Infracțiuni la legea privind mărcile și indicațiile geografice (legea 84/1998). Decizia 36/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL
SECTIA PENALA ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 36
SEDINTA PUBLICA DIN DATA DE 5 MARTIE 2008
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
GREFIER-- -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de inculpata, domiciliată în Târgoviște, str. - -, bloc 27 scara A, apart.11, județul D, împotriva sentinței penale nr. 505 din 10 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 27 februarie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor cauzei, a amânat pronunțarea pentru data de 5 martie 2008 când a dat următoarea decizie:
CURTEA:
Asupra apelului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 505 din 10 decembrie 2007, Tribunalul Dâmbovița, în baza disp. art. 83 lit. b din legea nr.84/1998 cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal a condamnat pe inculpata, fiica lui și, născută la data de 11.09.1959 în comuna S, județul A, CNP -, cetățenie română, studii medii, căsătorită, 2 copii minori, fără antecedente penale, administrator la C SRL Târgoviște, domiciliată în Târgoviște, Str. - -, bloc 27, apart.11, județul D, la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1.500 lei.
De asemenea, în baza disp. art. 5 lit. b din Legea nr.11/1991, cu aplicarea disp.art.33 lit. a Cod penal, aceiași inculpată a fost condamnată la 2.500 lei amendă penală.
În temeiul disp. art. 34 lit. c Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2.500 lei amendă penală.
S-a atras atenția inculpatei, potrivit disp. art. 631Cod penal, asupra consecințelor neexecutării amenzii penale.
În latură civilă, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de partea vătămată International, reprezentată de și Asociații și
s-a luat act că partea vătămată AG, prin mandatar autorizat nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut pe baza probatoriilor administrate în cauză, următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 266/P/2007 din 05 februarie 2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovițas -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei, fiica lui și, născută la data de 11.09.1959 în comuna S, județul A, CNP -, cetățenie română, studii medii, căsătorită, 2 copii minori, fără antecedente penale, administrator la C SRL Târgoviște, domiciliată în Târgoviște, Str. - -, bloc 27, apart.11, județul D, pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor prev. de art. 83 lit. b din Legea nr. 84/1998 și art. 5 lit. b din Legea nr. 11/1991.
S-a reținut în actul de acuzare, că inculpata este administrator la SC C SRL Târgoviște, ce are ca obiect de activitate comerțul cu amănuntul în magazine nespecializate cu vânzarea predominantă de produse nealimentare (obiecte de îmbrăcăminte și încălțăminte) cu punct de lucru în Complexul Comercial din Târgoviște.
La data de 4 martie 2006, cu ocazia unei verificării efectuate de lucrători din cadrul IPJ D - Serviciul Investigarea Fraudelor, la magazinul inculpatei au depistat expuse în vederea comercializării 20 de treninguri, ce au fost ridicate pentru stabilirea autenticității acestora.
Ulterior, la data de 27 iulie 2006 cu ocazia unui control la același magazin ce aparține inculpatei au fost găsite 46 bucăți treninguri, 19 bucăți bluze trening, 14 bluze și 7 geci inscripționate, peste care erau aplicate etichete autoadezive ( ), 4 costume trening, 3 bluze trening, 7 bluze, un pulovăr inscripționate și 73 perechi pantofi sport inscripționate ce au fost ridicate în vederea stabilirii autenticității lor.
Din relațiile transmise de reprezentantul Companiei în România - și Asociații, a rezultat că produsele inscripționate sunt contrafăcute, prejudiciul cauzat fiind în sumă de 21.500 lei precum și faptul că SC C SRL nu este dealer autorizat al International ori SC România SRL.
Cât privește produsele inscripționate expuse spre vânzare de către inculpată, s-a reținut că din adresa SA - reprezentant al Companiei AG în România, rezultă că produsele textile sunt contrafăcute, pentru care însă partea vătămată nu se constituie parte civilă iar cele 73 de perechi de pantofi tip sport sunt originale.
Inculpata a achiziționat mărfurile contrafăcute la prețuri improprii comercializării produselor originale pentru care i-au fost emise documente fiscale fără să fie însoțite de certificate de calitate și fără ca societatea să fi avut contracte cu reprezentanții companiilor respective în România.
Cu ocazia audierii, inculpata a susținut că nu se consideră vinovată pentru infracțiunile deduse judecății, întrucât nu avea de unde să cunoască că sub marca, produsele erau inscripționate și, produsele fiind achiziționate din Complexul din B iar factura fiind achitată cu filă CEC. A mai susținut că produsele au fost înregistrate în contabilitatea societății, că eticheta
era cusută și că a mai fost cercetată pentru fapte similare în aceeași perioadă pentru și.
Instanța de fond a încuviințat la cererea inculpatei proba cu martori, fiind audiată - contabilul SC C Com SRL Târgoviște, din declarația căreia a rezultat că inculpata a achiziționat produsele în cauză de la o firmă pe bază de factură ce corespunde Legii contabilității, ce au fost recepționate cantitativ și la prețul din factură, fiind noi și cu etichete, neputându-se distinge la prima vedere că dedesubt ar fi fost o altă etichetă.
Martorul din acte nu a putut fi audiată, fiind plecată în Spania așa cum rezultă din procesul verbal întocmit de Poliția Municipiului Târgoviște.
Prima instanță a respins administrarea probei cu expertiză tehnică de specialitate solicitată de inculpată, reținând că în cauză nu se impune lămurirea unor fapte și împrejurări obiective ci numai stabilirea riscului de confuzie cu privire la originea mărfii, respectiv dacă inculpata și-a dat sau nu seama că aceste produse sunt contrafăcute, ce s-a reținut a fi analizată în raport de întregul material probator administrat în cauză.
Se reține de asemenea că au fost depuse și fotografii judiciare cu privire la produse verificate din magazinul SC C Com SRL Târgoviște, fotografiate la camera de corpuri delicte a IPJ D, însoțite de procesul verbal întocmit de organul de cercetare penală.
În raport de probele administrate în cauză, respectiv plângerile părților vătămate, procesul verbal de constatare a faptelor, declarațiile date de inculpată și martori, facturi fiscale, note de intrare recepție, dovezi de ridicare a bunurilor, planșe foto s-a apreciat că situația de fapt reținută în actul de acuzare este pe deplin dovedită.
În ceea ce privește încadrarea juridică, s-a apreciat că faptele inculpatei de a comercializa produse contrafăcute inscripționate și prin societatea SC C Com SRL Târgoviște cu scopul inducerii în eroare a cumpărătorilor întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 83 lit. b din Legea nr. 84/1998 și art. 5 lit. b din Legea nr. 11/1991, texte de lege în baza cărora s-a dispus condamnarea acesteia.
La individualizarea pedepsei, prima instanță a avut în vedere criteriile cuprinse în art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptelor săvârșite, împrejurările în care au fost comise, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege și persoana inculpatei, cercetată anterior pentru fapte similare.
Sub aspectul laturii civile s-a luat act că partea vătămată AG nu se constituie parte civilă, iar cererea formulată de International privind obligarea inculpatei la 15.000 lei daune morale a fost respinsă, ca neîntemeiată, cu motivarea că în cauză nu s-a conturat prejudiciul moral cauzat părții vătămate.
Împotriva sentinței penale nr. 505 din 10.12.2007 a declarat apel în termen inculpata care a criticat hotărârea pronunțată de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, s-a susținut că în mod greșit prima instanță a dispus condamnarea sa la plata amenzii penale în cuantum de 2.500 lei întrucât din probele administrate în cauză, respectiv declarația martorei rezultă buna sa
credință în comercializarea produselor, ce au fost procurate în mod legal, fiind evidențiate în contabilitatea societății, mai mult, pe produsele comercializate nu se putea înțelege decât firma, existând o dificultate reală de percepere a produselor originale de cele contrafăcute.
S-a mai susținut că instanța de fond a respins proba cu expertiză tehnică de specialitate, deși într-o cauză asemănătoare, curtea de apel a încuviințat o asemenea probă.
Sub aspectul laturii subiective a infracțiunii s-a susținut că lipsește intenția, inculpata având o falsă percepție asupra realității iar comercializarea produselor nu s-a făcut în scopul inducerii în eroare a publicului cu privire la calitatea sau originea produselor.
Pentru motivele invocate s-a solicitat completarea probatoriilor cu efectuarea unei expertize tehnice de specialitate și după rejudecare, desființarea în parte a sentinței, în sensul achitării în baza disp. art. 10 lit. d iar C.P.P. în subsidiar aplicarea unei amenzi administrative.
În încheierea de ședință din 27 februarie 2008, Curtea, în temeiul disp. art. 378 alin. 2.C.P.P. a dispus audierea inculpatei, iar după luarea unui supliment de declarație, față de precizările inculpatei, a dispus respingerea probei cu expertiză de specialitate proprietate intelectuală, pe care a apreciat-o ca neconcludentă.
Examinând sentința apelată în raport de criticile invocate, pe baza materialului probator administrat în cauză, inclusiv în fața instanței de apel și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și drept astfel cum cer disp. art. 371 alin. 2 și 378.C.P.P. Curtea apreciază că apelul declarat de inculpata este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Pe baza mijloacelor de probă administrate în timpul urmăririi penale și al cercetării judecătorești respectiv: plângerile părților vătămate International prin reprezentantul său în România Societatea Civilă de Avocați " și Asociații" și AG cu sediul în Germania prin mandatar autorizat SA, procesele verbale de constatare a faptelor din 04 martie 2006 și 27 iulie 2006, copii facturi fiscale, copii note de intrare recepție, dovezi de ridicare a bunurilor și planșele foto, certificatele de înregistrare marcă nr. 39015 și nr. 2R10936 având ca titular International, procură privind protecția mărcilor înregistrate și alte drepturi de proprietate intelectuală, actul constitutiv și certificatul de înmatriculare al SC C Com SRL Târgoviște, privind bunurile contrafăcute, declarația martorei și declarațiile inculpatei, prima instanță a reținut în mod corect și complet situația de fapt, din care rezultă că în activitatea desfășurată de SC C SRL Târgoviște al cărei administrator este, inculpata a fost depistată, cu ocazia efectuării unor controale de către lucrători din cadrul IPJ D - Serviciul Investigare a Fraudelor la 04 martie 2006 și 27 iulie 2006 că a comercializat produse contrafăcute inscripționate și, felul produselor și numărul acestora nefiind contestate de inculpată.
S-a susținut însă în apărare, că toate produsele depistate cu ocazia controalelor au fost achiziționate în mod legal, pe bază de factură, evidențiate în contabilitatea societății, recepționate cantitativ și funcție de prețul menționat în actul de cumpărare, cunoscând că sunt produse aparținând firmei, aspecte ce rezulta din
etichetele aplicate pe fiecare produs, împrejurări confirmate și de martora, contabilul societății.
Inculpata a mai susținut în apărare că a existat o dificultate reală de percepere a produselor originale de cele contrafăcute și prin urmare apreciază că dacă faptele imputate există, ele au fost săvârșite fără vinovăție.
Aceste apărări, în mod corect nu au fost reținute de instanța de fond și nu vor fi avute în vedere nici de curte, întrucât, probele administrate în cauză și la care s-a făcut referire anterior, dovedesc pe deplin existența faptelor pentru care inculpata a fost cercetată și condamnată de prima instanță și vinovăția acesteia în forma cerută de lege, respectiv a intenției, însă în opinia instanței de apel, a intenției indirecte.
Astfel, rezultă fără putință de tăgadă din procesele verbale încheiate de organele de control, dovezile de ridicare și planșele foto depuse la dosar, că produsele achiziționate de la Complexul sub marca aveau aplicată această etichetă peste cea vizând mărcile și, prin folosirea de autoadezive, ba mai mult, unele din produsele contrafăcute și expuse în vederea comercializării aveau inscripționate pe acestea firma, așa încât nu pot fi reținute apărările inculpatei ce vizează dificultatea pe care ar fi avut-o în a distinge între produsele originale și cele contrafăcute.
Spre concluzia că inculpata avea posibilitatea teoretică și practică să deosebească produsele contrafăcute de cele originale și nu se impunea efectuarea unei expertize de specialitate în acest sens, conduce și împrejurarea că la controlul din 27 iulie 2006 au fost identificate, pe lângă produsele contrafăcute achiziționate sub marca și produse ale firmelor și cu privire la care s-a stabilit autenticitatea lor, aspecte ce rezultă, atât din procesele verbale încheiate de organele de control și adresa nr. 4853 din 07 august 2006 cât și din suplimentul de declarație din 27 februarie 2008, când inculpata a precizat că toate produsele achiziționate de la aceste mărci cunoscute, au fost însoțite de un certificat de calitate, înscrisuri pe care însă nu le-a primit pentru produsele achiziționate sub marca.
Prin urmare, atâta timp cât inculpata a achiziționat produse originale de la firmele și, cunoscând condițiile în care acestea sunt livrate precum și prețurile practicate, este evident că achiziționarea aceluiași gen de produse de la o altă firmă, ce avea însă inscripționate mărcile menționate anterior, s-a făcut în cunoștință de cauză, inculpata declarând la urmărirea penală că a pierdut certificatele de calitate eliberate respectivelor produse și nu are raporturi contractuale cu reprezentanții legali din România ai firmelor și și în scopul prejudicierii intereselor titularului mărcii înregistrate precum și pentru inducerea în eroare a consumatorului asupra calității produsului.
În raport de considerentele arătate, Curtea, apreciază că soluția instanței de fond de condamnare a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 83 lit. b din Legea nr. 84/1998 și art. 5 lit. b din Legea nr. 11/1991 este legală și temeinică, prin activitatea infracțională desfășurată în modalitatea expusă anterior, inculpata prejudiciind pe titularul mărcii înregistrate și inducând în eroare consumatorul asupra calității produsului vândut.
Prin urmare, criticile acesteia vizând greșita condamnare nu se justifică, faptele săvârșite de inculpată întrunind toate elementele constitutive ale infracțiunilor sus menționate, inclusiv sub aspectul laturii subiective.
În ceea ce privește individualizarea pedepselor, instanța de fond a realizat o evaluare corespunzătoare a criteriilor cuprinse în art. 72 Cod penal, aplicând pedepse cu amenda penală la limita inferioară a textului de lege incriminator, așa încât pedeapsa rezultantă de 2.500 lei amendă penală, este o sancțiune justă.
Nu se impune însă aplicarea unei amenzi administrative așa cum a solicitat inculpata, având în vedere că faptele reținute în sarcina acesteia prezintă pericolul social al unei infracțiuni și prin urmare nu se justifică achitarea acesteia, nefiind îndeplinite cerințele impuse de art. 181Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, ea nu a fost contestată de inculpată, așa încât neexistând apeluri ale părților civile, dispozițiile primei instanțe se privesc ca legale și temeinice.
Față de cele ce preced, Curtea apreciind că apelul declarat de inculpată este nefondat, în baza disp. art. 379 pct. 1 lit. b îl C.P.P. va respinge, cu obligarea apelantei la cheltuieli judiciare către stat, conform disp. art. 192 alin. 2.
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpata, domiciliată în Târgoviște, str. - -, bloc 27,. 11, județul D împotriva sentinței penale nr. 505 din 10 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Obligă apelanta inculpată la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare iar pentru părțile lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 05 martie 2008.
Președinte, Judecător,
Grefier,
Red. NI
Tehnored. GM
2 ex./25.03.2008
Dosar fond nr- - Tribunalul Dâmbovița
Judecător fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Ioana Nonea
