Infracțiuni la legea privind mărcile și indicațiile geografice (legea 84/1998). Decizia 71/2009. Curtea de Apel Cluj
Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALA SI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.71/A/2009
Ședința publică din 26 iunie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Livia Mango JUDECĂTOR 2: Luminița Hanzer
JUDECĂTORI: - -
GREFIER: - --
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, reprezentat prin procuror
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza penală privind apelul declarat de inculpatul G împotriva sentinței penale nr.171 din 31 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 83 alin.1 lit.b din Legea nr.84/1998 și art.86/9 din Legea nr.84/1998, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
La apelul nominal se constată lipsa inculpatului G și a părții civile SC SRL C, av..
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosarul cauzei au fost depuse concluzii scrise și că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 22 iunie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința penală nr.171 din data de 31.03.2009 a Tribunalului Maramureș în temeiul art.345 alin.1 pr.penală s-a dispus condamnarea inculpatuluiG- CNP -, fiul lui G și, născut la data de 4.12.1972 în B M, jud. M, domiciliat în B M,-/12, jud. M, cetățean român, studii medii, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, administrator societate, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de punere în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată prev. de art.83 alin.1 lit.b din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice la o pedeapsă de 4 luni închisoare, iar pentru concurență neloială prev. de art.86 din Legea nr.84/1998 la o pedeapsă de 2 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a, 34 lit.b pen. au fost contopite pedepsele stabilite, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de4 luni închisoare.
Conform art.81 pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un termen de 2 ani și 4 luni, stabilit potrivit dispozițiilor art.82 pen. și s-a atras atenția inculpatului asupra prev. art.83 pen.
În temeiul art.71 alin.1 pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În baza art.14 pr.pen. art.998.civil a fost obligat inculpatul să plătească părții civile " " CNc ontravaloarea în lei a sumei de 5000 Euro, calculată la cursul BNR la data plății efective, sumă ce reprezintă despăgubiri materiale și 2000 lei, cu titlu de daune morale.
S-au respins restul pretențiilor civile solicitate de aceeași parte civilă.
În temeiul art.118 pen. s-a confiscat de la inculpat contravaloarea în lei a sumei de 950 Euro, calculată în raport de cursul BNR la momentul confiscării.
Conform art.193 alin.1 și 2.pr.pen. a fost obligat inculpatul să plătească părții civile 1000 lei, cheltuieli judiciare efectuate de această parte.
În baza art.191 alin.1 pr.pen. a fost obligat inculpatul la 1700 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că prin rechizitoriul din 22 iulie 2008 din dosarul nr.57/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureșa fost trimis în judecată inculpatul G, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.83 alin.1 lit.b din Legea 84/1998 și prev. de art.86 din Legea nr.84/1998, cu aplicarea art.33 lit.a pen.
S-a reținut ca și stare de fapt că SC SRL C-N are ca obiect de activitate îmbutelierea și distribuția de apă de masă în flacoane de plastic de 19 litri sub denumirea "" și dozatoare de apă.
SC SRL C-N deține certificatul de înregistrare al mărcii " " nr.56953/30.07.2003, precum și certificatul de înregistrare al mărcii și a desenului, cu culorile, albastru "" pentru apa plată purificată nr. 57327/30.07.2003. Cele două certificate de înregistrare menționate emise de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci oferă titularului mărcii o protecție de 10 ani cu începere de la 30.07.2003 atât pe teritoriul Romîniei cât și pe teritoriul celorlalte state ale
Inculpatul Gaf ost angajatul SC SRL C-N în funcția de reprezentant comercial până la data de 19.02.2008, potrivit contractului individual de muncă nr.53736/10.05.2005, având ca atribuții gestionare punctului de lucru al societății din B Acesta avea ca obligații principale de serviciu ca reprezentant legal pentru zona M-S M, gestionarea punctului de lucru, respectiv a depozitului, preluarea de comezi de la diverși clienți și onorarea acestora, încheierea de contracte.
Întrucât inculpatul a fost nemulțumit de retribuția salarială acordată de partea vătămată SC SRL C-N, la 20.11.2007, a înființat o societate comercială cu aceeași denumire și același obiect de activitate, respectiv SC SRL cu sediul în B M-/12, înregistrată la. M sub nr. J-. Inculpatul este asociatul unic și administratorul acestei societăți comerciale, care avea sediul în apartamentul acestuia, fără a avea un punct de lucru, depozitarea stocului făcându-se într-un garaj de pe- din B La această societate inculpatul nu are niciun angajat, ocupându-se personal de activitatea acesteia.
În perioada noiembrie 2007- februarie 2008, inculpatul a desfășurat activități atât ca reprezentant al SC SRL C- cât și ca administrator al SC SRL B M, respectiv a livrat apa potabilă "" în numele SC SRL B M, a încheiat contracte de livrare a apei purificate în numele SC SRL C-N, iar pentru apa potabilă valorificată cu eticheta "" a întocmit facturi fiscale, facturi pentru care le-a înscris în contabilitatea societății din B
Audiat în fața instanței, inculpatul Gar ecunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, susținând însă că datorită nemulțumirii manifestate de unii din clienții firmei SC SRL C-N referitor la calitatea apei livrate, a avut inițiativa de a propune unei societăți din îmbutelierea unei alte ape, de calitate mai bună, folosindu-se de emblema firmei de la A mai susținut și faptul că nu avea cunoștință că un asemenea lucru este interzis și că în cele trei luni în care activitatea firmei sale a mers în paralel cu cea a firmei din C, vânzările pentru aceasta din urmă ar fi crescut, motiv pentru care nu a fost de acord cu plata despăgubirilor civile solicitate.
Probele testiomoniale administrate în cauză infirmă însă susținerile inculpatului conform cărora acesta nu cunoștea că marca "" și desenul societății erau înregistrate la. Martorul (fila 154-155 dosar) i-a făcut personal instructaj inculpatului cu privire la obligațiile pe care le avea în firmă, implicit în a respecta marca. Cu privire la acest aspect, martorul (fila 63 dosar) afirmă că nu are certitudinea că inculpatului i s-a adus la cunoștință în mod direct interdicția de a folosi sigla firmei și denumirea apei dar, în cadrul firmei, pe pereții interiori ai clădirii în care se desfășura activitatea acesteia, în sala de ședință, sunt afișate brevetele de la. atât pentru cît și pentru "". Justificarea inculpatului, expusă în declarația olografă din dosarul de urmărire penală, de la filele 85-86, potrivit căreia a folosit etichetele aparținînd SC SRL C, denumirea "" deoarece nu avea încă etichete pentru societatea lui lămurește într-o oarecare măsură motivele pentru care acesta s-a folosit de o marcă interzisă. Se poate deduce din declarația inculpatului că singurul considerent pentru care a folosit marca firmei de la C consta în lipsa etichetelor proprii, fără ca acesta să-și pună problema legalității sau nelegalității folosirii unei mărci înregistrate.
La solicitarea inculpatului, au fost audiați martori încuviințați în vederea probării aducerii la cunoștința clienților a aspectelor legate de înființarea noii firme. Martorii (fila 37), (fila 124), (fila 151) și (fila 152) au aflat de la inculpat că acesta și-a înființat o firmă cu denumire similară, cu sediul în BMî nsă apărarea inculpatului pornind de la aceste considerente nu poate fi primită, scopul săvârșirii infracțiunii prev. de art.86 din Legea 84/1998 fiind acela de a induce în eroare consumatorii, indiferent dacă acesta este atins sau nu. În plus, probațiunea administrată în acest sens nu este unitară, în condițiile în care sunt și martori cărora inculpatul nu le-a adus la cunoștință că își desfășoară activitatea în paralel la două firme cu aceeași denumire. Cu titlu de exemplu va fi indicată depoziția martorei a (fila 36), care afirmă că inculpatul nu i-a spus că și-a înființat propria firmă.
În considerarea celor expuse mai sus, instanța a constatat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de punere în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată prev. de art.83 alin.1 lit.b din Legea nr.84/1998 pentru care instanța i-a aplicat pedeapsa de 4 luni închisoare și de concurență neloială prev. de art.86 din Legea nr.84/1998 pentru care instanța i-a aplicat pedeapsa de 2 luni închisoare.
La stabilirea pedepselor instanța a avut în vedere că inculpatul nu poate să beneficieze de circumstanțe atenuante întrucât s-a prezentat doar la un termen de judecată, manifestând indiferență față de cercetarea sa de către instanță, acestei poziții de dezinteres fiindu-i circumscrisă cea manifestată în mod constant, de necunoaștere și de nerecunoaștere a consecințelor faptelor sale. Inculpatul își continuă activitatea în aceeași firmă, SC SRL B M și, potrivit declarației sale de la filele 18-19 de la dosar, nu are de gând să modifice denumirea societății. Trimiterea în judecată a inculpatului, dispozițiile legale prevăzute de Legea 84/1998, nu au fost de natură să-l determine pe acesta să realizeze consecințele faptelor sale.
Întrucât faptele inculpatului au fost săvârșite înainte de a se pronunța o sentință definitivă pentru vreuna dintre ele, fiind așadar în concurs real, instanța a dispus contopirea pedepselor stabilite în cea mai grea, aceea de 4 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat, conform art.81 pen. termenul de încercare fiind stabilit potrivit art.82 pen. Instanța s-a orientat spre această modalitate de executare a pedepsei în condițiile în care a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia. În temeiul art.71 alin.1 pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța a făcut un calcul estimativ al prejudiciului cauzat firmei ce s-a constituit parte civilă, deoarece în cauză nu a fost efectuată o expertiză de natură să determine un calcul exact al acestuia. S-a procedat astfel la această aproximare pornind de la declarația martorului (fila 154-155) care indică pierderile firmei, făcând o paralelă între aceleași perioade de timp din ani diferiți. Dacă la sfârșitul anului 2006 - începutul anului 2007, furniza 3.000 de bidoane, la sfârșit de an 2007 - început de an 2008 furniza între 1.500-2.000 de bidoane, iar în perioada de sfârșit de an 2008 - început de an 2009 furniza între 4000 - 5000 de bidoane. Aceste cantități sunt cuprinse în aria de competență zonală a inculpatului ca reprezentant inițial al părții civile. Instanța a calculat prejudiciul în raport de aceste date, deoarece, așa cum s-a menționat anterior, nu s-a efectuat o expertiză care să stabilească prejudiciul real. O asemenea cerere în probațiune a fost formulată însă s-a revenit asupra acesteia din dorința părților, la termenele din 20.01.2009 și respectiv la 17.03.2009. După renunțarea apărătorului părții civile la cererea în probațiune privind efectuarea acestei expertize, la termenul din 20.01.2009, instanța a admis o cerere similară, formulată de această dată de apărătorul ales al inculpatului însă s-a revenit și asupra acestei probe în condițiile în care s-a renunțat la termenul din 17.03.2009. Pornind de la numărul de 2.000 de bidoane apreciate ca fiind pierderea societății - parte civilă și de la prețul indicat în declarația de la filele 154-155 de la dosar, ca fiind de 2,5 Euro plus TVA / bidon, obligarea inculpatului a fost la nivelul contravalorii în lei a sumei de 5000 Euro, calculată la cursul BNR la data plății efective, sumă ce reprezintă despăgubiri materiale. Daunele morale acordate s-au stabilit la 2.000 lei, sumă apreciată de instanță ca fiind suficientă pentru a acoperi prejudiciul determinat de folosirea mărcii și a denumirii înregistrate la. la cererea părții civile. Pe cale de consecință, au fost respinse restul pretențiilor civile formulate de SC SRL C
Cu privire la suma confiscată de la inculpat, aceasta reprezintă contravaloarea TVA-ului neachitat statului dar încasată de către inculpat. Partea civilă, în calitate de comerciant, este un intermediar între consumatorul final și stat în ce privește TVA-ul, însă în cauză nu a făcut dovada achitării la stat a acestei sume. Sumele privind TVA-ul nu i se datorează părții civile în mod direct și nu aduc un prejudiciu asupra patrimoniului acesteia. Mai mult, partea civilă nu și-a îndeplinit obligațiile prev. de art. 1169 Cod civil, de a dovedi că a achitat în mod efectiv sau că este în acest moment obligată de către organele statului să achite contravaloarea TVA-ului pentru produsele comercializate de inculpat.
Conform art.193 alin.1 și 2.pr.pen. inculpatul a fost obligat să plătească părții civile 1000 lei, cheltuieli judiciare efectuate de aceasta, sumă acordată parțial, deoarece și acțiunea civilă a fost admisă doar în parte.
Dată fiind soluția de condamnare a inculpatului și dispozițiile art.191 alin.1 pr.pen. s-a dispus obligarea inculpatului la 1700 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel în termen legal inculpatul G, solicitând achitarea sa conform art.10 lit.d pr.pen. fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie.
Motivele de apel au fost depuse în scris de apărătorul ales al inculpatului la data de 22.06.2009, arătându-se că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală atât în ce privește latura civilă cât și în ce privește latura penală cauzei, instanța de fond apreciind în mod greșit că sunt întrunite elementele constitutive ale celor două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată inculpatul.
În ce privește infracțiunea prev.de art.83 alin.1 lit.b din Legea nr.84/1998 consideră că titularul mărcii înregistrate nu a suferit un prejudiciu deoarece în perioada reținută că s-a desfășurat activitatea infracțională vânzările părții civile au crescut, prejudiciul nu a fost dovedit, declarația martorului fiind subiectivă.
Referitor la infracțiunea prev.de art.86 din Legea nr.84/1998 se arată că nu s-a realizat scopul inducerii în eroare a consumatorilor, întrucât inculpatul a încheiat contracte cu cei cărora le-a furnizat apă, trecând în contract numele societății din B M și menționând că apa provine de la
Se mai susține că greșit instanța de fond nu a reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului deoarece acesta s-a prezentat în fața autorităților, a fost sincer, recunoscând faptele în materialitatea lor, dar susținând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor.
Consideră inculpatul că prejudiciul pretins de partea civilă nu este cert întrucât partea civilă nu l-a dovedit prin expertiză ori prin acte contabile și că nu este legală confiscarea de la inculpat a sumei de 950 Euro reprezentând contravaloarea TVA, deoarece inculpatul pentru sumele pe care le-a încasat a întocmit facturi și chitanțe, achitându-și obligațiile aferente către stat.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.378 pr.pen. curtea constată că apelul nu este fondat și îl va respinge astfel pentru considerentele care urmează a fi expuse în continuare.
Astfel, instanța de fond a stabilit o stare de fapt corectă, susținută de ansamblul probator și de altfel necontestată de inculpat, care a arătat doar că nu a cunoscut că prin faptul de a-și înființa o firmă cu aceeași denumire cu cea a firmei la care era angajat și de a folosi bidoanele firmei la care era angajat în interesul firmei sale era nelegal.
A rezultat din probele administrate că în perioada noiembrie 2007-februarie 2008 inculpatul G, în calitate de administrator la SC SRL BMa pus în circulație fără drept produse purtând o marcă identică ori similară cu marca înregistrată la OSIM și aparținând SC SRL C-N, apa având conținut diferit de acela al apei potabile pentru acre a fost înregistrată marca și cauzând prejudiciu titularului mărcii și că în aceeași perioadă a utilizat marca contrar practicilor loiale în activitatea comercială, în scopul de a induce în eroare consumatorii, prejudiciind pe titularul mărcii.
Potrivit art.83 alin.1 lit.b din Legea nr.84/1998 constituie infracțiune punerea in circulație, fără drept, a unui produs purtând o marca identica sau similara cu o marca înregistrată pentru produse identice sau similare si care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, iar potrivit art.86 alin.1 din Legea nr.84/1998 constituie infracțiune orice utilizare a mărcilor sau indicațiilor geografice, contrară practicilor loiale in activitatea industriala sau comerciala, in scopul de a induce in eroare consumatorii, constituie un act de concurenta neloială.
Curtea constată că în cauza de față sunt întrunite toate elementele constitutive ale celor două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată inculpatul.
Susținerea inculpatului că nu este realizat scopul inducerii în eroare a clienților, scop cerut pentru existența infracțiunii prev.de art.86 din Legea nr.864/1998, deoarece el a adus la cunoștința clienților că apa distribuită provine de la altă firmă și de la altă sursă de îmbuteliere este contrazisă de declarațiile martorilor a 36 dosar fond, 151 dosar fond, 152 dosar fond, 28 dosar, care au arătat că inculpatul nu le-a adus la cunoștință că apa furnizată era de la altă firmă decât cea cu care încheiaseră contract, că au încetat colaborarea cu firma inculpatului când au aflat situația reală, ar martorul a încetat colaborarea cu ambele firme când a aflat despre conflictul dintre ele.
Martorul a declarat -62 dosar fond că inculpatul se folosea de mașina și de angajații firmei din C pentru a vinde apa îmbuteliată în M în numele firmei din B
Referitor la prejudiciul cauzat părții civile prin punerea în circulație a unui produs cu aceeași denumire ca și cel comercializat de partea civilă curtea reține că existența și întinderea prejudiciului rezultă din declarațiile martorului, care a precizat 124 dosar fond că inculpatul i-a adus la cunoștință împrejurarea că și-a înființat propria lui firmă, că a fost de acord să încheie contract cu noua firmă a inculpatului și ă în consecință s-a diminuat cantitatea de apă pe care o cerea firmei din C, ale martorului 152 dosar fond, care a precizat că a aflat despre conflictul dintre firma din C și cea din B M și drept urmare a renunțat la serviciile ambelor firme, ale martorului, care a învederat 153 dosar fond că în mod obișnuit pentru BMf irma din C livra 66 bidoane de apă pe zi, pentru Vișeu, -66 bidoane pe lună, pentru Tg.L 66 bidoane pe lună și că de la sfârșitul lunii septembrie 2007 cantitățile de apă livrată au scăzut.
În mod corect instanța de fond a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 950 euro reprezentând TVA, sumă corespunzătoare vânzărilor în valoare de 5000 Euro stabilite a fi efectuate de inculpat în dauna părții civile SC SRL C-
Curtea constată că trebuiau confiscate toate sumele de bani încasate de inculpat în numele firmei sale, acesta susținând că pentru toate vânzările a întocmit documentele contabile necesare, deoarece toate sumele încasate provin din comiterea infracțiunilor de concurență neloială și punere în circulație fără drept de produse similare cu marca înregistrată, însă întrucât nici Parchetul și nici partea civilă nu au exercitat calea de atac, nu se poate crea inculpatului o situație mai grea în propria lui cale de atac.
Prejudiciul cauzat de inculpat este cert și este reprezentat de toate sumele de bani încasate de acesta pentru firma lui din B M, calculul estimativ făcut de instanță fiind determinat de nedepunerea de către inculpat a documentelor contabile ale firmei sale.
Nici în apel inculpatul nu a depus acte din care să rezulte că ar fi încasat sume mai mici decât sume de 5.000 euro stabilită de prima instanță, astfel încât criticile sale că prejudiciul nu este corect stabilit, întrucât nu s-a efectuat expertiză sunt nefondate, câtă vreme expertiza nu s-a efectuat deoarece atât inculpatul cât și partea civilă au renunțat la această probă, iar întinderea prejudiciului se poate stabili pe baza celorlalte probe din dosar, astfel cum corect a procedat prima instanță.
Raportat la întinderea activității infracționale a inculpatului, la modul de comitere - în timp ce era angajat al firmei titulare a mărcii înregistrate, folosind mijloacele de transport și bidoanele acesteia -, la prejudiciul cauzat și nerecuperat, curtea apreciază că nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, pedeapsa aplicată acestuia fiind modică.
Pentru considerentele prezentate, în baza art.379 pct.1 lit.b pr.pen. se va respinge ca nefondat apelul declarat de către inculpatul G, împotriva sentinței penale nr.171 din data de 31 martie 2009 Tribunalului Maramureș.
În baza art.189 pr.pen. se va stabili suma de 50 lei ca onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului.
În baza art.193 pr.pen. va fi obligat inculpatul să plătească părții civile SC SRL C-N suma de 2300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocațial și cheltuilei de transport la instanță ale avocatului -48,49.
În baza art.192 alin.2 pr. pen. va fi obligat inculpatul să plătească suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.379 pct.1 lit.b pr.pen. respinge ca nefondat apelul declarat de către inculpatul G, domiciliat în B M,-/12 județul M, împotriva sentinței penale nr.171 din data de 31 martie 2009 Tribunalului Maramureș.
În baza art.189 pr.pen. stabilește suma de 50 lei ca onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av., sumă care se va avansa din.
În baza art.193 pr.pen. obligă inculpatul să plătească părții civile SC SRL C-N suma de 2300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art.192 alin.2 pr. pen. obligă pe inculpat să plătească suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpatul și de la comunicare cu partea civilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - --
Aflată în O, semnează grefier-șef
Secție
Red./
3 ex./2.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Luminița Hanzer