Infracțiuni la legea privind mărcile și indicațiile geografice (legea 84/1998). Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 4704/2/2009
1247/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 25 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Mirancea
JUDECĂTOR 2: Adriana Elena Băjan
GREFIER - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR:.
Pe rol, soluționarea apelului declarat de către inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 1130/F, din data de 01.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Ia Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit apelantul - inculpat, pentru care se prezintă avocat ales și intimat - parte civilă, Nokia, pentru care se prezintă avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale -, emisă de Baroul București - Cabinet individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Constatând că, nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 377 Cod procedură penală, trece la dezbateri.
Apărătorul apelantului - inculpat având cuvântul, solicită admiterea apelului, casarea sentinței pronunțată de prima instanță și pe fond, încetarea procesului penal, în baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, raportat la art. 10 lit. e Cod procedură penală. Solicită să se aibă în vedere că, din probele administrate, nu rezultă încălcarea de către inculpat a dispozițiilor art. 83 lit. b, din Legea nr. 84/1998, ci tardivitatea formulării plângerii de către partea civilă, la data de 21.07.2006, cu mult peste termenul prevăzut de art. 284 Cod procedură penală, apreciind că, instanța de fond a săvârșit o gravă eroare, când a considerat că în prezenta cauză se poate face aplicarea dispozițiilor art. 286 Cod procedură penală. Precizează că, în cauză nu există prejudiciu cauzat părții civile, astfel cum a stabilit și prima instanță.
Apărătorul intimatei părți - civile având cuvântul, solicită respingerea apelului, precizând că, nu s-a susținut niciodată că la data de 06.09.2005 a luat la cunoștință de încadrarea juridică a faptei, ci, a susținut că, la aceea dată le-a fost adusă la cunoștință săvârșirea unei fapte, pe care ulterior partea civilă prin plângere a încadrat-o la infracțiunea de contrafacere de marcă și nu contrafacere de produs.
Precizează că, plângerea nu este tardiv introdusă, având în vedere actele de cercetare penală efectuate în cauză și faptul că, la data de 21.07.2007, când apare ca fiind înregistrată plângerea la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, există elemente care au fost furnizate prin plângerea prealabilă, respectiv prejudiciul de 20.000 euro și titularul mărcii, care era Compania Nokia și care în lipsa acestora nu s-a dovedit că au fost cunoscute din alte înscrisuri sau acte de urmărire.
Pe fondul cauzei, precizează că infracțiunea prevăzută de art. 83 din Legea nr. 84/1998, nu are în vedere falsificarea de produse ci, comercializarea de produse ce poartă un însemn identic cu marca înregistrată Nokia, fiind încălcate dispozițiile prevăzute la lit. b ale art. 83 din lege. Precizează că, față de hotărârea instanței de fond, în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 181Cod penal, nu are nimic de spus.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingerea apelului, ca nefondat, solicitând menținerea soluției instanței de fond, pe care o consideră legală și temeinică. Sub aspectul introducerii tardive a plângerii penale prealabile, precizează că, plângerea nu a fost înregistrată de organele judiciare la momentul primirii, ci, ulterior la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, la data de 21.07.2006, dată la care în mod cert nu a fost primită, fiind primită anterior așa cum a precizat și apărătorul intimatei. Consideră că este o culpă a autorităților, ce nu trebuie să profite apelantului - inculpat și să ajungă la defavorizarea situației persoanei vătămate din prezenta cauză. Pe fondul cauzei, apreciază corectă sancțiunea aplicată inculpatului, având în vedere că fapta astfel cum a fost constată, se încadrează în dispozițiile art. 83 lit. b din Legea nr. 84/1998.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera, în baza dispozițiilor art. 306 Cod procedură penală, urmează să amâne pronunțarea, pentru când ambele părți pot depune și note de concluzii scrise, motive pentru care,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 03 iulie 2009, pentru când apărătorii celor două părți, pot depune și note de concluzii scrise.
Dată în ședință publică, azi, 25 iunie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER,
Dosar nr. 4704/2/2009
1247/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 158/
Ședința publică de la 03 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR:.
Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de către inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 1130/F, din data de 01.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Ia Penală, în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc, în ședința publică de la 25 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, care, face parte integrantă din prezenta, când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 03 iulie 2009, când, în aceiași compunere, a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Asupra apelului penal de față;
Prin sentința penală nr. 1684 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală la 20 decembrie 2007 fost admisă plângerea formulată de petentul, în temeiul art.278 Cod procedură penală.
În baza art.2781alin.8 lit.b a fost desființată ordonanța din 22 septembrie 2006 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, prin care s-a dispus scoaterea petentului de sub urmărire penală, privind săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.83 lit.b din Legea nr.89/1998 și s-a dispus aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ de 250 lei și confiscarea în vederea distrugerii a 60 carcase inscripționate Nokia. A fost trimisă cauza procurorului, în vederea redeschiderii urmăririi penale, urmând ca să se pronunțe și cu privire la infracțiunea prevăzută de art.297 Cod penal, omisiunea aparținând organului judiciar.
Împotriva sentinței au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul.
Prin decizia penală nr.696 din 29 mai 2008 pronunțată de Secția a l-a Penală de la Curtea de APEL BUCUREȘTI recursul a fost admis. Curtea a reținut și motivat că soluția instanței de fond a creat o situație mai grea pentru petent prin trimiterea cauzei la parchet urmare omisiunii de a se pronunța asupra altei infracțiuni reclamate.
S-a constatat că probele existente la dosar sunt suficiente, urmând a reține cauza pentru judecare, în complet legal constituit.
S-a stabilit un alt termen pentru ca soluționarea cauzei să se facă de către un alt complet, care, prin decizia nr.881 din 31 iunie 2008, declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București pentru judecarea cauzei în fond.
Cauza a fost înregistrată la Secția I- de la Tribunalul București sub nr- la 11 iulie 2008.
La termenul de judecată din data de 24 septembrie 2008 petentul a declarat că se prevalează de dispozițiile art.70 alin.2 Cod procedură penală și nu a propus probe în apărarea sa.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de dispozițiile instanței de control judiciar, expuse prin decizia penală nr.696 din 29 mai 2008 Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I Penală, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 5 septembrie 2005 inspectori din cadrul DGPMB - Poliția sectorului 5, Serviciul de Investigare a Fraudelor s-au sesizat din oficiu în legătură cu faptul că la punctul de lucru al SC SRL se comercializează accesorii pentru telefoanele mobile fără respectarea prevederilor Legii nr.84/1998. Procedând la verificări, s-a constatat și găsit în incinta societății un număr de 60 carcase inscripționate cu marca NOKIA, pe care societatea respectivă le vindea cu prețuri cuprinse între 110.000 și 250.000 lei vechi/bucată. respective au fost ridicate în vederea continuării cercetărilor.
În urma cercetărilor, s-a stabilit că produsele ridicate de la societatea în cauză sunt contrafăcute și nu îndeplinesc calitățile produselor originale Nokia.
Situația de fapt reținută este dovedită prin următoarele mijloace de probă: procesul verbal din data de 5 septembrie 2005, plângerea prealabilă a NOKIA SA, factura fiscală nr.-/26.07.2004, factura fiscală nr.-/24.06.2004, factura fiscală nr.-/16.04.2004, factura fiscală nr.-/27.08.2004, factura fiscală nr.-/03.01.2005, precum și cu declarațiile inculpatului din faza de urmărire penală, care, conform art.69 Cod penal, se coroborează cu celelalte împrejurări reținute de către instanță.
S-a invocat de inculpat tardivitatea formulării plângerii prealabile de către NOKIA SA, referitor la acest aspect se constată că, potrivit art.286 Cod procedură penală, până la modificarea prin Legea nr.356/2006, "dacă într-o cauză în care s-au făcute acte de cercetare penală se consideră ulterior că fapta urmează a primi o încadrare juridică pentru care este necesară plângerea prealabilă, organul de cercetare penală cheamă partea vătămată și o întreabă dacă înțelege să facă plângere. în caz afirmativ, organul de cercetare penală, după caz, continuă cercetarea sau trimite dosarul instanței competente. în caz contrar, transmite actele procurorului în vederea încetării urmăririi penale.
De asemenea, s-a constatat că pentru infracțiunea prevăzută de art.83 lit.b din Legea nr.84/1998, la data la care a fost săvârșită fapta, pentru punerea în mișcare a acțiunii penale era necesară plângerea prealabilă a părții vătămate.
Din actele dosarului nu rezultă că autoritățile statului și-au îndeplinit obligația de a comunica părții vătămate că, pentru soluționarea cauzei, este necesară formularea unei plângeri prealabile, astfel că tribunalul a constatat că plângerea prealabilă este în termen, întrucât nu poate lipsi partea vătămată de exercitarea drepturilor sale atâta vreme cât culpa aparține organelor de cercetare penală.
Susținerea inculpatului, că produsele contrafăcute nu au fost achiziționate de el, ci de către un colaborator de al său, este nepertinentă deoarece în cazul societăților cu răspundere limitată, administratorul răspunde pentru faptele societății.
De asemenea, susținerea inculpatului că nu a vândut nicio carcasă contrafăcută nu are relevanță, deoarece elementul constitutiv al infracțiunii îl reprezintă punerea în circulație, fără drept, a produsului fără a fi condiționat de vânzarea acestuia.
Față de situația reținută, tribunalul a constatat că, în drept, fapta inculpatului care, la data de 5 septembrie 2005 expus spre vânzare în incinta SRL 60 de carcase inscripționate cu marca NOKIA întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.83 lit.b din Legea nr.84/1998. Constatând că sunt îndeplinite condițiile art.181Cod penal, în sensul că atingerea adusă valorii ocrotite este minimă și prin conținutul concret fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar conduita inculpatului în societatea până la acest moment este bună, tribunalul în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.1Cod procedură penală, va achita pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.83 lit.b din Legea nr.84/1998.
În baza art.181raportat la art.91 lit.c Cod penal a aplicat inculpatului amendă administrativă în cuantum de 200 lei.
În baza art.118 Cod penal a confiscat în vederea distrugerii cele 60 carcase inscripționate cu marca NOKIA.
Sub aspectul laturii civile, a constatat că partea vătămată NOKIA SA prin reprezentant s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 euro. Având în vedere că partea vătămată nu a făcut dovada pretențiilor sale, în baza art.998-999 cod civil a respins, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de partea civilă NOKIA.
În baza art.192 alin.1 pct.1 lit.d Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 200 lei.
Împotriva sentinței cu nr.1130 din 1 octombrie 2008 declarat apel inculpatul.
Instanța de apel a motivat că apelantul nu a înțeles să-și motiveze apelul în termen și nici să-l susțină în fața instanței, deși a fost legal citat.
că motivele de apel scrise aflate la dosar, au fost depuse după ce instanța s-a pronunța nu mai pot fi analizate, se arată că hotărârea urmează a fi examinată din oficiu conform art.371 alin.2 Cod procedură penală.
Reținând că hotărârea este legală și temeinică, prima instanță stabilind corect situația de fapt și încadrarea juridică precum și vinovăția, apelul a fost respins ca nefondat.
Împotriva deciziei a declarat recurs petentul care nu și-a motivat recursul.
Prin decizia nr. 556 din 17.02.2009 dată în dosarul nr- Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală a admis recursul declarat de inculpatul, casând decizia atacată și trimițând cauza spre rejudecarea apelului inculpatului aceleiași instanțe - Curtea de APEL BUCUREȘTI motivat de faptul că din conținutul deciziei nu rezultă că instanța de apel a analizat hotărârea sub aspectul tardivității plângerii.
După rejudecarea, prin sentința penală nr. 1130/F din 01.10.2008 - Tribunalul București - Secția I Penală - în dosarul nr- s-au dispus următoarele:
In baza art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.-. a achitat pe inculpatul (fiul lui și, născut la 23.06.1964 în C, jud.D, domiciliat în B, nr.68 A, sector 1, cetățenie română, administrator al SRL, CNP -) pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.83 lit.b din Legea nr.84/1998.
În baza art.181 raportat la art.91 lit.c Cp. a aplicat inculpatului amendă administrativă în cuantum de 200 lei.
In baza art.118 Cp. a confiscat în vederea distrugerii cele 60 carcase inscripționate cu marca " NOKIA".
A respins, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de partea civilă NOKIA.
În baza art.192 alin.l pct.l lit.d a C.P.P. obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 200 lei.
Prima instanță și-a argumentat soluția apreciind că din actele dosarului nu
rezultă că autoritățile statului și-au îndeplinit obligația de a comunica părții vătămate că pentru soluționarea cauzei este necesară formularea unei plângeri prealabile, astfel că tribunalul a constatat că plângerea prealabilă este în termen, întrucât nu poate lipsi partea vătămată de exercitarea drepturilor sale atâta vreme cât culpa aparține organelor de cercetare penală.
Susținerea inculpatului, că produsele contrafăcute nu au fost achiziționate de el ci de către un colaborator de al său, este nepertinentă deoarece în cazul societăților cu răspundere limitată, administratorul răspunde pentru faptele societății.
De asemenea, susținerea inculpatului că nu a vândut nicio carcasă contrafăcută nu are relevanță deoarece elementul constitutiv al infracțiunii îl reprezintă punerea în circulație, fără drept, a produsului fără a fî condiționat de vânzarea acestuia.
Față de situația reținută, Tribunalul a constatat că, în drept, fapta inculpatului care la data de 05.09.2005 a expus spre vânzare în incinta SC SRL 60 de carcase inscripționate cu marca NOKIA întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.83 lit.b din Legea nr.84/1998. Constatând că sunt îndeplinite condițiile art.181 Cp. în sensul că atingerea adusă valorii ocrotite este minimă și prin conținutul concret fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar conduita inculpatului în societate până la acest moment este bună, Tribunalul în baza art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.b 1.C.P.P. va achita pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.83 lit.b din Legea nr.84/1998.
Pe latură civilă, constatând că partea civilă Nokia nu a făcut dovada pretențiilor sale conform cerințelor impuse de art. 998 - 999.civ. a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul care a solicitat constatarea tardivității plângerii formulate de partea civilă iar pe fond, încetarea procesul penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. e Cod procedură penală.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate, achiesând la concluzia instanței fondului că neînregistrarea plângerii părți civile la momentul primirii ei de către autoritățile judiciare nu trebuie să profite apelantului inculpat și să defavorizeze partea civilă lipsind-o de exercitarea drepturilor sale procesuale atâta vreme cât culpa aparține organului de cercetare penală.
În acord cu instanța de fond și curtea reține, în baza probelor administrate, că produsele ridicate de la societatea în cauză sunt contrafăcute și nu îndeplinesc calitățile produselor originale, astfel că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 83 lit. b din Legea nr. 84/1998.
În raport de cele ce preced Curtea, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge, ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 1130/F/1.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală.
Obligă inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 3.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
3 ex.-15.07.2009
Președinte:Dumitru MiranceaJudecători:Dumitru Mirancea, Adriana Elena Băjan
