Infracțiuni la legea societăților comerciale (legea nr. 31/1990). Decizia 116/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.116/R/2010
Ședința publică din 2 martie 2010
PREȘEDINTE: Pușcaș Mircea JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 3: Munteanu Traian
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare pronunțarea asupra recursului penal declarat de inculpatul recurent G,. în O,-, județul S M, împotriva deciziei penale nr.179 din 5 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, decizie care menține sentința penală nr.95/P din 0.05.2009 pronunțată de Judecătoria Negrești O a ș, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea credință a bunurilor societății, faptă prev. și ped. de art.272 alin.1 pct.2 din Legea nr.31/1990, modificată și completată.
Se constată că, dezbaterea judiciară a recursului avut loc la data de 23 februarie 2010, când părțile prezente au pus concluzii pe fond, ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta și când în vederea deliberării s-a dispus amânarea pronunțării hotărârii pentru data de 2 martie 2010.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală 95/07.05.2009 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr-, în baza art.334 Cod procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului prin actul de sesizare a instanței înlăturând aplicarea art.33 lit.a Cod penal, reținând aplicabilitatea art.41 alin.2 Cod penal.
În temeiul dispozițiilor art.272 alin.1 pct.2 din Legea nr.31/1990 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal a fost condamnat inculpatul G, fiul lui si, născut la 04 octombrie 1968 în localitatea O, județul S M, CNP -, cetățenie română, studii 12 clase, administrator la SC SRL O, căsătorit având 2 copii minori, cu antecedente penale,. în O,-, jud. SMp entru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea credință a bunurilor societății, la pedeapsa de:
-1 an închisoare.
In baza art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1, lit.a teza finală și lit.b Cod penal.
În temeiul dispozițiilor art.81, art.71 alin.5 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii principale cât și a pedepselor accesorii pe durata prev. de art.82 Cod penal, stabilindu-se termen de încercare de 3 ani.
În baza art. 359 Cod de procedură penală s-a pus în vedere inculpatului prevederile art.83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În temeiul dispozițiilor art.14 raportat la art.346 Cod de procedură penală cu aplicarea art.998, art.999 cod civil a fost obligat inculpatul să plătească părții civile SC SRL O, prin lichidator judiciar EXPERT SMs uma de 523.200,34 lei cu titlu de despăgubiri.
În temeiul dispozițiilor art.191 alin.1 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului 300 lei cheltuieli judiciare și totodată s-a dispus comunicarea prezentei hotărâri după rămânerea definitivă către ORC SMp entru efectuarea cuvenitelor mențiuni.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Negrești Oaș nr.533/P/2005 înregistrat pe rolul instanței în rejudecare la data de 18.03.2008 sub dosar cu nr. de mai sus, a fost trimis în judecată inculpatul G cu datele personale din dispozitivul hotărârii pentru săvârșirea infracțiunii de folosință cu rea-credință a creditului sau bunurilor societății într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu, prev. și ped. de art. 272 alin.1. pct.2 din Legea nr.31/1990 cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Prin Rechizitoriu, în fapt s-a reținut că, inculpatul în calitate de administrator la SC SRL Oar idicat din contul societății sume de bani reprezentând avansuri de trezorerie pe care le-a evidențiat în contul contabil nr.461 neputând justifica cheltuirea acestora în scopul desfășurării activității.
Inițial, în primă instanță cauza a fost înregistrată la data de 7.02.2007 sub dosar nr- atașat.
Prin sentința penală nr.183/28.09.2007 prima instanță l-a condamnat pe inculpat prin schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina lui conform art.334 Cod procedură penală, înlăturând aplicarea art. 33 lit.a Cod penal și reținând aplicarea art.41 alin.2 Cod penal la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea-credință a bunurilor societății în folosul propriu prev.și ped. de art.272 alin.1 pct.2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal. Totodată, prin aceeași sentință s-a dispus confiscarea în baza art.118 lit.e Cod penal a sumei de 523.200 lei și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată către stat.
Împotriva sentinței de mai sus, inculpatul a declarat apel care a fost admis conform deciziei penale nr.32/A/2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, a fost desființată în întregime sentința și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. In considerente, instanța de apel reține că prima instanță a încălcat prev. art. 15, 76 alin.1 Cod procedură penală, respectiv faptul că nu a fost citată în cauză partea vătămată a cărui reprezentant este chiar inculpatul cu interese diametral opuse, situație în care persoana juridică, partea vătămată nu poate fi privată de a-și desemna singură un mandatar, existând serioase îndoieli că un mandatar numit direct de inculpat sau cu acceptul acestuia va urmări în mod corect realizarea drepturilor și intereselor persoanei juridice prejudiciate apreciindu-se că în temeiul rolului activ, prima instanță trebuia să depună diligență pentru legala citare a societății la sediul cunoscut și să ia măsuri pentru desemnarea unui mandatar al acestuia din rândul practicienilor de ență autorizate, potrivit legii, printr-o procedură similară celei instituite de dispozițiile art.479 ind.2 Cod procedură penală.
În rejudecare s-au realizat îndrumările instanței de apel, a fost introdusă în cauză în calitate de parte vătămată SC SRL prin mandatar practician de ență și ulterior prin lichidator judiciar Expert care s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 523.200,34 lei.
S-a reaudiat inculpatul cât și martorul.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Negrești Oașa depus cerere de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 272 alin.1 pct.2 din Legea nr.31/1990 în infracțiunea prev. de art. 215 ind.1 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal raportat la art.272 alin.1 pct.2 și aplicarea art.281 din Legea nr.31/1990, cerere la care ulterior a renunțat.
Instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului întocmite în cursul urmăririi penale, în primă instanță cât și în rejudecare a reținut următoarele:
Prin raportul de expertiză contabilă întocmit de expert, în cursul urmăririi penale se constată că, în contul 461 SC SRL Oac ărei administrator a fost inculpatul, este evidențiată suma de 523.200,34 lei reprezentând bani pe care administratorul societății, în speță, inculpatul i-a ridicat în perioada 2001-2004 fără ca acesta să poată justifica cheltuirea lor.
Din declarațiile inculpatului audiat în cursul urmăririi penale în primă instanță cât și în rejudecare, rezultă că în perioada 2001-2004 îndeplinit funcția de administrator al societății și că a ridicat suma de 523.200,34 lei din fondurile societății, arătând că a cheltuit suma ridicată în interesul societății dar din motive ce țin de natura activităților prestate ori împrejurărilor concrete de desfășurare a activității, respectiv zone greu accesibile în munci și defrișări la linii de înaltă tensiune, nu și-a putut procura documente justificative ale acestor cheltuieli înregistrate în contabilitate.
Martorul contabilul societății confirmă ridicarea sumelor din fondurile societății cât și nejustificarea lor, fiind folosite însă în scopul societății pentru transportul persoanelor la locul de muncă precum și c/v chiriilor plătite pentru utilajele închiriate și asigurarea hranei pentru muncitori pe șantier, susținând că l-a informat pe inculpat despre obligativitatea justificării cheltuielilor, respectiv a sumelor ridicate și menționate în contul contabil 542, însă inculpatul nu i-a predat documente justificative pentru a fi înregistrate ulterior în contabilitatea societății.
Susținerea inculpatului că a angajat societatea în diverse activități economice care au presupus cheltuieli și pentru care nu și-a procurat acte justificative nu poate fi acceptată de instanță.
Legea contabilității nr.82/1991 art.11 interzice efectuarea de operațiuni economice financiare fără înregistrarea lor în contabilitate iar art.6 din același act normativ prevede că fiecare operațiune economic-financiară se consemnează în momentul efectuării într-un document care stă la baza înregistrării în contabilitate fapt ce nu s-a făcut în speța de față, iar responsabilitatea pentru aceste operațiuni revine administratorului societății, în speță, inculpatului.
Inculpatul nu se poate priva de neîndeplinirea unor obligații impuse de lege. De altfel, el și-a însușit suma de 423.200,34 lei cât timp nu o poate justifica, iar susținerea sa că a folosit suma în scopul societății este una declarativă, câtă vreme nu este confirmată de documente justificative.
. sumei de bani, inculpatul a realizat-o prin acte repetate la intervale relativ scurte de timp, în perioada 2001-2004 și în baza aceleiași rezoluții infracționale, devenind astfel aplicabile dispozițiile art.41 alin.2 Cod procedură penală, schimbând astfel încadrarea juridică a faptei reținute prin rechizitoriu prin înlăturarea dispozițiilor art.33 lit.a Cod penal și aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Constatând fără nici o îndoială că inculpatul a ridicat din contul societății pe care o administrează suma de 523.200,34 lei, iar cheltuirea acesteia nu poate fi justificată, se poate concluziona că el a utilizat-o în scopuri personale și nu în scopul societății așa cum susține.
Fapta săvârșită de inculpat în circumstanțele prezentate mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 272 alin.1 pct.2 din Legea nr.31/1990 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Pentru săvârșirea acestei infracțiuni, instanța de fond l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza finală și lit.b Cod penal.
Văzând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art.81 Cod penal și apreciind că scopul pedepsei poate fi atins fără executare în regim de detenție, instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a pedepsei aplicate inculpatului pe durata prev. de art.82 Cod penal stabilindu-se termen de încercare pe o durată de 3 ani.
În temeiul dispozițiilor art.71 alin.5 Cod procedură penală, s-au suspendat totodată și pedepsele accesorii aplicate inculpatului pe aceeași durată.
În temeiul dispozițiilor art.359 Cod procedură penală, instanța de fond a pus în vedere inculpatului dispozițiile art.83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
La individualizarea pedepsei aplicate și a modului de executare, instanța de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, respectiv pericolul social concret al faptei săvârșite, faptul că inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală cât și faptul că acesta nu și-a executat obligațiile fiscale față de stat, declarate de societatea pe care a administrat-
În raport de aceste criterii instanța de fond a considerat că pedeapsa aplicată inculpatului cât și modul de executare va asigura reeducarea acestuia cât și prevenția generală.
Partea vătămată SC SRL O prin lichidator judiciar Expert cu sediul în S M-/a prin avocat practician de ență, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 523.200,34 lei sumă ridicată de inculpat din fondurile societății și nerecuperată.
Prin nerestituirea sumei ridicate și nejustificarea ei cu documente justificative, inculpatul a cauzat părții civile un prejudiciu dovedit prin expertiza contabilă și recunoscut de inculpat.
Potrivit art.998 Cod civil, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.
Inculpatul, prin fapta sa, cauzând un prejudiciu părții civile, are obligația de a-l repara.
Prin urmare, cererea de constituire de parte civilă este întemeiată și, pe cale de consecință, instanța în temeiul dispozițiilor art.14 raportat la art.346 Cod de procedură civilă și cu aplicarea art.998 Cod civil, a admis cererea părții civile și în consecință, a obligat pe inculpat să plătească acesteia suma de 523.200,34 lei cu titlu de despăgubiri civile, iar în baza art.191 alin.1 Cod de procedură penală la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul G cu datele personale din dispozitiv, fără a arăta motivele.
Prin decizia penală nr.179/A din 5 noiembrie 2009, în baza art.379 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat G, fiul lui și, născut la 04.10.1968, în O, jud.S M, CNP -,. în O,-, județul S M, împotriva sentinței penale nr.95P din 07.05.2009, pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, a obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanța, analizând sentința apelată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, constată că aceasta este temeinică și legală, iar apelul este nefondat, astfel că, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod de procedură penală a fost respins pentru următoarele considerente:
Se constată că instanța de fond a reținut corect starea de fapt și a făcut o justă și corectă apreciere asupra probelor administrate în cauză, în sensul că inculpatul se face vinovat pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, respectiv folosirea cu rea-credință a bunurilor societății, prev. și ped. de art.272 alin.1 pct.2 din Legea nr.31/1990 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Astfel, întreg probatoriul administrat relevă cu certitudine existența faptei și săvârșirea acesteia cu vinovăție de inculpatul G, acesta neputând să depună în dovedirea nevinovăției lui acte justificative pentru suma de 523.200,34 lei ridicate din conturile societății SC SRL.
Reținând vinovăția inculpatului l-a condamnat pe acesta la o pedeapsă de 1 an închisoare, stabilind ca modalitate de executare a pedepsei cu suspendarea condiționată a acesteia, instanța de fond făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art.72 Cod penal având în vedere limitele pedepsei și ținând cont de persoana inculpatului.
Pentru considerentele de mai sus, tribunalul a apreciat că sentința atacată este temeinică și legală, apelul inculpatului-apelant G este nefondat astfel că a fost respins.
Văzând și dispozițiile art.189 Cod de procedură penală și art.192 alin.2 Cod de procedură penală.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul G, cerere de recurs nemotivată ( fila 2 ).
Deși legal citat, inculpatul nu s-a prezentat în fața instanței de control judiciar pentru a-și susține recursul, cu toate că prin cererea înregistrată la Curtea de APEL ORADEA la data de 11.01.2010 ( fila 8 ) a solicitat acordarea unui termen în vederea pregătirii apărării.
Examinând decizia recurată din oficiu, în limitele legii, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul penal formulat de inculpatul G este neîntemeiat în consecință, în baza prevederilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală va fi respins ca atare.
Hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice.
Din ansamblul actelor și lucrărilor aflate la dosar, rezultă că în intervalul 2000-2004, inculpatul G, în calitate de unic asociat și administrator al SC SRL Oar idicat, în mod repetat, sume de bani cu titlu de avansuri din trezorerie, respectiv din contul "nr.461" al acestei societăți pentru care nu a depus acte justificative, folosind banii în scopuri străine societății. Prejudiciul în cuantum de 5.232.003.458 lei ( ROL ) nu a fost reparat astfel că, în mod judicios instanța de fond a dispus obligarea inculpatului la plata acestei sume de bani către partea civilă SC SRL O, prin lichidator judiciar ent Expert, cu sediul în S M,-/
Starea de fapt și vinovăția inculpatului recurent sunt dovedite cu mijloacele de probă aflate la dosar, inclusiv cu poziția de recunoaștere a inculpatului că a ridicat din contul "nr.461" suma de 5.232.993.458 lei ( ROL ), însă a precizat că banii i-a folosit în interesul societății ( filele 6-11, 97 vol.I, dosar urmărire penală; fila 60, dosarul instanței de fond ). Astfel, din raportul de inspecție fiscală nr.3/30.06.2005 ( fila 9 și urm. vol.II, întocmit de Direcția Finanțelor Publice S M, rezultă că în anul 2005 s-a efectuat un control la SC SRL O, perioada verificată fiind 1.01.2000-28.02.2005, constatându-se numeroase nereguli referitoare la modul de calcul, evidențiere și virare a impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat, raportul întocmit nefiind contestat de către administratorul societății - inculpatul G. Potrivit raportului, inculpatul s-a împrumutat de la firma pe care o administra, fără a întocmi documente necesare justificării sumelor ridicate, respectiv dispoziții de încasare/plată de la casierie. Raportul de expertiză contabilă-judiciară întocmit în cauză ( fila 46 și urm. vol.I ) atestă la pct.6 ( fila 55 ) că la data controlului efectuat de către inspectorii din cadrul Direcției Finanțelor Publice S M, ridicările de numerar de la societate de către inspectori și nedecontate se cifrau LA 5.232.003.458 lei ( ROL ) și ele au influențat plata datoriilor societății către bugetul statului. Martorul ( filele 15-17, vol.I ), contabilul firmei a relatat că a aflat cu ocazia controlului că inculpatul G "s-a împrumutat" cu bani de la societate, cele mai multe sume de bani nejustificate fiind ridicate din contul "nr.461".
Potrivit dispozițiilor art.272 pct.2 din Legea nr.31/1990 constituie infracțiune fapta administratorului care, cu rea-credință, folosește bunuri sau creditul acordat societății pe care o administrează într-un scop contrar societății ori pentru a favoriza o societate în care are interese direct sau indirect.
Din conținutul normei de incriminare, rezultă că infracțiunea poate fi săvârșită în două moduri: prin folosirea bunurilor societății sau creditului acordat acesteia, fie în scop contrar societății, fie pentru a favoriza o altă societate în care făptuitorul are interese.
În speță, inculpatul a folosit bani din contul "nr.461" în alte scopuri și în detrimentul firmei a cărui administrator era, contrar prevederilor art.70 alin.1 din Legea nr.31/1990 modificată. Potrivit textului legal, administratorii pot face toate operațiunile pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al societății și sunt răspunzători de îndeplinirea tuturor obligațiilor ce la revin cu privire la reprezentarea și buna gestionare a firmei, răspunzând, după caz, chiar penal, temeiul răspunderii fiind tocmai calitatea pe care aceștia o au în cadrul societății comerciale.
Inculpatul G are calitatea de subiect activ calificat, fiind administratorul SC SRL O, cerută de art.272 pct.2 din Legea nr.31/1990, modificată.
Obiectul material al infracțiunii speciale prev. în art.272 pct.2 din Legea nr.31/1990 modificată îl constituie orice fel de bunuri, mobile sau imobile, dacă sunt elemente ale patrimoniului societății comerciale, precum și creditul de care se bucură societatea. Sumele de bani obținute de societate aparțin acesteia, făcând parte din patrimoniul firmei, astfel că folosirea lor cu rea-credință determină elementul material al laturii obiective a infracțiunii.
Atâta timp cât tranzacțiile care au reprezentat obiectul material al infracțiunii nu sunt evidențiate în documentele societății, evident că nu au intrat în patrimoniul acestuia și, prin urmare, valorile respective nu au fost gestionate în interesul societății.
Revenind la speță, inculpatul administratorul SC SRL O, potrivit mijloacelor de probă aflate la dosar, a încasat personal, în mod repetat, diferite sume de bani din contul "nr.461", în total 5.232.003.458 lei ( ROL ), care le-a folosit în detrimentul societății, potrivit poziției sale, tot în interesul firmei, fără că operațiunile respective să le evidențieze în vreun fel în contabilitatea societății, săvârșind infracțiunea prev. de art.272 pct.2 din Legea nr.31/1990, modificată.
Sub aspectul laturii subiective infracțiunea s-a comis cu intenție directă, fiind dovedit fără putere de tăgadă, că inculpatul recurent, în mod repetat, cu rea-credință a folosit banii firmei în scop contrar intereselor societății și în folos propriu.
Pentru considerentele ce preced, curtea apreciază că instanța de fond corect a dispus condamnarea inculpatului G pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea credință a bunurilor aparținând SC SRL
Sub aspectul individualizării pedepsei, instanța de fond a valorificat în mod judicios în sistemul pugnitiv elementele de esență, definitorii pentru tipul de comportament uman ajuns în balanța justiției.
Având în vedere pericolul social concret al faptei, durata M de timp în care inculpatul a derulat activitatea infracțională, cuantumul prejudiciului substanțial la acea dată, urmările nefaste ale comportamentului necorespunzător al inculpatului, societatea a intrat în ență, fiind lichidată ( a se vedea sentința comercială nr.312/F/18.03.2009 a Tribunalului Satu Mare - filele 10-11, dosarul Curții de Apel ), atitudinea inculpatului, de negare a faptei, dar și existența antecedentelor penale ale inculpatului ( fila 5, vol.I ), condamnat la 10.000.000 lei pentru infracțiunea prev. de art.20 din Legea nr.130/1999 a Judecătoriei Negrești O a ș, precum și limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat, instanța de control judiciar constată că, în mod corect, instanța de fond a valorificat prevederile art.72 Cod penal.
Pedeapsa de 1 an închisoare în condițiile art.81 Cod penal, instanța de recurs o apreciază ca fiind necesară și suficientă pentru a-și atinge scopul prev. de art.52 Cod penal.
În temeiul dispozițiilor art.192 alin.2 și art.189 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat să plătească statului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI D E:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul G, domiciliat în O,-, județul S M, împotriva deciziei penale nr.179 din 5 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 400 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, justificată cu delegație nr.523/22.01.2010 emisă de baroul d e Avocați B, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 2 martie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
decizie - jud.- -
În concept - 2.03.2010
Judecător ape l -;
Judecător fond -
- - -
3 ex./2.03.2010
Președinte:Pușcaș MirceaJudecători:Pușcaș Mircea, Pătrăuș Mihaela, Munteanu Traian
