Infracțiuni la legea societăților comerciale (legea nr. 31/1990). Decizia 238/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 238/ Dosar nr-
Ședința publică de la 14 Aprilie 2009
Completul compus din:
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Constantin Epure
JUDECĂTOR 2: Alexandru Vasiliu
JUDECĂTOR 3: Laura Popa
Grefier: - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 10/A din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 25 martie 2009 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării a amânat pronunțarea pentru data de 2 aprilie 2009, față de lipsa obiectivă a unui membru din completul de judecată a amânat pronunțarea pentru data de 8 aprilie 2009, în vederea deliberării a amânat pronunțarea pentru data de 14 aprilie 2009, când,
Curtea
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.1232/22.09.2008 pronunțată de Judecătoria Brașov, în baza art.11 pct.2 lit. b Cod procedură penală raportat la art.10 lit. g Cod procedură penală raportat la art.122 alin.1 lit. d Cod penal și art.124 Cod penal, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului G pentru infracțiunea de fals în declarații, prev.art.292 Cod penal.
În baza art.272 pct.2 din Legea nr.31/1990, republicată cu aplicarea art.13 Cod penal, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea credință a bunurilor societății într-un scop contrar intereselor acesteia.
În baza art.292 Cod penal, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, iar în baza art.31 alin.2 Cod penal raportat la art.289 Cod penal la un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la fals intelectual.
Inculpatului i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.
S-a făcut aplicarea art.13 Cod penal în ceea ce privește neaplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev.art.64 lit. a, c Cod Penal.
Au fost respinse pretențiile civile formulate de partea civilă - SRL B și s-a luat act că partea vătămată - 2001 SRL B nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.348 Cod procedură penală, s-a dispus desființarea parțială a contractului de vânzare-cumpărare nr.3157 din 10.12.2002, încheiat la Biroul Notarului Public cu privire la plata prețului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că inculpatul G, în data de 03.05.2000, având calitatea de director al - SRL B, a formulat și înregistrat la Judecătoria Brașovo acțiune civilă în contradictoriu cu Statul Român, prin care a solicitat intabularea în CF 460 Bai mobilului din municipiul B,- în favoarea - SRL, deși la acel moment avea cunoștință că sentința civilă nr.8533/30.06.1997 pronunțată de Judecătoria Brașov ( investită cu formulă executorie ), definitivă prin decizia civilă nr.471/A/1998 a Tribunalului Brașov și de care a uzitat în motivarea acțiunii civile, fusese definitivă prin decizia civilă nr.2377/A/24.11.1998 a Tribunalului Brașov, irevocabilă prin decizia civilă nr.571/R/1999.
Cum pentru infracțiunea prev.art.292 Cod penal, termenul prescripției speciale a răspunderii penale este de 7 ani și 6 luni și a început să curgă la 03.05.2002, acesta s-a împlinit la 03.11.2007, dispunându-se încetarea procesului penal (fapta din 03.05.2000).
În data de 10.12.2002 același inculpat, administrator la - 2001 SRL ( fostă SRL B ) a înstrăinat același imobil, fără ca persoana fizică G să achite prețul de 250 milioane lei.
În data de 10.12.2002, în calitate de persoană fizică, cumpărător și administrator și reprezentant al - 2001 SRL B, inculpatul cu prilejul perfectării contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3157 BNR a declarat că prețul imobilului a fost achitat anterior, deși această împrejurare nu a corespuns realității.
La aceeași dată a determinat cu intenție pe notarul public să întocmească contractul de vânzare-cumpărare sus menționat, în care a arătat, fals, că prețul vânzării convenit de comun acord și declarat de noi pe proprie răspundere este de 250 milioane de lei, preț achitat integral de cumpărător.
Infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat au fost săvârșite în condițiile concursului real de infracțiuni prev.art.33 lit. a Cod Penal, astfel că în baza art.34 lit.b din același cod i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, fixându-se un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.
Prin adresa nr.5948 din 30.07.2007 - SRL B prin reprezentant a arătat că datorită activității infracționale a inculpatului a fost prejudiciat de 78.897 lei reprezentând prețul imobilului situat în B,-, jud. B, la care se adaugă suma de 84.149 lei, reprezentând contravaloarea folosinței acestuia pentru perioada 01.08.2000 - 31.05.2004, sume cu care înțeleg să se constituie parte civilă.
Judecătoria Brașova respins pretențiile civile formulate de partea civilă, pentru că aceasta nu se poate raporta la infracțiunile reținute în sarcina inculpatului.
- 2001 SRL Bap recizat că nu se constituie parte civilă, împrejurare de care s-a luat act.
Împotriva hotărârii sus menționate au declarat apel partea civilă - SRL B și inculpatul G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel, partea civilă a arătat că scoaterea imobilului situat în B,-, jud. B din patrimoniul Statului Român și intrarea în patrimoniul inculpatului are la bază un concurs de infracțiuni, comise de către inculpat.
În virtutea rolului activ, instanța de judecată trebuia să desființeze nu numai parțial contractul de vânzare cumpărare nr.3157/2002, încheiat la Biroul Notarului Public, ci trebuia să dispună aceeași măsură cu privire la toate contractele de vânzare - cumpărare și hotărârile în baza cărora s-a intabulat dreptul de proprietate, toate acestea în scopul restabilirii situației anterioare.
Inculpatul Gas olicitat achitarea pentru infracțiunea de folosire cu rea credință a bunurilor societății într-un scop contrar intereselor acesteia, așa cum prevede textul de lege, căci "a folosi" înseamnă "a face uz de ceva, a utiliza, a întrebuința", forma de vinovăție fiind intenția. Ca atare, încheierea unui contract de vânzare - cumpărare a unui bun al societății în condițiile date nu are natura unui act de folosire a bunurilor societății, astfel că fapta nu există, cu atât mai mult cu cât, fiind o infracțiune de rezultat, trebuia să se producă un prejudiciu iar - 2001 SRL nu s-a constituit parte civilă.
Cu referire la infracțiunea de fals în declarații, inculpatul arată că în calitate de cumpărător față de vânzătorul - 2001 SRL are un drept de creanță și a apreciat drept stinsă obligația sa de a achita prețul vânzării pe calea unei compensații convenționale.
Relativ la infracțiunea de participație improprie la fals intelectual, nu poate fi reținută pentru că fapta notarului public de a consemna declarațiile părților în actele autentice nu sunt prevăzute ca infracțiune. Neexistând infracțiune săvârșită de notar, nu poate exista nici infracțiune comisă de inculpat.
Tribunalul Brașov, prin decizia penală nr.10/A/16.01.2009, a respins apelurile declarate în cauză, menținând sentința Judecătoriei Brașov.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că, pe baza materialului probator administrat în cauză, a fost stabilită o corectă stare de fapt, a fost realizată o încadrare juridică corespunzătoare și, având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. art.72 Cod penal, a fost aplicată o pedeapsă temeinică.
Deși inculpatul a susținut că - îi datora suma de 300 milioane lei cu titlu de dividende restante, Tribunalul a reținut că nu s-a menționat însă de când sunt datorate aceste dividende. În fața instanței de apel, inculpatul a depus, în susținerea apărării sale, copiile xerox ale unor dispoziții de plată și de încasare datate 01.12.2002 care poartă mențiunea ulterioară adăugată cu pixul compensare și copia unui înscris sub semnătură privată intitulat notă datat de asemenea 01.12.2002 emanând de la inculpat în calitate de administrator al -, notă în care se hotărăște vânzarea de către societate a spațiului din- cu suma de 250 milioane lei, indicându-se și modul în care în societate se va realiza operativ această vânzare, respectiv prin dispoziție de plată către casierie, dispoziție cu nr. 20/01.12.2002 prin ridicarea dividendelor în valoare de 250 milioane lei și în același timp depunerea la casierie prin dispoziție de încasare nr. 21/01.12.2002 cu valoarea de 250 milioane lei reprezentând contravaloarea spațiului comercial menționat, spațiu care va fi vândut unei societăți comerciale care va fi înființată de același administrator în perioada următoare.
Tribunalul Brașova examinat compensația convențională invocată de inculpat ca mod de stingere automată a obligațiilor reciproce dintre el și societatea al cărei administrator a fost, reținând că, pe de o parte, inculpatul nu a precizat pentru ce ani erau datorate aceste dividende, iar pe de altă parte, din rapoartele de gestiune ale societății și bilanțurile contabile la datele de 31 decembrie 1999,2000, 2001 și 2002 aflate la dosarul de urmărire penală, s-a evidențiat faptul că nu sunt consemnate dividende, ci dimpotrivă rezultatul net al exercițiului financiar al societății pentru acești ani s-a materializat în pierderi, astfel că apărarea inculpatului privind compensația legală a fost apreciată ca nefondată.
Mai mult, este de necontestat fapta aceluiași inculpat, care cu intenție a determinat pe notarul public să întocmească contractul de vânzare-cumpărare, menționând în fals că prețul vânzării este convenit de comun acord, când, în realitate, nici nu a fost convenit și nici nu a fost plătit.
Relativ la criticile formulate cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 272 pct. 2 din legea societăților comerciale, tribunalul a constatat că inculpatul G, administrator al - 2001 SRL, nu numai că a utilizat, a întrebuințat cu rea credință bunurile societății într-un scop contrar intereselor acesteia, dar a încheiat acte de dispoziție cu privire la patrimoniul firmei. S-a reținut că a face acte de dispoziție, include și actele de folosire, acțiuni care se realizează cu intenție directă, în același mod acționând și inculpatul Astfel, în lipsa imobilului societății situat în B,-, jud.B, și dobândit de către inculpat în modalitatea descrisă de instanța de fond, nu s-ar fi putut încheia contractul de vânzare - cumpărare în discuție.
Prin faptul că administratorul - 2001 SRL ( fostă SRL B ) în persoana inculpatului Gaî nstrăinat către sine însuși imobilul situat imobilul situat în- fără ca persoana fizică G să achite prețul imobilului înscris în contractul autentic de vânzare-cumpărare, preț despre care inculpatul a declarat că a fost achitat anterior, deși această împrejurare nu corespundea realității, rezultă cu evidență că s-a produs un prejudiciu în dauna - SRL 2001 dar, dată fiind calitatea de administrator și reprezentant al acestei societăți și aceea de cumpărător al imobilului, este lesne de înțeles motivul pentru care această societate reprezentată prin inculpat nu s- constituit parte civilă în procesul penal împotriva persoanei fizice Pentru considerentele expuse, nu au fost primite nici susținerile formulate de inculpate, prin apărător, privind lipsa intenției calificată prin scop, dar nici critica referitoare la inexistența infracțiunii prevăzute de art. 272 pct. 2 din Legea 31/1990 pe motivul neînregistrării vreunui prejudiciu în patrimoniul societății cu consecința necalificării infracțiunii ca o infracțiune de rezultat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul care a reluat motivele de apel și le-a încadrat, prin motivele scrise, în cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct.18 și pct.9 teza a II-a Cod procedură penală, fiind dezvoltate în memoriul de la filele 12-17 dosar recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate de inculpate, dar văzând și dispozițiile art.3859alin.3 Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
Astfel, cu privire la primul motiv de casare invocat de inculpat, respectiv cel prevăzut de art.3859pct.18 Cod procedură penală, cu consecința comiterii unei erori grave de fapt ce a condus la pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare, Curtea reține că nu este incident în cauză.
Deși inculpatul susține că fapta de folosire cu rea-credință a bunurilor societății într-un scop contrar intereselor acesteia nu există, folosindu-se în acest sens de o definiție din Explicativ al Române, apreciind că este de natura acestei infracțiuni ca utilizarea bunurilor să se realizeze cu intenție calificată prin scopul de a obține foloase personale sau pentru o altă persoană, întrebându-se, retoric, cum poate fi condamnat pentru o faptă comisă în dauna propriei persoane, Curtea reamintește faptul că nu se poate pune semnul egalității între o persoană fizică și una juridică, chiar dacă prima dintre ele este reprezentantul legal al celei de-a doua. Mai mult, cu privire la criticile referitoare la lipsa intenției calificate prin scop, în mod corect, atât prima instanță, cât și cea de apel, au reținut că a face acte de dispoziție, include și actele de folosire, acțiuni care se realizează cu intenție directă, acesta fiind modul în care a acționat și inculpatul Astfel, în lipsa imobilului societății situat în B,-, jud. B, și dobândit de către inculpat în modalitatea descrisă de instanța de fond, nu s-ar fi putut încheia contractul de vânzare - cumpărare în discuție.
Aceleași aspecte legate de diferența dintre cele două persoane trebuie să fie avute în vedere și la criticile, nefondate de altfel, conform cărora, creanțele reciproce ar fi trebuit să se compenseze, cât și cu privire la faptul că creanța inculpatului față de societatea al cărei administrator era, ar fi fost mai mare, iar neconstituirea de parte civilă a persoanei juridice a avut la bază și un posibil conflict de interese care nu poate fi analizat în contextual recursului inculpatului.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de casare, respectiv cel prevăzut de art.3859pct.9 teza a II-a Cod procedură penală, prin care inculpatul susține că, din dispozitivul hotărârii care menționează că actul juridic este desființat doar parțial, s-ar putea trage concluzia că acesta ar fi valabil, mai puțin clauza referitoare la preț, fiind în recursul inculpatului, se aplică principiul de drept al neagravării situației în propria cale de atac, astfel că va fi respins și acesta.
Pentru aceste considerente, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr.10/A/16.01.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, pe care o va menține.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele legii
Decide:
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr.10/A/16.01.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, pe care o menține.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 100 Ron, cheltuieli avansate de stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.04.2009
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier
- -
red. /07.05.2009
dact. /12.05.2009/2 ex
jud. fond -
jud. apel -,
Președinte:Constantin EpureJudecători:Constantin Epure, Alexandru Vasiliu, Laura Popa
