Infracțiuni la legea societăților comerciale (legea nr. 31/1990). Decizia 136/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 136/
Ședința publică din data de 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de - procuror general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea apelurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VRANCEA și de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 60 din 10 februarie 2009 Tribunalului Vrancea.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 07.12.2009 și au fost consemnate în încheierea din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 11.12.2009, apoi la data de 17.12.2009.
După deliberare,
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală 60 din 10.02.2009 a Tribunalului Vrancea, în baza art. 334 Cod pr. penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice pentru infracțiunea de folosire cu rea credință a bunurilor societății în scop contrar intereselor acesteia din art. 166 alin. 1 pct 2 din Legea 31/1990, în art. 272 alin. 1 din Legea 31/1990 cu aplic. art. 31 Cod penal.
În baza art. 11 pct.2 lit. b și art. 10 lit. g Cod pr. penală s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 272 alin.1 pct. 2 din Legea 31/1990.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b și art. 10 lit g Cod pr. penală s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracțiunea de instigare la fals intelectual prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 289 Cod penal și infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291 Cod penal.
În baza art. 334 Cod pr. Penală s-a dispus schimbarea încadrării juridică pentru infracțiunea de bancrută frauduloasă din art. 276 lit. din Legea 31/1990 în art. 143 alin. 2 lit. c din Legea 85/1996 cu aplicarea art. 13 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a și art. 10 lit. a Cod pr. penală a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea prev. de art. 143 alin. 2 lit. din Legea 85/1996.
A fost obligat inculpatul la 13.284.500.000 lei despăgubiri civile către SC SA reprezentată de SC EXPERT 96 L
S-a constatat că B nu s-a constituit parte civilă.
S-a dispus ca cheltuielile judiciare avansate să rămână în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 855/P/2003, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEAl -a trimis în judecată pe inculpatul pentru comiterea infracțiunilor de instigare la fals intelectual prev.de art.25 cod penal, raportat la art.289 cod penal, uz de fals prev.de art.291 cod penal, folosirea cu rea-credință bunurilor societății prev.de art.266 pct.2 și bancrută frauduloasă prev.de art.276 lit.b din Legea nr.31/1990 cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, constând în faptul că pentru înscrierea la licitația organizată de FPS l-a instigat pe, director la - Sucursala V, să avalizeze un bilet la ordin fals, a folosit cu rea-credință bunurile contrar intereselor acesteia, iar după intrarea în faliment a acestei societăți, a înstrăinat bunuri în scopul fraudării creditorilor.
Cauza a parcurs mai multe cicluri de judecată, tribunalul fiind investit prin sentința penală nr. 642/22.04.2008 prin care s-a declinat competența de soluționare a cauzei dat fiind faptul că infracțiunea de bancrută frauduloasă este dată de lege în competența materială a tribunalului ca primă instanță.
Deliberând asupra cauzei, Tribunalul a reținut că la data de 27.05.1999, prin hotărârea nr.12, Fondul Proprietății de Stat, prin Comitetul de Direcție al Sucursalei Gaa probat propunerea de scoatere la vânzare a acțiunilor gestionate de FPS la, unde deținea 70% din acțiuni, respectiv un număr de 452.953 acțiuni.
În acest scop, s-a realizat publicitatea cerută de lege prin intermediul ziarelor " Național" și "Monitorul de V" (din 17.12.1999) și, s-a stabilit ca metodă de vânzare licitația cu strigare, precum și documentele pe care trebuiau să le prezinte ofertanții, inclusiv depunerea unei garanții de participare de 353.310.000 lei pentru care se permitea ca dovadă și bilet la ordin avalizat de către Banca Comercială "" agreată de FPS.
Pentru a putea participa la licitația organizată la 17.01.2000, inculpatul a solicitat directorului "" - Sucursala V să-i avalizeze un bilet la ordin în valoare de 360.000.000 lei.
La data de 14.01.2000 F, sub semnătura directorului, a avalizat biletul la ordin ( fila 283 dosar urmărire penală vol.II) pentru suma solicitată, astfel că inculpatul l-a depus garanție la licitație.
Organul de urmărire penală a reținut că fapta inculpatului de a cere directorului băncii avalizarea unui bilet la ordin în condițiile în care nu avea disponibil în cont constituie infracțiunea de instigare la fals intelectual prev. de art.25 cod penal, raportat la art.289 cod penal.
Tribunalul a apreciat că nu este realizat conținutul acestei infracțiuni având în vedere regimul juridic al biletului la ordin ( Legea 58/1934 modificată). Pentru avalizarea valabilă a unui bilet la ordin, nu se cere existența disponibilului în contul solicitantului ( debitorului), prin avalizare banca garantând suma pentru care s-a emis biletul la ordin, fiind ținută în același mod ca cel pentru care garantat (art.35). Nu i se poate imputa inculpatului faptul că nu a cunoscut de Ordinul nr.8/30.04.1999 al BNR, conform căruia odată cu intrarea în supravegherea BNR nu se mai puteau utiliza bilete la ordin. Acest aspect trebuia adus la cunoștință clienților de către bancă ori din probe nu rezultă că directorul băncii a procedat astfel față de inculpat în momentul în care a solicitat avalizarea biletului la ordin ( adresa - fila 271 vol.2).
Cum, până la data pronunțării a intervenit prescrierea răspunderii penale conform art. 124 cod penal cu referire la art.122 cod penal, iar inculpatul până la închiderea dezbaterilor nu a înțeles să invoce disp. art.13 cod proc.penală, Tribunalul a făcut aplicarea art.10 lit. g și art.11 pct.2 lit.b Cod proc.penală privind încetarea procesului penal în cazul acestei infracțiuni.
- La data de 17.01.2000 s-au adjudecat inculpatului acțiunile scoase la vânzare prin licitație de către FPS, sens în care s-a încheiat procesul-verbal nr.250/107/17.01.2000 și contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. VN 3/01.02.2000. Conform contractului, prețul pentru cele 452.953 acțiuni cumpărate a fost de 588.838.289.000 lei, din care inculpatul a achitat un avans în sumă de 588.838.900 lei, stabilindu-se ca diferența să fie achitată în 5 rate anuale.
Potrivit cap.3, art.3.1. din contract, proprietatea asupra acțiunilor s-a transmis de la vânzător la cumpărător cu toate drepturile și obligațiile recunoscute de legea română și de contract acționarilor de la momentul plății avansului (17.03.2000, cap.5, art.5.1).
La data la care inculpatul a devenit acționar principal, avea o datorie de 1.500.000 lei la BRD - Sucursala Conform contractului de credit nr.212/30.03.1999 (fila 314, bol.3) creditul a fost contractat pentru cheltuieli de aprovizionare, producție și desfacere, termenul de scadență fiind stabilit la data de 31.12.1999 și a fost garantat prin contractul de ipotecă autentificat sub nr. 648 din 30.03.1999)fila 317 vol.3) cu bunuri (construcții, instalații, teren) în valoare de 8.283.121.881 lei, la care s-a aplicat coeficientul de risc bancar, rezultând o valoare de garanție bancară de 3.059.092.658 lei (raport de evaluare bancar filele 311-313, vol.3).
Deși valoarea ipotecii era suficientă pentru acoperirea creditului, chiar în condițiile în care se calculau penalități de întârziere pentru neachitarea la termen a creditului, inculpatul, în calitate de director la a solicitat băncii (la data de 24 mai 2001 (fila 340 vol.3) suplimentarea garanției pentru același credit, sens în care s-a încheiat actul adițional nr.3 /1/28.05.2001 la prima ipotecă. Actul adițional (fila 318, volum 3) prevedea suplimentarea garanției creditului și a dobânzii prin încheierea unui nou contract de ipotecă pentru alte obiective decât cele care fac obiectul primei ipoteci.
Noul contract de ipotecă nr. 5065/11.06.2001 (fila 321, vol.3) are ca obiect bunuri în valoare de 13.284.500.000 lei (raport de evaluare fila 319 vol.3), iar valoarea de garanție bancară (rezultată prin aplicarea coeficientului de risc bancar asumat de ) este de 2.100.000.000 lei.
În condițiile în care, cu tot cu dobânzi, valoarea creditului nerambursat era de 1.800.000.000 lei și primul contract de ipotecă asigura creditul cu active în valoare de 3.059.092.658 lei, iar societatea se afla în încetare de activitate ca urmare neîndeplinirii condițiilor de mediu (ordinul nr.1/31.01.2001 a Inspectoratului de Protecție a Mediului V, fila 196 dosar -) obiectiv care potrivit propriilor declarații era imposibil de realizat datorită costurilor ridicate, este evident că inculpatul a acționat contrar intereselor societății și că, prin constituirea celei de-a doua ipoteci, pentru același credit a acționat în folosul băncii și a favorizat înstrăinarea de active către terți la prețuri cu mult sub valoarea reală a acestora.
Faptul că bunurile ce au făcut obiectul executării silite declanșată de BRD - Sucursala V prin cererea din 24.09.2001 (fila 322, vol.3) au fost subevaluate cu rea-credință rezultă din rapoartele de expertiză în tocmite de expertul înainte și după executarea silită (când au devenit proprietatea altei societăți, aceleași bunuri fiind evaluare la valori diferite, diferența de valoare fiind substanțială (raport de expertiză vol.3 dosar urmărire penală) și nu poate fi justificată doar prin aceea că în primul caz prețul este fixat pentru un bun executat silit.
Cu toate acestea, inculpatul în calitatea pe care o avea în cadrul societății nu a contestat executarea silită mai ales că au fost vândute și două obiective care nu făceau obiectul celor două ipoteci și anume C 107 (cantină în execuție) și (magazie) (proces-verbal de situație încheiat de executor judecătoresc - fila 328 vol.3, somație imobiliară - fila 329, bol.3, publicație de vânzare imobiliară - fila 330, vol.3, procesul verbal de licitație - fila 333, vol.3, procesul verbal de adjudecare nr. 259/2001 (fila 335, vol.3).
De asemenea, lipsa de reacție a inculpatului față de modul în care s-a declanșat procedura executării silite constituie o dovadă a relei sale credințe, în administrarea bunurilor societății în scopul favorizării unei alte societăți - ( România - care a achiziționat activele în valoare totală de peste 17 miliarde lei doar la prețul de 1.750.000.000 lei). La această concluzie se ajunge ținând seama și de cererea formulată de BRD - Sucursala V și adresată executorului judecătoresc în care s-a solicitat începerea executării silite, împotriva debitoarei în baza contractului nr. 212/30.03.1999 prin urmărirea bunurilor ce făceau obiectul unei singure ipoteci, așa cum s-a menționat expres, și nu a ambelor ipoteci cum s-a admis prin încheierile nr.260 și nr.261/25.09.2001 ale Judecătoriei Panciu (filele 324 și 325 vol.3).
Inculpatul s-a apărat în declarațiile date că nu a contestat executarea silită ca urmare a consultării juristului societății care i-a garantat că procedura îndeplinită este legală. Tribunalul nu a reținut apărarea inculpatului având în vedere faptele care au generat executarea silită a unor active cu o valoare disproporționat mai mare în raport de debitul neachitat, precum și declarațiile martorului (fost angajat al și administrator până în anul 2003 România SRL), conform cărora constituirea la 04.04.2001 (încheierea nr. 3559/SC/04.04.2001) a România SRL cu asociat unic cu sediul în ) a fost intermediată de fratele inculpatului, stabilit în (filele 193, 194, 197, 198, 205 volum 2 urmărire penală).
Inculpatul a negat orice implicare a fratelui său în constituirea societății motivat prin faptul că actele constitutive nu dovedesc apartenența acestuia în vreun fel la societate. Într-adevăr, actele constitutive (filele 106-110 vol.1) dovedesc că numitul nu are nicio calitate la România SRL, dar aceasta nu exclude faptul intermedierii despre care a relatat martorul. Este de remarcat că martorul a declarat constant în acest sens în cursul urmăririi penale și și-a menținut susținerile și în declarația dată în fața instanței de judecată ( dosar nr.7502/2004 fila 36).
Succesiunea acțiunilor analizate dovedesc faptul că inculpatul a constituit cea de-a doua ipotecă în folosul BRD - Sucursala V și ulterior a România SRL prin includerea în urmărirea silită și în detrimentul, cauzându-i acestei societăți un prejudiciu constând în contravaloarea activelor ce au făcut obiectul ipotecii, valoarea reală a acestora fiind cea stabilită prin prima metodă de evaluare care nu implică interesul băncii și coeficientul de risc bancar, respectiv 13.284.500.000 lei (raport de evaluare, cap.5 punct a, fila 319 vol.3).
S-a apreciat că acțiunile inculpatului nu mai pot atrage răspunderea penală a acestuia având în vedere că de la data de 11.06.2001, când s-a constituit a doua ipotecă, și până la pronunțare s-a împlinit termenul de prescriere a răspunderii penale prev. de art.124 cod penal cu referire la art.122 al.1 lit.d Cod penal.
Ținând seama că inculpatul nu a cerut până la închiderea dezbaterilor aplicarea art.13 cod penal și în cazul acestor infracțiuni în legătură cu care se impune schimbarea încadrării juridice ca urmare a modificărilor survenite în conținutul Legii nr. 31/1990, Tribunalul a făcut aplicarea art.10 lit.g Cod proc.penală.
Prescrierea răspunderii penale nu a condus însă și la prescrierea răspunderii civile.
Din punct de vedere al legislației civile, pe durata procesului penal curgerea cursului prescripției extinctive - a întrerupt (art.16 din D-L 167/1958), astfel că inculpatul rămâne obligat să acopere prejudiciul efectiv cauzat părții vătămate prin constituirea celei de-a doua ipoteci ce a condus la înstrăinarea bunurilor din patrimoniul societății în procedura executării silite.
- Inculpatul a fost trimis în judecată și pentru infracțiunea de bancrută frauduloasă prev.de art.276 lit.b din Legea 31/1990, constând în aceea că după intrarea în faliment aaî nstrăinat bunurile acesteia în valoare de 6.732.000.000 lei în favoarea România SRL pentru fraudarea creditorilor.
Pentru a analiza existența laturii obiective și subiective a infracțiunii de bancrută frauduloasă este necesar să se stabilească care sunt efectele contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. VN-3/01.02.2000, prin care inculpatul a cumpărat de la FPS acționar majoritar la, 452.953 acțiuni din 647.076 acțiuni, ce compun capitalul social al societății.
Conform art.3.1 din contract proprietatea asupra acțiunilor vândute se transmite la cumpărător (inculpat) cu toate drepturile și obligațiile prevăzute pentru acționari de legea română și de contract la data plății prețului prevăzut de art.5.1 din contract.
Art.5.1. din contract se referă la plata sumei de 588.838.900 lei reprezentând 10% din prețul convenit, sumă ce a fost achitată de inculpat până la data de 01.04.2000, așa cum s-a stabilit în art.5.3. din contract.
Prin urmare, dreptul de proprietate asupra acțiunilor reprezentând 70% din valoarea capitalului social s-a transmis la data plății integrale a avansului.
Aceasta înseamnă că inculpatul (cumpărător) putea să vândă active, valoarea obținută reprezentând un element de activ patrimonial evidențiat ca atare în contabilitatea societății.
Organul de urmărire penală a opinat că inculpatul nu avea dreptul să înstrăineze active aparținând decât în măsura în care respecta obligația de plată a prețului ce conducea conform art.5.10 din contract la eliberarea acțiunilor de sub gajul constituit în condițiile arătate în articol (gaj constituit pentru 407.658 acțiuni adresa Registrului Român al Acționarilor nr. 17.612/09.05.2000 despre care se face vorbire în adresa nr. /531/14.03.2003 a AVAS).
Contrar acestei opinii, Tribunalul a considerat că nu exista o asemenea interdicție, având în vedere clauzele cuprinse în art. 8.9. al.3 și 4 din contract prin prisma cărora trebuie interpretate prevederile art.5.10.
Potrivit art.8.9 alin.3 și 4 inculpatul (cumpărător) avea dreptul să transfere active în tot sau în parte unei terțe persoane, acordul prealabil al vânzătorului fiind cerut numai în vederea preluării de către terțul cumpărător a obligațiilor de mediu aferente activelor achiziționate ( fapt susținut și de vânzător FPS în adresele înaintate organului de urmărire penală).
După dobândirea proprietății asupra a 70% din acțiuni în baza contractului de vânzare-cumpărare, la data de 25.02.002, prin inculpatul în calitate de președinte al Consiliului de Administrație, România SRL reprezentată de, în calitate de persoane fizice (foști angajați ai ) au constituit "" cu obiect principal de activitate fabricarea cleiurilor și gelatinelor ( fila 444 - 490 vol.3).
La constituirea noii societăți (autorizată prin încheierea nr. 508/12.04.2002 - fila 398 vol.3) ca urmare a Hotărârii nr. 4/14.12.2001 a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor (fila 396 vol.3), a participat cu un aport în natură în valoare de 6.732.000.000 lei, echivalent a 6732 acțiuni (raport expertiză nr. 105/25.01.2002 întocmit de expert ) constând în: instalație gelatină, instalație clei oase, centrală termică, parc rezervoare, atelier tâmplărie, atelier mecanic. Activele au fost preluate în proprietatea (protocol nr.671/26.02.2002 - fila 397 vol.3) conform statutului societății (nr.352/25.02.2002 fila 404-431 vol.3).
Prin urmare, SC a devenit acționar la.
Prin încheierea nr. 61/F/15.05.2002 ( fila 42, vol.2) pronunțată de TRIBUNALUL VRANCEA, s-a admis cererea pentru deschiderea procedurii reorganizării și falimentului a, numindu-se administrator SC. Expert 96 SRL
La data de 18.09.2002 s-a dispus trecerea în procedura falimentului, dată de la care s- născut interdicția înstrăinării de bunuri fără aprobarea judecătorului sindic.
La data de 11.04.2003 prin hotărârea nr. 4 acționarilor, s-a aprobat vânzarea către România SRL a activelor SC ce constituie de fapt aportul social adus de în valoare de 6.732.000.000 lei, vânzarea făcându-se prin compensare pentru factura fiscală nr. -/08.05.2002 prin care SC România SRL a livrat marfă SC în valoare de 3.838.903.895 lei, plata nefiind onorată.
Cu privire la această factură s-a reținut în rechizitoriu că ar fi fost întocmită în fals din dispoziția inculpatului cu intenția vădită de a aduce în stare de faliment în scopul fraudării creditorilor, inclusiv pe AVAS căreia nu i-a plătit diferența de preț.
În primul rând, s-a reținut că inculpatul nu a fost trimis în judecată și pentru infracțiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În al doilea rând, s-a apreciat că nu se poate reține ca fiind operațiunea înscrisă în factura nr. -/08.05.2002 având în vedere că bunurile din această factură se regăsesc ca fiind cumpărate de SC. România SRL de la SC. în factura fiscală nr. -/01.04.2002, ambele operațiuni fiind înregistrate în contabilitatea România SRL și SC așa cum rezultă din expertiza tehnică contabilă efectuată de expert (fila 82 dosar 7502/2004).
De altfel, față de inculpat s-a dat soluția de scoatere de sub urmărire penală în baza art.10 lit.-a Cod proc.penală, pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art.290 cod penal, reținându-se realitatea acestor operațiuni (Ordonanța din 11.11.2005 - fila 107, dosar 7502/2004).
S-a apreciat că reala sau nereala operațiune de vânzare prin compensare între și România SRL, nu prezintă importanță sub aspectul in fracțiunii de bancrută frauduloasă.
Ceea ce interesează este dacă, după data declarării falimentului, ca element constitutiv al infracțiunii de bancrută frauduloasă, inculpatul a înstrăinat bunuri din patrimoniul SC SA.
Organul de urmărire penală a considerat că înstrăinarea aportului social adus de în constituie infracțiune de bancrută frauduloasă pentru că s-a realizat după intrarea în faliment a.
Tribunalul nu a împărtășit acest punct de vedere întrucât, potrivit art.65 din Legea nr. 31/1990, bunurile aduse ca aport în natură în noua societate intră în patrimoniu și prin urmare nu mai pot fi urmărite de creditorii asociatului.
Totodată, aportul în natură se execută prin transferarea drepturilor corespunzătoare și predarea efectivă a bunului către societate (art.15 din Legea nr. 31/1990).
Așa fiind, înstrăinarea aportului s-a făcut din patrimoniul SC, rămânând în continuare asociat al participant la beneficii și la împărțirea activului social în caz de dizolvare și lichidare a societății, aceste drepturi putând fi urmărite de creditorii asociatului.
S-a reținut și că inculpatul nu și-a exprimat acordul cu privire la vânzarea prin compensare între SC SA și SC România SRL, abținându-se de la vot, așa cum rezultă din procesul-verbal nr.3/11.04.2003 încheiat în ședința Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor (fila 144 dosar - - fost 5641/P/2006).
Concluzionând, Tribunalul a reținut că nu există acțiune de înstrăinare de active din patrimoniul SC SA după declanșarea procedurii reorganizării și falimentului (15.05.2002) acestei societăți, vânzarea din data de 11.04.2003 (contractul nr.391/25.04.2003 ) vizând terenuri și construcții fără utilaje și nu acțiunile deținute de, vânzarea făcându-se din patrimoniul la care prima societate a rămas acționar. Odată cu dobândirea acestei calități a pierdut dreptul de proprietate asupra activelor aduse ca aport, iar creditorii săi dreptul de a urmări bunurile devenite proprietatea noii societăți.
În consecință, neexistând acțiunea de vânzare de active în timpul procedurii falimentului s-a apreciat că nu există nici infracțiunea de bancrută frauduloasă, fapt pentru care instanța a dispus achitarea inculpatului în baza art.10 lit.a Cod proc.penală.
Instanța a procedat și la schimbarea încadrării juridice întrucât infracțiunea de bancrută frauduloasă a primit o nouă reglementare prin apariția Legii nr. 85/1996 în art.143 al.2 lit.
În ce privește acțiunea civilă promovată de Expert 96 SRL F în calitate de lichidator al SC., introdusă în cauză la cererea inculpatului, formulată la 16 ianuarie 2007, Tribunalul a reținut că din suma de 2.808.586 reprezentând masă credală nerecuperată (fila 122 dosar 684/-) inculpatul este ținut să recupereze prejudiciul cauzat prin infracțiunea de folosire cu rea-credință a bunurilor societății, contrar intereselor acesteia, constând în contravaloarea bunurilor ce au făcut obiectul ipotecii nr.5065/11.06.2001.
Pentru diferența de prejudiciu ce constituie masă credală, Tribunalul a apreciat că nu îl poate obliga pe inculpat în cadrul acestui proces, având în vedere că s-a stabilit că nu a comis infracțiunea de bancrută frauduloasă.
Referitor la partea vătămată Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, Tribunalul a constatat că nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Citirea actului de sesizare al instanței a avut loc la data de 25.01.2005 ( dosar 7502/2004), când procedura de citare cu partea vătămată AVAS era legal îndeplinită (procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare din data de 10.01.2005 ce are aplicată ștampila Guvernului României - Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului cu semnătura de primire a referentului - - fila 31 dosar 7502/2004).
Până la această dată și nici ulterior partea vătămată AVAS nu a formulat cerere de despăgubire civilă.
Deși la data de 08.03.2005 reprezentantul părții vătămate G (delegație nr. 5477/04.03.2005 fila 56 dosar 7502/2004) a fost prezent în instanță și a solicitat termen în vederea studierii cauzei și precizării pretențiilor civile (cerere reluată la data de 29 martie 2005) nu s-a făcut niciun demers în acest sens.
Nici în rejudecarea cauzei (dosar nr. - - fost 5641/P/2006) după casare cu trimitere, dispusă prin decizia penală nr. 212/27.04.2006 a Tribunalului Vrancea (dosar nr.18/P/2006), partea vătămată nu a declarat că se constituie parte civilă. La data de 04.03.2008 partea vătămată a depus la dosar o cerere intitulată note de ședință prin care a solicitat instanței să mențină obligația inculpatului de a suporta prejudiciul în sumă de 673.200 lei, așa cum s-a pronunțat instanța prin sentința penală nr. 3522/15.11.2005 (fila 216 dosar nr.684/-), sentință ce a fost desființată.
Notele depuse nu echivalează însă cu o constituire de parte civilă, partea vătămată solicitând menținerea unor dispoziții dintr-o sentință desființată și pronunțată cu încălcarea normelor de competență și în consecință, pronunțarea din oficiu asupra reparării pagubei.
Art.17 cod proc.penală prevede exercitarea din oficiu a acțiunii civile și pentru unitățile prevăzute de art.145 cod proc.penală, însă acest text nu mai este aplicabil fiind modificat prin art. I pct.9 din Legea 281/2003 care a înlăturat obligativitatea instanței de a se pronunța din oficiu asupra reparării pagubei, și în cazul acestor instituții operând principiul disponibilității.
Prin urmare, Tribunalul a constatat că partea vătămată AVAS creditor al nu s-a constituit parte civilă, situație în care are deschisă acțiunea civilă separată în vederea valorificării eventualelor pretenții civile.
S-a precizat și faptul că acțiunea civilă în cazul infracțiunii de bancrută frauduloasă este admisibilă doar dacă se urmărește aducerea la masa credală a prejudiciului recuperat, altfel s-ar aduce atingere caracterului egalitar și colectiv al falimentului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA și inculpatul.
Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEAa criticat hotărârea pe motive de nelegalitate.
S-a susținut că hotărârea apelată este nelegală deoarece în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de bancrută frauduloasă în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a în referire la art. 10 lit. a Cod procedură penală.
S-a arătat că prima instanță, în susținerea soluției de achitare a reținut că vânzarea de active efectuată de inculpat era permisă, însă a omis faptul că acea vânzare s-a făcut în frauda creditorilor, aspect esențial pentru existența infracțiunii de bancrută frauduloasă.
Prin al doilea motiv de apel, hotărârea primei instanțe a fost criticată sub aspectul soluționării laturii civile.
S-a arătat că inculpatul trebuia obligat la plata sumei de 6.732.000.000 lei, întrucât, în condițiile în care ar fi obligat la plata sumei de 13.248.000.000 lei s-ar agrava situația acestuia în propria cale de atac.
Cu privire la acest aspect s-a solicitat a se observa că după pronunțarea sentinței penale în primul ciclu de judecată, s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare ca urmare a admiterii apelului declarat de inculpat.
S-a invocat și un motiv suplimentar de apel.
S-a susținut că activitatea infracțională a inculpatului de a-l determina pe - director la, să avalizeze un bilet la ordin, prin care atesta că deține în cont suma de 360.000.000 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 25 Cod penal raportat la art. 246 Cod penal în referire la art. 258 Cod penal și pe cele ale infracțiunii prevăzute de art. 25 Cod penal în referire la art. 289 Cod penal.
Inculpatula criticat hotărârea pe motive de nelegalitate.
Inculpatul a arătat că în mod greșit instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 25 Cod penal raportat la art. 289 și 291 Cod penal față de care se solicitase achitarea.
Inculpatul a susținut că nu a solicitat în mod expres continuarea procesului penal, însă formularea cererii de achitare echivala cu incidența disp. art. 13 Cod penal.
Cu privire la latura civilă a cauzei, inculpatul a arătat că în mod greșit a fost obligat la plata sumei de 1.328.450 lei.
S-a arătat că partea vătămată SC SA s-a constituit parte civilă cu suma de 2.808.586 lei reprezentând masa credală nerecuperată, sens în care instanța nu putea din oficiu să acorde o altă sumă.
Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 272 din Legea 31/1990, inculpatul a solicitat achitarea conform art. 10 lit. d Cod procedură penală întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Apelul declarat de inculpatul este fondat.
Apelul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA este nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, se constată următoarele:
Considerăm că latura penală a cauzei a fost corect soluționată de prima instanță pe baza analizei complete a materialului probator și cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
1. Cu privire la infracțiunea de bancrută frauduloasă, considerăm că soluția instanței privind achitarea inculpatului conform art. 11 pct. 2 lit. a în referire la art. 10 lit. a Cod procedură penală este legală.
Ca situație de fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului - prin actul de sesizare a instanței - împrejurarea că după intrarea în faliment a SC SA a înstrăinat bunurile acesteia în valoare de 6.732.000.000 lei în favoarea SC România SRL, pentru fraudarea creditorilor.
. punctul de vedere al instanței de fond, în sensul că infracțiunea de bancrută frauduloasă reținută în sarcina inculpatului nu există.
Constatăm astfel, că prima instanță a argumentat temeinic în fapt și în drept soluția de achitare, iar motivul de apel invocat de Parchet nu poate fi primit, neimpunându-se schimbarea acestei soluții.
Se constată din actele și lucrările dosarului, că la data de 25.02.2002, SC SA - prin inculpatul în calitate de președinte al Consiliului de Administrație, și SC România SRL au constituit SC SA.
Ulterior, prin încheierea nr. 61 din 15.05.2002 a Tribunalului Vranceaa fost admisă cererea pentru deschiderea procedurii de reorganizare și falimentului SC SA, numindu-se administrator judiciar SC Expert96 SRL
La data de 18.09.2002 s-a dispus trecerea în procedura falimentului a SC SA.
Vânzarea activelor (activitate reținută în actul de sesizare a instanței drept infracțiunea de bancrută frauduloasă) s-a realizat la data de 11.04.2003, reprezentând în fapt vânzarea activelor SC SA către SC România SRL, operațiune aprobată prin hotărârea acționarilor SC SA.
Este adevărat că această vânzare a avut ca obiect aportul social adus de SC SA (reprezentată la acea dată de inculpat), în valoare de 6.732.000.000, dar această situație nu poate constitui obiect material al infracțiunii de bancrută frauduloasă.
Așa cum s-a arătat mai sus, bunurile supuse vânzării au reprezentat un aport al SC SA, la constituirea SC SA, ori din acel moment (al constituirii SC SA) aportul în natură a devenit proprietatea noii societăți comerciale, iar SC SA a predat dreptul de proprietate asupra activelor aduse ca aport.
În concluzie, așa cum a reținut și prima instanță, întrucât nu se poate aprecia că a existat o vânzare de active din patrimoniul SC SA în timpul procedurii falimentului, nu se poate ajunge nici la concluzia că infracțiunea de bancrută frauduloasă există.
Având în vedere cele mai sus arătate, nu poate fi primit motivul de apel al Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA și nu se poate dispune condamnarea inculpatului.
2. Considerăm că este nefondat motivul de apel al Parchetului vizând schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea prevăzută de art. 25 Cod penal în referire la art. 289 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 25 Cod penal în referire la art. 246 Cod penal raportat la art. 258 Cod penal.
Activitatea inculpatului, de a solicita numitului - director la SC - Sucursala V - să avalizeze un bilet la ordin, în condițiile în care nu avea disponibil în cont, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la fals intelectual, motivat de următoarele considerente:
Așa cum se poate observa, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA nr. 855/P/2003 (prin care a fost trimis în judecată inculpatul pentru infracțiunile deduse judecății) s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului pentru infracțiunea prev. de art. 289 Cod penal, conform art. 10 lit.1Cod procedură penală, cu aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ în cuantum de 1.000.000 lei ROL.
Împotriva acestei dispoziții din rechizitoriul nr. 855/P/2003 numitul s-a adresat instanței cu plângere întemeiată pe dispozițiile art. 2781Cod procedură penală.
Prin sentința penală 1824 din 03.06.2005 a Judecătoriei Focșani, definitivă prind ecizia penală 136 din 15.03.2006 a Curții de APEL GALAȚI, a fost admisă plângerea petentului, s-a desființat rechizitoriul numai cu privire la soluția luată față de acesta și s-a reținut cauza spre rejudecare, iar în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 289 Cod penal.
Astfel, întrucât față de numitul a fost pronunțată o soluție definitivă sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 289 Cod penal se impune reținerea în prezenta cauză, față de inculpatul, a infracțiunii prev. de art. 25 Cod penal în ref. la art. 289 Cod penal, existând o strânsă legătură între activitatea desfășurată de cei doi.
3. Cu privire la motivele de apel invocate de inculpat - pe latură penală - considerăm că acestea sunt nefondate.
Analizând actele și lucrările dosarului, considerăm că în mod corect prima instanță a dispus încetarea procesului penal față de inculpat, cu privire la infracțiunile prev. de art. 25 Cod penal în ref. la art. 289 Cod penal; art. 291 Cod penal și art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea 31/1990 întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.
Conform art. 13 Cod procedură penală "în caz de amnistie, prescripție sau retragere a plângerii prealabile, inculpatul poate cere continuarea procesului penal".
În speță, inculpatul nu a formulat în mod expres o astfel de cerere, întemeiată pe art. 13 Cod penal, privind continuarea procesului penal nici în fața instanței de fond și nici cu ocazia judecării apelului.
Apărările formulate de inculpat, prin care solicită achitarea pentru infracțiunile arătate mai sus, nu echivalează în sensul legii cu o cerere expresă de continuare a procesului penal.
În practica judiciară și în doctrina de specialitate s-a stabilit că prevederile art. 13 Cod procedură penală instituie posibilitatea inculpatului de a cere în fața instanței de judecată continuarea procesului penal. De asemenea, în baza acestei cereri, inculpatul are posibilitatea de a solicita administrarea oricăror probatorii în baza cărora s-ar putea stabili nevinovăția sa și implicit aplicarea unei soluții de achitare.
Cum în speță, inculpatul nu a înțeles să formuleze expres o astfel de cerere considerăm că soluția de încetare a procesului penal, cu privire la cele trei infracțiuni reținute în sarcina sa, este legală și temeinică, neimpunându-se reformarea acesteia.
Mai mult, observăm din concluziile scrise depuse la dosarul instanței de fond (pag. 266) faptul că inculpatul a solicitat "în subsidiar"achitarea (punctul 2 concluzii) și "în primul rând" încetarea procesului penal în temeiul art. 10 lit. g Cod procedură penală pentru infracțiunile prev. de art. 25 Cod penal în ref. la art. 289 Cod penal, art. 291 Cod penal și art. 272 pct. 2 din Legea 31/1990 (punctul 1 concluzii).
Având în vedere cele arătate mai sus, considerăm ca fiind nefondat motivul de apel privind achitarea conform art. 10 lit. Cod procedură penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea 31/1990.
Activitatea desfășurată de inculpat - descrisă în mod complet de instanța de fond - contrar intereselor SC SA și în detrimentul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 272 pct. 2 din Legea 31/1990, neputându-se dispune achitarea conform art. 10 lit. d Cod procedură penală, în condițiile în care inculpatul ar fi solicitat continuarea procesului penal.
Probatoriile administrate în cauză conduc la concluzia că inculpatul a acționat contrar intereselor societății pe care o reprezenta, în condițiile în care a constituit oad oua ipotecă, deși valoarea creditului nerambursat era de 1.800.000.000 lei ROL (cu tot cu dobânzi), iar activele din primul contract de ipotecă se ridicau la suma de 3.059.092.658 lei ROL.
De asemenea, inculpatul nu a luat nicio măsură pentru a contesta executarea silită, deși era reprezentantul SC SA, în condițiile în care bunurile supuse acestei executări silite au fost subevaluate și, mai mult, au fost vândute la licitație două obiective care nu făceau obiectul nici a unui contract de ipotecă.
4. Cu privire la latura civilă a cauzei, considerăm că motivul de apel al inculpatului este fondat, iar motivul de apel invocat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA este nefondat.
Prin sentința penală apelată, instanța a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 13.284.500.000 lei ROL despăgubiri civile către SC SA reprezentată de SC Expert 96 SRL F și a constatat că AVAS B nu s-a constituit parte civilă.
Instanța de fond a reținut că despăgubirile acordate de SC SA derivă din infracțiunea prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea 31/1990.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului - referitor la latura civilă a cauzei se constată următoarele:
- Cu ocazia soluționării cauzei în primul ciclu de judecată, prin sentința penală 3522/15.11.2005 a Judecătoriei Focșani (Dosar nr. 7502/2004) inculpatul a fost obligat la plata sumei de 6.732.000.000 lei ROL despăgubiri către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Prin decizia penală 212 din 27.04.2006 a Tribunalului Vrancea, a fost admis apelul declarat de inculpat, s-a desființat sentința penală 3552/15.01.2005 a Judecătoriei Focșani și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Prin sentința penală 642 din 22.04.2008 (Dosar -) a Judecătoriei Focșanis -a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, sens în care a fost înregistrat dosarul nr- în care s-a pronunțat sentința penală apelată.
- Pe parcursul întregii soluționări a cauzei AVAS nu a formulat la nici un moment o cerere expresă de constituire ca parte civilă.
Astfel, în cadrul dosarului 3502/2004 al Judecătoriei Focșani, reprezentantul AVAS a solicitat acordarea unui termen pentru pregătirea apărării și prezentarea în scris a constituirii ca parte civilă (filele 57 și 60) însă nu a depus nicio cerere privind invocarea unui prejudiciu.
În cadrul dosarului - al Judecătoriei Focșani, la fila 216, se regăsesc notele scrise depuse de AVAS prin care se solicită menținerea obligării inculpatului la plata sumei de 673.200 lei, așa cum se dispuseseră prin sentința penală 3522/15.11.2005 a Judecătoriei Focșani, deși așa cum am arătat, această hotărâre a fost desființată în totalitate.
Pe parcursul soluționării cauzei de TRIBUNALUL VRANCEA, AVAS nu a formulat nicio cerere privind constituirea de parte civilă.
- Cu privire la SC SA prin lichidator SC Expert 96 SRL F, constatăm că aceasta s-a constituit parte civilă cu suma de 2.808.586 lei (fila 122 dosar - al Judecătoriei Focșani ), reprezentând masa credală nerecuperată.
Analizând și coroborând întreg materialul probator administrat în cauză, considerăm că în mod corect instanța de fond nu l-a obligat pe inculpat către SC SA la plata sumei de 2.808.586 lei, întrucât acest presupus prejudiciu derivă din infracțiunea de bancrută frauduloasă.
Or, conform art. 346 alin. 3 Cod procedură penală, nu pot fi acordate despăgubiri civile în cazul când achitarea s-a pronunțat pentru că fapta nu există.
Considerăm că în mod greșit a fost obligat inculpatul către SC SA la plata sumei de 13.284.500.000 lei ROL.
Așa cum am arătat mai sus, acest prejudiciu derivă din infracțiunea prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea 31/1990, cu privire la care s-a dispus încetarea procesului penal conform art. 11 pct. 2 lit. b în ref. la art. 10 lit. g Cod procedură penală.
Însă, din nici un act aflat la dosarul cauzei nu rezultă împrejurarea că SC SA a înțeles să se constituie parte civilă împotriva inculpatului cu suma de 13.284.500.000 lei (ci doar cu suma de 2.808.586 lei la care am făcut referire mai sus.
Conform art. 15 Cod procedură penală, persoana vătămată se poate constitui parte civilă în contra inculpatului în cursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare.
Conform art. 17 Cod procedură penală, acțiunea civilă poate fi pornită și exercitată din oficiu când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă.
În speță însă dispozițiile art. 17 Cod procedură penală nu au aplicabilitate, SC SA este o persoană juridică, aflată în procedura falimentului, ale cărei interese sunt apărate de lichidatorul SC Expert 96 SRL
Având în vedere cele mai sus arătate, atâta timp cât SC SA prin lichidator nu a înțeles să formuleze pretenții civile în cuantum de 13.284.500.000 lei (prin constituirea expresă ca parte civilă), considerăm că în mod greșit instanța a dispus obligarea inculpatului la plata acestei sume.
Nu poate fi primit motivul de apel al Parchetului în sensul obligării inculpatului doar la plata sumei de 6.732.000.000 lei ROL, pentru a nu se agrava situația inculpatului în propria cale de atac.
Așa cum am arătat mai sus, în primul ciclu de judecată, prin sentința penală 3522/15.11.2005 inculpatul a fost obligat la plata sumei de 6.732.000.000 lei ROL, însă față de AVAS B, în privința căreia am arătat că nu există nicio cerere de constituire ca parte civilă.
Or, nu putem prin această hotărâre să considerăm că o parte vătămată, SC SA, se poate substitui unei alte părți vătămate, AVAS B, și poate beneficia de despăgubirile pe care nu a înțeles să le solicite.
Față de cele de mai sus, se va admite apelul declarat de inculpatul, se va desființa în parte sentința penală 60 din 10.02.2009 a Tribunalului Vrancea, numai în ceea ce privește latura civilă a cauzei și în rejudecare, se va înlătura din sentința penală apelată dispoziția prin care "a fost obligat inculpatul la 13.284.500.000 lei despăgubiri civile către SC SA reprezentată de SC Expert 96 SRL F".
Se va respinge, ca nefondată, cererea formulată de partea vătămată SC SA prin lichidator SC Expert SRL F privind obligarea inculpatului la plata sumei de 2.808.586 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Se va respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA împotriva sentinței penale 60 din 10.02.2009 a Tribunalului Vrancea.
Văzând și disp. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE apelul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 29.10.1957 în comuna, județul G, CNP -, domiciliat în orașul,-, județul V) împotriva sentinței penale nr. 60 din 10.02.2009 a Tribunalului Vrancea.
Desființează în parte sentința penală 60 din 10.02.2009 a Tribunalului Vrancea, numai în ceea ce privește latura civilă a cauzei și în rejudecare:
Înlătură din sentința penală apelată dispoziția prin care "a fost obligat inculpatul la 13.284.500.000 lei despăgubiri civile către SC SA reprezentată de SC Expert 96 SRL F".
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de partea vătămată SC SA prin lichidator SC Expert SRL F privind obligarea inculpatului la plata sumei de 2.808.586 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
RESPINGE, ca nefondat, apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VRANCEA împotriva sentinței penale 60 din 10.02.2009 a Tribunalului Vrancea.
În baza disp. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentelor apeluri rămân în sarcina statului.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare pentru apelantul inculpat, intimata parte civilă B și intimata parte vătămată SC SA, prin lichidator Expert 96 SRL
Pronunțată în ședință publică azi, 17 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - -
Grefier,
Red. -/21.12.2009
Tehnored. /2 ex./22.01.2010
Fond:
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Mariana Cristache
