Infracțiuni la legea societăților comerciale (legea nr. 31/1990). Decizia 268/2009. Curtea de Apel Galati

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 268

Ședința publică de la 17 Aprilie 2009

PREȘEDINTE: Petruș Dumitru Judecător

JUDECĂTOR 2: Maria Tacea

JUDECĂTOR 3: Ion Avram

Grefier - - -

MINISTERUL PUBLIC

PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI

Procuror -

La ordine fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul - împotriva deciziei penale nr. 609/30.10.2008 a Curții de Apel Galați pronunțată în dosarul nr-.

La apelul nominal a lipsit recurentul contestator, acesta fiind reprezentat de avocat, apărător ales cu delegație la dosar.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Apărătorul ales al recurentului contestator consideră că procedura de citare este legal îndeplinită cu acesta și întrucât nu mai are cereri de formulat în cauză, solicită a se trece la dezbateri.

Reprezentantul Ministerului Public nu are cereri de formulat în cauză.

Curtea, constată cauza în stare de soluționare și în conformitate cu prevederile art. 385¹³alineatul 1 Cod procedură penală acordă cuvântul părților în dezbateri.

Apărătorul ales al recurentului contestator solicită admiterea în principiu a contestației formulate în cauză, arătând că motivele invocate vizează principii de drept privind încălcarea dreptului la apărare în recurs și necesitatea de a fi audiat în recurs.

Se arată că inculpatul deși a fost prezent la primele două termene, nu a fost audiat la instanța de fond și nici în recurs, decât la momentul la care i s-a acordat ultimul cuvânt.

A invocat ca motiv de contestație în anulare și faptul că pe timpul judecății, în anul 2002 intervenit un decret de grațiere pe care instanța trebuia să-l aibă în vedere la analizarea cuantumului pedepselor și a modalității de sancționare iar cu privire la cealaltă faptă, ca urmare a trecerii peste 10 ani de la data săvârșirii infracțiunii, trebuia analizat și aspectul prescripției.

Față de aceste motive, solicită admiterea contestației și trimiterea cauzei spre rejudecare la completul competent care să judece fondul contestației și iInvocă prevederile art. 386 și următoarele Cod procedură penală solicită admiterea în principiu.

Consideră că cererea se subscrie și prevederilor CEDO ce dau dreptul la un proces echitabil și solicită ca în cazul în care se va admite în principiu cererea, să se dispună suspendarea executării pedepsei până la soluționarea prezentei cauze.

Reprezentantul Ministerului Public susține că în ceea ce privește neaudierea inculpatului, urmează a se avea în vedere că acesta nu a înțeles să de-a declarație și cauza a suferit mai multe amânări, au fost incidente mai multe dispoziții.

Referitor la prescripția răspunderii penale față de intervenția decretului 543/2002, solicită să se constate că infracțiunile pentru care a fost judecat inculpatul sunt exceptate de la grațiere.

În ce privește prescripția răspunderii penale, se solicită să se constate că în cauză nu s-a luat în calcul prevederile art. 124 Cod procedură penală și că instanța s-a raportat doar la termenele generale de 10 și 5 ani, însă nu s-a verificat și dacă în concret, au existat cauze de întrerupere a cursului termenului prescripției răspunderii penale.

Solicită să se constate că în cauză au existat numeroase termene de întrerupere a prescripției penale, începând cu actele de urmărire penală, efectuate în această fază a procesului, penal și se referă la citarea inculpatului, audierea acestuia, prezentarea materialului de urmărire penală, continuând cu cele din faza cercetării judecătorești, toate reprezentând întreruperi ale cursului prescripției răspunderii penale, astfel încât trebuie luat în calcul aplicarea art. 124 Cod procedură penală. Se arată că de la data săvârșirii faptei și până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, respectiv la instanța de recurs, nu s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, astfel încât pune concluzii de respingere a contestației ca nefondată, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Curtea, declarând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare.

După deliberare,

CURTEA

Asupra contestației în anulare de față:

Examinând actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:

Prin decizia penală nr. 609/2008 a Curții de Apel Galațis -au admis recursurile declarate de: Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și de inculpații:, și împotriva deciziei penale nr.402/19.12.2007 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosarul nr- - sentința penală nr.989/31.03.2006 a Judecătoriei Focșani, pronunțată în dosarul nr.4651/2005.

S-a casat in parte, numai in ceea ce privește latura penală, decizia penală nr.402/19.12.2007 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosarul nr- - sentința penală nr.989/31.03.2006 a Judecătoriei Focșani, pronunțată în dosarul nr.4651/2005, și, in rejudecare, în baza disp.art.334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute in sarcina inculpaților după cum urmează:

1. pentru inculpații, din infracțiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice in formă calificată, prev. de art.248 Cod penal combinat cu art.248¹Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, in infracțiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice in formă calificată, prev. de art.248 Cod penal combinat cu art.248¹Cod penal in referire la art.258 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și, in această încadrare juridică a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 8 (opt) ani închisoare și pe inculpatul la o pedeapsă de 6 (șase) ani închisoare.

2. pentru inculpata s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de din infracțiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice, prev. de art.248 Cod penal, in infracțiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice, prev. de art.248 Cod penal raportat la art.258 Cod penal, și in această încadrare juridică a fost condamnată inculpata la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare.

În baza disp. art.11 pct.2 lit.b Cod procedură penală comb. cu art.10 lit.g Cod procedură penală raportat la art.122 lit.d Cod penal în ref. la art.124 Cod penal, a fost încetat procesul penal față de inculpata pentru săvârșirea infracțiunii mai sus menționate intervenind prescripția răspunderii penale.

În baza disp.art.11 pct.2 lit.b Cod procedură penală comb. cu art.10 lit.g Cod procedură penală rap. la art.122 lit.d Cod penal în ref. la art.124 Cod penal, s-a încetat procesul penal privind pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.40 din Legea nr.82/1991 rap. la art.289 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal prin prescripția răspunderii penale.

S-a redus de la 6 ani închisoare la 5 ani închisoare pedepsele aplicate inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art.215 alin.1 Cod penal, și de la 8 ani la 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art.215 alin.1, 4 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

În baza art.33 lit.a in ref. la art.34 lit.b s-a dispus ca inculpații și să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare sporită la câte 7 (șapte) ani închisoare pentru fiecare inculpat.

S-a înlăturat din conținutul sentinței penale apelate dispoziția prin care s-a interzis inculpaților și exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a,b, c Cod penal în condițiile art.71 alin.2 Cod penal.

S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.

S-au respins ca nefondate recursurile declarate de inculpații:, și - de partea vătămată și partea civilă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.

Au fost obligați recurenții și - la plata către stat a sumei de câte 200 lei fiecare iar pe recurentul-inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a fi dispus astfel, a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr.989/2006, Judecătoria Focșania dispus următoarele:

A admis cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpatii, si de reprezentantul Parchetului de pe langa Judecatoria Focsani.

Prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice in forma calificata, prev. de art. 248 ind.1 Cod penal, cu ref. la art. 248 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal, a condamnat pe inculpatul pentru savarsirea infracțiunii de folosire a bunurilor si creditului societatii in scop contrar intereselor acesteia, prev. de art. 272 pct.2 din Lg.31/l990 republicata, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal si art.13 Cod penal, la 3 (trei) ani inchisoare.

In baza art.1 din Lg.543/2002,a constatat grațiata pedeapsa de 3 ani inchisoare.

A atras atenția inculpatului asupra disp. art.7 din Lg.543/2002.

II. Prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice in forma calificata, prev. de art. 248 ind.l Cod penal cu referire la art. 248 Cod penal cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal, a condamnat pe inculpatul pentru savarsirea infracțiunii de neglijenta in serviciu prev. de art.249 al.2 Cod penal, cu aplic. art.41 al.2 Cod penal, la 4 ani închisoare.

In baza art. l din Lg.543/2002, a constatat grațiata pedeapsa de 4 ani închisoare.

A atras atenția inculpatului asupra disp. art.7 din Lg.543/2oo2.

III. Prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de abuz contra intereselor publice prev. de art. 248 Cod penal, in infracțiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art.246 Cod penal, a condamnat pe inculpata la 6 luni închisoare.

In baza art.1 din Lg.543/2002, a constatat gratiata pedeapsa de 6 luni închisoare.

A atras atenția inculpatei asupra disp. art.7 din Lg.543/2002.

IV. A condamnat pe inculpatul pentru savarsirea infracțiunii de inselaciune prev. de art.215 al.l Cod penal, cu aplic. art.75 lit.a Cod penal, art.41 al.2 cod penal, si art.13 Cod penal, la 4 ani inchisoare.

In baza art.1 din Lg.543/2002, a constatat grațiata pedeapsa de 4 ani închisoare.

A atras atenția inculpatului asupra disp. art.7 din Lg.543/2002.

A constatat ca inculpatul este arestat in alta cauza.

Prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de instigare la fals intelectual, prev. de art.25 Cod penal, raportat la art.289 Cod penal, a condamnat pe inculpatul, pentru savarsirea infracțiunii de instigare la fals in înscrisuri sub semnătura privata prev. de art.25 cod penal, raportat la art.290 Cod penal, la 10 luni inchisoare.

In baza art.81 cod penal si art.82 cod penal, a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 2 ani si 10 luni.

A atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 cod penal.

A condamnat pe inculpata pentru savarsirea infracțiunii de inselaciune prev. de art. 215 al.1 Cod penal, cu aplic. art.75 lit.a Cod penal, si art.41 al.2 Cod penal, la 2 ani si 6 luni inchisoare.

In baza art.1 din Lg.543/2002, a constatat gratiata pedeapsa de 2 ani si 6 luni inchisoare.

A atras atentia inculpatei asupra disp. art.7 din Lg.543/2002.

Prin schimbarea incadrarii juridice din infractiunile de fals intelectual, prev. de art.289 Cod penal, si uz de fals, prev. de art. 291 Cod penal, ambele cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, a condamnat pe inculpata, pentru savarsirea infractiunii de fals in inscrisuri sub semnatura privata prev. de art.290 cod penal, cu aplic. art.4l al.2 Cod penal, la 1 an si 6 luni inchisoare.

In baza art.81 cod penal si art.82 Cod penal, a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe durata termenului de incercare de 3ani si 6 luni.

A atras atentia inculpatei, asupra disp. art.83 Cod penal.

VI. A condamnat pe inculpatul pentru savarsirea infractiunii de fals intelectual prev. de art.40 din Lg.82/1991 raportat la art.289 Cod penal, cu aplic. art.41 al.2 Cod penal, la 1 an si 4 luni inchisoare.

In baza art.81 Cod penal si art.82 Cod penal, a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei, pe durata termenului de incercare de 3 ani si 4 luni.

A atras atentia inculpatului asupra disp. art.83 Cod penal.

A condamnat pe inculpatul pentru savarsirea infractiunii de savarsire a bunurilor si creditului societatii in scopuri contrare intereselor acesteia, prev. de art 272, pct.2 din Lg.31/1990 republicata, cu aplic. art.41 al.2 Cod penal, la 1 an inchisoare.

In baza art.1 din Lg.543/2002, a constatat gratiata pedeapsa de 1 an inchisoare.

A atras atentia inculpatului asupra disp. art.7 din Lg.543/2002.

A dispus schimbarea incadrarii juridice din infractiunile de fals intelectual, prev. de art.289 Cod penal, si uz de fals, prev. de art. 291 Cod penal, cu aplic. art.41 al.2 Cod penal, in infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata, prev. de art.290 Cod penal, cu aplic. art.41 al.2 cod penal.

In baza art.11, pct.2 lit.b Cod procedură penala, raportat la art. 10 lit.g Cod procedură penala, cu referire la art.124 Cod penal, a incetat procesul penal fata de inculpatul, pentru savarsirea infractiunii prev. de art.290 Cod penal cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal.

VII. A condamnat pe inculpatii: si pentru savarsirea infractiunilor de:

- folosirea bunului si creditului societatii in scop contrar intereselor acesteia, prev. de art. 272, pct.2 din Lg.31/1990 republicata, la cate 1 an si 6 luni inchisoare fiecare;

- inselaciune, prev. de art. 215 al.1 Cod penal (prin inlaturarea disp. art. 41 al.2 Cod penal), la cate 6 luni inchisoare fiecare;

- inselaciune prev. de art.215 al.1 si 4 Cod penal (prin inlaturarea disp. art.41 al.2 Cod penal), la cate 3 ani inchisoare fiecare;

In baza art. 1 Lg.543/2oo2, a constatat gratiate pedepsele de cate l an si 6 luni inchisoare si de cate 6 luni inchisoare, inculpatii avand de executat fiecare cate 3 ani inchisoare.

In baza art. 81 Cod penal si art.82 Cod penal, a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepselor, pe durata termenelor de incercare de 5 ani.

A atras atentia inculpatilor asupra disp. art. 83 Cod penal.

VIII. A condamnat pe inculpatul pentru savarsirea infractiunilor de:

- folosire a bunurilor si creditului societatii in scopuri contrare intereselor acesteia, prev. de art.272 pct.2 Lg.31/l990 republicata, cu aplic. art.41 al.2 Cod penal, la 1 an si 6 luni inchisoare;

- inselaciune prev. de art.215 al.1 Cod penal, la 6 luni inchisoare;

- fals in inscrisuri sub semnatura privata, prev. de art.290 Cod penal (prin schimbarea incadrarii juridice din infractiunile de fals material si inscrisuri oficiale prev. de art.288 Cod penal, si uz de fals, prev. de art.291 Cod penal), la 10 luni inchisoare.

In baza art.1 Lg.543/2002, a constatat gratiate pedepsele de 1 an si 6 luni inchisoare si 6 luni inchisoare, inculpatul avand de executat pedeapsa de 10 luni inchisoare.

In baza art. 81 Cod penal, si art.82 Cod penal, a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei, pe durata termenului de incercare, de 2 ani si 10 luni.

A atras atentia inculpatului asupra disp. art.83 Cod penal.

IX. Prin schimbarea incadrarii juridice, din infractiunile de fals intelectual prev. de art.289 Cod penal, si uz de fals, prev. de art.291 Cod penal, a condamnat pe inculpatul pentru savarsirea infractiunii de fals in inscrisuri sub semnatura privata, prev. de art.290 Cod penal, la 10 luni inchisoare.

In baza art.81 Cod penal, si art.82 Cod penal, a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei, pe durata termenului de incercare, de 2 ani si lo luni.

A atras atentia inculpatului asupra disp. art.83 Cod penal.

A condamnat pe inculpatul, pentru savarsirea infractiunii de folosire a bunurilor si creditului societatii in scop contrar intereselor acesteia, prev. de art.272 pct.2 Lg.31/1990 republicata, cu aplic. art.41 al.2 Cod penal, la 1 an si 6 luni inchisoare.

In baza art.1 din Lg.543/2002, a constatat gratiata pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare.

A atras atentia inculpatului, asupra disp. art.7 Lg.543/2002.

A condamnat pe inculpatul pentru savarsirea infractiunilor de:

- folosirea creditelor societatii in scop contrar intereselor acesteia, prev. de art. 272 pct.2 din Lg.3l/l990 republicata, cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal, la 1 an si 6 luni inchisoare;

- inselaciune, prev. de art.215 al.l Cod penal, cu aplic. art.75 lit.a Cod penal, si art.4l al.2 Cod penal, la 2 ani si 6 luni inchisoare.

In baza art.l - Lg.543/2002, a constatat gratiate pedepsele de 1 an si 6 luni inchisoare, si de 2 ani si 6 luni inchisoare.

A atras atentia inculpatului asupra disp. art.7 din Lg.543/2002.

A dispus anularea actelor false, respectiv ordinele de plata nr.2/23.12.1998; nr.l35/17.11.1998; nr.2/20.01.1999; nr.2 si nr.3 din 28.01.1999; nr.5/28.01.1999; nr. l53/l0.06.1998; nr.10/1.02.1999; nr.32/1.02.1999; nr.30/24.12.1998 si borderourile de achizitii aflate la filele 101 -102 ( vol. VII - dosar urmarire penala) si filele 118 -126 ( vol. VII - dosar de urmarire penale ).

A mentinut masurile asiguratorii, respectiv sechestrele instituite prin Ordonantele din o6.o8.l999 si respectiv 28.o7.1999 de catre J V, asupra bunurilor apartinand inculpatilor si, conform proceselor verbale de la dosar ( fiele 146; 147; 335; 337- vol. I dosar urmarire penale ).

In baza art.14 Cod procedură penala si art.998 Cod civil, a admis in parte pretentiile Agentiei de Valorificare a Activelor Statului, respectiv pentru suma de 8.420.787.000 lei ROL (842.078,7 RON), sau echivalentul in 394.585,19 USD, astfel:

, in solidar cu si, la 233.109, 740 lei RON, sau l43.069,43 USD;

2. si, in solidar cu si, la 32.097,76 lei RON sau 20.l03,8 USD;

3., in solidar cu si la 61.306,06 lei RON, sau 38.397,88 USD;

4., si, la 28.580,20 lei RON, sau l7.895, 94 USD.

5. si la 54.942,97 lei RON sau 34.412,40 USD;

6., in solidar cu si la 94.374, 24 lei RON sau 59.209, 51 USD;

7., in solidar cu si, la 29.489, 80 lei RON sau 18.470, 38 USD;

8., in solidar cu si la 39.911,26 lei RON sau 24.997,65 USD;

9., in solidar cu si la 54.l84,73 lei RON sau 33.937,57 USD;

10., in solidar cu si, la 57.631,86 lei RON sau 33.852,402 USD.

11., in solidar cu si, la 31.637,14 lei RON sau l9.8l5,32 USD.

12. in solidar cu si la 30.079,43 lei RON sau l8.850,95 USD.

13, in solidar cu si la 64.010,85 lei RON sau 40.091,86 USD;

14., si la 30.722, 66 lei RON sau 19.242, 56 USD.

A obligat pe inculpatii, in solidar cu si la despagubiri civile in suma de 27.079,28 lei RON sau 19.960,59 USD, catre partea civila - administrator la SC SRL Brosteni și a respins pretentiile formulate de partea vatamata, ca neintemeiate, constatând că partile vatamate, -, si, nu s-au constituit parti civile.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a considerat că Sucursala SA si-a inceput activitatea la data de 10.04.1997, director al societatii fiind desemnat.

Potrivit normelor interne ce reglementau activitatea SA, aceasta acorda si "credite curier" necesare clientilor pentru desfasurarea activitatilor de baza, pentru o perioada de 7 zile calendaristice in cazurile in care lipseau temporar disponibilitatile in contul curent sau se epuizau liniile de credit. Ulterior, prin Hotararea Comitetului de Directie nr.23/14.01.1998 a Centralei SA, s-a stabilit ca aceste credite curier se acorda pe perioada de 10 zile lucratoare si ca nu se acorda astfel de credite clientilor care inregistreaza astfel de credite restante, decat dupa rambursarea integrala a acestora.

Prin Hotararea nr.125/1.06.1998 a Comitetului de Directie a Centralei s-a stabilit ca sucursalele vor stabili liste cu clientii propusi a li se acorda credite ce vor fi transmise Comitetului de directie cu obligatia ca fiecare credit sa fie garantat cu CEC-uri sau bilete la ordin, activitate ce implica raspunderea directorilor sucursalei.

Astfel, potrivit procedurii nr.59/l996, banca putea acorda credite numai dupa o prealabila verificare bonitatii clientului, a surselor de rambursare a creditului si a garantiilor acoperitoare atat ca nivelul creditului ridicat cat si al dobanzilor aplicate.

In acest scop, directorul sucursalei, si, trebuiau sa pretinda agentului economic prezentarea documentelor contabile care sa reflecte situatia econonico-financiara a firmei, respectiv balanta de verificare pentru luna anterioara celei pentru care se solicita creditul ori bilantul contabil al societatii.

Aceste elemente trebuiau sa se regaseasca in documentul intitulat "nota de analiza si propuneri", intocmit de, in calitate de administrator de credite, si care trebuia semnat de directorul sucursalei -, apoi discutat de Comitetul de Credite format din director - sef serviciu clientele si - referent in cadrul compartimentului Trezorerie.

Creditele curier trebuiau garantate prin documente interne /externe sau efecte de comert a caror incasare sa prezinte certitudinea pana la expirarea termenului pentru care au fost acordate. Totodata, in vederea acordarii creditelor la semnarea conventiei trebuia sa se solicite clientului in mod obligatoriu, incheierea unui contract de cesiune a documentelor depuse de acesta in scopul aprobarii creditului.

In cazul in care creditele nu erau rambursate la expirarea termenului sucursalei judetene, trebuiau sa prezinte Directiei Gestiune Credite din Centrala, in termen de 3 zile, note explicative privind cauzele nerambursarii si propunerii de solutionare.

Totodata pentru nerambursarea la termen se aplica dobanda penalizatoare asupra soldului nerambursat.

Existand date in legatura cu cresterea continua a numarului de credite curier, nerambursate, precum si cu privire la acordarea acestora prin incalcarea normelor stabilite de Comitelul de Credite al Centralei, s-a procedat la destituirea cu 02.l999 a directorului, asigurarea interimatului de catre si numirea lui la conducerea Sucursalei, incepand cu 15.02.1999.

Situația de fapt și vinovăția inculpaților s-a stabilit urmare a controlului efectuat pentru perioada noiembrie 1998 - februarie 1999 în care sunt relatate faptele și probele administrate.

Împotriva sentinței penale nr. 989 din 31 martie 2006 Judecătoriei Focșani au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani, inculpații, partea vătămată și partea civilă B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de apel, procurorul a arătat, în esență, că în ce-l privește pe inculpatul, ce a avut calitatea de director al Sucursalei "" SA Focșani, instanța în mod greșit a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise din infracțiunile prev.de art. 248¹Cod penal cu referire la art. 248 Cod penal și cu aplicarea art. 41 al.1 pen.în infracțiunile rpev.de art. 272 pct.2 din Legea 31/1990 republicată cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal și art. 13 Cod penal.

Instanța a motivat această schimbare de încadrare juridică în sensul că infracțiunea da abuz în serviciu poate fi comisă numai de un funcționar public, făcându-se referire la dispozițiile art. 147 și 145 Cod penal.

S-a apreciat că această motivare nu este întemeiată întrucât, pentru existența infracțiunii prev.de art. 248 Cod penal, este necesar ca fapta să fie săvârșită de un funcționar public, iar paguba să fie cauzată unei unități din cele de la art. 145 Cod penal.

Potrivit art. 145 Cod penal, prin termenul public se înțelege, printre altele, tot ceea ce privește serviciile de interes public precum și bunurile de orice fel care potrivit legii sunt de interes public.

Serviciile de interes public sunt definite în literatura de specialitate în mod indirect arătându-se că din această categorie fac parte regiile autonome de interes public, respectiv acele regii care, prin activitatea ce o desfășoară, sunt chemate să satisfacă anumite interese generale ale membrilor societății.

Deși art. 145 Cod penal nu menționează în definiția pe care o dă termenelor de "public" și "serviciu public", totuși în literatura de specialitate "serviciu public" este definit ca fiind acel organism înființat prin lege sau pe baza legii, de către stat, județ, municipiu, oraș sau comună pentru satisfacerea în mod continuu și permanent a unor interese specifice ale membrilor societății, baza lor materială fiind asigurată de stat, județ, municipiu, oraș sau comună.

Dispozițiile art. 145 Cod penal nu trebuie interpretate restrictiv ci, dimpotrivă, în mod extensiv în acord cu principiul constituțional prin care este consacrată egalitatea de tratament juridic fără nici o discriminare.

În condițiile în care dispozițiile art. 248 Cod penal s-ar aplica doar organizațiilor care au " caracter public" și nu și celor care, deși sunt de interes public, patrimoniul lor nu are un caracter "public", ar însemna să fie nesocotite dispozițiile art. 16 al.1 din Constituție.

Serviciile publice au în mod normal o sferă mai restrânsă și asigură serviciile esențiale ale societății, pe când serviciile de interes public oferă o gamă mai largă de servicii de care cetățenii au nevoie. Aceste servicii de interes public sunt cele care se prestează în folosul populației, paleta acestora fiind foarte largă și se prestează fie de unități care au caracter public fie de unități care nu au acest caracter public.

În speță, dovada că SC "" presta serviciu de interes public o constituie numărul mare de clienți, clienți care aveau conturi deschise la bancă și își desfășurau activitatea, mai mult, dovada este și activitatea desfășurată de această unitate. Activele SC "" au fost preluate mai întâi de BCR, apoi de AVAB, AVAB având ca acționar principal statul. În acest sens sunt ordonanțele aflate în volumul I pag. 544-549 și volumul III pag. 181 dosar urmărire penală.

Față de aceste considerente, s-a susținut că instanța trebuia să rețină în sarcina inculpatului încadrarea dată faptelor din rechizitoriu.

De asemenea, s-a arătat că trebuie reținută referirea la art. 248¹.pen. avându-se în vedere că prejudiciul penal creat conduce la concluzia consecințelor prev.de art. 146 Cod penal. Totodată se vor avea în vedere dispozițiile art. 13 Cod penal privind aplicarea legii penale mai favorabile față de faptul că aceste consecințe deosebit de grave aveau ca valoare 50 milioane lei, iar prin Legea 456/2001 au fost stabilite la cel puțin 2 miliarde lei.

În ce-l privește pe inculpatul, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev.de art. 248¹Cod penal cu referire la art. 248 Cod penal și aplicarea art. 41 al.2 Cod penal în infracțiunea prev.de art. 249 al.2 Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal.

Instanța a motivat această schimbare de încadrare juridică ca și în cazul inculpatului referitor la noțiunea de funcționar public și de persoană juridică de interes public.

S-a apreciat că, din aceleași considerente expuse în cazul inculpatului, schimbarea de încadrare juridică față de inculpatul este greșită.

În ce-l privește pe inculpatul, instanța a mai motivat că schimbarea de încadrare juridică se datorează și formei pe care a îmbrăcat-o vinovăția inculpatului în comiterea faptelor, precizând că acesta a acționat din culpă și nu cu intenție. S-a considerat că această apreciere a instanței este eronată față de probele administrate în cauză întrucât activitatea infracțională a inculpatului a constat în următoarele: nu a completat documentația necesară privind acordarea creditelor curier, nu a luat măsuri pentru garantarea acestora și pentru executarea garanțiilor care existau, a acceptat și a dus la îndeplinire dispoziții date de director care erau contrare procedurilor (aspect ce nu-l absolvă de răspundere penală), a întocmit acte în vederea folosirii metodei rescadențării.

S-a arătat că nu se poate reține că inculpatul a acționat doar ca simplu subordonat și că răspunderea în acordarea acestor credite curier era absolut a directorului băncii, din moment ce fișa postului inculpatului cuprinde clar atribuțiile celui de la "Serviciul urmărire credite", atribuții ce au fost încălcate de inculpat cu bună știință. S-a avut în vedere că prin normele ce erau în vigoare nu trebuiau să se acorde noi credite curier pentru achitarea creditelor mai vechi, iar odată ce prin activitatea sa inculpatul a facilitat această posibilitate, se apreciază că a acționat cu intenție.

Având în vedere aceste considerente, s-a apreciat că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii reținută în sarcina sa prin rechizitoriu, urmând a se face aplicarea dispozițiilor art. 13 Cod penal.

În ce o privește pe inculpata, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev.de art. 248 Cod penal în infracțiunea prev.de art. 246 Cod penal.

Instanța a motivat această schimbare de încadrare juridică ca și în cazul inculpatului făcând referire la noțiunea de interes public.

Din aceleași considerente expuse în cazul inculpatului, s-a apreciat că schimbarea de încadrare juridică în ce o privește pe inculpata nu este corectă.

În ce-i privește pe inculpații, și, instanța a dispus condamnarea acestora pentru comiterea infracțiunilor prev.de art. 272 pct.2 din Legea 31/1990 republicată, fără să facă mențiunea că a dispus schimbarea încadrării juridice, deși acest lucru s-a realizat întrucât inculpații menționați au fost trimiși în judecată prin rechizitoriu pentru infracțiunile prev.de art. 266 pct.2 din Legea 31/1990 republicată.

De asemenea, s-a apreciat că pedepsele aplicate inculpaților:, și nu sunt îndestulătoare față de faptele comise de aceștia și s-a solicitat majorarea pedepselor.

În ce privește latura civilă a cauzei s-a apreciat că în mod greșit au fost respinse pretențiile părții vătămate ca neîntemeiate.

Astfel, din actele dosarului rezultă că partea vătămată, administrator la SC " " SRL Focșani, s-a constituit parte civilă cu suma de 200.000.000 lei ROL față de inculpatul reprezentând credit contractat de acesta fără știința sa pe numele societății al cărui administrator este.

Partea vătămată a mai precizat că, deși a fost somat de AVAS să achite debitul, executarea silită nu a mai continuat întrucât societatea nu avea disponibil în cont.

Instanța de fond a motivat că, întrucât societatea nu mai poate fi executată silit creanța urmând a fi recuperată de la inculpați, însă a respins pretențiile părții vătămate pentru a se evita o îmbogățire fără justă cauză.

Prima instanța a dispus obligarea inculpatului la anumite sume de bani către S însă nu rezultă cu claritate dacă aceste sume includ și creditul despre care a făcut vorbire partea vătămată.

Apelanții inculpați și au arătat în motivele de apel că în primul rând nu este realizată cerința ca prin fapta inculpatei de aprobare a unei cereri în vederea acordării unui credit curier să se fi produs o pagubă în dauna SC "" SA- Sucursala Focșani.

Noțiunea de pagubă presupune un prejudiciu ireversibil pentru partea vătămată, ceea ce în cauză nu este îndeplinit, întrucât SC "" SA era și atunci când a acordat creditul, și este și acum când creanțele sale au fost preluate de AVAS, în posesia unor garanții aflate la dosarul de acordare a creditului care au putut și pot fi valorificate împotriva beneficiarului creditului.

Faptul că aceste creanțe nu au fost valorificate nici de către "" și nici de către societatea care a preluat creanțele nu înseamnă că s-a produs o pagubă.

De asemenea, nu s-a făcut nici o dovadă că inculpata prin aprobarea cererii SC " " SRL Focșani prin care aceasta solicita un credit curier a aprobat și eliberarea creditului solicitat, cele două acțiuni nefiind identice.

Așa cum rezultă din probele dosarului, aprobarea creditelor curier se făcea conform unor proceduri bancare, respectiv "procedura 20 versiunea 4" exclusiv de către directorul sucursalei, fapt ce rezultă și din celelalte probe (filele 132-133.I dosar urmărire penală), cât și din declarațiile lui date la urmărirea penală (filele 533-534 și 727-729 dosar instanță).

Așa cum a arătat inculpata în declarațiile date la urmărirea penală (filele 407-4111, 412-419.II dosar urmărire penală), în declarația dată la procuror în data de 4.12.2000 și în declarațiile date în fața instanței, în atribuțiile sale, potrivit fișei postului de șef serviciu clientelă nu intrau cele legate de aprobarea documentației în vederea eliberării creditelor curier, întrucât în baza documentelor solicitate de la client se întocmea dosarul de credit de serviciul de specialitate care avea atribuții în acest sens și acces la terminalul de calculator, unde se încărca convenția de credit și apoi, după eliberarea creditului exclusiv de către directorul sucursalei, se elibera creditul curier.

Acest mecanism este confirmat de depoziția inculpatului, șeful compartimentului risc din cadrul Sucursalei Focșani, depoziții în care acesta arată că aprobarea respectivului credit și eliberarea acestuia s-a făcut după ce viza "bun de plată" a fost dată chiar de către inculpat, semnată cu semnătura sa olografă, după ce s-a întocmit dosarul și creditul curier a fost aprobat de directorul sucursalei.

Prin urmare, față de toate acestea s-a solicitat să se dispună admiterea apelului, casarea sentinței nr. 1700/11.07.2003 și achitarea inculpatei în temeiul art. 11 pct.2 lit.a cu referire la art. 10 lit.a pr.pen.

În subsidiar, chiar dacă instanța, pe baza probelor administrate în cauză, nu va dispune achitarea în temeiul dispozițiilor legale sus-menționate, s-a solicitat să dispună încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct.2 lit.b cu referire la art. 10 lit.g pr.pen. întrucât a intervenit prescripția specială a răspunderii penale potrivit art. 121.pen. cu referire la art. 124.pen. Aceasta, deoarece fapta pentru care a fost trimisă în judecată inculpata, a fost comisă la data de 09.02.1999. Această faptă este pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani. Potrivit art. 122 lit.d pen. termenul de prescripție al răspunderii penale este de 5 ani când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an dar care nu depășește 5 ani. Întrucât de la data comiterii faptei și până în prezent au trecut mai mult de 7 ani și 6 luni, este împlinit termenul prescripției speciale prevăzut de art. 124.pen. fapt ce determină încetarea procesului penal pentru.

În ce-l privește pe inculpatul, s-a considerat că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică din următoarele motive:

Prin actul de inculpare inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de fals intelectual, prev.de art. 289 Cod penal, uz de fals, prev.de art. 291 Cod penal, și folosire a creditelor în scopuri contrare intereselor societății, prev.de art. 272 pct.2 din Legea 31/1990 republicată.

Pe lângă faptul că nici una dintre probele administrate în cauză nu a făcut dovada comiterii infracțiunilor reținute în sarcina sa, instanța de fond l-a condamnat pentru infracțiunea prev.de art. 272 pct.2 din Legea 31/1990 la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pedeapsă pe care a constatat-o grațiată potrivit art. 1 din legea 543/2002.

S-a apreciat că această condamnare este nelegală întrucât pentru această infracțiune, respectiv folosirea creditelor societății în scopuri contrare intereselor acesteia, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare decât numai la plângerea prealabilă a Adunării Generale a societății comerciale potrivit art. 194 din Legea 31/1990. Această plângere prealabilă nu a existat și, prin urmare, sancțiunea aplicată este nelegală.

În acest sens s-a pronunțat și instanța supremă (decizia nr. 3566/22.09.2000 a -secția penală).

De asemenea, instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul la 10 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art. 290 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de fals intelectual și uz de fals prev.de art. 289 și art. 291 Cod penal și, în temeiul art.81, 82 Cod penal a dispus suspendarea condiționată executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 10 luni.

S-a susținut că această condamnare este nelegală deoarece instanța nu a fost sesizată cu această infracțiune prin rechizitoriu, nu s-a dispus începerea urmăririi penale pentru această infracțiune și nu s-a făcut nici o dovadă a falsului în înscrisuri sub semnătură privată pentru ca inculpatul să fie condamnat.

Pentru existența infracțiunii de fals era necesar să se probeze fie falsul material, fie falsul intelectual, întrucât nu poate exista infracțiune fără înscrisul falsificat. La dosarul de urmărire penală nu se află nici un înscris - factură, ordin de plată- care să facă dovada falsului. Nu s-a dovedit cine este persoana care a falsificat actul ori că inculpatul este cel care a falsificat înscrisul în cauză.

Instanța, de fapt, nici nu motivează în ce constă infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată și nici din care probe rezultă acest lucru.

Se menționează în considerentele sentinței penale că inculpatul, la data de 23.04.1998, când a contractat un credit curier de 100.000.000 lei ROL pe care l-a virat la rugămintea inculpatului către firma SC " Com" SRL Focșani al cărui administrator era, a menționat în ordinul de plată nr. 30/23.04.1998 un număr de factură fictiv atestând în acest mod existența unor relații comerciale între cele două societăți.

Or, din nici o probă nu rezultă dacă organele de urmărire penală au verificat existența respectivei facturi în evidențele celor două societăți, întrucât este știut că orice factură se emite în 4 exemplare și doar lipsa mențiunilor despre această factură atât la SC " Com" SRL Focșani cât și la SC "" SRL Urechești sau la SC " Import-Export" SRL Focșani, societăți al căror administrator este. Dacă se verifica evidența contabilă la SC " Com" SRL Focșani, în această evidență este înregistrată factura în cauză întrucât între cele două societăți au avut loc operațiuni comerciale.

Din aceste motive, în temeiul art.296 pr.pen. s-a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței penale nr. 989/31.03.2006 a Judecătoriei Focșani și să se dispună achitarea inculpaților în temeiul art.11 pct.2 lit.a cu referire la art.10 lit.a și e Cod procedură penală.

În subsidiar, chiar dacă instanța va aprecia că inculpatul nu poate fi achitat în temeiul dispozițiilor susmenționate, s-a solicitat să se dispună încetarea procesului penal în temeiul art.11 pct.2 lit.b cu referire la art.10 lit.g Cod procedură penală întrucât a intervenit prescripția specială a răspunderii penale, potrivit art. 121 Cod penal cu referire la art.124 Cod penal. Așa cum rezultă din probe, faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul au fost comise la datele de 17.11.1998 și 01.02.1999. Fapta de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev.de art. 290 Cod penal, este pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. Fapta de folosire a creditelor societății în scop contrar intereselor acesteia este pedepsită cu închisoare de la 1 la 3 ani, conform art. 272 pct.2 din Legea 31/1990 republicată.

Potrivit art. 122 lit.d Cod penal, termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an dar care nu depășește 5 ani.

Întrucât de la data comiterii ultimei infracțiuni și până în prezent au trecut mai mult de 7 ani și 6 luni,s-a apreciat că este împlinit termenul prescripției speciale prev.de art. 124 Cod penal și că se impune încetarea procesului penal pentru ambele fapte în ceea ce-l privește pe inculpatul.

Inculpații-apelanți și au criticat sentința penală apelată învederând următoarele:

Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 272 pct.2 din Legea nr. 31/1990 republicată, potrivit acestui text legal constituie infracțiune fapta administratorului care, cu rea-credință, folosește bunuri sau creditul acordat societății pe care o administrează într-un scop contrar societății ori pentru a favoriza o societate în care are interese direct sau indirect.

Rezultă, așadar, că această infracțiune poate fi săvârșită în 2 moduri: prin folosirea bunurilor societății sau creditului acordat acesteia fie în scop contrar societății, fie pentru a favoriza o altă societate în care făptuitorul are interese.

Această infracțiune nu a fost săvârșită de către inculpați, sub nici una din modalitățile prevăzute de lege.

Din probele administrate rezultă că cele două societăți comerciale administrate de inculpați au beneficiat de câte 9 credite curier.

In realitate, aceste credite au fost folosite de alte firme, sumele de bani fiindu-le virate în chiar zilele acordării creditelor.

Inculpații au arătat că, la cererea unor angajați ai SC, au semnat și ștampilat mai multe documente în alb, anume cereri de credit, ordine de plată, convenții de credit, și altele, fără să știe ca astfel au favorizat tranzitul sumelor de bani din conturile societăților administrate de către ei în conturile altor societăți comerciale.

In actul de inculpare se reține că inculpații, acceptând să semneze în alb aceste documente, știind că aceste documente sunt semnate de persoanele cărora li se acordă credite, au acceptat acordarea creditelor, pe numele societăților lor, știind că în realitate banii vor fi folosiți de alte firme, deci în scop contrar intereselor societăților pe care le administrau, păgubindu-le. S-a arătat că acest raționament este fals.

Chiar dacă nu a fost acceptată ipoteza potrivit căreia inculpații nu au știut că, creditele acordate societăților lor vor fi folosite de alte societăți comerciale, paguba adusă societăților administrate de către inculpați nu poate fi dovedită, iar în lipsa acestei dovezi, s-a considerat că nu se poate reține săvârșirea acestei infracțiuni de către inculpați.

S-a arătat că nici sub cea de-a doua modalitate de săvârșire a faptei, anume folosirea bunurilor societății sau a creditului acordat pentru a favoriza o altă societate în care inculpații au interese nu se poate reține săvârșirea faptei de către cei doi inculpați.

Astfel, nu s-a dovedit existența unor interese directe sau indirecte ale celor doi inculpați în societățile care au beneficiat de creditele făcute de societățile administrate de inculpați.

S-a reținut că în actul de inculpare că între SC SRL, administrată de și SC INTERNATIONAL SRL, administrată de, pe de o parte și SC SRL, SC PLAST SRL, SC PLAST SRL, pe de altă parte, nu au existat legături de afaceri.

Referitor la infracțiunile de înșelăciune, s-a reținut în actul de inculpare că cei doi inculpați, promițându-i administratorului SC SRL că îl vor ajuta la obținerea unui credit, au obținut de la acesta mai multe ordine de plat și au emis pe numele SC SRL un CEC, știind că pentru plata acestuia nu există provizia necesară.

S-a apreciat că în primul rând instanța de fond trebuia să analizeze momentul în care s-a făcut constituirea de parte civilă a SC SRL.

In opinia lor, aceasta s-a făcut cu depășirea termenului prevăzut de art. 15 al.2 din Codul d e proc.penală, motiv pentru care, față de inexistența unui prejudiciu în dauna așa-zisei părți civile, instanța ar fi trebuit să constate că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune și să se dispună achitarea celor doi inculpați în temeiul art. 11 pct.2 lit.b) cu referire la art. 10 lit.d) Cod proc.penală.

In al doilea rând, s-a susținut că instanța de fond trebuia să analizeze circumstanțele în care au fost săvârșite aceste două infracțiuni de înșelăciune.

S-a reținut că inculpații au indus în eroare pe, administratorul, promițându-i că-l vor ajuta la obținerea unui credit curier, obținând de la acesta mai multe ordine de plată și alte documente semnate în alb.

Inculpații nu au putut fi de acord cu ideea susținută de acesta, întrucât este puțin probabil că să nu fi știut ce și de ce a semnat.

Mai mult decât atât, au precizat că susținerile acestuia nu sunt confirmate de nici o altă probă aflată la dosarul cauzei, motiv pentru care nu poate fi luate în considerare.

Referitor la cea de-a doua infracțiune, anume emiterea unei file CEC pe numele SC SRL fără ca provizia necesară să existe, observându-se că între cele două societăți nu au existat relații comerciale, fila CEC emisă nu a avut rolul de a stinge o obligație de plată pe care SC INTERNAȚIONAL, SRL ar fi avut-o față de partea civilă, motiv pentru care nu se poate reține ca aceasta din urmă societate ar fi prejudiciată în vreun fel prin neplata respectivei file CEC.

Mai mult decât atât, administratorul SC SRL, în declarația sa dată în faza de urmărire penală, recunoaște faptul că acea filă CEC i-a fost înmânată cu titlu de garanție, și nu ca mijloc de plată a vreunei obligații, această declarație coroborându-se cu declarațiile date de către inculpați.

Cu privire la latura penală, inculpații și au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea a 2 infracțiuni:

-cea prevăzută în art. 272 pct.2 din Legea nr.31/1990 republicată, infracțiuni săvârșite în dauna societăților pe care le administrau;

-infracțiunile de înșelăciune, prev.de art. 215 al.1 și 215 al.1 și 4 Cod penal, săvârșite în dauna părții civile SC SRL.

S-a arătat că, în mod inexplicabil, însă, pe lângă obligarea lor la acoperirea prejudiciului cauza părții civile SC SRL, ei au mai fost obligați, în solidar cu coinculpații și, la plata unor sume de bani către AVAS.

Aceasta, în ciuda faptului că infracțiunile reținute în sarcina lor nu sunt susceptibile de a produce prejudicii în dauna altor subiecți decât subiecții pasivi ai acestor infracțiuni, anume fie societățile pe care le administrau, fie părții civile SC SRL.

S-a apreciat că obligarea apelanților și la plata unor despăgubiri către AVAS este lipsită de orice temei legal.

S-a solicitat să se observe că instanța de fond nu a stabilit legătura de cauzalitate între faptele săvârșite de cei 2 apelanți și prejudiciul pe care sunt acum obligați să îl acopere, și nici nu a stabilit vinovăția lor pentru săvârșirea unor infracțiuni care ar fi putut fi săvârșite în daune altor părți civile.

Inculpatul și-a motivat apelul arătând că în mod nelegal instanța nu a dispus încetarea procesului penal conform art.10 lit.f și art. 11 pct.2 lit.b Cod procedură penală.

Pentru infracțiunea prev.de art.272 pct.2 din Legea 31/1990 acțiunea se pune în mișcare la plângerea prealabilă a adunării generale a acționarilor. In cauză nu există o astfel de plângere formulată.

-a-vis de infracțiunea prevăzută de art. 272 pct.2 Curtea Supremă de Justiție prin decizia penală 3566/22.09.2000 a reținut că acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă.

In subsidiar, s-a apreciat că în mod nelegal instanța nu a dispus achitarea în temeiul art. 10 lit.d Cod procedură penală și art. 11 lit.a Cod procedură penală.

Creditele curier considerate a fi imputabile inculpatului au fost acordate pe baza unor garanții care permiteau executarea beneficiarilor creditelor în ipoteza nerambursării la termen.

S-a susținut că nu corespunde realității că acordarea creditelor s-a făcut pe baza unei documentații incomplete.

Actul de control care s-a efectuat în cauză a avut loc după data de 01.02.1999 când inculpatul nu mai era director al băncii și nu i-a fost adus la cunoștință.

Inculpatul s-a apărat că după plecarea sa din bancă au fost sustrase documente care însoțeau acordarea creditelor curier. Acest lucru a fost confirmat în timpul primei cercetări judecătorești în sensul că la dosar au fost depuse de către persoane anonime documente în original ale creditelor curier și garanții ale acestora.

S-a arătat că singurul aspect imputabil inculpatului este acceptarea rescadențării creditelor curier. Această situație era justificată avându-se în vedere că există o practică generală în cadrul că rescadențarea era însoțită de suportarea tuturor costurilor creditului de către beneficiar și în acest mod banca realiza profit.

S-a precizat că în cauză nu s-a produs nici o pagubă. Noțiunea de pagubă presupune un prejudiciu ireversibil pentru partea vătămată. Or, în cauză partea civilă este în posesia unor creanțe garantate care pot fi valorificate împotriva beneficiarilor creditelor. Din motive care nu pot fi imputate inculpatului aceste creanțe nu au mai fost valorificate după plecarea inculpatului nici de către înlocuitorul acestuia nici de către

S-a învederat că în mod nelegal și netemeinic inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile, care S și de asemenea către SC SRL Broșteni.

Așa cum s-a precizat, în cauză nu există nici un prejudiciu. Deși s-a solicitat de către inculpat efectuarea unei expertize contabile care să stabilească valoarea creditelor curier, garanțiile care au fost constituite, modul de recuperare a acestor creanțe, proba nu a fost admisă.

In mod nelegal inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile de circa 20.000 USD către, administrator la SC SRL.

Inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru săvârșirea vreunei infracțiuni față de această persoană și drept consecință, acțiunea civilă nu putea să fie rezolvată în această situație.

Inculpatul a susținut în motivele de apel următoarele:

Față de probele administrate instanța apreciat că sub aspectul laturii subiective, activitatea sa descrisă în esență în necompletarea documentației necesară acordării creditelor curier și pentru executarea garanțiilor în cazurile în care acestea existau, că nu a acționat cu intenție ci din culpă. Neîndeplinirea unei îndatoriri de serviciu constând în omiterea, neefectuarea unui act care trebuia îndeplinit, îndeplinirea defectuoasă a unei îndatoriri de serviciu ce presupune îndeplinirea astfel decât se cuvine să fie efectuată, constituie elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu, prev.de art.249 Cod penal.

Consideră că aprecierile pe care instanța de fond le-a făcut față de activitatea pe care a desfășurat-o în cadrul compartimentului "urmărire-credite" impunea achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d Cod procedură penală.

În subsidiar, a solicitat să se reanalizeze sentința apelată deoarece față de activitatea infracțională reținută în sarcina sa, pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.249 alin.2 Cod penal de 4 ani închisoare este mult prea aspră. A precizat că în cadrul SA Sucursala V era salariat în cadrul serviciului urmărire credite, că acest serviciu avea ca activitate derularea și urmărirea tuturor creditelor, inclusiv a creditelor curier. În acest sens au fost administrare probe din conținutul cărora rezultă că volumul de activitate din cadrul acestui serviciu era foarte mare, că era singur, iar numai pe o anumită perioadă de timp, de incapacitate din motive de sănătate a fost ajutat și înlocuit de, persoană folosită de conducerea fără forme legale.

Mai mult, chiar instanța de fond a consemnat că întreaga responsabilitate a acordării creditelor curier era, așa cum rezultă din procedurile precum și din depozițiile martorilor și, în atributul exclusiv al directorului băncii,.

S-a apreciat că pedeapsa aplicată de 4 ani cu închisoare este mult prea aspră în raport de contribuția sa la acordarea creditelor curier. S-ar aprecia, în aceste condiții, că deși nu era în sarcina sa să conducă activitatea băncii, să aprobe și să acorde credite curier, totuși răspunderea sa în cadrul serviciului credite era mai importantă decât aceea de director. Cuantumul pedepsei aplicate de 4 ani, mai mare decât cea de 3 ani cu închisoare cu care a fost condamnat directorul băncii contrazice aprecierile pe care instanța de fond le-a făcut în legătură cu activitatea sa de simplu subordonat și salariat al băncii.

Nu s-au avut în vedere și circumstanțele personale ale sale, conduita sa în toate fazele acestui proces, încercarea continuă de a se afla adevărul și de a se recupera creanțele băncii de la beneficiarii creditelor curier, lipsa unei pregătiri economice de specialitate și nu în ultimul rând lipsa antecedentelor penale.

În ce privește latura civilă a cauzei, consideră că instanța de fond a făcut aprecieri contradictorii față de cele legate de latura penală a cauzei atunci când l-a obligat în solidar cu inculpații, la plata sumelor pe care aceștia le-au încasat din și pe care refuză să le restituie deși au existat și există garanții neexecutate până în prezent.

Că, s-a precizat foarte clar de către Parchet și de către Judecătoria Focșani, că nu a contribuit la săvârșirea infracțiunilor la care inculpații de mai sus au fost acuzați, că activitatea infracțională "nu s-a desfășurat ca urmare a vreunei înțelegeri între ei". De altfel, s-a apreciat că ar fi absurd să fie obligat, ca titlu de exemplu, în solidar cu și, pentru faptul că aceștia din urmă s-au înțeles să-l inducă în eroare pe și să contracteze pe numele firmei lui un contract de credit curier, sau că, contractând un credit curier de 195.000.000 lei pentru firma SC SRL. L-a folosit în interes personal.

Cum el, apelantul, nu a participat la săvârșirea de către acești inculpați a infracțiunilor pentru care sunt condamnați nu poate fi obligat la plata sumelor pe care aceștia refuză să le restituie părții civile.

Mai mult, a susținut de la început faptul că nerambursarea creditelor curier de către clienții băncii prin refuzul sistematic și nejustificat al acestora de rambursarea conform contractului încheiat și a somațiilor pe care aceștia le-au semnat, nu poate constitui un motiv de a considera că aceste credite reprezintă prejudiciu material adus băncii ce trebuie pus în sarcina sa.

Că, așa cum a susținut, în cauză nu s-a produs nici o pagubă. Partea civilă a avut de la început la îndemână toate garanțiile creditelor, a întârziat executarea lor, deși chiar în cursul urmăririi penale el, apelantul, a precizat și a solicitat executarea la acel moment a creanțelor. Nici conducerea băncii, nici cea care i-a urmat în persoana lui și nici AVAS nu s-a preocupat de recuperarea creanțelor.

Partea vătămată a arătat în motivele de apel că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că a fost păgubit.

Față de această situație a solicitat admiterea apelului și să fie obligați inculpații în solidar la despăgubiri în sumă de 200.000.000 lei.

Partea civilă, în motivele de apel, a susținut că, în contextul în care această instituție a comunicat Judecătoriei Focșani, prin adresa nr. 9138/31.03.2006, faptul că valoarea prejudiciului actual cu care S se constituie parte civilă în dosarul penal nr. 465/2005 este de 1.694.455,48 USD.

Tribunalul Vrancea, prin decizia penală nr.402/19.12.2007, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lîngă Judecătoria Focșani și inculpații, declarate împotriva sentintei penale nr. 989 din 31.03.2006, pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr.4651/2005, și în consecință:

A desființat, în parte, sentința penală nr. 989/2006 a Judecătoriei Focșani și în rejudecare:

L-a condamnat pe inculpatul pentru săvîrșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev. si ped. de art. 248 Cod penal combinat cu art. 248/1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, la pedeapsa de 10 ani închisoare.

L-a condamnat pe inculpatul pentru săvîrșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev. și ped. de art. 248 Cod penal combinat cu art. 248/1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, la pedeapsa de 8 ani închisoare.

A condamnat-o pe inculpata pentru săvîrșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. și ped. de art. 248 Cod penal, la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală combinat cu art. 10 lit. g Cod procedură penală, a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul cu privire la săvîrșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. si ped. de art. 25 Cod penal raportat la art. 290 Cod penal.

A înlăturat dispozitia privind aplicarea prevederilor art. 81 Cod penal si art. 82 Cod penal vizînd suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b combinat cu art. 10 lit. g Cod penal s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpata cu privire la săvîrșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. și ped. de art. 290 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.

A înlăturat dispoziția privind aplicarea prev. art. 81-82 Cod penal.

A condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare pentru săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin. 1. pen cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 75 lit. a Cod penal.

A dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa de 6 ani si 6 luni închisoare pentru săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. și ped de art. 215 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 75 lit. a Cod penal si art. 41 alin. 2 Cod penal.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală combinat cu art. 10 lit. g Cod procedură penală a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul cu privire la săvîrșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 272 pct. 2 din Lg. nr. 31/1990 (republicată) cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal si a inculpatei și cu privire la infractiunea prev. și ped. de art. 272 pct. 2 din Lg. 31/1990 (republicată) după schimbarea încadrării juridice pentru cei trei inculpați.

A dispus condamnarea inculpatului pentru săvîrșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 40 din Lg. 82/1991 rap. la art.289 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal la pedeapsa de 5 ani închisoare.

A condamnat pe inculpata și inculpatul la pedeapsa de 6 ani închisoare, fiecare pentru săvîrsirea infractiunii de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin. 1 Cod penal, respectiv 8 ani închisoare fiecare pentru săvîrsirea infractiunii de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin. 1,4 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

În baza art. 33 Cod penal combinat cu art. 34 lit. b Cod penal a contopit pedepsele aplicate fiecăruia dintre inculpatii și în cele mai grele dintre ele, 8 ani închisoare; pedepsele rezultante pentru fiecare inculpat fiind de 8 ani închisoare.

Pedepsele de executat pentru inculpații și sunt de 8 ani închisoare fiecare.

A condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin. 1. pen.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat grațiată condiționat pedeapsa aplicată inculpatului, a atras atentia acestuia cu privire la consecințele săvîrșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare de 3 ani stabilit prin art. 7 din Legea nr. 543/2002.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b pen combinat cu art. 10 lit. g Cod procedură penală a încetat procesul penal privind pe inculpatul cu privire la săvîrșirea infracțiunilor prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 (republicată) după schimbarea încadrării juridice și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev de art. 290. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală combinat cu art. 10 lit. g Cod procedură penală a încetat procesul penal privind pe inculpatul cu privire la săvîrșirea infracțiunilor prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 (republicată) cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal.

A condamnat pe inculpatul pentru săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal si art. 41 alin. 2 Cod penal la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală combinat cu art. 10 lit. g Cod procedură penală a încetat procesul penal privind pe inculpatul cu privire la săvîrșirea infractiunii prev. de art. 272 pct.2 din Legea nr.31/1990 (republicata) cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, după schimbarea încadrării juridice din art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990.

A interzis inculpaților, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,c Cod penal în condițiile art. 71 alin. 2 Cod penal.

A înlăturat dispozițiile privind suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpatilor, și din sentința penală apelată.

A respins apelul declarat de partea vătămată și partea civilă S B, împotriva aceleiasi sentinte, ca nefondate.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele:

Tribunalul Vranceaa găsit fondate apelurile procurorului și ale inculpaților:, pentru următoarele considerente:

Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt în privința inculpaților, și, a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptelor.

În concret, pentru inculpatul, prima instanță, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev.de art.248¹Cod penal cu ref. la art.248 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de folosire a bunurilor și creditului societății în scop contrar intereselor acesteia, prev.de art.272 pct.2 din Legea 31/1990 republicată, cu aplic.artt.41 alin.2 Cod penal și art.13 Cod penal.

Pentru inculpatul, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de abuz în serviciu contra intrereselor publice în formă calificată, prev.de art.248¹pen. cu ref.la art.248 pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen. a condamnat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu prev.de art.249 alin.2 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.

Pentru, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev.de art.246 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatei.

Tribunalul Vrancea, de la început, a constatat că atât motivarea primei instanțe, cât și a procurorului, sunt lipsite de substanță și se bazează pe o interpretare proprie și deficitară dispozițiilor art. 147 și art. 145 Cod penal.

Este adevărat că norma incriminatoare prev.de art. 248 Cod penal stabilește ca subiect activ al infracțiunii de abuz în serviciu funcționarul public dar, atât procurorul cât și prima instanță au omis a observa că și dispozițiile art.246 Cod penal vizează aceeași categorie de subiect activ; ceea ce diferențiază cele două infracțiuni este subiectul pasiv, cât și obiectul juridic special - valorile sociale ocrotite de norma de incriminare. Mai mult, infracțiunile menționate sunt incidente și "funcționarilor" sau "altor salariați" în condițiile de text prev.de art. 258 Cod penal, ceea ce lămurește pe deplin dilema în care s-a aflat prima instanță, procurorul și apărarea; inculpații având calitatea specială cerută de norma de incriminare indiferent de reținerea art. 246 sau 248 Cod penal. Singura problemă care se pune este aceea dacă SC "" SA intra în categoria subiectelor pasive care suportă adjectivul prev.de art. 145.pr.pen.

Tribunalul Vranceaa considerat că da, întrucât, deși funcționa ca societate comercială pe acțiuni fiind cu capital majoritar de stat, ea se încadrează în sfera sintagmei normative "persoane juridice de interes public". SC "" SA avea capital de stat, presta un serviciu public - servicii bancare- ceea ce induce concluzia că era o instituție dintre cele prevăzute de art. 145 Cod penal.

Susținerea apărării întemeiată pe dispozițiile nr.HG 1356/1990 privind înființarea "Băncii Române de Comerț " SA în sensul că această unitate economică nu intră sub incidența art. 145.pen. întrucât, potrivit art. 2 din actul normativ menționat "este persoană juridică română, având forma juridică de societate bancară comercială pe acțiuni. Aceasta își desfășoară activitatea în conformitate cu prevederile statutului, precum și ale legilor române aplicabile societăților comerciale și societăților bancare", nu schimbă datele problemei. sferei publice asupra unei persoane juridice, după cum rezultă din art. 145 Cod penal, nu ține de regimul normativ după care își desfășoară activitatea, ci în raport de afectațiunea scopului urmărit la înființare; în cazul de față prestarea de servicii de interes public.

Că legiuitorul a înțeles să impună ca funcționarea acestei să se facă potrivit dreptului comun societar nu face decât să confirme tendința de a se realiza un regim juridic unitar în acest domeniu.

Iată de ce, Tribunalul Vranceaa socotit critica procurorului pe această linie întemeiată, desigur, pentru alte considerente decât cele expuse în motivele de apel, care nu au nicio susținere legală dar, mai cu seamă, logică. S-a remarcat, referitor la susținerea procurorului privind interpretarea extensivă a normei penale, ceea ce este total nepotrivit cu regulile de interpretare din materia normelor penale, că, din contră, sunt de strictă interpretare.

Astfel, s-a apreciat că în privința inculpaților:, și, schimbarea încadrării juridice pe considerentul nerealizării dorințelor dispozițiilor art. 145 Cod penal apare ca nejustificată, mai mult reținerea infracțiunii prev.de art. 272 al.2 din Legea nr. 31/1991 pe considerentul existenței raportului de subsidiaritate între această infracțiune și cele de abuz în serviciu contra intereselor publice este fără suport legal. O pledează pentru această concluzie diferența de obiect juridic a celor două infracțiuni în cazul raportului de subsidiaritate obiectul juridic al infracțiunii principale trebuie să circumscrie pe obiectul juridic al infracțiunii subsidiare; ori în cazul de față este de ordinul evidenței nerealizarea unei atare cerințe.

De altfel, abuz în serviciu indiferent de tipul interesului în contra căruia se poartă este în raport de subsidiaritate cu celelalte infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciu cuprinse în capitolul I titlul IV din Cod penal și nu cu orice infracțiune din dreptul obiectiv român.

Și în privința pedepselor aplicate inculpaților, Tribunalul Vranceaa apreciat că este întemeiată critica procurorului; criteriile de individualizare judiciară a pedepselor prev.de art.72 Cod penal au fost raportate deficitar de către prima instanță la datele cauzei. Astfel, urmările produse de faptele reținute ca infracțiuni în sarcina inculpaților se exprimă în falimentarea SC "" SA, practic această societate bancară a fost devalizată, astfel pedepsele care se impun a fi aplicate inculpaților trebuie orientate spre maximul special.

În consecință, Tribunalul Vrancea, primind favorabil această critică, majorat pedepsele aplicate inculpaților potrivit dispozitivului deciziei de apel.

În privința inculpatei, s-a apreciat că pedeapsa aplicată fiind maximul special - 5 ani închisoare,- intră sub incidența Legii nr. 543/2002 fiind grațiată condiționat.

Pe latură civilă, apelul procurorului, ca și apelul părții vătămate nu au putut fi primite favorabil; acesta din urmă s-a constituit parte civilă în nume propriu, după cum rezultă din declarațiile de la dosar, chiar și declarația de apel or, din datele cauzei nu rezultă că ar avea calitatea de subiect activ al acțiunii civile promovate. Persoană vătămată ar putea fi SC " " SRL Focșani al cărei administrator este; aceasta fiind un subiect de drept distinct de persoana fizică .

De altfel, s-a reținut că nici procurorul, nici apelantul nu și-au motivat în drept cererile pe latură civilă, cum de altfel, nici declarația de apel nu a făcut-o or, și acțiunea civilă, chiar exercitată alăturat de acțiunea penală, intră sub incidența art. 1169 cod civil în privința sarcini probei.

Pentru aceste motive, Tribunalul Vrancea nu a primit favorabil pe această linie critica procurorului și nici apelul părții vătămate.

Tribunalul Vranceaa apreciat că apelul S nu este fondat întrucât criticile vizează majorări ale pretențiilor civile determinate de creșterea prejudiciului ulterior constituirii de parte civilă; or, atari pretenții nu mai pot fi valorificate în cadrul procesului penal ci, ulterior, în condițiile art. 20 al.3 pr.pen. în fața instanței civile.

De aceea, Tribunalul Vrancea nu a primit favorabil apelul S, pe care l-a respins potrivit dispozitivului deciziei de apel.

De asemenea, criticile aduse de privind lipsa calității de funcționar public, care i s-a atribuit prin actul de sesizare, nu au putut fi primite favorabil pentru considerentele pe care Tribunalul Vrancea le-a expus în privința apelului procurorului.

Lipsa pagubei produsă SC "" SA pe considerentul existenței posibilității de recuperare prin valorificarea garanțiilor și dedusă din lipsa caracterului ireversibil al acesteia nu a putut, de asemenea, fi primită favorabil câtă vreme aceasta este rezultatul unei acțiuni ilicit penale. Cu alte cuvinte, recuperarea creditelor de la debitori prin executare silită justifica susținerea inculpatului numai în condițiile în care operațiunile bancare erau efectuate în condiții legale; or, în cauză, Tribunalul Vranceaa reținut că acestea s-au efectuat grefat pe exercițiul abuziv al atribuțiilor de serviciu de către inculpat.

Inculpatul a criticat soluția primei instanțe pe considerentul nesocotirii limitelor actului de sesizare, or, din considerentele rechizitoriului și dispoziția de trimitere în judecată rezultă fără echivoc netemeinicia criticii aduse pe această linie.

Infracțiunile reținute în sarcina acestuia sunt pe deplin dovedite, probele administrate în cauză relevând acest aspect, însă apelul acestui inculpat a fost admis întrucât pentru infracțiunile reținute în sarcina acestuia s-a împlinit termenul de prescripție specială, astfel că Tribunalul Vrancea a procedat la încetarea procesului penal pe acest aspect.

În privința pedepsei aplicate, prima instanță a făcut o aplicare deficitare a criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal; pentru considerentele expuse în privința apelului procurorului, Tribunalul Vrancea, constatând că este prea mică, a purces la majorare, astfel că această critică nu a fost primită favorabil.

În privința apelurilor inculpaților și, Tribunalul Vranceaa constatat că sunt realizate cerințele de text privind existența infracțiunilor reținute în sarcina acestora prev.de art. 215 al.1,4 Cod penal; criticile privind constituirea de parte civilă trebuiau formulate în limine litis, fiind aspecte de interes privat care pot fi valorificate în condițiile art. 197 al.1,4 pr.pen. Or, în acest stadiu procesual nu mai pot face obiect de dezbatere.

Critica privind greșita reținere a infracțiunii de înșelăciune prev.de art. 215 al.4 Cod penal nu a putut fi primită favorabil întrucât C-ul, ca instrument de plată, constituie raporturi juridice independente între părți; el nu presupune preexistența unor raporturi juridice obligaționale; prin emiterea C se crează în favoarea beneficiarului și în sarcina trăgătorului și trasului obligații derivând din acesta. Prin urmare, susținerea apelanților privind inexistența pagubei pe motiv că nu s-a făcut dovada preexistenței unei obligațiuni anterioare apare ca lipsită de relevanță.

În privința infracțiunilor prev.de art. 272 pct.2 din Legea 31/1990, Tribunalul Vranceaa constatat împlinit termenul de prescripție specială, drept pentru care a încetat procesul penal.

În privința criticilor aduse de apelantul, Tribunalul Vranceaa constatat existența infracțiunii reținută în actul de sesizare, astfel că a găsit neîntemeiate criticile acestuia de la punctul 1 și 2 pentru considerentele expuse cu ocazia admiterii apelului procurorului, pe care nu a înțeles să le reia, ci a făcut numai trimitere la ele.

Tribunalul Vrancea nu a primit favorabil critica privind netemeinicia soluției de respingere a expertizei contabile solicitată, întrucât obiectivele vizate nu presupun intervenția unui expert pentru a fi determinate, ci actele și lucrările cauzei conțin înscrisuri care permit un atare demers, astfel că prima instanță, în mod corect, a respins cererea.

În privința inculpaților, Tribunalul Vranceaa constatat împlinit termenul de prescripție specială prev.de art.124 Cod penal pentru infracțiunile indicate în dispozitivul prezentei și dispune încetarea procesului penal pe aceste aspecte și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs, în termen legal: Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, inculpații:, partea vătămată și partea civilă S

Parchetul de pe lângă Tribunalul Vranceaa apreciat hotărârea recurată ca fiind nelegală și netemeinică din următoarele considerente:

Pentru inculpații și, instanța de apel ar fi trebuit să constate că în cauză s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale pentru faptele prev. de art.40 din Legea 82/1991, și art.248 Cod penal, reținută în sarcina acestora.

În ceea ce privește pe inculpații, și se solicită majorarea pedepselor aplicate având în vedere gradul de participație și valoarea mare a prejudiciului cauzat prin infracțiunile deduse judecății.

Inculpații și au apreciat hotărârile recurate ca fiind nelegale și netemeinice din următoarele considerente:

a) nelegala compunere a completului de judecată, respectiv, în cauză, în condițiile în care inițial completul desemnat cu judecarea cauzei nu a ajuns la un punct de vedere comun, s-a dispus repunerea cauzei pe rol și judecata acestuia în complet de divergență. La dosarul cauzei nu există opinia separată a judecătorului care a determinat formarea completului de divergență, situație în care deși s-a pronunțat o hotărâre în apel, completul de judecată a fost format din 3 judecători, ceea ce este nelegal.

Normal ar fi fost ca judecătorii care au avut un punct de vedere comun cu ocazia deliberării, să semneze hotărârea pronunțată în apel datorită opiniei majoritare iar judecătorul a cărui opinie a fost minoritară să iși motiveze în mod separat opinia.

Solicită casarea hotărârii și trimiterea acesteia spre rejudecare.

b) pentru infracțiunea prev. de art.272 pct.2 din Legea 31/1990 se apreciază că inculpata nu a săvârșit fapta în niciuna din modalitățile prevăzute în alin.1 sau 2, respectiv nu a folosit bunurile sau creditul societății intr-un scop contrar intereselor acesteia și, pe cale de consecință, solicită achitarea în baza art.10 lit.d Cod procedură penală.

c) cu privirea la infracțiunea de înșelăciune prev. de art.215 alin.1 și art.215 alin.1 și 4 Cod penal, în condițiile în care s-a solicitat achitarea inculpatei pentru aceste fapte instanța nu a răspuns în ce constă vinovăția inculpatei, situație care atrage nulitatea hotărârii, respectiv nemotivarea acesteia și pe cale de consecință, se solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

d) greșita individualizare a pedepselor fără a se respecta criteriile prevăzute de lege,

e) s-a respins ca nefondate proba cu expertiza tehnico-contabilă care să stabilească prejudiciul real și localizarea lui în raport cu fiecare inculpat pentru a se putea stabili gradul de contribuție al fiecăruia la săvârșirea infracțiunilor, situație care ar impune, de asemenea, casarea hotărârilor recurate.

Inculpatul apreciat hotărârile recurate ca nelegale și netemeinice din următoarele considerente:

a) nelegala compunere a completului de judecată

b) încălcarea dreptului la apărare prin neadministrarea probei cu expertiză contabilă;

c) greșita reținere a săvârșirii de abuz în serviciu contra intereselor publice neavându-se în vedere prevederile art.145 Cod penal ce definește termenul de public, autorități publice, instituții publice, sau alte persoane juridice de interes public, inculpatul neavând calitatea de funcționar public.

d) Nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, respectiv că acordarea creditelor s-a făcut pe baza unei documentații incomplete.

Inculpatul a apreciat hotărârile recurate ca nelegale și netemeinice din următoarele considerente:

a) nelegala compunere a completului de judecată;

b) greșita condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, deși din probele administrate în cauză rezultă faptul că încadrarea juridică corectă ar fi aceea de neglijență în serviciu, prev. de art.249 alin.2 Cod penal.

c) greșita individualizare a pedepselor aplicate neținându-se seama de faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunea în condițiile unui volum foarte mare de muncă și a faptului că nu avea pregătirea de specialitate necesară funcției pe care o îndeplinea.

Inculpata a apreciat hotărârile recurate ca nelegale și netemeinice din următoarele considerente:

a) nelegala compunere a completului de judecată;

b) greșita schimbare a încadrării juridice a faptei așa cum a fost stabilită la fond și pentru care inculpata a fost condamnată pentru comiterea infracțiunii prev. de art.246 în ref. la art.248 Cod penal, nefiind o instituție publică iar neputând avea calitatea de funcționar public;

c) fapta reținută în sarcina inculpatei nu poate fi de natură penală în condițiile în care aceasta doar primea cereri de aprobare în vederea supunerii analizei acestora de către Consiliul Director al băncii;

d) pedeapsa aplicată este nejustificat de mare.

Inculpatul apreciat hotărârile recurate ca nelegale și netemeinice din următoarele considerente:

a) nelegala compunere a completului de judecată;

b) respingerea ca nejustificată a probei cu expertiza contabilă, ceea ce a dus la o greșită individualizare a pedepsei.

Inculpatul a apreciat hotărârile recurate ca nelegale și netemeinice din următoarele considerente:

a) nereținerea prescripției răspunderii penale pentru faptele reținute în sarcina acestuia;

Inculpatul a apreciat hotărârile recurate ca nelegale și netemeinice din următoarele considerente:

a) aplicarea unor pedepse exagerat de mari de către instanța de apel în raport de instanța de fond;

b) greșita condamnare a acestuia pentru infracțiunea de înșelăciune de către instanța de apel în condițiile în care a fost achitat de instanța de fond.

Inculpatul a apreciat hotărârile recurate ca nelegale și netemeinice din următoarele considerente:

a) pedeapsa aplicată este prea mare în raport de faptele reținute în sarcina acestuia, nefiind respectate criteriile de individualizare prev. de art.72 Cod penal;

Intimata-inculpată a precizat că:

a) deși nu a declarat recurs, solicită, având în vedere efectul extensiv al acestuia, să se constate că în mod greșit s-a dispus condamnarea inculpatei pentru o faptă care nu a fost pe deplin dovedită și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța de fond.

b) nelegala constituire a completului de judecată.

Partea vătămată a apreciat hotărârea recurată ca fiind netemeinică sub aspectul greșitei respingeri a pretențiilor părții vătămate considerându-se că astfel s-ar ajunge la o îmbogățire fără just temei.

Partea civilă AVAS B nu și-a motivat recursul declarat în cauză.

În motivarea deciziei nr. 609/2008 Curtea de Apel față de motivele de recurs a reținut următoarele:

Referitor la nelegale compunere a completului de judecată s-a reținut că această cauză s-a judecat în apel în complet de doi judecători. Deoarece cei doi judecători nu au ajuns la un punct de vedere comun cu ocazia deliberării, s-a procedat, în baza art.308 pct.5 Cod procedură penală la rejudecarea cauzei în complet de divergență, reluându-se dezbaterile.

După deliberare, deoarece s-a ajuns la un punct de vedere comun în ceea ce privește hotărârea ce urmează a fi pronunțată, minuta a fost semnată de toți judecătorii care au format completul de divergență, respectiv a fost semnată de trei judecători.

Se observă faptul că, cu ocazia deliberării în complet de divergență, cei trei judecători au ajuns la un punct de vedere comun în ceea ce privește soluția ce urmează a fi pronunțată, situație în care nu se mai poate discuta de existența unei opinii separate care să fie motivate.

Ajungând la un punct de vedere comun, ce a exclus astfel opinia divergentă inițială, ce a dus la compunerea completului de divergență, era normal ca minuta, ce constituie rezultatul deliberării, să fie semnată de toți membrii completului de judecată. Aceasta nu înseamnă că s-a judecat cauza în complet nelegal constituit, aceasta judecându-se într-un complet legal constituit, respectiv în completul de divergență prevăzut de art.308 pct.5 Cod procedură penală.

În plus, față de aceste considerente, mai menționăm următoarele:

a) conform art.307 Cod procedură penală, completul de judecată deliberează în secret iar conform art.308 pct.1, hotărârea trebuie să fie rezultatul acordului membrilor completului de judecată.

b) conform art.308 pct.3 Cod procedură penală, dacă din deliberare rezultă mai mult decât două păreri, judecătorul care opinează pentru soluția cea mai severă trebuie să se alăture celei mai apropiate de părerea sa iar motivarea opiniei separate este obligatorie.

În raport de aceste texte legale se constată următoarele:

Completul de divergență este specific numai instanțelor de apel, compunerea acestuia fiind format din trei judecători în loc de doi prin includerea unui nou judecător în compunerea completului de judecată. Deci, în apel completul de divergență legal constituit este format din trei judecători.

Conform art.308 pct.3 dacă din deliberare rezultă mai mult decât două păreri, judecătorul care opinează pentru soluția cea mai severă trebuie să se alăture celei mai apropiate de părere sa iar motivarea opiniei separate este obligatorie.

În concluzie, s-a apreciat că este obligatorie motivarea opiniei separate numai dacă aceasta există ca urmare a deliberării în completul de trei judecători.Dar nimic nu împiedică ca reluându-se dezbaterile în complet de divergență și procedându-se la deliberare în același complet, cei trei membri ai completului de judecată să ajungă la un punct de vedere comun ce se consemnează în minuta hotărârii, situație în care nu se mai poate vorbi de existența unei opinii separate a unuia din membrii completului de judecată.

În consecință,s-a apreciat că acest motiv de recurs invocat de către inculpați este nefondat, legea prevăzând în mod expres că în apel judecata se poate efectua și în trei judecători în complet de divergență și era normal ca hotărârea să fie semnată de toți cei trei membri ai completului de divergență deoarece după deliberare au ajuns la un punct de vedere comun cu privire la hotărârea ce urmează aop ronunța.

Referitor la neefectuarea expertizei contabile, conform art.116 Cod procedură penală, efectuarea acesteia se dispune când pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei în vederea aflării adevărului sunt necesare cunoștințele unui expert.

În speță, la crearea prejudiciului localizat în patrimoniul au contribuit inculpații:, în calitate de angajați ai acestei societăți, care prin activitatea lor infracțională au produs pagube reprezentând creanțe rămase nerecuperate ca urmare a creditelor curier acordate celor 103 societăți comerciale potrivit actelor depuse la dosarul de urmărire penală.

Deci, prejudiciul constă în nerecuperarea celor 103 credite curier acordate de către inculpații mai sus menționați care aveau în calitate de angajați ai societății atât obligația de a acorda credite cât și obligația de a urmări rambursarea acestora.

Prejudiciul a fost stabilit prin adunarea- însumarea celor 103 credite acordate de către inculpați și rămase nerecuperate, situație în care nu era utilă efectuarea unei expertize contabile în condițiile in care din conținutul actelor de urmărire penală rezultă cu claritate prejudiciul cauzat.

Referitor la vinovăția și încadrarea juridică a faptelor, s-a apreciat că instanța de fond și de apel au analizat probele administrate în cauză stabilind vinovăția inculpaților și încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina acestora, astfel:

a) Instanța de fond a constatat că niciunul din inculpați nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor și, în urma analizei probelor administrate în cauză, a constatat următoarele:

Inculpatul, in calitate de director al Sucursalei SA Focsani, prin incalcarea a atributiilor de serviciu, a aprobat acordarea creditelor curier fara ca la dosarele intocmite sa existe documentatia necasara sau cu documentatia incompleta.

Astfel, a aprobat acordarea de credite curier acceptand ca acestea sa nu fie garantate cu bilete la ordin sau file CEC care sa permita executarea silita in cazul nerambursarii la termen, si a acceptat acordarea de credite curier unor societati care nu re restituise pe cele contractate anterior.

A interzis raportarea catre Centrala Bas ocietatilor care nu au restituit la termenul scadent creditele si a dispus modificarea evidentei aflate pe calculator cu referire la datele scadente, activitatea care a condus la cresterea volumului creditelor restante si la impiedicarea punerii in aplicare a procedurii de executare silita. Nu a inaintat Centralei B spre aprobare, cererile de acordare a creditelor curier, verificandu-se astfel indeplinirea conditiilor stipulate in normele de lucru si in mod intentionat nu a actionat pentru recuperarea creditelor nerambursate si a refuzat sa ia masurile necesare atunci cand i-au fost semnalate astfel de cazuri.

Datorita relatiilor preferentiale cu administratorii unor firme, a intervenit personal ca acestea sa beneficieze de credite curier cunoscand ca, in realitate, aceste credite vor fi folosite de alte societati. Desi inculpatul a negat in mod constant cele retinute mai sus, apararile sale au fost infirmate de declaratiile si de procesele verbale de confruntare cu si, de faptul ca, in calitate de director al bancii, avea permanent acces la baza de date a sucursalei si cunostea in orice moment indicatorii si situatiile ce trebuiau raportate la Centrala B cu privire la creditele curier, scadenta, plafonul de credite stabilit.

Faptul ca a acceptat practicarea metodei rescadentarii creditelor curier intrucat si alte sucursale din tara procedau in aceasta maniera, nu a fost de natura a-l absolvi de raspundere ca, de altfel, si sustinerea ca incalcarea izolata a procedurilor de stabilire a creditelor curier a fost determinata de intentia de rezolvare operativa a problemelor clientilor si de volumul mare de activitate al operatiunilor bancare si a celorlalte probleme de la nivelul sucursalei.

In drept, s-a apreciat că faptele inculpatului asa cum au fost descrise mai sus, au fost calificate prin actul de sesizare al instantei ca abuz in serviciu contra intereselor publice in forma calificata prev. de art.248 ind.l Cod penal, cu referire la art.248 Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal.

Infractiunea de abuz in serviciu, prev. de art. 248 ind.1 Cod penal, cu ref. la art.248 Cod penal, poate fi comisa numai de catre un subiect calificat si, anume, de catre un functionar public in sensul diferit de art.147 Cod penal, cu ref. la art.145 Cod penal.

Potrivit art.147 Cod penal, prin functionar public se intelege orice persoana care exercita permanent sau temporar cu orice titlu, indiferent cum a fost investita, o insarcinare de orice natura retribuita sau nu in serviciul unei unitati dintre cele care se refera la art.145 Cod penal.

Conform art.145 Cod penal prin termenul "public" se intelege tot ce priveste autoritatile publice, institutiile publice, institutiile sau alte persoane juridice de interes public, administrative, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publica, serviciile de interes public precum si bunurile de orice fel care, potrivit legii sunt de interes public.

De asemenea, potrivit art.2 din statut, banca de comert exterior este persoana juridica, avand forma juridica de societatea bancara, comerciala pe actiuni. Aceasta isi desfasoara activitatea in conformitate cu prevederile statutului precum si ale legilor romane aplicabile societatilor comerciale si societatilor bancare.

Analizandu-se activitatea infractionala a inculpatului prin prisma textelor de lege sus mentionate si actul de constituire al SA, a rezultat ca aceasta nu poate fi calificata ca abuz in serviciu contra intereselor publice in forma calificata, prev. de art. 248 ind.l Cod penal, cu referire la art.248 Cod penal, SC SA, nefiind o persoana juridica de interes public, ci o persoana juridica privata.

In consecinta, inculpatul, in calitate de director al unei societati private, nu poate avea calitatea de functionar public, motiv pentru care instanta a apreciat că acesta nu poate raspunde penal pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice in forma calificata, prev. de art.248 ind.1 Cod penal, cu ref. la art.248 Cod penal.

Din coroborarea disp. art.258 Cod penal cu art.147 al.2 Cod penal, a rezultat ca normele inscrise in Titlul VI, capitolul l din partea speciala a Codului penal, dezvoltate de art.246 Cod penal pana la art.250 Cod penal, privitoare la infractiunile de serviciu sau in legatura cu serviciu, se aplica altor salariati care exercita, o insarcinare in serviciul altor persoane juridice decat acela enumerat in art.145 Cod penal.

Asadar, faptele inculpatului, apreciate prin prisma celor doua texte, au putut fi calificate drept abuz in serviciu contra intereselor persoanelor in forma calificata prev. de art.246 cod penal, cu ref. la art.248 ind.l cod penal, acesta avand calitate de functionar aflat in serviciul altei persoane juridice decat cel la care se refera art.145 cod penal.

Infractiunea de abuz in serviciu are insa un caracter subsidiar, aceasta insemnand ca abuzul savarsit de catre un functionar se incadreaza in dispozitiile Codului penal numai daca nu are o incriminare distincta in codul penal sau intr-o lege speciala.

Or, activitatea infractionala a inculpatului, care, in calitate de director al SC SA, actionat in mod abuziv prin incalcarea normelor procedurilor de lucru specifice, a aprobat si acordat credite curier la un numar de 103 societati comerciale si nu a luat masuri de recuperare a celor ajunse la scadenta, producandu-se o paguba de 18.464.542.172 lei, are o incriminare distincta in art.272, pct.2 din Lg. 31/ 1991 republicata.

Potrivit acestui text, constituie infractiune si se pedepseste, fapta directorului sau administratorului unei societati care foloseste cu rea credinta bunul sau creditul de care se bucura societatea intr-un scop contrar intereselor acesteia, sau in folosul lui propriu ori pentru favoriza o alta societate in care are interes direct sau indirect, sau altfel spus, a scos din patrimoniul societatii, cu incalcarea normelor de procedura specifice, valori carora le-a dat o distinctie contraproductiva, cauzatoare de paguba in loc de profit.

Din considerentele expuse anterior, instanta a apreciat ca inculpatul a savarsit infractiunea prev. de art. 272,pct.2 din Lg.31/l99l republicata si, in consecinta, a dispus schimbarea incadrarii juridice din infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice, in forma calificata prev. de art.248 Cod penal, cu ref. la art.248 ind.l cod penal, in aceasta infractiune, cu aplicarea disp. art.41 al.2 Cod penal, avand in vedere ca actele materiale constitutive ale infractiunii au fost comise in baza aceleiasi rezolutii infractionale, prin aceeasi modalitate si prin aceleasi mijloace.

Referitor la lipsa plangerii prealabile a Adunarii generale a actionarilor pentru punerea in miscare a actiunii penale, instanta a apreciat ca disp. art.155 din Lg.31/1991 republicata, sunt aplicabile numai in cazul raspunderii contractuale sau disciplinare, acesta fiind de altfel inclus in sectiunea privind administrarea societatii si nicidecum la Capitolul "infractiuni" din titlul VIII al actului normativ.

In planul raspunderii penale sunt prevazute doar doua modalitati de sesizare a instantei, respectiv rechizitoriul prev. de art.264 Cod procedură penala si procedura plangerii prealabile prev. de art.279 Cod procedură penala.

Avand in vedere ca vinovatia inculpatului este pe deplin dovedita din intregul ansamblu probator administrat in cauza, prima instanță a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsa in cuantumul maxim prevazut de textul incriminator, date fiind consecintele grave produse asupra patrimoniului societatii, respectiv o paguba creata si nerecuperata in valoare totala de 8.420.787.000 lei ROL.

Referitor la inculpatul, in actul de sesizare a instantei, s-a retinut in sarcina sa că, in calitate de administrator de credite la SA Focsani, prin incalcarea abuziva a indatoririlor de serviciu, a normelor si procedurilor de lucru specifice vizand acordarea creditelor curier si recuperarea celor ajunse la termenul scadent, a produs o paguba de 19.094.542.172 lei ROL, savarsind asftel infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice, in forma calificata prev. de art. 248 cod penal, cu ref. la art.248 ind.l Cod penal, cu aplic. art.41 al.2 Cod penal.

Din considerentele expuse, detaliat in cadrul analizei activitatii infractionale a inculpatului, instanta a apreciat că si față de inculpatul, incadrarea juridica data faptei prin rechizitoriu nu este legala, intrucat SC SA este o persoana juridica privata si nu de interes public, iar inculpatul, nefiind functionar public, ci functionar in sensul art. 258 Cod penal, cu ref. la art 147 al.2 Cod penal, poate fi acuzat de savarsirea infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor in forma calificata prev. de art.246 Cod penal, cu ref. la art.248 ind.l Cod penal.

In urma expunerii situatiei de fapt, instanta a retinut ca inculpatul, in calitate de administrator de credite, si-a incalcat atributiile de serviciu in legatura cu intocmirea dosarelor privind acordarea creditelor curier in sensul ca, nu a completat documentatia necesara in astfel de cazuri, nu a luat masuri pentru garantarea creditelor curier si pentru executarea garantiilor in situatiile in care ele existau.

Totodata, acesta a acceptat si a dus la indeplinire dispozitiile date de directorul, care erau contrare normelor de lucru si a procedurilor stabilite de Centrala.

La cererea lui, a modificat evidenta tinuta pe calculator pentru a se ascunde existenta unor debite restante si care nu au mai fost recuperate la Centrala in scopul de a nu se putea actiona pentru recuperarea sumelor restante provenite din credite curier nerestituite la termenele scadente si tot la cererea acestuia, a tinut o evidenta sperata potrivit careia, creditele acordate unor societati au fost folosite de firme privilegiate care, avand la randul lor credinte curier angajate si nerestituite nu puteau contracta altele in nume propriu.

A acceptat sa intocmeasca acte prin care, contrar normelor si procedurilor de lucru s-au acordat credite curier pentru achitarea celor restante practicandu-se astfel metoda rescadentarii lor in loc de a actiona pentru lichidarea unor astfel de credite pe cale legala.

Cu toate ca, in sine, metoda rescadentarii era profitabila bancii datorita comisioanelor foarte mari (l4o-l5o%), datorita neglijentei in urmarirea modului de rambursare, a obtinerii titlurilor executorii si a declansarii procedurii de executare silita, aceasta a devenit cauza principala a producerii prejudiciului total.

Desi in continutul rechizitoriului se face referire la faptul ca o parte din activitatea infractionala a inculpatului s-ar fi desfasurat prin intelegerea cu inculpatul, nu exista nici o proba care sa confirme acest aspect.

De altfel, insasi Parchetul, prin precizarile privind motivele pentru care nu poate fi retinuta in sarcina inculpatilor savarsirea infractiunii prev. de art.323 al.l Cod penal, pentru care au fost cercetati, a subliniat ca in ce priveste activitatea de aprobare, acordare si recuperare a creditelor curier, ca urmare a unor incalcari abuzive a atributiilor de serviciu de catre si, ea nu s-a desfasurat ca urmare a vreunei intelegeri dintre ei, ori intre acestia si alte persoane.

Mai mult s-a mentionat expres ca activitatile distincte desfasurate de acestia cu incalcarea de fiecare a atributiilor de serviciu, au concurat, in final, la producerea pagubei in patrimoniul bancii si a tulburat grav bunul mers al activitatii acesteia.

Analizand concluziile organelor de urmarire penala retinute mai sus si incadrarea juridica data faptei prin rechizitoriu, prin prisma probelor administrate in cauza, instanta a apreciat ca, sub aspectul laturii subiective, fapta inculpatului nu poate fi considerata abuz in serviciu ci neglijenta in serviciu.

Potrivit art.246 cu ref. la art.248 ind.l Cod penal, infractiunea de abuz in serviciu consta in fapta functionarului care, in exercitarea atributiilor de serviciu, cu stiinta, deci cu intentie, nu indeplineste un act ori il indeplineste in mod defectuos, cauzand o vatamare a intereselor legale unei persoane.

Infractiunea de neglijenta in serviciu, prev. de art.249 Cod penal, consta in incalcarea din culpa de catre un functionar a unei indatoriri de serviciu, prin indeplinirea acesteia sau prin indeplinirea ei defectuoasa, cauzand astfel o tulburare a bunului mers al unei organ, institutie ori a unei alte unitati prevazute in art.145 cod penal, sau o paguba patrimoniului acesteia ori o vatamare importanta a intereselor legale ale unei persoane.

Neindeplinirea unei indatoriri de serviciu inseamna omiterea, neefectuarea unui act care trebuia indeplinit pri ramanerea faptuitorului in stare de pasivitate. defectuoasa a unei indatoriri de serviciu presupune indeplinirea altfel decat se cuvine sa fie efectuata.

dintre cele doua infractiuni, consta in esenta in modalitatea in care a actionat inculpatul, respectiv cu intentie sau din culpa, elemente din perspectiva carora, instanta a analizat activitatea infractionala prin probele administrate in cauza.

In raport de invinuirea ca inculpatul si-a incalcat atributiile de serviciu in legatura cu incalcarea dosarelor privind acordarea creditelor curier, in sensul ca nu a completat documentatia necesara, nu a luat masuri pentru garantarea creditelor curier si pentru executarea garantiilor in cazul in care acestea existau, instanta a apreciat ca inculpatul nu a actionat cu intentie, ci din culpa.

Astfel, martorul, in declaratia de la pag.437, vol.L, a relatat că, la cererea lui, a completat documentele care trebuiau sa existe la dosarul fiecarui client si dupa ce aceste credite fusese acordate, că, in general, nu se urmarea intocmirea intregii documentatii inainte de acordarea creditului, deoarece conducerea bancii a motivat ca niciodata clientul nu trebuie sa astepte, existand timp suficient si pentru intocmirea formalitatilor ulterior luarii creditului.

Martorul a mai sustinut ca, impreuna cu, i-a adus la cunostinta directorului că, exista o serie de credit restante, întrebându-l cum sa procedeze pentru recuperarea lor, acesta le-a spus ca se va gandi la o solutie.

Martorul a mai precizat că primea de multe ori comunicari sau aprobari verbale pentru intocmirea si inregistrarea conventiilor de credit. Desi nu era angajat la societati, ci lucra in acelasi compartiment cu din dispozitia directorului, acesta a efectuat operatiuni de acordare a creditelor curier, a avizat "bun de plata" in locul lui, falsificandu-i semnatura atunci cand era plecat din unitate sau era prezent dar era ocupat cu intocmirea altor lucrari.

Din declaratia martorului a rezultat că, uneori, a avizat consultativ conventiile de credit sau contractele de cesiune prezentate de, chiar daca nu era completate toate rubricile intrucat acesta din urma avea un volum foarte mare de lucru, urmand ca celalalte formalitati sa fie facute ulterior.

Acelasi martor a precizat ca a semnat conventii de credit si a avizat contracte de cesiune si dupa acordarea creditului intrucat directorul, sub pretextul operativitatii, invoca urgenta acordarii creditului urmand ca, ulterior, sa fie finalizate formalitatile. Este evident ca, daca juristului unitatii i s-a impus de catre directorul sa semneze dosare de acordare credite incomplete si lui, i s-a pretins acelasi lucru.

Martorul a mai relatat ca a cunoscut la un moment dat situatia unor debite existente ca urmare a nerambursarii creditelor prezentate de si impreuna cu acesta s-au prezentat la directorul caruia i-a cerut acordul de a actiona in justitie, acord ce nu a fost obtinut spunandu-li-se sa mai astepte pana le va comunica cand anume sa inceapa procedura de executare silita, lucru care insa nu a mai intimplat ulterior.

Martorul a relatat ca acordarea creditelor curier era atributul exclusiv al directorului si acest lucru rezulta din evidenta existenta pe calculatorul serviciului de credite unde lucrau si.

Martorul, șef serviciu contabilitate, a mai precizat in aceeasi declaratie ca, pentru fiecare credit curier acordat trebuia sa se intocmeasca documentatia necesara, respectiv cererea aprobata de director sau inlocuitor, conventia de credit semnata de parti, contract de cesiune semnat de parti si garantiilr materiale constituite. Lipsa unor documente din dosarul de credit sau existenta unor documente in alb si nesmnate sau altele semnate si necompletate s-a datorat, după cum a sustinut martorul, existentei unui volum mare de lucru la acest serviciu, permitandu-se aceasta maniera de lucru, urmand ca pe parcurs intraga documentatie sa fie pusa la punct.

Martorul a mai aratat că, neoperarea rescadentarilor creditelor in calculator de catre nu putea fi facuta fara aprobarea lui care, astfel, ascundea si raportarea la Centrala a unor credite restante.

Din declaratia martorei - care impreuna cu alti salariati au fost numiti printr-o decizie de directorul pentru a-si desfasura activitatea in compartimentul Urmarire credite, intrucat lipsea din unitate fiind internat in spital - a rezultat că lucrarile ce trebuiau preluate nu erau aduse la zi, erau imprastiate prin diverse fisete si sertare ale biroului si nu se gaseau extrase, conventii de credit, cereri de acordare a creditelor.

Din declaratiile martorilor de mai sus, toți, de altfel, fosti salariati ai, rezulta ca neindeplinirea indatoririlor de serviciu sau indeplinirea defectuoasa de catre nu au avut la baza din punct de vedere subiectiv, intentia ci culpa, motiv pentru care instanta a calificat activitatea infractionala desfasurata de acesta ca neglijenta in serviciu, infractiune prev. de art.249 al.2 Cod penal, și a dispus schimbarea incadrarii juridice din abuz in serviciu contra intereselor publice in forma calificata prev. de art.248 ind.l Cod penal, cu ref. la art.248 Cod penal, in aceasta infractiune.

Inculpata, in calitate de sef serviciu clientele la SA Focsani, prin incalcarea atributiilor de serviciu, la data de 09.02.l999, a aprobat acordarea unui credit curier fara respectarea normelor si procedurilor de lucru, in sensul că, conventia de credit nr. 43687 nu era semnata, si era incompleta, iar de la dosarul de credit curier, lipsea biletul la ordin ca garantie materiala si despre care s-a facut mentiune in cererea de acordare, producand astfel o paguba de 230.000.000 lei vechi, in patrimoniul, fapta ce intruneste elementele constitutive ale infractiunii de abuz in sreviciu contra intereselor publice, prev. de art. 258 Cod penal.

In timpul audierii, inculpata a sustinut ca ar fi aprobat cererea de credit la rugamintea telefonica a inculpatului, si ca viza de "aprobare" dată de catre aceasta se referea, in realitate, la acceptul pe care l-ar fi dat ca cererea sa fie inregistrata la registratura si, nicidecum, nu privea acordarea creditului.

Apararea inculpatei a fost inlaturata intrucat daca viza de aprobare a cererii, care, in realitate, era un formular, pe care (beneficiarul creditului) l-a completat cu suma solicitata si specificand ca acest credit este garantat cu un bilet la ordin emis de SC INTERNATIONAL SRL, insemna accesul de inregistrare, mentiunea ar fi trebui sa fie expresa, respectiv "se va inregistra" si nu s-ar fi acordat creditul.

Inculpatul a declarat, de altfel, că aprobarea cererii de credit însemna aprobarea acordarii creditului iar, potrivit normelor de procedura specifice, aceasta viza de aprobare era de competenta exclusiva a directorului sucursalei.

S-a mai invocat, in aparare, lipsa intentiei in comiterea faptei, dovedită de imprejurarea că inculpata nu a avut nici un profit. Afirmatia inculpatei nu a putut fi avuta in vedere de instantă intrucat, pentru existenta infractiunii de abuz in serviciu, nu era necesara conditia obtinerii unui profit, fiind suficienta conditia ca in exercitarea atributiilor de servitiu, cu stiinta, sa nu indeplineasca sau sa indeplineasca dar in mod defectuos o indatorire care sa cauzeze o vatamare a intereselor legale a unor persoane (in cazul art.246 Cod penal) sau o tulburare insemnata a bunului mers al unui organ, institutii sau unitate la care se refera art.145 Cod penal.

Cat priveste incadrarea juridica data faptei prin rechizitoriu, respectiv infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice prev. de art.248 cod penal, asa cum s-a motivat si la activitatea infractionala desfasurata de inculpatul, avandu-se in vedere ca SC SA, asa cum rezulta din insasi denumirea acesteia si din art.2 din statut, este o persoana juridica privata si nu de interes public, in sensul prev. de art.145 Cod penal, astfel incat inculpata, nefiind functionar public, asa cum se defineste in art.147 al.l cod penal, ci functionar in sensul notiunii stabilite de art.258 Cod penal, cu ref. la art.147 al.2 Cod penal, instanta a apreciat că fapta comisa de inculpata intruneste elementele constitutive ale infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanale (in speta actionarilor bancii),motiv pentru care a dispus schimbarea incadrarii juridice din art.248 cod penal, in art.246 cod penal.

Inculpatul - a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunilor de inselaciune prev. de art.215 al.l Cod penal, cu aplic. art.75 lit.a Cod penal, si art.4l al.2 cod penal si, instigare la fals intelectual prev. de art.25 Cod penal, rap. la art.289 cod penal, cu aplic. art.33 lit.a Cod penal.

Din probele administrate in cauza, instanta a retinut ca inculpatul a obtinut la datele de 3 si 17.11.l998 de la SA doua credite curier in baza unei procuri obtinute prin inducerea in eroare a partii vatamate - administrator la SC PRES SRL, unul fiind nerambursat si reprezentand prejudiciu nerecuperat in dauna acesteia.

Procedand in aceeasi maniera in luna ianuarie l999, inculpatul -, impreuna cu, prin inducerea in eroare a partii vatamate, administrator la SC COM SRL, au obtinut de la aceasta o procura pentru, care a folosit-o in contractarea unui credit ramas nerambursat si care constituie prejudiciul creat partii vatamate.

In luna ianuarie 1999, inculpatii -, si, prin inducerea in eroare a partii vatamate - administrator la SC COM SRL, l-au determinat sa-i dea o procura lui, care a folosit-o in contractarea unui credit curier nerambursat si folosit de inculpati, suma o reprezinta prejudiciul in dauna partii vatamate.

Acelasi inculpat, impreuna cu, in luna februarie l999 prin inducerea in eroare a lui - administrator la SC SRL, a obtinut o procura pe care a folosit-o in contractarea unui credit curier de 230.000.000 lei ROL si care a fost folosit in interes personal de -.

Inculpatul - a determinat-o pe sa consemneze in ordinul de plata nr. 1, doua numere de facturi fictive pentru a atesta in mod nereal ca sumele ce le-a virat in contul a doua firme ar reprezenta contravaloarea unor marfuri.

In drept, s-a apreciat că fapta inculpatului constand in inducerea in eroare a celor patru parti vatamate, determinandu-le sa-i intocmeasca procuri notariale care in realitate au fost folosite la obtinerea de credite curier, ramase nerambursate, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune prev. de art.215 al.l cod penal.

Intrucat activitatea infractionala a inculpatului s-a desfasurat in mod treptat, intr-un interval scurt de timp, prin actiuni care prezenta fiecare in parte, continutul aceleasi infractiuni cu realizarea aceleiasi rezolutii infractionale, in cauza s-a facut aplicarea disp. art. 41 al.2 cod penal, privind infractiunea continuata.

S-a apreciat că fapta inculpatului de determinare a numitei de a completa un ordin de plata cu numere de facturi false, care sa ateste achizitionarea unor marfuri, operatiune comerciala care, in realitate, nu a avut loc, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de instigare la fals in inscrisuri sub semnatura privata, prev. art.25 Cod penal, rap. la art.290 Cod penal, motivat de faptul ca actele false emana de la societati comerciale- persoane juridice private, nefiind vorba de inscrisuri oficiale in sensul disp. art.150 al.2 Cod penal.

In consecinta, instanta a dispus schimbarea incadrarii juridice din infractiunea prev. de art. 25 cod penal, rap. la art.289 cod penal, in infractiunea prev. de art.25 Cod penal, rap. la art.290 Cod penal.

In sarcina inculpatei s-a retinut savarsirea infractiunilor de inselaciune, fals, uz de fals, prev. de art.2l5 al.l cod penal, cu aplic. art75 al.l Cod penal, art.289 Cod penal, art.291 Cod penal, cu aplic. art.41 al.2 Cod penal, si art.33 lit.a Cod penal.

Aceasta a completat ordinul de plata nr.135/17.12.l998, pe care l-a intocmit in vederea justificarii virarii unui credit curier obtinut de, administrator la SC SRL Vanatori catre SC INTERNATIONAL SRL, administrata de, un numar fictiv de factura.

Tot impreuna cu acesta din urma, au indus in eroare, in luna ianuarie 1999, pe, administrator la SC COM SRL Focsani, determinand-o sa-i dea o procura pe care cei doi au folosit-o fara stiinta sa la contractarea unui credit curier, pe care ulterior l-au virat la SC - credit nerambursat nici in prezent.

Ca si in precedent, la completarea ordinului de plata nr. 2/20.01.1999 inculpata, a completat un numar de factura fictiv, atestand in mod nereala existenta unor relatii de afaceri intre cele doua firme.

De asemenea, inculpata, impreuna cu inculpatii si, in luna ianuarie l999, l-au indus in eroare pe G, administrator la SC Com SRL, determinandu-l pe acesta sa-i dea o procura pe care au folosit-o fara stirea sa la contractarea unui credit curier, ce a fost virat la societatile SRL- administrator si SC - administrata de, completand totodata pe ordinele de plata nr. 2; 3; 5 numere de facturi false, atestand in acest mod, existenta unor relatii de afaveri intre cele doua firme care in realitate nu se derulau.

Desi in aparare a sustinut ca procurile emise de partile vatamate vizau posibilitatea efectuarii de operatiuni bancare, la SC SA Focsani, sau in vederea deschiderii unui cont bancar sau a efectuarii unor operatiuni la, situatie in care partile vatamate ar fi prevazut si ar fi avut cunostinta si de contractarea acestor credite, afirmatiile sale au fost inlaturate ca nesincere, dat fiind faptul ca intentia acestora (a partilor vatamate) a fost de a cesiona societatile comerciale, iar procurile urmau a fi folosite in scopul perfectarii actelor de cesionare si, nicidecum, in scopul contractarii unor credite curier.

Asadar, fiind vadita intentia inculpatei de inducere in eroare a partilor vatamate in obtinerea procurilor pe care le-a folosit impreuna cu ceilalti coinculpati la contractarea de credite curier, instanta a apreciat ca in cauza a fost dovedita vinovatia inculpatei in comiterea infractiunii de inselaciune prev. de art.215 al.l Cod penal, pentru care urmeaza sa raspunda penal.

Avand in vedere ca aceasta infractiune a comis-o prin intelegere cu coinculpatii - si, in cauza s-a aplicat si agravanta prev. de art.75 lit.a Cod penal.

De asemenea, dat fiind faptul că la intervale relativ scurte de timp a savarsit actiuni (acte materiale) care, privite individual, intrunesc elementele constitutive ale unei infractiuni, acte comise in baza aceleiasi rezolutii infractionale, in cauza au fost aplicate disp. art.41 al.2 Cod penal, privind infractiunea continuata.

Cat priveste infractiunile de fals intelectual prev. de art.289 cod penal si uz de fals, prev. de art.291 Cod penal, avand in vedere ca ordinele de plata completate cu numere de facturi false, nu sunt inscrisuri oficiale in sensul art.l50 al.2 cod penal, aceste emanand de la societati comerciale private, instanta a dispus schimbarea incadrarii juridice in infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata prev. de art.290 cod penal, cu aplic. art.41al.2 cod penal, privind infractiunea continuata.

Inculpatul, din probele administrate in cauza, rezulta ca la data de l3.07.l998, acesta a contractat un credit curier de l50.000.000 lei ROL, pe care l-a virat la SC Plast Focsani, cu ordinul de plata nr. 153, in scopul de a ajuta societatea respectiva, unde imputernicita era, sa achite o suma datorata la SC B, si pentru care se emisese un bilet la ordin scadent la 09.07.l998. In acest ordin de plata, inculpatul a consemnat un numar fals de factura, atestand astfel, ca intre societatea sa si cea administrata de, ca ar exista relatii de afaceri, care in realitate, nu se derulau.

De asemenea, in luna decembrie l998 a intocmit mai multe borderouri fictive ce atestau achizitii de cereale si lemn pentru a justifica ridicarea de la Focsani a unei sume in numerar de 389.000.000 lei ROL din contul sau curent, achizitiile fictive fiind evidentiate si in contabilitatea societatii sale SC SRL.

Din declaratiile martorilor, a rezultat că nu au predat inculpatului niciodata cantitatile de porumb consemnate in borderourile de achizitii.

Martorul a precizat ca nu-l cunoaste pe inculpat si nu a primit de la acesta nici o suma de bani.

De altfel, nu corespund nici datele martorului cu cele consemnate de inculpat in borderoul de achizitii.

Inculpatul, audiat in cursul urmaririi penale, a recunoscut că a intenționat sa foloseasca sumele de bani pentru achizitii de porumb dar ca, ulterior, s-a razgandit intrucat nu i-ar mai fi convenit pretul cerut de producator, afirmatii nereale in raport de declaratiile martorilor sus mentionati.

La fel si martorii si, ale caror nume figureaza in borderourile potrivit carora inculpatul ar fi achizitionat cantitati de busteni, au contestat semnaturile din borderouri precum si datele de identificare consemnate si au declarat ca nicodata nu au vandut acestuia vreo cantitate de busteni si nici nu au primit sumele de bani mentionate.

Martorul a recunoscut ca a vandut inculpatului 7-8 mc cherestea brad, primind suma de 4.200.000 lei ROL, suma care insa nu corespunde adevarului, respectiv ca ar fi primit suma de 11.250.000 lei ROL, consemnata in borderou.

Fapta inculpatului de a falsifica inscrisuri sub semnatura privata, respectiv bonuri de achizitii si facturi, si a evidentia in actele contabile ale societatii atestand derularea unor operatiuni comerciale, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de fals in inscrisuri sub semnatura privata, prev. de art. 29o cod penal, cu aplic. art.4lal.2 cod penal, privind infractiunea continuata.

Intrucat prin actul de sesizre a instantei aceasta fapta a fost incadrata juridic in fractiunile de fals intelectual, prev. de art.289 cod penal, si uz de fals, prev. de art.29l cod penal, cu aplic. art.41 al.2 cod penal, instanta a apreciat ca incadrarea juridica corecta este cea retinuta mai sus, motivat de faptul ca borderourile de achizitii, si ordinele de plata completate in fals, nu reprezinta inscrisuri oficiale, in sensul art.l5o al.2 cod penal.

Cu privire la aceasta infractiune, instanta a dispus incetarea procesului penal intrucat a intervenit prescriptia speciala, prev. de art.124 cod penal, cu ref. la art.122 cod penal.

Totodata, in sarcina inculpatului a fost retinuta infractiunea de fals intelectual prev. de art.4o din Lg.82/l99l, rap.la art.289 cod penal cu aplic. art.41 al.2 cod penal, motivat de faptul ca in evidentele contabile ale SC SRL inculpatul a inregistrat achizitionarea fictiva de cereale si busteni precum si plata fictiva a contravalorii in suma de 365.000.000 lei ROL, atestand in acest mod, si in bilantul societatii, in mod nereal, ca in patrimoniul acesteia ar exista un stoc de marfa, respectiv porumb si lemn, bunuri care in realitate nu existau.

Inculpatii si au contractat la data de 30.l2.l998 un credit curier in valoare de l59.000.000 lei ROL pe numele SC SRL, credit care a fost virat la SC SRL Focsani, fara nici o justificare intrucat intre cele doua societati nu au existat nici un fel de relatii comerciale.

Tot impreuna, cei doi inculpati, prin inducerea in eroare a lui, administrator al SC SRL, au contractat un credit curier in numele acestei societati, pe care inculpatii l-au virat la SC Plast SRL, pentru ca aceasta la randul ei sa-si achite datorii.

Cei doi inculpati, prin intelegere, i-au solicitat numitei contabila la SC SRL, să emita o fila CEC in valoare de l9.000.000 lei ROL catre Banca Focsani, in vederea incasarii ei de catre, inducandu-l astfel in eroare ca in acest mod isi va recupera paguba desi in contul respectiv, firma nu avea decat l56.586 lei ROL.

Inculpata a contractat la 25.11.l998 un credit curier in caloare de l99.000.000 lei ROL pe numele SC SRL, unde era administrator, pe care l-a virat ulterior la SC PLAST SRL Focsani, pentru a fi folosit desi intre cele doua societati nu existau relatii comerciale.

La data de 30.l2.l998, inculpata a contractat un nou credit curier in suma de l95.000.000 lei ROL, ce a fost virat in contul SC INTERNATIONAL SRL si a fost utilizat in interes personal. Aceste credite nu au fost restituite.

In drept, s-a apreciat că faptele inculpatilor, asa cum au fost expuse mai sus, intrunesc elementele constitutive ale infractiunilor de inselaciune prev. de art.215 al.l Cod penal, si respectiv 215 al.1 si 4 cod penal, si folosire a bunului si creditului societatii in scop contrar intereselor acesteia, prev. de art.272 pct.2 din Lg.31/1990 republicata.

Inculpatul, asa cum rezulta din probele administrate in cauza, a contractat la 30.12.1998 un credit curier pe numele firmei sale SC SRL, credit in valoare de 180.000.000 lei Rol si un altul in valoare de l82.000.000 lei ROL pe numele SC SRL- ambele administrate de inculpat, însă, ulterior, sumele incasate de la SA, le-a virat la SC SRL si SC - -COM SRL, desi intre aceste societati nu au existat niciodata relatii comerciale.

Acelasi inculpat, a contractat la 0l.02.1999 un credit curier in valoare de 200.000.000 lei ROL pe numele SC SRL, al carui administrator este numitul, fara stiinta acestuia, credit pe care ulterior l-a virat in contul SC Import-Export SRL, cu ordinul de plata nr.10.

Tot la aceeasi data, cu un alt ordin de plata semnat in alb de, inculpatul a virat suma de 182.000.000 lei ROL la firma SC SRL si, de aici, și-a achitat cu fila CEC o datorie de 181.818.000 lei ROL către SC SA Constanta de la care cumparase ulei comestibil.

Factura inscrisa in fals in ordinul de plata nr.l0 din 02.l999, atesta in mod nereal ca intre SC SRL si SC Import Export SRL s-ar fi derulat relatii comerciale.

Sustinerile inculpatului ca nu a folosit creditele curier pentru a achita alte credite solicitate anterior precum si faptul ca factura inscrisa in ordinul de plata nr.lo din 02.l999 nu este fictiva intrucat se afla inregistrata in evidentele contabile ale societatii nu pot fi retinute, nefiind dovedite cu probe.

In drept, s-a apreciat că faptele inculpatului, asa cum au fost descrise mai sus, intrunesc elementele constitutive ale infractiunilor de folosire a bunurilor si creditelor societatii in scopuri contrare intereselor acestora, prev. de art.272 pct.2 din Lg.3l/1990 republicata cu aplic. art 41 al.2 Cod penal; inselaciune, prev. de art 215 al.1cod penal, si fals in inscrisuri sub semnatura privata, prev. de art.290 cod penal.

Cu privire la aceasta ultima infractiune prin actul de sesizare, fapta a fost incadrata juridic ca fals material in inscrisuri oficiale prev. de art.288 cod penal si uz de fals prev. de art 291 Cod penal.

Avand insa in vedere că actele falsificate, respectiv ordinul de plata nr.10/0l.02.1999 si factura inscrisa in acesta nu sunt inscrisuri oficiale in sensul prev. de art.150 al.2 cod penal, ci inscrisuri sub semnatura privata emanand de la persoane juridice private, instanta a apreciat ca incadrarea juridica corecta este infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata prev. de art.290 Cod penal.

Inculpatul, in calitate de administrator la SC SRL Urechesti, a contractat un credit curier in valoare de 185.000.000 lei ROL pe care l-a virat la rugamintea inculpatului, unor societati apartinand acestuia din urma, desi intre aceste societati nu au existat relatii de afaceri.

La fel a procedat si la data de 23.04.l998, cand a contractat un credit curier de l00.000.000 lei ROL pe numele societatii sale, pe care apoi l-a virat la rugamintea inculpatului la SC COM SRL, unde administrator era acesta din urma, mentionand in ordinul de plata nr.30, un numar de factura fictiv, atestand in acest mod existenta unor relatii comerciale intre cele doua societati.

S-a apreciat că faptele inculpatului, asa cum au fost descrise, intrunesc elementele constitutive ale infractiunilor prev. de art.272 pct.2 din Lg.31/l990 republicata si art. 290 cod penal.

Cu privire la aceasta ultima infractiune, prin rechizitoriu, fapta a fost incadrata juridic ca fals intelectual si uz de fals prev. de art.289 Cod penal si art.291 Cod penal, insa, avand in vedere ca actele falsificate nu sunt inscrisuri oficiale, instanta a apreciat ca incadrarea juridica corecta este de fals in inscrisuri sub semnatura privata, prev. de art.290 cod penal.

Inculpatul a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunilor prev. de art.266 pct.2 (art.272, pct.2 din Lg.31/l99o); art.215 al.l Cod penal, art.2l5 al.l cu aplic. art.75 lit.a cod penal, si art.4l al.2 cod penal.

Din probele analizate, instanta a retinut ca in luna ianuarie 1999, acesta, impreuna cu si, l-au indus in eroare pe, administrator la SC COM SRL Focsani, care intentiona sa cesioneze actiunile societatii, si l-au determinat pe motivul perfectarii actelor de cesiune sa-i dea o procura inculpatei, in scopul prezentat mai sus, insa inculpatii, fara ca partea vatamata sa stie, au contractat un credit curier de 220.000.000 lei ROL, din care, suma de 90.000.000 lei ROL, a fost virata cu ordinele de plata nr.32 si 33 in contul firmei sale SC SRL.

La data de 2l.0l.l999, instanta a mai retinut ca inculpatul a contractat un credit curier de 220.000.000 lei ROL, pe numele SC SRL, si cu acordul sau acest credit a fost folosit de SC PLAST, pentru stingerea unui credit curier ajuns la scadenta.

Instanta a mai retinut ca la 20.01.l999, inculpatul a contractat un nou credit curier de 220.000.000 lei ROL pe numele SC SRL, suma din care a dat in numerar 130.000.000 lei ROL inculpatului cu titlu de imprumut, fapta recunoscuta de altfel de catre acesta din urma.

Tot impreuna cu, a obtinut o procura de la, administrator la SC sub pretextul ca vor sa cumpere actiunile acestei societati, insa cu procura obtinuta, cei doi au folosit-o in obtinerea unui credit in suma de 230.000.000 lei ROL, credit ce a fost folosit de.

S-a apreciat că fapta inculpatului, care impreuna cu, si respectiv, i-au indus in eroare pe partile vatamate si, determinandu-i sa intocmeasca procuri penzru efectuarea de operatiuni comerciale si bancare, cunoscand intentia celor doi de a cesiona propriile societati, procuri care, ulterior, au fost folosit in obtinerea de credit curier, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune, prev. de art.215 al.l cod penal.

Avand in vedere ca aceasta infractiune a fost comisa de mai multe persoane, la intervale scurte de timp si in aceeasi modalitate, in baza aceleiasi rezolutii infractionale, in cauza s-au aplicat disp. art.75 lit.a cod penal, ca circumstanta agravanta si art.4l al.2 cod penal, privind infractiunea continuata.

Fapta inculpatului de a folosi creditele contractate pe numele societatilor la care era administrator, pe care ulterior le-a virat in contul altor societati fara a avea relatii comerciale, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de folosirea a creditelor societatii in scop contrar intereselor acesteia, prev. de art 272 pct.2 din Lg.31/200l republicata cu aplic. art.4l al.2 Cod penal, privind infractiunea continuata.

b) Instanța de apel a constatat următoarele:

Este adevărat că norma incriminatoare prev.de art. 248 Cod penal stabilește ca subiect activ al infracțiunii de abuz în serviciu funcționarul public, dar atât procurorul cât și prima instanță au omis a observa că și dispozițiile art. 246 Cod penal vizează aceeași categorie de subiect activ; ceea ce diferențiază cele două infracțiuni este subiectul pasiv, cât și obiectul juridic special - valorile sociale ocrotite de norma de incriminare. Mai mult, infracțiunile menționate sunt incidente și "funcționarilor" sau "altor salariați" în condițiile de text prev.de art. 258 Cod penal ceea ce lămurește pe deplin dilema în care s-a aflat prima instanță, procurorul și apărarea; inculpații având calitatea specială cerută de norma de incriminare indiferent de reținerea art. 246 sau 248 Cod penal. Singura problemă care se pune este aceea dacă SC "" SA intra în categoria subiectelor pasive care suportă adjectivul prev.de art. 145.pr.pen.

Tribunalul a considerat că da, întrucât, deși funcționa ca societate comercială pe acțiuni fiind cu capital majoritar de stat, ea se încadrează în sfera sintagmei normative "persoane juridice de interes public". SC "" SA avea capital de stat, presta un serviciu public - servicii bancare- ceea ce induce concluzia că era o instituție dintre cele prevăzute de art. 145.pen. Susținerea apărării întemeiată pe dispozițiile nr.HG 1356/1990 privind înființarea "Băncii Române de Comerț " SA, în sensul că această unitate economică nu intră sub incidența art. 145.pen. întrucât, potrivit art. 2 din actul normativ menționat "este persoană juridică română, având forma juridică de societate bancară comercială pe acțiuni. Aceasta își desfășoară activitatea în conformitate cu prevederile statutului, precum și ale legilor române aplicabile societăților comerciale și societăților bancare", nu schimbă datele problemei. sferei publice asupra unei persoane juridice, după cum rezultă din art. 145.pen. nu ține de regimul normativ după care își desfășoară activitatea, ci în raport de afectațiunea scopului urmărit la înființare; în cazul de față prestarea de servicii de interes public.

Astfel, în privința inculpaților, și schimbarea încadrării juridice pe considerentul nerealizării dorințelor dispozițiilor art. 145.pen. a aparut ca nejustificată, mai mult reținerea infracțiunii prev.de art. 272 al.2 din Legea nr. 31/1991 pe considerentul existenței raportului de subsidiaritate între această infracțiune și cele de abuz în serviciu contra intereselor publice a fost apreciată ca fiind fără suport legal. pledează pentru această concluzie diferența de obiect juridic a celor două infracțiuni în cazul raportului de subsidiaritate obiectul juridic al infracțiunii principale trebuie să circumscrie pe obiectul juridic al infracțiunii subsidiare; ori în cazul de față este de ordinul evidenței nerealizarea unei atare cerințe.

De altfel, abuz în serviciu, indiferent de tipul interesului în contra căruia se poartă, este în raport de subsidiaritate cu celelalte infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciu cuprinse în capitolul I titlul IV din pen. și nu cu orice infracțiune din dreptul obiectiv român.

Criticile aduse de privind lipsa calității de funcționar public care i s-a atribuit prin actul de sesizare nu au putut fi primite favorabil pentru considerentele care au fost expuse în privința apelului procurorului.

Criticile aduse de inculpatul nu au putut fi primite favorabil, vinovăția acestuia fiind pe deplin dovedită prin probele administrate în cauză. Acesta a acționat cu știință și nu din culpă în sensul art.19 pct.2 Cod penal, nici apelantul nu a fost în măsură să evidențieze aspecte care să-i justifice poziția. În privința pedepsei aplicate, prima instanță a făcut o aplicare deficitare a criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal; pentru considerentele expuse în privința apelului procurorului, Tribunalul constatând că este prea mică, a purces la majorare, astfel că această critică nu a fost primită favorabil.

În privința apelurilor inculpaților și, Tribunalul a constatat că sunt realizate cerințele de text privind existența infracțiunilor reținute în sarcina acestora prev.de art. 215 al.1,4 Cod penal; criticile privind constituirea de parte civilă trebuiau formulate în limine litis, fiind aspecte de interes privat care pot fi valorificate în condițiile art. 197 al.1,4 pr.pen. Or, în acest stadiu procesual nu au mai mai putut face obiect de dezbatere.

Critica privind greșita reținere a infracțiunii de înșelăciune prev.de art. 215 al.4 pen. nu a putut fi primită favorabil, întrucât CEC-ul, ca instrument de plată, constituie raporturi juridice independente între părți; el nu presupune preexistența unor raporturi juridice obligaționale; prin emiterea CEC se creează în favoarea beneficiarului și în sarcina trăgătorului și trasului obligații derivând din acesta. Prin urmare, susținerea apelanților privind inexistența pagubei pe motiv că nu s-a făcut dovada preexistenței unei obligațiuni anterioare a aparut ca lipsită de relevanță.

În raport de aceste considerente, analizând cauza prin prisma probelor administrate în cauză, Curtea constată că inculpații au săvârșit faptele cu vinovăție, la dosarul cauzei existând suficiente probe care să stabilească această situație și care au fost analizate de către instanța de fond și avute în vedere de instanța de apel la momentul pronunțării hotărârii.

Reținând că în mod just s-a stabilit vinovăția inculpaților, Curtea a apreciat că atât instanța de fond cât și instanța de apel nu au efectuat în totalitate o judicioasă încadrare juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților:, și.

Astfel, instanța de fond în mod greșit a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina acestora din infracțiunea prev. de art.248¹Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în infracțiunea prev. de art.272 pct.2 din Legea nr.31/1990 republicată cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.13 Cod penal pentru inculpatul;

- din infracțiunea prev. de art.248¹Cod penal în ref. la art.248 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în infracțiunea prev. de art.249 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (neglijență în serviciu) pentru inculpatul;

- din infracțiunea prev. de art.248 Cod penal în infracțiunea prev. de art.246 Cod penal (abuz în serviciu contra intereselor persoanei) pentru inculpata.

Instanța de apel în mod greșit a condamnat pe cei trei inculpați pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.248 Cod penal, respectiv abuz în serviciu contra intereselor publice deoarece:

Inculpații erau angajați ai unei bănci, respectiv - Sucursala

Este adevărat că la momentul comiterii faptei era o bancă cu capital majoritar de stat dar asta nu înseamnă că inculpații menționați mai sus aveau calitatea de funcționar public în înțelesul prev. de art.147 Cod penal deoarece, chiar dacă era o bancă cu capital majoritar de stat, nu se încadrează în prevederile unei unități la care se referă art.145 Cod penal, respectiv nu prestau un serviciu de interes public iar bunurile, în speță sursele de finanțare ale, nu erau de interes public.

Mai concret, era o bancă în care statul era acționar majoritar făcând parte din capitalul privat al statului, acesta fiind acționar al băncii.

Instituțiile publice, ca și autoritățile publice, sunt forme organizatorice prin care se prestează, practic, servicii publice pentru stat sau pentru populație. Ele se pot înființa, reorganiza și desființa prin acte ale Parlamentului, Guvernului, ministerelor sau ale altor autorități ale administrației publice centrale de specialitate, precum și prin acte ale consiliilor locale sau județene, potrivit legii.

publice sunt subordonate autorităților care le-au înființat și care le-au dat în administrare sau folosință bunuri necesare pentru desfășurarea activității lor.

Unele instituții sunt de interes național, altele de interes local sau județean, după cum serviciul public pe care îl prestează prezintă interes pentru populația întregii țări sau numai pentru locuitorii unității administrativ teritoriale respective.

Așa sunt, de pildă: instituții publice de învățământ - grădinițe, școli generale, gimnazii, licee, școli profesionale, școli postliceale, colegii, universități; instituții publice de cultură - teatre, cinematografe, biblioteci, filarmonici; instituții publice sanitare - dispensare, policlinici, spitale, sanatorii, case de odihnă; instituții publice sportive și de altă natură.

Mai trebuie relevată o trăsătură importantă a instituțiilor publice, și anume că mijloacele financiare necesare sunt asigurate, de regulă, de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, după caz. "de regulă" întrucât unele instituții publice își desfășoară activitatea contra cost, realizând venituri proprii, astfel încât acestea primesc, eventual, de la bugetul statului sau de la bugetele locale numai o diferență.

Așa este și cazul unor instituții publice de cultură (teatre, cinematografe, muzee, etc.), în timp ce activitatea altora, cum sunt instituțiile publice de învățămând (școlile) își desfășoară activitatea gratuit.

strictă a instituțiilor publice, ca și faptul că acestea răspund unor trebuințe directe ale cetățenilor fac ca activitatea lor să constea, în principal, în fapte materiale și mai puțin emiterea de acte juridice. Unele dintre instituțiile publice au însă abilitarea de a emite acte juridice, cum sunt: diplome (certificate) de absolvire a unei instituții de învățământ, atestate, etc.

Tot ca o trăsătură caracteritică instituțiilor publice se mai poate reține și faptul că, de regulă, acestea prestează serviciul public de profil la cerere (exemplu, teatrele, cinematografele, muzeele, etc.). Sunt însă și instituții publice care acționează din oficiu, ca obligație legală; așa este cazul instituțiilor de învățământ obligatoriu, sau cele al dispensarelor și policlinicilor care efectuează vaccinarea pentru prevenirea nor boli sau în caz de epidemie.

Pe plan organizatoric instituțiile publice pot fi structurate în compartimente funcționale - direcții, servicii, birouri, sau alte asemenea, potrivit specificului fiecăruia. De regulă, prin actul de înființare este precizată și structura organizatorică a instituției publice.

Conducerea instituției publice este asigurată, de regulă, de către un director (director general) numit de autoritatea competentă să înființeze instituția. Celălalt personal din cadrul instituției este numit și eliberat din funcție de conducerea instituției.

Personalul instituțiilor publice are statut de funcționar public. În multe domenii de activitate, activitatea instituțiilor publice se desfășoară pe baza unor statute proprii, aprobate prin lege. Așa este cazul: personalului didactic, personalului medical, celui de cercetare,

Față de aceste precizări teoretice, se poate trage lesne concluzia că nu era o instituție de interes public. Ea era o instituție de interes privat în care statul era acționar majoritar.

Această concluzie rezultă din următoarele:

- nu se adresa unei categorii largi de populație, nu presta un serviciu în favoarea populației, ci ea se adresa unei anumite categorii de persoane, respectiv celor care doreau să devină acționari la bancă și celor care doreau să obțină împrumuturi bănești de la aceasta.

În consecință, Curtea apreciază că inculpații, și au calitatea prev. de art.258 Cod penal, respectiv au comis fapte săvârșite de alți funcționari.

Ei au săvârșit infracțiunea prev. de art.248 Cod penal, respectiv abuz în serviciu contra intereselor publice dar nu în calitate de funcționari publici, ci în calitate de funcționari deoarece prin îndeplinirea în mod defectuos, cu știință a atribuțiunilor de serviciu, au produs o tulburare însemnată bunului mers al societății unde erau angajați producând o consecință deosebit de gravă acesteia datorită valorii mari a prejudiciului cauzat prin activitatea lor.

În consecință, s-a apreciat că încadrarea juridică corectă este aceea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev. de art.248 Cod penal comb. cu art.248¹Cod penal, în ref. la art.258 Cod penal, pentru inculpații și, și infracțiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice prev. de art.248 Cod penal rap. la art.258 Cod penal, pentru inculpata.

Astfel, faptele inculpatului de a aproba credite curier fără ca la dosarele întocmite să existe documentația necesară, fără ca să fie garantate cu bilete la ordin sau file CEC care să permită executarea silită, care a interzis raportarea către centrala Bas ocietăților care nu au restituit la termenul scadent creditele, dispunând modificarea evidenței aflate pe calculator a datelor scadente, intervenind personal ca unii administratori de firme să beneficieze în mod preferențial de credite curier, cunoscând că aceste credite vor fi folosite de alte societăți, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 248 Cod penal și nu ale infracțiunii prev. de art.272 pct.2 din Legea nr.31/1990 republicată.

Potrivit acestui text constituie infracțiune și se pedepsește fapta directorului sau administratorului unei societăți care folosește cu rea-credință bunul sau creditul de care se bucură societatea intr-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interes direct sau indirect.

În speță, inculpatul nu a săvârșit niciuna din infracțiunile prev. de art.272 pct.2 din Legea 31/1990, faptele reținute în sarcina acestuia încadrându-se în dispozițiile art.248 Cod penal.

În ceea ce privește pe inculpatul, care în calitate de administrator de credite și-a încălcat atribuțiile de serviciu necompletând documentația necesară pentru acordarea creditelor curier neluând măsuri pentru garantarea acestora și pentru executarea garanțiilor în situația în care ele existau, modificând la cererea inculpatului evidența ținută pe calculator cu scopul de a nu se putea acționa pentru recuperarea sumelor restante la creditele curier nerestituite, acceptând să întocmească acte contrar normelor și procedurilor de lucru, respectiv acordarea de credite curier pentru achitarea celor restante, constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice și nu aceea de neglijență în serviciu prev. de art.249 Cod penal deoarece fără a nega faptul că inculpatul nu avea cunoștințe de specialitate pentru funcția ce o deținea dar el, prin activitatea infracțională mai sus menționată, nu se poate spune că și-a încălcat din culpă îndatoririle de serviciu, el acționând, de fapt, cu bună știință în nerespectarea îndatoririlor de serviciu. Mai precis, activitățile desfășurate de inculpat și mai sus menționate nu se puteau face din culpă, ele se puteau face numai sub forma intenției, fiind exclusă, deci, o greșeală din partea inculpatului.

În ceea ce privește pe inculpata, ea a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice, prev. de art.248 Cod penal, deoarece prin activitatea sa infracțională nu a cauzat consecințe deosebit de grave care să se încadreze în prevederile art.248¹abuz în serviciu în formă calificată.

Deoarece instanța de recurs a constatat că nu are calitatea de funcționar public ci doar calitatea de funcționar, se va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art.248 Cod penal, în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art.248 Cod penal raportat la art.258 Cod penal.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpații și, deoarece a fost invocată ca motiv de recurs greșita încadrare juridică a faptelor, din probele administrate s-au reținut următoarele:

Pentru s-a reținut că la data de 25 noiembrie 1998, contractat de la Focșani, un credit curier în valoare de 199.000.000 lei pe numele firmei sale, SC " " SRL și a rămas nerambursat, pe care l-a virat la SC " Plast" SRL Focșani, pentru a fi folosit, deși între cele două societăți nu au existat relații de afaceri.

La data de 30 decembrie 1998, în înțelegere cu, administrator la SC " " SRL, a contractat pe numele acestei firme un credit curier în valoare de 159.000.000 lei, rămas nerambursat și care a fost virat la SC " " SRL Focșani, fără nicio justificare, întrucât între cele două societăți nu a existat niciun fel de relații de afaceri.

Impreună cu, prin inducerea în eroare a lui, a contractat în numele firmei SC "" SRL, aparținând acestuia, un credit curier de 180.000.000 lei și l-au virat la SC " Plast" SRL, pentru ca aceasta, la rândul ei, să-și poată achita niște datorii.

La data de 30.12.1998, a contractat un nou credit curier de 195.000.000 lei, ce a fost virat în contul SC " " SRL, fiind folosit în interes personal. acest credit curier a rămas nerambursat la.

În înțelegere cu, i-a solicitat lui, contabilă la SC " " SRL, să emită fila CEC -, în valoare de 219.000.000 lei, către Banca Comercială "- " Focșani în vederea încasării ei, de către, ducându-l în eroare cum că, în acest mod își va recupera paguba, deși în contul respectiv firma nu avea decât suma de 156.586 lei.

Această activitatea infracțională menționată mai sus intrunește elementele constitutive ale infracțiunii de folosire a creditelor în scopuri contrare societății prev de art.266 alin.2 din Legea nr.31/1990 și înșelăciune, prev. de art.215 alin.1 și art.215 alin.1 și 4 Cod penal, cu aplicarea art.41 Cod penal.

În sarcina inculpatului se reține că la 30 decembrie 1998, în înțelegere cu, împuternicită la firma sa SC SRL, a contractat pe numele acestei societăți un credit curier în valoare de 159.000.000 lei - rămas nerambursat - și care a fost virat la SC " " SRL Focșani, fără nicio justificare întrucât între cele două societăți nu au existat niciun fel de relații de afaceri.

Împreună cu, prin inducerea în eroare a lui, a contractat în numele firmei acestuia SC "" SRL Focșani, un credit curier în valoare de 180.000.000 lei la data de 28 septembrie 1998, și care a fost virat la SC " Plast" SRL, pentru ca aceasta la rândul ei să-și poată achita niște datorii.

La 30 decembrie 1998, pe numele aceleiași firme a contractat îmrepună cu un alt credit curier de 195.000.000 lei, pe care l-au virat în contul SC " " SRL, folosindu-l în interes personal. acest credit curier a rămas nerambursat.

În înțelegere cu, i-a cerut lui, contabilă la această societate, să emită fila CEC - în valoare de 219.000.000 lei, către Banca Comercială "- " Focșani, în vederea încasării ei de către, ducându-l astfel în eroare că își va recupera paguba, deși în contul respectiv al firmei nu exista decât suzma de 156.586 lei.

S-a apreciat că aceste fapte întrunesc elementele constitutive a infracțiunii de folosire a creditelor în scopuri contrare societății, prev. de art.266 pct.2 din Legea nr.31/1990, înșelăciune, prev. de art.215 alin.1 și art.215 alin.1 și 4 Cod penal.

În consecință, Curtea a apreciat că celelalte încadrări juridice ale faptelor reținute în sarcina fiecăruia din ceilalți inculpați sunt corecte.

Verificând în continuare hotărârea recurată, s-a constatat faptul că pentru inculpații a intervenit termenul de prescripție a răspunderii penale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.40 din Legea nr.82/1991 rap. la art.289 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal.

De asemenea, s-a constatat faptul că și pentru inculpata a intervenit termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea prev. de art.40 din Legea 82/1991 urmând a se dispune încetarea procesului penală față de aceștia în baza art.11 pct.2 lit.b comb. cu art.10 lit.g Cod procedură penală.

Referitor la individualizarea pedepselor.

Curtea urmează a avut în vedere, pe de o parte motivele de recurs ale Parchetului, care solicită majorarea pedepselor aplicate inculpaților:, și, dar și solicitările acestor inculpați de reducere a pedepselor aplicate.

S-a avut în vedere faptul că pentru unii din inculpați, respectiv:, și s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor într-o infracțiune mai ușoară.

S-a avut în vedere pentru fiecare inculpat în contextul mai sus menționat criteriile de individualizare prev. de art.72 Cod penal, respectiv: gravitatea faptelor reținute în sarcina acestora, numărul de acte materiale săvârșite de fiecare inculpat, precum și persoana acestora și valoarea prejudiciului cauzat prin infracțiunile deduse judecății și, în acest context, să se apliceinculpatului o pedeapsă orientată spre maximul special prevăzut de lege cu executare prin privare de libertate; inculpatului o pedeapsă orientată spre maximul pedepsei dar mai redusă decât a inculpatului, instanța ținând cont de faptul că, în calitatea ce a avut-o de subordonat față de inculpatul, care era director, o bună parte din infracțiunile reținute în sarcina sa au fost săvârșite la cererea inculpatului, care, într-un fel, i-a determinat activitatea infracțională.

- pentru inculpata s-a constatat faptul că pedeapsa aplicată în apel, de 6 ani închisoare pentru săvârșire a infracțiunii prev. de art.248 Cod penal este nelegală fiind dată peste maximul special prevăzut de lege.

În consecință, dispunând schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatei pentru acuratețe juridică s-a apreciat că se impune condamnarea acesteia pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, ca urmare a schimbării juridice a faptei, deoarece, având în vedere data săvârșirii acesteia, urmează a se constata că a intervenit prescripția răspunderii penale și, pe cale de consecință, și încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei, în baza art.11 pct.2 lit.b în ref. la art.10 lit.g Cod procedură penală.

În ceea ce privește pedepsele aplicate inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, Curtea aconstatat că acestea sunt puțin disproporționate în raport de pedeapsa aplicată în apel inculpaților și, care au săvârșit infracțiuni similare iar prejudiciile cauzate sunt asemănătoare.

În acest context, se vor reduce pedepsele aplicate inculpaților și.

Referitor la celelalte pedepse aplicate de către instanța de apel, Curtea a apreciat că acestea au fost corect individualizate.

Referitor la latura civilă a cauzei, recursul părții vătămate s-a apreciat a fi nefondat deoarece în mod judicios instanța de apel a constatat că nu poate avea calitatea de subiect activ al acțiunii civile promovate.

Partea vătămată ar putea fi SC SRL Focșani, al cărei administrator este partea vătămată dar aceasta este un subiect de drept distinct față de persoana fizică, care a promovat apelul și recursul în cauză.

De altfel, pe fondul cauzei, s-a constatat că recurentul nu și-a motivat cererile pe latură civilă a cauzei, nu a dovedit cu probe, conform art.1169 Cod civil pretențiile sale.

Referitor la recursul declarat de S, care solicită obligarea inculpaților și la plata sumei de 1.694.455,48 USD și nu suma de 394.585,19USD, motivat de faptul că nu rezultă care sunt societățile care vizează suma de 394.585,19USD stabilită de instanță și cum se împarte această sumă pe cele 103 societăți comerciale care au beneficiat de credite curier, se precizează că este imposibil pentru partea civilă să stabilească care dintre societăți ar avea calitatea procesuală pasivă și pentru ce sumă în eventualitatea unui litigiu civil ulterior.

Inculpații, și au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni legate de serviciu, respectiv infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice, constând în aceea că, prin efectuarea cu știință a unor acte în mod defectuos, s-a creat un prejudiciu băncii în care lucrau, respectiv - Sucursala Ulterior, datoriile au fost preluate, conform Hotărârii de Guvern, de către AVAS

S-a constat faptul că inculpații au fost trimiși în judecată pentru acordarea a 103 credite curier unor societăți comerciale fără ca acestea să îndeplinească condițiile pentru acordarea acestor credite. Deci, valoarea pagubei ce se reține în sarcina inculpaților este însumarea sumelor acordate celor 103 societăți comerciale care au primit credite curier.

S-a apreciat că aceasta este, de fapt, și latura materială a infracțiunii de abuz în serviciu reținută în sarcina inculpaților.Pentru aceste sume care rezultă ca pagubă din infracțiunile de abuz în serviciu s-a dispus condamnarea inculpaților și obligarea acestora la plata acestui prejudiciu către AVAS B deoarece este prejudiciul cauzat băncii prin activitatea defectuoasă desfășurată de inculpați.

În condițiile în care recurenta-parte civilă, având în vedere și faptul că asupra bunurile inculpaților s-a dispus și sechestrul asigurator, s-ar îndestula, mai precis s-ar pune în executare hotărârea pentru prejudiciul efectiv suferit (valoarea celor 103 credite curier acordate de inculpați) aceștia ar avea posibilitatea unei acțiuni în regres pe latură civilă împotriva celor 103 societăți comerciale care au primit creditele curier deoarece, în caz contrar, cele 103 societăți comerciale s-ar îmbogăți fără justă cauză.

În condițiile în care intre și cele 103 societăți comerciale care au contractat credite curier există un contract de creditare, care prevede dobânzi și penalități pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale, AVAS B are deschisă o acțiune civilă separată pentru plata acestor penalități și dobânzi ce rezultă din contractele încheiate de bancă cu aceste societăți comerciale.

S-a apreciat că nu pot fi obligați inculpații la plata acestor sume, respectiv dobânzi și penalități ce rezultă din contractele încheiate cu cele 103 societăți comerciale deoarece infracțiunile reținute în sarcina acestora, respectiv abuzul în serviciu contra intereselor publice, se cantonează la prejudiciul efectiv suferit de bancă, în speță, valoarea celor 103 credite curier acordate în mod defectuos.

Partea civilă are posibilitatea să verifice arhiva pe care a preluat-o de la - Sucursala V, să caute dosarele de creditare ale celor 103 societăți comerciale și să se îndrepte cu acțiune civilă împotriva acestora fie pentru recuperarea întregii sume (suma acordată plus dobânzi și penalități) fie să recupereze de la inculpați sumele la care au fost obligați ca urmare a acordării creditelor curier în mod defectuos iar pentru diferență, respectiv dobânzi și penalități să se îndrepte cu acțiune civilă separată, acestea excedând pagubei cauzate de inculpați prin infracțiunea reținută în sarcina acestora.

Împotriva acestei hotărâri date de Curtea de Apel Galați contestatorul a formulat contestație în anulare prin apărătorul ales.

Prin motivele contestației sunt invocate disp. art. 385¹⁴alin. 1, art. 385¹⁶și art. 386 lit. e Cod procedură penală cu referire la faptul că la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, această procedură fiind obligatorie potrivit procedurii penale.

S-a invocat de asemenea ca motiv al contestației că în anul 2002 în timpul judecății a intervenit un decret de grațiere pe care instanța nu l-a avut în vedere la analizarea cuantumului pedepselor și modalitatea de sancționare.

S-a solicitat pe fond admiterea contestației în anulare și trimiterea cauzei spre rejudecare la completul de judecată competent.

Contestația în anulare formulată de contestatorul este nefondată.

Din verificarea deciziei 609/30.10.2008 a Curții de Apel Galați precum și analiza ansamblului probator existent la dosarul cauzei, Curtea constată că instanța de recurs ca și instanțele din cursul judecății pe baza probelor existente în cauză a dat o soluție temeinică și legală.

Se constată că nu au fost încălcate dispozițiile ce reglementează cercetarea judecătorească, iar neaudierea inculpatului s-a datorat poziției acestuia care a înțeles să nu de-a declarații,opțiune care este în consens cu dispozițiile procedurale, în contextul în care, cauza a suferit mai multe amânări motivate.

Cu privire la faptul că în ciclul de judecată a cauzei ce s-a întins pe o perioadă apreciabilă de timp, a intervenit și acte normative de grațiere (dec. 543/2002) este de precizat că infracțiunile pentru care contestatorul a fost trimis în judecată erau exceptate de la această clemență, situație în care nu se punea problema a se lua în calcul cu prilejul dozării și individualizării sancțiunii penale.

Pe de altă parte, dat fiind faptul că cercetarea judecătorească s-a întins pe o perioadă lungă de timp a făcut posibilă acordarea a numeroase termene de întrerupere a prescripției răspunderii penale și care se referă la citarea, la audierea inculpaților, prezentarea materialului de urmărire penală, așa încât era necesar a se lua în calcul disp. art. 124 Cod penal.

Față de aceste considerente se constată că nu sunt îndeplinite nici una din condițiile expres și limitativ prev. de art. 386 Cod procedură penală, așa încât urmează să se respingă ca nefondată contestația în anulare formulată de contestator împotriva deciziei penale nr. 609/2008 a Curții de Apel Galați.

În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală urmează să fie obligat contestatorul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul - (fiul lui și, născut la data de 01.01.1971 în comuna Vrâncioaia, județul V, domiciliat în B,-, Bloc 15 B,. 75, sector 3, cu domiciliul ales la Cabinetul avocațial #. - B, sector 2,--10) împotriva deciziei penale nr. 609/30.10.2008 a Curții de Apel Galați pronunțată în dosarul nr-.

În baza disp. art. 192 al. 2 Cod procedură penală obligă contestatorul la 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 17 Aprilie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

Grefier,

- -

Red. / 05 Mai 2009

Tehn. / 05 Mai 2009

Președinte:Petruș Dumitru
Judecători:Petruș Dumitru, Maria Tacea, Ion Avram

#Judecator Petrus Dumitru

Infracțiuni la legea societăților comerciale (legea nr. 31/1990). Decizia 268/2009. Curtea de Apel Galati

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Infracțiuni la legea societăților comerciale (legea nr. 31/1990). Decizia 268/2009. Curtea de Apel Galati