contabile, dificultatea reală de a percepe la cumpărare, produsele originale și/sau contrafăcute, caracterul eventual al urmării imediate al faptelor respective), inculpata nu a lezat decât minim drepturile titularului mărcii și interesele consumatorilor împotriva inducerii în eroare cu privire la calitatea mărfurilor, activitatea sa infracțională a adus minimă atingere relațiilor (valorilor) sociale care se, se dezvoltă, se desfășoară în legătură cu apărarea a drepturilor titularilor mărcii și în legătură cu exercitarea cu bună-credință a actului de comerț, cu respectarea intereselor consumatorului și a criteriilor concurenței neloiale.
Sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei s-a evidențiat că partea civilă inițial (prin plângerea penală) a evaluat prejudiciul la suma de 5000 euro, apoi urmare expertizării produselor contrafăcute, la 4000 euro, în final (în instanță) la 2615 euro din care prejudiciu material de 1115 euro (reprezentând 3 perechi pantofi sport ori 95 euro, 18 tricouri ori 35 euro, 4 produse ori 50 euro, calculate la valoarea medie de comercializare a unui produs original similar) și un prejudiciu moral de 1500 euro.
Partea civilă, în motivarea cererii, a arătat că prejudiciul suferit este urmare "săvârșirii infracțiunii de contrafacere a mărcii "" de către inculpata " (filele 30 -32), ceea ce este o eroare întrucât inculpata a fost cercetată și judecată nu pentru infracțiunea prevăzută la lit.b a aceluiași text de lege (care vizează modalitatea de punere în circulație comercială a unor produse contrafăcute).
Raportat la faptele comise și la dispozițiile art.14, art.346 proc.penală, tribunalul a apreciat că în cauză s-a impus admiterea acțiunii civile, întrucât privitor la prejudiciul material, repararea pagubei se va face în natură, conform art.14 alin.3 lit.a proc.penală întrucât produsele contrafăcute de alte persoane dar "dobândite" de inculpată prin săvârșirea infracțiunii sunt recuperate în totalitate, ridicate, fotografiate, indisponibilizate prin depunerea lor în camera de corpuri delicte a IPJ D (dovada seria B, nr.- din 10.01.2006, filele 1, 18-23 dosar urmărire penală).
În altă ordine, despăgubirile civile solicitate ca echivalent bănesc, nu s-au putut acorda față de cele mai sus precizate, cât și motivat de nedovedirea unui prejudiciu cert ca întindere, cuantificările fiind diferite de-a lungul procesului penal (prin actele depuse la urmărire penală, filele 26, 36 sau prin cele depuse la instanță, filele 30,32).
Privitor la prejudiciul moral, instanța de fond a apreciat că acesta s- produs prin săvârșirea faptelor infracționale de către inculpată, produsele contrafăcute și expuse la vânzare cu sigla "" au creat o stare de pericol pentru drepturile patrimoniale și nepatrimoniale ale titularului lor, cât și pentru consumatori, determinând degradarea standardului "" și confuzie în sfera consumatorilor eventuali, astfel că s-a impus obligarea acesteia la plata sumei de 1000 lei cu titlu de daune morale, în solidar cu partea responsabilă civilmente.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și partea civilă SC AG Sport criticând-o pentru aspecte de nelegalitate și netemeinicie.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovițaa criticat sentința în latură civilă și penală.
Cu privire la latura civilă, s-a susținut că în mod greșit s-a dispus de către instanța de fond restituirea bunurilor contrafăcute către titularul mărcii, întrucât mărfurile nu au aparținut niciodată părții civile, iar restituirea mărfurilor în natură nu poate fi primită ca o reparație a prejudiciului.
De asemenea, s-a apreciat că este nelegală soluția de achitare a inculpatei, în cauză nejustificat făcându-se aplicarea art.18/1 p, fapta prezentând pericol social concret pentru titularul mărcii înregistrate prin desconsiderarea mărcii protejate, riscul de confuzie fiind real căci privește publicul larg și articolele de larg consum.
Circumstanțele legate de persoana inculpatei privind exercitarea cu bună-credință a actului de comerț, precum și dificultatea reală de a percepe la cumpărare produsele contrafăcute dintre cele originale, sunt combătute prin însuși faptul reținut de judecător în prețuri evident diferențiate într-un produs contrafăcut și unul original.
S-a mai susținut că inculpata nu se află la prima încălcare a legii, fiind trimisă în judecată tot pentru infracțiunea prev. de art.83 lit.b din Legea 84/1998 și art.5 lit.b din Legea 11/1991, constând în acea că la 4.03.2006 și la 27.07.2006 la același magazin a comercializat produse contrafăcute purtând mărcile și.
În consecință a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice, în sensul aplicării inculpatei unei pedepse penale cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și confiscarea produselor contrafăcute.
Apelanta parte civilă SC AG SPORT, în motivele scrise de apel depuse la dosar, a criticat hotărârea atât în ceea ce privește latura penală, cât și sub aspectul laturii civile. S-a susținut sub primul aspect că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatei de motivul lipsei pericolului social corespunzător unei infracțiuni, deoarece textele de lege încălcate nu prevăd ca fiind necesară dovedirea riscului de confuzie sau de asociere cu marca, astfel că inculpata a comis infracțiunea cu intenție indirectă, fiind deci necesară aplicarea unei sancțiuni penale și deci, condamnarea inculpatei. În al doilea rând, s-a solicitat a se dispune distrugerea produselor contrafăcute prin care au fost încălcate drepturile exclusive de proprietate intelectuală ale părții civile, asupra mărcii deținute.
Instanța de apel, având în vedere caracterul devolutiv al acestei căi de atac, precum și necesitatea administrării tuturor mijloacelor de probă utile în vederea stabilirii complete a adevărului, a dispus prin încheierea de ședință din 23 noiembrie 2007, completarea probatoriilor în sensul efectuării unei expertize în specialitatea proprietate industrială, ale cărei obiective au fost fixate prin aceeași încheiere de ședință.
Astfel, aceste obiective au fost următoarele: să se stabilească dacă produsele comercializate de inculpată sunt contrafaceri, prin ce elemente se disting de cele originale și dacă acest lucru putea fi constatat cu ușurință de o persoană fără pregătire în domeniu; dacă elementele de identificare a produselor comercializate puteau fi constatate cu ușurință de o persoană fără pregătire în domeniu; dacă prețurile produselor originale, în raport de prețurile de achiziție ale produselor comercializate de inculpată, ofereau indicii asupra originalității bunurilor.
Prin aceeași încheiere, a fost fixat și un onorariu provizoriu pentru expertul ce urma să efectueze lucrarea, și după mai multe termene de judecată ce au fost acordate atât pentru desemnarea expertului cât și la solicitarea acestuia, în vederea efectuării lucrării (pentru depunerea de către inculpată a unor înscrisuri considerate relevante de către expert - filele 124, 125 dosar apel),s-a încuviințat prin încheierea de ședință din 11 iunie 2008 (fila 139 dosar apel), la solicitarea expertului, majorarea onorariului acestuia până la suma de 2500 lei.
Acordându-se mai multe termene la solicitarea inculpatei și a apărătorului acesteia, pentru a se face dovada plății acestui onorariu majorat, în final inculpata a arătat că nu înțelege să plătească onorariul fixat de instanță, ci numai onorariul inițial fixat, sens în care a și depus la dosar chitanța nr.-/1/29.09.2008 și a solicitat să se ia act că renunță la expertiza dispusă în cauză.
Curtea examinând sentința apelată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.371 alin.2 pr.penală, constată că apelurile sunt fondate după cum se va arăta în continuare:
Instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză în cele două faze ale procesului penal din care rezultă existența faptelor pentru care inculpata a fost trimisă în judecată.
Au fost avute astfel în vedre procesul verbal de constatare încheiat de lucrătorii de poliție și procesul verbal de ridicare a documentelor contabile, copiile acestor documente contabile, planșele fotografice, plângerile și adresele înaintate de către partea civilă - titularul mărcii, declarațiile inculpatei.
Pe baza acestor mijloace de probă, în mod corect s-a reținut și rezultă că la data de 10 septembrie 2005, lucrătorii de poliție din cadrul IPJ D - Serviciul de Investigare a Fraudelor au efectuat un control în cadrul Complexului Comercial "" din Târgoviște, control ce a vizat respectarea dispozițiilor Legii nr.84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice.
S-a constatat că în spațiul de comercializare deținut de societatea administrată de inculpată în cadrul acestui complex comercial au fost expuse spre vânzare obiecte de îmbrăcăminte și încălțăminte, între care au fost depistate un număr de 18 tricouri, 3 bluze, un compleu trening și 3 perechi pantofi sport, care deși nu erau produse originale totuși, purtau în mod neautorizat inscripția cu marca, marcă înregistrată și protejată, aparținând companiei germane AG SPORT, deținând certificat de reînnoire a mărcii eliberat de Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale.
Titularul drepturilor rezultate din înregistrarea mărcii, a încredințat mandat cu procură specială de reprezentare pentru România, cabinetului de avocatură care a formulat împotriva inculpatei plângere pentru săvârșirea infracțiunii de concurență neloială prev. de art.5 din Legea 11/1991 și pentru săvârșirea infracțiunii de contrafacere a mărcii înregistrate, prev. de art.83 din Legea 84/1998 (a se vedea fila 25 dosar urmărire penală).
Deși inculpata, în cursul procesului penal (atât la urmărirea penală, cât și la instanțele de fond și apel) s-a declarat în mod constant nevinovată, susținând pe de o parte că nu a cunoscut împrejurarea că respectivele mărfuri nu sunt originale, iar pe de altă parte că nu deține suficiente cunoștințe în domeniu pentru a face distincția între produsul original și cel contrafăcut, cu toate acestea încălcarea dispozițiilor celor două legi sus menționate rezultă cu claritate.
Astfel, art.83 alin.1 lit.b din Legea 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice prevede că constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă de 15 milioane lei, punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate.
În același timp, art.5 alin.1 lit.b din Legea 11/1991 privind concurența neloială funcționează ca fiind infracțiune de concurență neloială cu închisoarea de la 1 lună la 2 ani, sau cu amendă de la 20.000 la 100.000 lei, producerea în orice mod, importul, exportul, depozitarea, punerea în vânzare sau vânzarea unor mărfuri purtând mențiuni false privind brevetele de invenții, originea și caracteristicile mărfurilor, precum și cu privire la numele producătorului sau comerciantului, în scopul de a induce în eroare pe ceilalți comercianți și pe beneficiari.
În cursul urmăririi penale, mărfurile respective, ridicate de lucrătorii de poliție, au fost predate părții civile care, a efectuat o expertiză prin care a stabilit că aceste bunuri comercializate de inculpată, sunt contrafăcute în sensul că, a fost folosit însemnul "" care este identic cu marca înregistrată "", așa cum rezultă din adresa emisă de partea civilă, aflată la fila 35 dosar urmărire penală.
Însă, această expertiză nu a fost înaintată la dosar, iar expertiza dispusă în cursul soluționării apelului nu a mai putut fi efectuată datorită renunțării inculpatei la administrarea acestui mijloc de probă.
În aceste condiții, reținerea vinovăției inculpatei, exclusiv pe baza expertizei efectuate de către partea civilă, ale cărei concluzii nu au fost prezentate în mod direct și nemijlocit instanței de judecată, în mod evident, nu a putut fi constatată de către prima instanță, care a dispus achitarea acesteia și aplicarea unei sancțiuni administrative.
Între argumentele instanței de fond pentru a se ajunge la această soluție, s-a avut în vedere și împrejurarea că inculpata a lezat doar într-o mică măsură drepturile titularului mărcii și interesele consumatorilor, deoarece a achiziționat bunurile din cadrul unor complexe comerciale en-gross în care astfel de bunuri se vând în mod constant, de unde se aprovizionează foarte mulți agenți economici, fiind în reală dificultate pentru a percepe la cumpărare diferențele între produsele originale și cele contrafăcute.
În plus, controlul efectuat nu a stabilit nici un fel de încălcări ale legislației contabile de către inculpată, dimpotrivă, aceasta a achiziționat bunurile pe bază de facturi fiscale și chitanțe ce au fost înregistrate în contabilitate, astfel că toate aceste elemente, coroborate cu lipsa antecedentelor penale ale inculpatei, și cu conduita corespunzătoare a acesteia în comunitate, au condus instanța de fond la concluzia necesității achitării inculpatei pe considerentul lipsei pericolului social al unei infracțiuni.
Curtea observă că motivele de apel formulate atât de parchet cât și de partea civilă, în ceea ce privește latura penală a cauzei, sunt nefondate și că nu se impune modificarea soluției primei instanțe în latură penală.
Astfel, elementele expuse de instanța de fond în ceea ce privește lipsa pericolului social al infracțiunii, sunt pe deplin argumentate, deoarece, potrivit art.18/1 alin.1 penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La stabilire în concret a gradului de pericol social se ține seama, conform art.18/1 alin.2 pr.penală de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Toate aceste criterii, au fost în mod judicios evaluate de prima instanță care a constatat că impactul produs prin punerea în vânzare de către inculpată a unui număr redus de obiecte de îmbrăcăminte și încălțăminte (18 tricouri, 3 bluze, un compleu trening și 3 perechi pantofi sport), pe care le-a achiziționat de la un alt comerciant, pe bază de documente legale justificative ce au fost înregistrate în contabilitate, este minim în ceea ce privește pe titularul mărcii protejate, cu atât mai mult cu cât împotriva furnizorilor en-gross de la care inculpata a achiziționat produsele, nu rezultă că s-ar fi luat vreo măsură pentru a împiedica, cel puțin pentru viitor, afectarea drepturilor titularului mărcii.
Totodată, așa cum s-a arătat mai sus, încălcarea acestor drepturi și a protecției conferite de lege titularului mărcii a fost stabilită pe baza unei expertize ale cărei concluzii însă, nu au fost înaintate la dosar, fiind valorificate în principal susținerile părții civile care a precizat că prin oferirea spre vânzare de către inculpată a acestor mărfuri au fost încălcate drepturile titularului mărcii, deoarece fără consimțământul acesteia au fost utilizate semne identice pentru produse identice celor pentru care marca este înregistrată, utilizare care generează riscul de confuzie, deoarece potrivit art.16 din Acordul (ratificat de România prin Legea 133/1994) în cazul folosinței unui semn identic pentru produse sau servicii identice, existența riscului de confuzie va fi prezumată.
Așa fiind, cum expertiza de specialitate nu a fost pusă la dispoziție instanței de judecată, pentru a putea fi pusă în discuția părților în condiții de oralitate și contradictorialitate, încălcarea drepturilor conferite de lege titularului mărcii protejate a fost reținută numai pe baza expertizei efectuate de către partea civilă și potrivit susținerilor acesteia.
Aceste susțineri, nu pot fi însă înlăturate, nefiind combătute de alte mijloace de probă, astfel încât prin coroborarea tuturor criteriilor expuse mai sus, Curtea apreciază că soluția dispusă de prima instanță în latură penală este legală și temeinică.
Apelurile sunt însă fondate sub aspectul laturii civile a cauzei, deoarece se observă că prima instanță în mod greșit, a dispus restituirea bunurilor ce constituie obiectul prezentei cauze, către partea civilă, deși aceasta nu a formulat astfel de solicitare.
Potrivit art.14 alin.3 pr.penală, repararea pagubei se face în natură sau prin plata unei despăgubiri bănești (atunci când repararea în natură nu este cu putință).
Ori, în cauza de față, atât în plângere inițială, cât și în adresele înaintate ulterior la dosar, partea civilă nu a solicitat decât repararea prin plata unei despăgubiri bănești, cuantumul sumei solicitate fiind diferit însă, așa cum a reținut în mod corect și prima instanță. Astfel, deși inițial prin plângerea penală prejudiciul produs a fost evaluat la 5000 euro, ulterior, în urma expertizării produselor, cuantumul a fost redus la 4000 euro, pentru ca mai apoi, în fața instanței de fond, partea civilă să solicite acordarea a 2615 euro, din care prejudiciul material 1115 euro și prejudiciul moral 1500 euro.
Deși în mod judicios prima instanță a observat că partea civilă nu a administrat mijloace de probă pentru a face dovada întinderii și a caracterului cert al prejudiciului patrimonial, cu toate acestea a apreciat că repararea pagubei se va face în natură, deoarece produsele contrafăcute au fost indisponibilizate de poliție.
Această apreciere a primei instanțe este greșită deoarece încalcă principiul disponibilității aplicabil în ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei, câtă vreme partea civilă nu a solicitat, iar în cadrul infracțiunilor prevăzute de legile speciale ce fac obiectul prezentei cauze, repararea în natură nici nu este cu putință.
De altfel, în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor deduse judecății, art.84 din Legea 84/1998 prevede că titularul mărcii poate solicita instanței judecătorești competente să dispună măsura confiscării și, după caz, a distrugerii produselor care poartă mărci sau indicații geografice prevăzute la art.83.
Așa fiind, Curtea observă că în cauză, soluționarea laturii civile este supusă reglementării prevăzută de textul de lege sus invocat, întrucât bunurile ridicate și indisponibilizate din spațiul comercial administrat de inculpată, în privința cărora s-a constatat că reprezintă obiectul material în ceea ce privește săvârșirea faptelor penale prin care au fost încălcate drepturile deținute de titularul mărcii, urmează a fi confiscate și distruse și nu restituite părții civile care nu a solicitat o atare restituire.
Pentru argumentele expuse Curtea va admite apelurile, va desființa în parte sentința în latură civilă și pronunțând o nouă hotărâre conform art.379 alin.2 lit.a pr.penală, va înlătura măsura restituirii bunurilor către partea civilă și va dispune confiscarea și distrugerea acestora.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Văzând și disp. art.192
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și de partea civilă SC AG SPORT cu sediul ales la SC &, cu sediul în B, Sf.-, nr.62, sector 5, prin mandatar, împotriva sentinței penale nr.78/16 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și în consecință,
Desființează în parte sentința, în latură civilă, în sensul că înlătură măsura restituirii bunurilor ridicate și indisponibilizate de către D conform procesului verbal încheiat la data de 10.09.2005, către partea civilă și conform art.84 alin.1 din Legea 84/1998 dispune confiscarea și distrugerea acestor bunuri.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru apelanta parte civilă lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 06 octombrie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Cr.
MM
4 ex./13.10.2008
3752/2006
G
Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Ștefana AnghelJudecători:Ștefana Anghel, Cristina Georgescu
