Infracțiuni la legea societăților comerciale (legea nr. 31/1990). Decizia 716/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr.31/1990 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.716
Ședința publică de la 3 iulie 2009
PREȘEDINTE G - JUDECĂTOR 1: Gheorghe Vintilă
- - JUDECĂTOR 2: Doru Filimon
- - JUDECĂTOR 3: Liana Balaci
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
La data de 25 iunie 2009, s-au luat în examinare recursurile declarate de inculpații, și, partea civilă AVAS B și partea interesată Asociația pentru Salvarea -. - Târgu S, prin lichidator, împotriva deciziei penale nr.221 din 19 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
Dezbaterile judiciare sunt consemnate în încheierea de ședință din 25 iunie 2009, dată la care, făcându-se nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea, a amânat pronunțarea la data de 3 iulie 2009, când a adoptat prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
În baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.940 din 9 noiembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. 3490/2005, în baza art. 266 pct. 2 din Legea 195/1997 a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la 25.11.1972 în Tg. S, jud.C, domiciliat în municipiul B,-,.1 K,.C,.3, jud. B, la 3 ani închisoare cu aplic.art. 71
In baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, s-a constat grațiată pedeapsa aplicată inculpatului.
În baza art. 7 din Legea 543/2002. s-a atras atenția inculpatului privind consecințele nerespectării grațierii.
In baza art. 266 pct. 2 din Legea 31/90, modificată prin Legea 195/97, a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la 14.02.1957 în localitatea Tg. Ocna, jud. B, domiciliat în localitatea Tg. S,-,.4,.C,.9, jud., la 3 ani închisoare cu aplic.art. 71 Cod penal.
În baza art. 1 din Legea 543/2002, s-a constatat grațiată pedeapsa aplicată inculpatului.
În baza art. 7 din Legea 543/2002, s-a atras atenția inculpatului privind consecințele nerespectării grațierii.
În baza art. 19 din legea 130/1999 cu aplic.art. 41 alin. 2, a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la 22.01.1963 în Tg. S, jud.C, domiciliat în Tg. S,-,.45,.C,.4, jud. C, la 1 an închisoare cu aplic.art. 71
In baza art. 1 din Legea 543/2002, s-a constatat grațiată pedeapsa aplicată inculpatului.
În baza art. 7 din Legea 543/2002 s-a atras atenția inculpatului privind consecințele nerespectării grațierii.
În baza art. 266 pct.2 din Legea 31/1990, modificată prin Legea 195/1997, cu aplic.art. 41 alin. 2 a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare, cu aplic.art. 71
În baza art. 1 din Legea 543/2002, s-a constatat grațiată pedeapsa aplicată inculpatului.
În baza art. 7 din Legea 543/2002, s-a atras atenția inculpatului privind consecințele nerespectării grațierii.
În baza art. 40 din Legea 82/1991, modificată și republicată, rap. la art.289 a fost condamnat același inculpat la 5 ani închisoare cu aplic.art. 71c.
p.În baza art. 13 din Legea 87/1994, modificată, cu aplic.art. 13, același inculpat a fost condamnat la 5 ani închisoare, cu aplic.art. 71
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi și s-a interzis acestuia pe o perioadă de 5 ani, dreptul de a mai exercita funcția de director al societății comerciale, precum și drepturile prev. de art. 64 lit. a, b și c, pedeapsa urmând a fi executată în conformitate cu prevederile art. 66
În baza art.33, 34 Cod penal, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare, cu aplic.art. 71 Cod penal.
În baza art. 19 din Legea nr. 130/1999 cu aplic.art. 41 alin. 2, a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la 26.01.1963 în comuna, jud.C, domiciliat în Tg. S,-,.10, la 1 an închisoare cu aplic.art. 71
În baza art. 7 din Legea 543/2002, s-a constatat grațiată pedeapsa aplicată inculpatului.
În baza art.7 din Legea 543/2002, s-a atras atenția inculpatului privind consecințele nerespectării grațierii.
În baza art. 266 pct. 2 din legea 31/90, modificată, cu aplic.art. 41 alin. 2, același inculpat a fost condamnat la 3 ani închisoare cu aplic.art. 71
În baza art. 1 din Legea 543/2002, s-a constatat grațiată pedeapsa aplicată inculpatului.
În baza art. 7 din Legea 543/2002, s-a atras atenția inculpatului privind consecințele nerespectării grațierii.
În baza art.40 din Legea 82/1991, modificată, rap. la art. 289 a fost condamnat același inculpat la 5 ani închisoare cu aplic.art. 71
În baza art. 13 din Legea 87/1994, modificată, cu aplic.art. 13 același inculpat a fost condamnat la 5 ani închisoare, cu aplic.art. 71
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi și s-au interzis acestuia pe o perioadă de 5 ani, dreptul de a mai exercita funcția de director al societății comerciale, precum și drepturile prev. de art. 64 lit. a, b și c, pedeapsa urmând a fi executată în conformitate cu dispoz. art. 66
În baza art. 33, 34 inculpatul, va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare cu aplic.art. 71
În baza art. 26 rap. la art. 266 pct. 2 din Legea 31/1990, modif. cu aplic.art. 41 alin. 2 a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la 10.08.1957 în Tg. S, jud.C, domiciliat în Tg. S,-,.18,.A,.8, la 3 ani închisoare cu aplic.art. 71
În baza art. 1 din Legea 543/2002, s-a constatat grațiată pedeapsa aplicată inculpatului.
În baza art. 7 din Legea 543/2002, s-a atras atenția inculpatului privind consecințele nerespectării beneficiului grațierii.
În baza dispoz. art. 290 cu aplic.art. 41 alin. 2 Cod penal, același inculpat a fost condamnat la 2 ani închisoare, cu aplic.art. 71 Cod penal.
În baza art. 13 din Legea 87/1994, modificată, cu aplic.art. 13 Cod penal, același inculpat a fost condamnat la 5 ani închisoare cu aplic.art. 71 Cod penal.
S-a aplicat inculpatului, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi și s-au interzis acestuia pe o perioadă de 5 ani, dreptul de a mai funcționa ca persoană fizică autorizată conform Decretului lege nr. 54/90, precum și drepturile prev. de art. 64 lit. a, b și c, pedeapsa fiind executată conform art. 66
În baza art.33-34 inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare, cu aplic.art. 71
În baza art. 348 și C.P.P. art. 124 alin. 5 din legea 31/90 modificată, s-a dispus anularea hotărârilor adoptate de AGA din cadrul - - Tg. S la datele de 7 aprilie 2001 și 19 mai 2001.
În baza art. 348 rap.C.P.P. la art. 346 alin. 1 și C.P.P. art. 14 alin. 3 C.P.P. s-a dispus anularea facturilor falsificate de către inculpați și anume: facturile cu nr. -/9.04.2001, -/7.04.2001 și -/6.06.2001, precum și mențiunile din bilanțul contabil din 2001 al - - Tg. S unde sunt raportate datele privind cheltuielile de achiziționare a 50 combine agricole și a unui imobil situat în comuna, jud.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile - - Tg. S, suma de 850.000.0000 lei ROL, despăgubiri civile.
Inculpații și, în solidar, au fost obligați la plata sumei de 24.943.057.000 lei ROL despăgubiri civile către partea civilă - Tg. S, din care în solidar ambii inculpați cu inculpatul și partea responsabilă civilmente. SRL Tg. S pentru suma de 9.318.057.000 lei ROL și în solidar inculpații și cu inculpatul pentru suma de 15.175.000.000 lei ROL:
S-a constatat că AVAS Bar edobândit calitatea de acționar cu procentul de 35,-% din capitalul social al - - Tg.
S-a admis în parte cererea părții civile Casa de pensii C și au fost obligați inculpații și, în solidar, la plata sumei de 10.584.121.571 lei ROL plus dobânzile legale aferente de la rămânerea definitivă a sentinței și până la plata totală a pagubei.
S-a admis în parte cererea părții civile DGFPS C și au fost obligați inculpații și, în solidar, la plata sumei de 2.932.552.734 lei ROL plus dobânzile legale de la rămânerea definitivă a sentinței și până la plata integrală a sumei.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.418.670.854 lei ROL, plus dobânzile legale de la rămânerea definitivă a sentinței și până la plata integrală a sumei către partea civilă DGFPS
S-a dispus menținerea măsurilor asigurătorii instituite prin sechestrul penal, dispus în cadrul urmăririi penale, pe bunurile inculpaților, și în vederea recuperării prejudiciilor cauzate de aceștia, respectiv procesul verbal de aplicarea sechestrului din 20 iunie 2002, emis de către IPJ C, privind pe inculpatul, procesul verbal de aplicare a sechestrului din 19 iunie 2002 emis de către IPJ C asupra bunurilor inculpatului și procesul verbal de aplicarea sechestrului din 19.06.2002, emis de către IPJ C asupra bunurilor inculpatului.
S-au comunicat Registrului Comerțului C pedepsele complementare de interzicere a anumitor drepturi, pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni privind pe inculpații și.
Au fost obligați în solidar inculpații, și, la plata sumei de 24.268.500 lei ROL, reprezentând cheltuieli de transport, diurnă, cheltuieli pentru documentare și cazare către și - acționari la - - Tg. S, reprezentați în instanță prin, reprezentant judiciar.
Inculpații, și, au fost obligați la câte 8.000.000 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru se pronunța această sentință au fost avute în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov cu nr. 202/P/2001 din 10.02.2003 au fost trimiși în judecată inculpații pentru faptele având încadrarea juridică menționată mai sus.
Cauza penală a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal ca urmare a dispoziției dată de ICCJ - Secția penală, prin încheierea nr. 2145/8 mai 2003 cu menținerea actelor îndeplinite la instanța de la care s-a strămutat cauza ca urmare a cererii formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg.
S-a mai arătat că inițial prin sentința penală nr. 557/12 mai 2004 pronunțată de Judecătoria Caracal, s-a dispus condamnarea inculpaților pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată și obligarea acestora la plata de despăgubiri către părțile civile.
Împotriva acestei din urmă sentințe că au declarat apeluri inculpații ca și părțile civile, iar prin decizia penală nr. 257/13 mai 2005 Tribunalul Olta admis apelurile, a desființat sentința și a trimis cauza pentru rejudecare la prima instanță.
În motivarea acestei decizii s-a arătat că dreptul la apărare al inculpaților, și le-a fost încălcat, cu ocazia ascultării acestora în primă instanță întrucât nu au fost asistați de un apărător din oficiu desemnat în baza delegației dată de Baroul d e avocați O, iar pentru acest termen de judecată avocatul nu depus delegație. Pe de altă parte, s-a arătat că dreptul la apărare al inculpaților a fost încălcat prin aceea că nu s-a administrat proba cu martori admisă de instanță la termenul din 10.10.2003 pentru dovedirea nevinovăției acestora. S-a mai arătat că această sentință este nelegală prin aceea că pedepsele complementare nu s-au aplicat alături de pedeapsa principală pentru fiecare infracțiune și numai alături de pedeapsa rezultată în urma contopirii.
Pe rolul Judecătoriei Caracal cauza a fost reînregistrată sub nr. 3490/2005, iar în acest sens s-a arătat că s-au luat măsuri de asigurare a apărării prin avocat ales a inculpaților.
Prima instanță a procedat la cercetarea judecătorească a faptelor prin ascultarea inculpaților, cu excepția inculpatului, care nu s-a prezentat în fața acestei instanțe pentru a fi reaudiat, cu toate că s-au întreprins demersuri de aducere a acestuia prin mandat și de citare. S-a mai reținut că în cursul acestor proceduri fie acest inculpat nu a fost găsit la domiciliu, fie a refuzat să se prezinte pentru diferite motive. De asemenea, au fost audiați martorii și și a fost administrată proba cu expertiza tehnică de specialitate contabilă pentru a se stabili cu certitudine prejudiciul cauzat de inculpați părților civile, dacă s-a recuperat acesta și dacă există raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu în baza cererii adresată de inculpații și.
Pe baza probelor administrate în cauză cu ocazia rejudecării, prima instanță a constatat că inculpații, și, au fost trimiși în judecată de procuror pentru încălcarea prevederilor Legii 130/1999 privind protecția persoanelor încadrate în muncă ce vizează respectarea de către angajator a dreptului angajatului și anume dreptul la pensie și la asigurări sociale cât și pentru încălcarea prevederilor Legii 31/1990 privind societățile comerciale cât și pentru încălcarea dispoz. Legii 82/1991, a contabilității și a Legii 86/1994 privind combaterea evaziunii fiscale.
In baza acelorași probe, prima instanță a reținut că - - este o persoană juridică având ca principal obiect de activitate proiectarea producerea și comercializarea organelor de asamblare a mașinilor și utilajelor iar la data de 28.10.1999 în baza contractului de vânzare cumpărare de acțiuni cu nr. 4098 fondul proprietății de stat a vândut către - SRL reprezentată de inculpatul un nr. de 780.086 acțiuni reprezentând 67,515 % din capitalul social subscris al - - în condițiile în care diferența de capital social aparținea micilor acționari persoane fizice. Ulterior, la data de 29.01.2000 se arată că a avut loc ședința AGA din cadrul - - la care s-a hotărât încetarea activității consiliului de administrație și numirea unui administrator unic în persoana inculpatului ca și a unui consiliu de administrație format din 5 membrii, condus de inculpatul, care îndeplinea și funcția de director general în condițiile în care din conducerea executivă făceau parte și inculpații ca director economic și, ca director comercial.
In ce privește pe - SRL, s-a arătat că aceasta s-a înființat în anul 1996 având ca asociați pe inculpatul și pe, care aveau și calitatea de administratori. In cursul lunii iunie 2000, s-a arătat că administratoarea a cedat părțile sale sociale mamei inculpatului și anume numitei, iar la data de 23.11.2000 aceste inculpate și mama sa s-au retras in societate și au cedat părțile lor sociale numitelor și, cu mențiunea că inculpatul și-a păstrat în continuare calitatea de administrator.
Această instanță mai arată că în urma controalelor efectuate la partea vătămată - -, s-a constatat de către organele competente că această societate comercială datorează la fondurile speciale următoarele sume: 3.891.066.915 lei ROL cu titlul de contribuție la asigurările sociale către Casa Județeană de Pensii C, 3.964.208.910 lei ROL cu titlul de contribuție la asigurările sociale în calitate de angajator și 2.728.845.754 lei ROL cu titlul de contribuție în procent de 5 la fondul de șomaj ca angajator.
Cu toate că în perioada 2001-2002 respectiva societate dispunea de lichidități pentru a-și onora obligațiile pentru bugetul asigurărilor sociale, prima instanță a reținut că în mod abuziv și cu rea credință nu s-au plătit aceste sume, făcându-se în schimb cheltuieli nejustificate cu impact negativ asupra societății și angajaților și că astfel s-au încălcat dispoz. Legii 1309/19991. În ce privește obligația de plată a sumei totale de 10.584.121.579 lei ROL rezultată din cumulul sumelor precedente, aceasta revenea - - prin reprezentanții săi legali, respectiv prin inculpatul, având funcția de director general și prin inculpatul, care avea funcția de director economic.
Prima instanță a arătat că activitatea inculpaților a avut ca obiect achiziționarea de combine agricole aflate în stare avansată de degradare ce nu au fost utilizate niciodată de către - - ca și a unui imobil care era grevat de o ipotecă notificată în cartea funciară, pentru care exista interdicție de înstrăinare în favoarea BCR Tg. S și că astfel s-au încălcat dispoz. Legii 31/1990.
În acest sens, s-a arătat că în data de 4.12.2000 cu factura seria - nr. - - - a cumpărat de la firma 10 combine cu suma totală de 850.000.000 lei ROL și că la rubrica furnizor această factură a fost semnată de inculpatul cu toate că acesta era atât administrator unic al - - cît și împuternicit al firmei.
In vederea achiziționării acestor combine, prima instanță a constatat că nu s-a emis din nici o comandă din partea - - și că aceste bunuri au fost recepționate la această societate în data de 5.12.2000 de către martorul care a primit dispoziție în acest sens de la inculpatul și cu mențiunea că, așa cum a rezultat din declarația în fața instanței de judecată, că aceste combine au fost aduse la sediul societății prin tractare.
S-a mai arătat de prima instanță că în momentul achiziționării combinelor obiectul de activitate al - - nu cuprindea activități care să justifice această investiție ir datorită stării tehnice precare combinele nu au fost folosite niciodată de către societate și că au fost înregistrate în evidența contabilă drept " material". De asemenea, s-a mai reținut că acest combine au fost aduse la - - de la -urile Turia și, care erau controlate sub aspectul ponderii ca acționar de către inculpatul.
La data de 4.01.2001, în cadrul - - a avut loc ședința AGA ocazie cu care s-a hotărât pe lângă retragerea inculpatului din funcția de administrator unic și numirea unui consiliu de administrație condus de inculpatul cât și contractarea unui împrumut de 50 miliarde lei ROL pentru achiziționarea unor utilaje în vederea finalizării unor lucrări de modernizare cât și pentru achiziționare de materie primă necesară producției. Cu aceeași ocazie se menționează că s-a mai aprobat cumpărarea a 26 combine tip C 12 și C 14 de la, cât și completarea obiectivului de activitate cu servicii de îmbunătățiri funciare.
S-a arătat că la ședințele AGA, anume cea din 4.03.2001 și cea din 7.04.2001, acționarul majoritar al - - ce deținea 67,52% din acțiuni a fost reprezentat de inculpatul ce îndeplinea funcția de președinte al consiliului de administrație al acestei societăți care era totodată angajat al - - în funcția de director comercial. În aceste împrejurări s-a reținut de prima instanță că inculpatul și-a exercitat dreptul de vot în cadrul acestor ședințe și că astfel a contribuit în mod decisiv la aprobarea hotărârilor în condițiile în care ceilalți acționari prezenți reprezentau 1% din capitalul social. În acest mod s-a reținut că s-au încălcat dispoz.art. 124 alin. 5 din Legea 31/1990 care interzic reprezentarea acționarilor de către funcționarii societății iar sancțiunea ce operează în acest caz asupra hotărârilor adoptate este nulitatea absolută. S-a mai reținut de instanță că nelegal s-a procedat cu ocazia punerii în executare a acestor hotărâri mai înainte de a fi publicate în Monitorul Oficial și că astfel s-au încălcat prevederile art.1 30 din Legea 31/1990 care stabilește că pentru a fi opozabile terților hotărârile adunării generale trebuie depuse la Oficiul Registrului comerțului și publicate în Monitorul Oficial.
Prima instanță a mai arătat că, la 2 zile după ședința AGA din 7.04.2001 și anume la data de 9.04.2001 inculpații și, în calitate de reprezentanți ai - - au încheiat contractul cu nr. 2773 cu firma, prin care au achiziționat de la aceasta din urmă 26 combine pentru prețul total de 7.813.845.900 lei Rol plus TVA-ul. Cu această ocazie se menționează că s-a emis factura cu nr. - din 9.04.2001 cu valoarea de 9.298.476.671 lei ROL care a fost semnată de inculpatul, iar combinele au fost recepționate prin întocmirea procesului verbal cu nr. - din 24.04.2001 cu toate că aceste combine nu s-au aflat faptic în posesia - -.
La data de 11 aprilie 2001, reținut prima instanță că între aceleași părți s-a încheiat contractul cu nr.7 prin care - - cumpără de la un număr de 24 combine având valoarea totală de 4.941.732.800 lei plus TVA cu care ocazie s-a emis factura cu nr. - la 27.04.2001 cu suma de 5.800.000.000 lei ROL pentru 20 combine iar la data de 6 iunie 2001 s-a emis factura cu nr. - pentru suma de 80.662.032 lei ROL pentru încă 4 combine și că ambele facturi au fost semnate de inculpatul.
S-a mai reținut că pentru plata prețului combinelor - - a contractat un împrumut de la BCR Tg. S în sumă de 4.200.000.000 lei ROL prin încheierea contractului cu nr. 212/11.04.2001, ce a fost semnat din partea împrumutatului de inculpații și și că acest credit a fost garantat de - - reprezentată de și inculpatul cu imobilul înscris în cartea funciară la nr. 5361 situată în comuna, județul C, asupra căruia s-a notat un drept de ipotecă în favoarea împrumutătorului.
S-a mai reținut că această sumă împrumutată a fost virată cu ordinul de plată nr. 139/11.04.2001 către firma și că în perioada 11.04 - 27.04.2001 pentru plata combinelor s-au emis 5 ordine de plată ce au fost semnate de inculpații și, iar suma totală de 15.175.000.000 lei Rol a fost virată către firma.
De asemenea, s-a mai arătat că în cursul lunii mai 2001 ofițerul de credite din cadrul BCR Tg. Sav erificat modul de utilizare a creditului în sumă de 4.200.000.000 lei ROL și a constatat existența celor 25 combine și că în acest sens a încheiat proces verbal de lăsare în custodie a utilajelor.
Organele de control fiscal împreună cu organele de poliție s-a arătat de prima instanță că au procedat la verificarea în teren a existenței combinelor și au constatat că la - - s-au identificat 12 combine în stare avansată de degradare, deteriorare și nefuncționare și că aceeași situație s-a constatat la - -, jud. H, unde au fost identificate 12 combine în stare avansată de uzură, din care o parte au fost casate de societate în anul 2000 iar garda Financiară Hap rezentat faptul că acest în realitate nu a vândut cele 12 combine, acestea aflându-se și în prezent în evidența scriptică și faptică a societății. De asemenea, s-a mai arătat că la - M, jud. T, au fost găsite 4 combine din cele 13 combine, într-un stadiu avansat de degradare iar DGFP T prin nota de constatare din 28.11.2002 a stabilit că cele 13 combine au fost vândute de această societate către cumpărătorul pentru suma de 477.948.420 lei ROL și că până în prezent prețul nu a fost achitat. Pe de altă parte, la - M -, jud. D, s-a mai arătat că au fost identificate 9 combine care au fost achiziționate de cu suma de 160.650.000 lei ROL și că la data la care a vândut combinele către - - firma nu era proprietatea acestor combine. La - - Sf. G s-a arătat că s-a constatat existența a 8 combine care au fost lăsate în custodie la data de 30.10.2001, combine care proveneau de la - M - și că aceste combine se aflau într-o stare avansată de degradare și efectiv nefuncționale. În urma verificărilor efectuate s-a arătat că la data vânzării acestor combine către - -, firma nu era proprietar asupra celor 21 combine din cele 50, și că astfel facturile fiscale au fost falsificate conținând date total nereale.
În cursul cercetărilor penale s-a întocmit o expertiză tehnică de specialitate în vederea stabilirii valorii combinelor achiziționate de către - -, iar în raportul său expertul a stabilit că valoarea de piață a acestora este mult mai mică decât prețul plătit de - - și anume că valoarea reală era de 2.194.000.000 lei ROL față de 15.175.000.000 lei Rol cât s-a plătit.
În aceste condiții, prima instanță a concluzionat că în modul în care s-a procedat prin aceste achiziții de utilaje s-au folosit în interes contrar - - sumele de 850.000.000 lei ROL și respectiv 15.175.000.000 lei ROL. De asemenea, s-a arătat că datorită modului fraudulos de achiziție a acestor utilaje, consecințele s-au răsfrânt asupra rezultatelor financiare ale - -, cât și asupra executării obligației de plată a sumelor datorate bugetului de stat, așa cum rezultă din procesul verbal de control nr. 1604/2001 al DGFP C, care a stabilit că respectivele combine nu au fost cumpărate spre a fi folosite și că astfel societatea nu avea drept la deducerea TVA-ului aferent valorii acestora conform art. 19 din HG 401/2001, iar cu această ocazie s-a constatat un TVA suplimentar de plată aferent lunii aprilie 2001 în sumă de 2.429.259.953 lei ROL.
Instanța a mai reținut că urmărind să dea o aparență de legalitate deducerii TVA-ului și amortizării, între - - și - - s-a încheiat un contract de prestării servicii în care - - se obliga să recolteze cu combine proprii suprafața de 624 ha. cereale și 250 ha. porumb însă, în realitate, suprafețele de teren au fost recoltate de martorii, și cu combinele acestora la solicitarea expresă a inculpatului și fără ca în conturile - - să intre vreo sumă de bani în baza acestui contract. Tot în acest scop, s-a mai arătat că s-a întocmit contractul de colaborare cu nr. 2775/2001 între - - și - SRL Turia prin care - - își asuma obligația de a efectua lucrări de recoltare mecanizate cu utilaje proprii.
Prima instanță a mai arătat că o altă etapă în activitatea desfășurată de inculpați o constituie achiziționarea de utilaje în comuna, ceea ce a făcut ca la data de 11.04.2001 - - să împrumute de la BCR Tg. S suma de 4,2 miliarde lei ROL ce au fost folosiți pentru plata parțială a combinelor în condițiile în care contractul de credit a fost semnat din partea - - de către inculpatul în calitate de director general și inculpatul, în calitate de director economic. S-a reținut că acest credit a fost garantat cu imobilul înscris în cartea funciară la nr. 5361 ce aparține - - prin instituirea unui drept de ipotecă în favoarea băncii cu interdicție de înstrăinare.
Fără să țină seama de aceste aspecte, s-a reținut de instanță că la data de 30.04.2001 între - - reprezentată în calitate de cumpărător de inculpatul și - -, reprezentată în calitate de vânzător de inculpatul, s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare cu nr. 3342 având ca obiect activele proprietatea vânzătorului situate în comuna, jud. C, iar prețul fiind în sumă de 7.830.000.000 lei Rol plus TVA, iar cu această ocazie s-a emis factura cu nr. - din 31 mai 2002 care a fost înregistrată la - - și achitată integral în avans prin emiterea ordinului de plată nr. 227/19 mai 2001, semnat de inculpații și.
Prin achiziționarea tuturor acestor bunuri, respectiv combine și imobile și înregistrarea de cheltuieli nedeductibile fiscal aferente acestora, - - s-a sustras de plata unui impozit pe profit aferente anului 2001 în sumă de 457.976.000 lei ROL.
Ca și în celelalte cazuri, pentru a se da o aparență de legalitate a acestor achiziții, s-a reținut că la data de 19 mai 2001 la sediul - - a avut loc adunarea generală extraordinară a acționarilor la care a participat - - prin inculpatul și persoana fizică ce deținerea 0,015 % din acțiuni iar în cadrul acestei ședințe s-a adoptat hotărârea de aprobare a achiziționării activelor de la - cât și a celor 26 combine de la, cu mențiunea că în aceste condiții AGA și-a dat acordul pentru cumpărarea a încă 20 combine de la în condițiile în care fuseseră deja achiziționate 24 combine.
Pentru a se stabili dacă în evidențele contabile ale - s-au înregistrat ca achiziție combinele vândute ulterior către - -, respectiv dacă s-au evidențiat sumele încasate cu titlul de preț, dacă s-a plătit prețul combinelor către societățile comerciale de la care au fost achiziționate și dacă activitatea a avut urmări asupra taxelor și impozitelor datorate bugetului de stat, s-a solicitat organelor de control fiscal efectuarea unor verificări. Astfel, în urma acestor verificări, a rezultat că nici una din cele 13 combine care au figurat ca lăsate în custodie la - de -, nu a fost vândută către - și că ale aparțineau scriptic și faptic acestei societăți. De asemenea, din cele 13 combine, se arată că 4 combine au fost vândute de lichidatorul societății prin licitație publică unor persoane fizice iar la rândul său DGFP Tas tabilit că - M - a vândut către firma un nr. de 13 combine pentru prețul de 477.948.420 lei Rol incluzând TVA, iar în incinta societății au fost identificate 4 combine în stare de nefuncționare.
Direcția de Control Fiscal Dac onstatat în urma controlului efectuat, că 9 combine ce au fost lăsate în custodie la Sc M -, au fost vândute de această societate către firma pentru prețul de 160.650.000 lei plus TVA, prețul unei combine fiind de 15.000.000 lei ROL plus TVA.
La rândul său, Direcția Generală Finanțelor Publice C, în urma controlului efectuat și a notei de constatare întocmită a stabilit că vânzările de combine agricole către - - cu facturile nr. - /4.12.2000 pentru 10 bucăți, nr. - din 9.04.2001 pentru 26 bucăți, nr. 27237/27.04.2001 pentru 20 bucăți și respectiv nr. -/6 iunie 2001 pentru 4 bucăți, nu au fost înregistrate în jurnalul de vânzări.
S-a reținut că firma avea obligația de a înregistra aceste operațiuni de vânzare și de a ține evidența contabilă pentru a se putea determina baza de impozitare și TVA-ul corectat, astfel încât sumele încasate de - - prin ordinele de plată nr. 112/2001, 172/2001, 139/2001, 167/2001, și 150/2001, în sumă de 15.310.000.000 lei ROL nu au fost înregistrate în registrul de jurnal de încasări și plăți.
În ce privește destinația sumei încasate de - -, aceasta a fost virată în contul personal pe numele inculpatului cu dispoziția de plată nr. 57/2001 pentru suma de 8.883.526.366 lei Rol iar cu ordinul de plată nr. 58/2001 suma a fost virată în contul numitei cu titlul de împrumut acordat. O a doua destinație a sumei încasate de la - - se arată că a fost acea de virare cu ordinul de plată nr. 68/2001 pentru suma de 2 miliarde lei ROL în contul numitului, cu același titlu de împrumut acordat.
Ca urmare a acestor operațiuni comerciale fictive, fără existența efectivă a bunurilor în gestiune se arată că firma și-a transferat în mod fraudulos din disponibilitățile bănești ale - - suma de 15.929.138.654 lei, incluzând TVA în sumă de 2.459.274.239 lei aferente combinelor vândute și că astfel a rezultat un prejudiciu adus bugetului statului în sumă de 15.703.974.429 lei.
În ce privește activitatea firmei, activitatea de întocmire a documentelor justificative și deținerea evidenței contabile, este guvernată de prevederile Legii nr. 82/1991, a contabilității care la art. 6 prevede că înregistrările în contabilitate se fac cronologic și sistematic iar răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității revine persoanei care are obligația gestionării patrimoniului conform art. 11 alin. 3 din Legea 82/1991 Se mai concluzionează că obligația de întocmire a documentelor justificative și de efectuarea listărilor contabile revenea în cazul firmei în sarcina inculpatul ca titular al autorizației.
În baza probelor administrate în cauză s-a constatat că este dovedită vinovăția inculpaților sub aspectul infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.
Pentru inculpatul s-a reținut comiterea infracțiunii prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea 31/1990 modificată prin Legea 195/1997, constând în acea că în calitate de administrator unic al - -, la data de 4.12.2000 a folosit cu rea credință în folosul său și în interes contrar societății suma de 850 milioane lei ROL prin achiziționarea de la firma a celor 10 combine agricole degradate.
Referitor la inculpatul, s-a reținut în sarcina sa infracțiunea prev. de art. 266 pct. 2 din legea 31/1990 pe baza probelor care atestă că prin încheierea unui contract de vânzare cumpărare a unui imobil ipotecat în favoarea BCR Tg. S, a folosit fondurile în interes contrar firmei - - pentru a favoriza o societate în care avea interese directe, în sumă de 9.318.057.000 lei ROL.
În ce privește pe inculpatul, s-a reținut că în calitatea sa de director general al - -, a comis fapta de a se sustrage în mod repetat de la plata obligațiilor privind contribuția al fondul de asigurări sociale și de la fondul pentru plata ajutorului de șomaj. Pentru acest din urmă inculpat s-a reținut că în aceeași calitate și în baza aceleași rezoluții infracționale a cumpărat de la firma un nr. de 50 combine ce se aflau în stare avansata de degradare și totodată că a achiziționat de la - - un imobil asupra căruia fusese notată ipotecă în favoarea BCR Tg. și stabilită interdicție de înstrăinare și că prin aceasta a folosit în mod fraudulos și contrar intereselor societății sume mari de bani. În privința acestui din urmă inculpat s-au reținut infracțiunile prevăzute de art. 262 pct. 2 din Legea 31/1990 privind societățile comerciale modificată prin Legea 195/97 cu raportare la art. 41 alin. 2 și de art. 19 din Legea 130/1999 ce stabilește măsuri de protecție a persoanei încadrate în muncă cu aplicarea art. 41 alin. 2
De asemenea, pentru același inculpat s-a mai reținut comiterea infracțiunii prevăzută de art. 40 din Legea 82/1991 a contabilității ca și a aceleia prevăzută de art. 13 din Legea 87/1994 privind combaterea evaziunii fiscale cu aplic. art. 13 privind legea penală mai favorabilă întrucât de la data săvârșirii infracțiunii și până la judecata în primă instanță au intervenit modificări în regimul sancționator. S-a reținut că infracțiunile de mai sus sunt în pluralitate sub forma concursului real prevăzută de art. 33 lit. a
În privința inculpatului, s-a reținut că pe baza probelor administrate a rezultat că în calitatea sa de director economic al - - s-a sustras în mod repetat în cursul anului 2001 de la plata contribuțiilor privind fondul de asigurări sociale și de la plata contribuțiilor de fonduri de ajutor de șomaj cu suma de 10.584.121.579 lei ROL și că în aceeași calitate a cumpărat de la firma suma de 50 combine aflate în stare avansată de degradare care nu au fost folosite niciodată iar de la firma - SRL că a cumpărat un imobil ipotecat și că a semnat ordine de plată prin care s-a virat prețul acestor bunuri, astfel folosind în intere contrar societății sumele de 15.175.000.000 lei ROL și respectiv 9.318.057.000 lei ROL.
De asemenea, s-a arătat că inculpatul în aceeași calitate a denaturat bilanțul contabil pe anul 2001 și s-a sustras de la plata TVA-ului și a impozitului pe profit în sumă de 9.932.552.734 lei Rol prin înregistrarea în evidențele contabile a unor cheltuieli nedeductibile. În aceste condiții s-au reținut în sarcina acestui din urmă inculpat infracțiunile prev. de art. 19 din Legea 130/1999 cu aplic.art. 41 alin. 2, art. 266 pct.2, din Legea 31/1990, art. 40 din Legea 82/1991 rap. la art. 289 și pentru aceea prev. de art. 13 din Legea 87/1994 modificată.
La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpaților s-au avut în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, atât cu caracter real cât și personal. De aceea, inculpaților și, li s-a aplicat câte o pedeapsă orientată spre maximul special și totodată s-a făcut aplicația prevederilor art. 1 din Legea 543/2002 pe baza căreia s-a constatat grațiată pedeapsa închisorii. In privința inculpaților și, s- pronunțat pedeapsa închisorii pentru fiecare din infracțiunile ce i s-au reținut în sarcină și pedeapsa complementară de interzicere de drepturi doar pentru infracțiunea prev. de art. 13 din Legea 87/1994 iar în baza art. 1 din Legea 543/2002 s-au constatat ca grațiate pedepsele pronunțate pentru infracțiunile prev. de art. 266 pct. 2 din Legea 31/1990 și de art. 19 din Legea 130/1999. De asemenea, inculpaților li s-a pus în vedere art. 7 din Legea 543/2002.
Pentru inculpații și, s-a procedat la contopirea pedepselor pronunțate pentru infracțiunile pentru care nu s-a dispus grațierea conform dispoz. art. 34 alin. 1 lit. b, alături de pedeapsa complementară de interzicere de drepturi conform art. 35 alin. 1
In privința inculpatului, s-a reținut că în calitate de titular al autorizației pentru firma nu a înregistrat în documentele contabile din luna aprilie 2001 vânzările de combine către - - și veniturile aferente în sumă de 15.310.000.000 lei Rol și astfel s-a sustras de la plata TVA în sumă de 2.418.670.854 lei.
De asemenea, pentru același inculpat se arată că în perioada aprilie - iunie 2001 în baza aceleași rezoluții infracționale în mod repetat a falsificat facturile fiscale privind vânzările către - - a unui număr de 50 combine agricole în condițiile în care în fapt nu deținea decât 21 combine. Pentru același inculpat s-a reținut că în luna aprilie 2001 încheiat 2 contracte cu - - prin care vindea acesteia 50 combine în condițiile în care nu era proprietar decât a 21 combine și că astfel a folosit în interes contrar societății suma de 15.175.000.000 lei Rol.
În aceste condiții s-au reținut în sarcina inculpatului infracțiunile prev. de art. 13 din Legea 87/1994 cu aplic.art. 13, art. 290 cu aplic.art. 41alin. 2 și art. 26 rap. la art. 266 pct. 2 din Legea 31/1990 cu aplic.art. 41 alin. 2 Pentru fiecare din infracțiuni inculpatului i s-a aplicat pedeapsa principală a închisorii iar pentru aceea prev. de art. 13 din Legea 87/1994 cu aplic.art. 13 și pedeapsa complementară de interzicere de drepturi. Pentru infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 266 pct. 2 din Legea 31/90 cu aplic.art. 41 alin. 2 s-a dispus grațierea pedepsei principale în baza art. 1 și 7 din Legea 543/2002. Totodată, pentru acest inculpat în baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 alin. 1 lit. b și 35 alin. 1 s-a procedat la contopirea pedepselor principale de aplicarea pedepsei complementare alături de pedeapsa rezultantă.
Întrucât pedeapsa complementară de interzicere de drepturi cuprinde în conținutul său și dreptul de a funcționa sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-au folosit la săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. c s-au dispus măsuri de comunicare la Oficiul Registrului comerțului Caa cestei pedepse în vederea executării sale.
S-au anulat facturile menționate anterior și mențiunile din bilanțul contabil al - - în care sunt prezentate datele referitoare la cheltuielile de achiziționare a 50 combine agricole iar în baza art. 124 din legea 31/90 s-a anulat hotărârile adoptate în adunarea generală a acționarilor - - din 7 aprilie 2001 și 19 mai 2001.
De asemenea, tot sub aspectul laturii civile s-a soluționat acțiunea părților civile - -, Casa de Pensii C și DGFP C, prin obligarea inculpaților la plata de despăgubiri plus dobânzile legale de la rămânerea definitivă a sentinței și până la plata totală a pagubei către aceste părții civile.
În vederea executării obligațiilor civile s-au menținut măsurile asigurătorii prin sechestrul supra bunurilor inculpaților, și.
În ce privește proba cu expertiza tehnică de specialitate contabilă solicitată de inculpați prin avocat, pentru a se stabili prejudiciul real, raportul de cauzalitate al acestuia cu fapta inculpaților și stadiul recuperării prejudiciului, se arată că aceasta a fost efectuată de expertul.
Față de raportul de expertiză al acestuia s-au formulat obiecțiuni care au fost admise de instanță, iar la dosar s-a depus un supliment la acest raport de expertiză față de care nu s-au mai ridicat nici un fel de obiecțiuni.
În ce privește cererea formulată de reprezentant al acționarilor și, s-a constatat că aceasta este întemeiată sub aspectul pretențiilor formulate de aceștia în limita sumei de 24.268.500 lei ROL în condițiile răspunderii delictuale a inculpaților. De aceea, inculpații au fost obligați la plata acestei sume către cei doi acționari.
Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri inculpații, partea civilă AVAS B și persoana interesată Asociația pentru Salvarea -, pentru motivele expuse în partea introductivă ori în formă scrisă.
Prin decizia penală nr.221 din 19 noiembrie 2008, Tribunalul O l t, a admis apelurile declarate de inculpații, a desființat în parte sentința instanței de fond, dispunând în sensul următor:
În baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 alin. 1 lit. g a C.P.P. încetat procesul penal pentru faptele prevăzute de:
- art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 ( renumerotat la art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990) pentru inculpații, și respectiv art. 26 rap. la art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 ( renumerotat la art. 272 al.1 pct. 2 din Legea nr. 31/90) pentru inculpatul
- art. 13 din legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 pentru inculpatul în baza prescripției răspunderii penale.
S-a înlăturat aplicarea art. 1 și 7 din Legea nr. 543/2002 pentru fapta prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/90.
În baza art. 19 din Legea nr. 130/1999 a condamnat pe inculpații și la câte 1 an închisoare.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-au constatat grațiate aceste pedepse și s-au pus în vedere acestor doi inculpați prevederile art. 7 din Legea 543/2002.
În baza art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cod penal, a condamnat pe acești doi inculpați la câte 2 ani închisoare, aplicându-le pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II - a, b și Cod penal, pe durată de câte 3 ani.
În baza art. 81, 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicată inculpaților, și pe durată de câte 4 ani.
S-au pus în vedere acestora prevederile art. 83 Cod penal.
În baza art.71 alin.1 - 3 Cod penal, s-a aplicat acestor trei inculpați pedeapsa accesorie de interzicere a drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a și b Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepselor.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
S-au respins apelurile declarate de partea civilă AVAS (Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului) B cu sediul în str. -, nr.21, sector 1, B și partea interesată Asociația pentru Salvarea - - cu sediul în Tg. S, nr.24, jud,C, împotriva aceleași sentințe, ca nefondate.
Au fost obligați apelanții AVAS B și Asociația pentru Salvarea - - la plata a câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
astfel, s-a constatat că prima instanță a stabilit în mod complet situația de fapt pe bază de probe concludente ce atestă consumarea infracțiunilor având încadrarea juridică de mai sus ori rezultată din schimbarea de încadrare juridică dispusă de instanța de apel în condițiile art. 334 În C.P.P. acest sens, sub aspectul laturii obiective a infracțiunilor, actele materiale ale inculpaților prezentate în mod detaliat de prima instanță, constituie acțiunea ce realizează în condițiile legale elementul material al fiecăreia din aceste infracțiuni. De asemenea, urmarea pretinsă de legiuitor pentru aceeași latură se află în raport de cauzalitate cu elementul material menționat. Sub aspectul laturii subiective a acestor infracțiuni, conduita inculpaților denotă vinovăție sub forma intenției directe întrucât nu numai că au prevăzut dar au și urmărit producerea rezultatului.
În privința infracțiunilor prevăzute de art. 40 din Legea 82/1991 și de art. 13 din Legea 87/1994, în cazul inculpaților și, s-a constatat că elementul material al primei din acestea se regăsește în latura obiectivă a celei de a doua și se impune a se evita o dublă incriminare a acelorași acte materiale ale inculpaților. În concret, omisiunea cu știință a inculpaților de a evidenția operațiunile economice de mai sus în contabilitate, în condițiile normei de incriminare de la art. 40 din Legea 82/1991, se află drept element material sub forma inacțiunii în latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea 87/1994. De aceea, raportându-ne și la decizia în interesul legii a ICCJ- Secțiile unite cu nr. 4 din 21ian.2008 s-a dispus schimbarea de încadrare juridică din cele două infracțiuni în una singură prevăzută de art. 13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 13 privind legea penală mai favorabilă. Se reține aici că în prezent norma de incriminare a acestei infracțiuni se regăsește la art. 9 alin. 1 lit. b din legea nr. 241/ 2005 al cărei regim sancționator este mai decât cel anterior atâta timp cât ne raportăm la limitele de pedeapsă.
În aceste condiții, în mod temeinic prima instanță a rezolvat acțiunea penală prin condamnarea inculpaților pentru aceste infracțiuni.
Operațiunea de schimbare de încadrare juridică a privit și forma infracțiunii prev. de art. 19 din Legea 130/1999 în sensul ca aceasta să fie în loc de art. 41 alin. 2 Cod penal, în forma continuată, adică prin înlăturarea acestei din urmă trimiteri legale. Ca argumentație, reținem faptul că elementul material al acestei infracțiuni pentru latura obiectivă prevede o acțiune ce se continuă în timp și are un moment al consumării sale ce este depășit și care se epuizează deodată cu ultimele acte materiale de încălcare a obligațiilor legale la care se referă norma de incriminare. De aceea, s-a dispus schimbarea de încadrare juridică menționată care a fost pusă în discuție conform art. 334
C.P.P.Obligația de asigurarea drepturilor procesuale ale inculpaților ce decurg din art. 334 fost asigurată prin aceea că nu numai că a fost pusă în discuție dar s-a dat posibilitatea să se pregătească apărarea prin lăsarea cauzei mai la urmă. Instanța de apel a constatat că obligația sa de asigurare a acestui drept este îndeplinită în modalitatea arătată și în consecință a respins cererea de amânare a judecății.
Ca argumente în acest sens s-au avut în vedere că pregătirea apărării a putut fi realizată în măsură suficientă prin acordarea timpului necesar acestui lucru în condițiile în care dosarul cauzei era cunoscut în mod aprofundat de apărătorii aleși, care au reprezentat ori asistat pe inculpați în decursul procedurilor judiciare care au durat în cauza de față o perioadă îndelungată.
De altfel, chiar textul art. 334 se C.P.P. referă la amânarea judecății ca la un drept eventual, ceea ce înseamnă că îl condiționează de împrejurările cauzei. Temeinicia respingerii cererii de amânare a cauzei pentru acest motiv este justificată și prin faptul că prin schimbarea de încadrare juridică situația celor doi inculpați s-a îmbunătățit deoarece din două infracțiuni în sarcina acestora a rămas câte o infracțiune a cărei încadrare juridică era cunoscută de mai înainte. Nu în ultimul rând, trebuie menționat că, această nouă cerere de amânare întemeiată pe prevederile art. 334 s C.P.P.-a înscris în exercițiul abuziv al drepturilor procesuale al inculpaților având drept mobil dorința de a scăpa de răspunderea penală și ca scop împlinirea termenului prescripției speciale a răspunderii penale prevăzută de art. 124 rap. la art. 122,scop care a fost în parte atins după se va arăta mai.
În ce privește actul de procedură al punerii în discuția inculpaților a acestor schimbări de încadrare juridică a faptelor menționate se constată că acest lucru a fost realizat prin posibilitatea dată reprezentanților acestora având calitatea de avocați de a pune concluzii, prin publicitatea ședinței de judecată și prin legala citare a inculpaților și și prin termenul în cunoștință ce îl aveau ceilalți inculpați în condițiile art. 291 alin. 3 cpp.
De aceea, nerealizarea nemijlocită a unui nou act de ascultare a inculpaților în legătură cu această operațiune este strict imputabilă inculpaților.
Din verificarea sentinței s-a reținut că sunt temeinice constatările din sentință referitoare la existența infracțiunilor prevăzute de art. 262 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, modificată cu aplicația art. 41 alin. 2 Cod penal, în ce privește pe inculpații, și cu incidența art. 26 Cod penal, în privința acestuia din urmă ca și cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 290 cp cu aplicația art. 41 alin. 2 cp referitor la inculpatul.
Referitor la infracțiunea prevăzută de art.262 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicația normelor menționate în alineatul precedent în cazul inculpaților menționați se constată în privința tuturor inculpaților că la data pronunțării acestei decizii s-a împlinit termenul prescripției speciale a răspunderii penale prevăzut de art. 124 rap. la art. 122 alin.1 lit. d Cod penal, anume de 5 ani plus din aceștia, deci 7ani și 6 luni. Acest termen a început să curgă pentru inculpații și de la data de 30.04.2001 iar pentru ceilalți de la data de 9.04.2001,date la care s-a săvârșit infracțiunea ori în cazul formei continuate a acesteia la care s-a comis ultima acțiune. Se mai constată totodată că această faptă penală a fost renumerotată la art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990.
În privința infracțiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 având ca autor pe se va constata că la data pronunțării deciziei s- împlinit termenul prescripției speciale a răspunderii penale având aceiași durată deoarece a început să curgă la data finele lunii aprilie 2001 la care s-a săvârșit infracțiunea. Instanța de apel avut în vedere termenul prescripției speciale a răspunderii penale și nu doar pe cel de prescripție a aceleiași răspunderi prevăzut la art. 122 alin.1 lit. d cp pe baza faptului că prin actele procesuale și de procedură ale cauzei comunicate inculpaților au survenit întreruperi ale acestora.
De aceea, se va desființa în parte sentința și se va dispune încetarea procesului penale pentru aceste infracțiuni și inculpați în baza art. 10 alin. 1 lit. lit. Cod pr.penală, privind prescripția menționată și pe care de consecință se va înlătura aplicarea prevederilor art.1 și 7 din Legea nr. 543/2002 privind grațierea de pedepse.
S-a mai reținut că în raport de momentul în care a început să curgă termenul prescripției speciale a răspunderii penale acesta nu s-a constatat ca împlinit în cazul infracțiunii prevăzută de art.13 din Legea nr.87/1994 având ca autori pe și deoarece a fost comisă în tot cursul anului 2001, astfel că se ia ca moment de referință data de 1.01.2002 de la care se calculează termenul de 5 ani plus 2 ani și 6 luni. Aceiași constatare s-a făcut cu privire la neîmplinirea termenului prescripției specială a răspunderii penale în aceleași condiții,luând ca baza de calcul finele lunii iunie 2001 în cazul infracțiunii prevăzute de art. 290 cp având ca autor pe inculpatul.
În urma operațiunilor de schimbare a încadrării juridice menționate anterior se impune ca urmare a consumării infracțiunilor prevăzute de art. 19 din Legea nr. 130/1999 și art. 13 din legea nr. 87/1994 cu aplicația art. 13 cp și reținerii calității de infractori a inculpaților și să fie rezolvată acțiunea penală prin condamnarea acestora.
La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, enumerate de prima instanță. În cazul acestei prime infracțiuni pedeapsa închisorii ce se pronunță se constată că este grațiată în baza art. 1 din Legea nr.543/2002 cu punerea în vedere a art. 7 din același act normativ. În privința celei de a doua infracțiuni alături de pedeapsa închisorii li se aplică pedeapsa complementară a interzicerii de drepturi prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a, b și c Cod penal, pe durată de câte 3 ani.
Continuând operațiunea de individualizare a pedepsei în cazul ultimei infracțiuni celor doi inculpați ca și în privința inculpatului sub aspectul infracțiunii prevăzută de art.290 Cod penal, se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei deoarece se constată că sânt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 alin. 1 Cod penal, între care cele referitoare la realizarea scopului pedepsei chiar fără executarea efectivă a acesteia în raport de circumstanțele personale(lipsa antecedentelor penale, conduita procesuală).
În aceste condiții, se va stabili termenul de încercare în conformitate cu prevederile art. 82 alin. 1 cp și se vor pune în vedere celor trei inculpați prevederile art. 83 cp.
În baza art. 71 alin. 1-3 cp se va aplica acestora pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza II-a și b cp și se va suspenda executarea acesteia în baza art. 71 alin. 5 cp pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
Din verificarea în continuare a sentinței, inclusiv sub aspectul laturii civile se constată că nu rezultă temeiuri de reformare a acesteia.
Cererea adresată de inculpați privind întocmirea unei noi expertize contabile având obiectivele menționate partea introductivă a încheierii din 5 noiembrie 2008 este nefondată și a fost respinsă ca atare de instanța de apel.
În acest sens este faptul că probele administrate în cauză au clarificat pe deplin întinderea prejudiciului. În plus, s-a mai constatat că fiind vorba de participația penală a inculpaților și răspundere delictuală este solidară conform art. 1003 din Codul Civil. De aceea, nu prezintă relevanță a se stabili cât revene de plată fiecăruia din aceștia deoarece nu se pune problema unei obligații divizibile (conjuncte).
Concluzia pusă cu ocazia dezbaterilor prin care se solicită achitarea inculpaților și este neîntemeiată. Nu numai că infracțiunile există după cum s-a menționat pe baza de probe concludente dar, referitor la cei doi inculpați ca și la ceilalți, s-a reținut că au participat la comiterea acestora și că au calitatea de infractori.
În plus, s-a constatat că probele amintite atestă vinovăția inculpaților în forma pretinsă de legiuitor pentru latura subiectivă a infracțiunilor. În aceste condiții. nu se pune problema achitării pentru că aceștia nu au comis faptele penale ori pentru că nu sânt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor.
De asemenea, concluzia ce se referă la individualizarea pedepsei prin suspendarea condiționată a executării acesteia a fost soluționată favorabil de instanța de apel.Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 19 din legea nr. 130/1999 s-a constatat că o individualizare în această modalitate nu se impune în raport de prevederile art. 81 alin. 1 cp dar și prin observarea faptului că oricum pentru pedeapsa pronunțată operează grațierea conform art. 1 și 7 din Legea nr. 543/2002.
Critica adresată în concluzii puse referitoare la netemeinicia reținerii prin sentință a calității de autor și respectiv complice a inculpaților și este de asemenea nefondată. Chiar dacă distincția dintre actele de dispoziție și cele de folosință este utilă în cauza de față nu este concludentă atâta timp cât sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 266 pct. 2 din legea nr. 31/1990 obiectul material îl constituie sumele de bani.
Ori, ținând cont de natura și destinația acestora a rezultat că actele materiale expuse anterior se înscriu în elementul material al laturii obiective a acestei infracțiuni. În ipoteza contrară, pe care nu o acceptăm însă, ar rezulta că se cere schimbarea încadrării juridice într-o infracțiune mai gravă, aceea de delapidare cuprinzând în latura obiectivă acțiunea de traficare a acestor sume de bani în condițiile art. 2151cp care este în contradicție cu cele menționate.
Referirea la faptul că inculpatul nu trebuia să fie neapărat proprietarul combinelor pentru a le vinde este de asemenea neconcludentă. Deși este admis ca legal un act juridic de vânzare a lucrului altuia ce impune pentru vânzător obligația de dobândire a proprietății de la terț, totuși în raport de actele desfășurate de acest inculpat rezultă că acesta a cooperat material la comiterea infracțiunii prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 prin ajutorul dat inculpaților la folosirea cu rea credință fondurilor bănești proprii ori împrumutate.
În privința infracțiunii de fals prevăzută de art. 290 Cod penal, s-a constatat că acest din urmă inculpat a efectuat acte materiale care realizează latura obiectivă și subiectivă a acesteia, prin alterarea înscrisurilor referitoare la operațiuni de vânzare-cumpărare în vederea creării ficțiunii că acestea au loc în realitate. De aceea, aspectul că putea avea loc o astfel de vânzare chiar dacă inculpatul nu era proprietar al bunurilor este irelevantă atâta timp cât acesta a produs înscrisuri false(facturi) privind livrarea unor bunuri deși în realitate nu avea loc acest lucru.
Referitor la infracțiunea de evaziune fiscală, susținerile inculpaților sunt nefondate. Actele materiale menționate anterior dovedesc aceea că inculpații, și au comis fapta de evidenția în contabilitate cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, respectiv în cazul ultimului nu au evidențiat veniturile realizate cu urmarea de a nu plăti TVA-ul datorat la bugetul statului. Ca probe cu caracter concludent sânt cele ce se referă la constatările organelor de control financiar menționate anterior de prima instanță în coroborare cu celelalte probe administrate în cauză.
Critica referitoare la îndeplinirea unor acte de procedură fără asigurarea dreptului la apărare cu caracter obligatoriu a acestor trei inculpați ce au fost trimiși în judecată pentru o infracțiune ce impunea o astfel de apărare (art. 13 din legea nr. 87/1994), așa cum este cazul încheierii primei instanțe din 21 nov. 2005, deși este reală și atrage nulitatea absolută a actelor de procedură privind administrarea unor probe totuși nu atrage aceiași sancțiune pentru actele de procedură și procesuale ulterioare, incluzând sentința apelată. Ca argument avem în vedere că aceasta are la bază în vederea stabilirii situației de fapt probe concludente cu înscrisurile menționate anterior în coroborare cu elementele de fapt cu valoare de probe pentru care nu operează această sancțiune. Concluzia ce privește necesitatea trimiterii cauzei la procuror pe motive de nulitate actelor procesuale ale cauzei se constată ca nefondată pentru argumentele de mai sus.
Susținerea referitoare la netemeinicia dispoziției de anulare a hotărârilor AGA dată prin sentință este de asemenea neîntemeiată deoarece este justificată de necesitatea înlăturării unor înscrisuri false ce atestă operațiuni fictive de cumpărare de bunuri.
În ce privește concluzia din dezbateri ce se referă la neefectuarea în ședință publică a actului de procedură ce privește pronunțarea minutei ca rezultat al dezbaterii,evident ulterior întocmirii acesteia,se constată că aceasta este infirmată de chiar mențiunea din sentință a primei instanțe. De altfel, că prima instanță urmărea în mod expres acest lucru rezultă din aceea că s- făcut mențiunea pronunțării în ședință publică și în minută, adică anterior realizării acestui act de procedură.
Susținerea privind nulitatea actelor de procedură și implicit a actelor procesuale ale cauzei datorită neîndeplinirii obligației de citire a actului de sesizare a instanței conform art. 322 cpp deși are la bază constatări real este neconcludentă. În acest sens, s-a avut în vedere faptul că pe de o parte neregularitatea nu este sancționată cu nulitatea absolută întrucât nu se regăsește între cele prevăzute de art. 197 alin.2 cpp, iar pe de altă parte, nu este incidentă nici nulitatea relativă întrucât conform art. 197 alin. 4 cpp, nu a fost invocată în cursul efectuării actelor de procedură privind începerea cercetării judecătorești. În plus, s-a reținut că nu este îndeplinită nici condiția impusă de art. 197 alin. 1 cpp privind existența unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. în acest sens este faptul că atunci când instanța de apel în aplicarea jurisprudenței Curții, cauza Tierce contra San, la rândul său a ascultat trei dintre inculpați aceștia au relevat că au cunoștință de conținutul rechizitoriului.
Referitor la nivelul exagerat al pedepselor aplicate la maximul prevăzut de lege se reține că față de dispozițiile de încetare a procesului penal privind infracțiunile prevăzute de art.266 pct. 2 din legea nr.31/1990, cu aplicația art. 26 cp pentru inculp. și art. 13 din legea nr. 87/1994 acesta din urmă prin cele de condamnare în baza art.13 din legea nr.87/1994 și de suspendare condiționată a executării pedepselor dispuse de instanța de apel criticile nu mai au temei.
Cu privire la neasigurarea drepturilor procesuale ale inculpatului s-a reținut că susținerea este lipsită de temei deoarece acestuia i s-a numit un interpret ce să îi traducă în limba maghiară(conform dispozițiilor încheierii din 12 dec. 2005).
Celelalte două apeluri sunt nefondate pentru motivele prezentate anterior cât și pentru cele ce urmează.
Astfel, critica apelantei persoană interesată Asociația pentru Salvarea - - ce se referă la necesitatea reținerii în sarcina inculpaților a infracțiunilor de înșelăciune și delapidare cu consecințe deosebit de grave cât și a aceleia de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni s-a reținut ca nefondată, întrucât actele materiale susmenționate comise de inculpați realizează conținutul constitutiv al infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea.
În concret, conduita inculpaților nu realizează inducerea în eroare a părții vătămate cu intenție directă în scopul prevăzut de art. 215 cp pentru a se pune problema infracțiunii de înșelăciune. Aceiași conduită a inculpaților nu realizează elementul material al infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 2151cp pentru considerentele de mai sus, ci pe acela al infracțiunii prevăzută de art. 266 pct. 2 din legea nr.31/1990 ca normă specială ce derogă de la cea prevăzută în Codul penal, ca normă generală.
În ce privește infracțiunea de asociere în vederea comiterii de infracțiuni prevăzută de art. 323 Cod păenal, s-a constatat că deși este reală cooperarea materială și subiectivă a inculpaților nu se poate reține că sânt întrunite elementele constitutive ale unei astfel de infracțiuni sub aspectul condițiilor ce țin de latura obiectivă și subiectivă( existența unei structuri organizate, înțelegere prealabilă, durată în timp a asocierii,coeziune între membrii,etc.)
Referitor la apelul părții civile AVAS s-a constatat că modalitatea în care a procedat prima instanță prin constatarea făcută cu privire redobândirea calității de acționar este temeinică. Ca argumente s-au arătat că în cazul în care se stabileau obligații civile de despăgubire a acestei apelante se încălcau condițiile impuse prin art. 998, 999 cod civil privind răspunderea delictuală ce impun ca repararea prejudiciului să fie integrală și faptul că despăgubirile au fost stabilite pe această bază în favoarea părții civile - - ca titulară de drepturi.
În mod temeinic, aceste drepturi materiale nu au fost recunoscute pentru apelanta AVAS deoarece aceasta a avut și a redobândit calitatea de acționar al - - în care caz nu poate pretinde decât exercitarea unor drepturi comerciale privind conducerea și administrarea patrimoniului acestei firme.
Pe de altă parte, în situația trecerii părții vătămate - - în anul 2006 în procedura comercială de plată a pasivului prin numirea administratorului judiciar - Finance SRL această apelantă este menționată în calitate de creditor în dosarul nr. 2660/COM /2005 de pe rolul Tribunalului Constanța, ceea ce îi conferă drepturi și obligații legale decurgând din această calitate în raportul său juridic cu debitorul - -.
În aceste condiții, prin modul de rezolvare a acțiunii promovată de partea civilă - - și prin constatarea referitoare la această apelantă fondul cauzei sub aspectul laturii civile a fost soluționat în mod corespunzător.
Împotriva sentinței, cât și a deciziei dată în apel, inculpații, partea civilă AVAS B, cât și partea interesată Asociația pentru Salvarea - - Târgu S, prin lichidator, au formulat recurs, fiecare criticând soluțiile pentru motivele de casare arătate în încheierea din 25 iunie 2009, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Recursurile declarate vor fi privite ca fondate, examinarea acestora făcându-se însă doar pentru aspectele de netemeinicie vizând modul de rezolvare a laturii civile, în cauză fiind aplicabil motivul de casare prev.de art.3859pct.10 teza a II-a Cod pr.penală.
Astfel, este de principiu că potrivit art.14 Cod pr.penală, acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, iar repararea pagubei se face potrivit dispozițiilor art.998, 999 Cod civil, ce consacră principiul răspunderii civile delictuale.
În cauza de față, inculpații au fost trimiși în judecată și, ulterior, condamnați, pentru infracțiuni de rezultat, și, în consecință, cu referire la temeiurile mai sus invocate, au fost obligați la plata de despăgubiri civile către părțile civile constituite în proces, întinderea pagubelor produse fiind stabilite de mijloace de probă administrate în faza urmăririi penale, elementele de fapt desprinse prin acestea fiind contestate de inculpați.
În fața instanței de apel, inculpații, prin apărători, au invocat judicios, utilitatea administrării unei expertize judiciare contabile, este cazul lui și, însă cererea nu a fost examinată, prin expertiză urmând să se stabilească, pe de o parte, dacă cele 10 combine ce au constituit obiectul infracțiunii prev.de art.166 pct.2 din Legea nr.31/1990, se mai găsesc sau nu în patrimoniul societății prejudiciate, pentru că nu este în sensul legii ca aceasta să fie și despăgubită cu suma de 850.000.000 lei ROL, și să rămână, totodată, în patrimoniu cu utilajele respective.
Pe de altă parte, este oportun ca expertiza judiciară să verifice toate operațiunile financiare atribuite inculpatului din perioada în care se susține că acesta ar fi săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală, prev.de art.13 din Legea nr.87/1994, constând în neplata TVA-ului aferent vânzărilor făcute în sumă de 2.418.670.854 lei ROL, sumă la care a fost obligat față de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Cererea privind efectuarea unei expertize contabile pentru a se stabili cu exactitate întinderea prejudiciilor, va fi privită ca esențială pentru cei care au invocat-o, de natură să garanteze drepturile și să influențeze soluția procesului, instanța de apel, potrivit art.371 alin.2 Cod pr.penală, având posibilitatea să administreze noi probe, pentru rezolvarea justă a laturii civile, însă nu și-a exercitat corespunzător rolul activ stabilit de art.4 Cod pr.penală.
Prin urmare, în rejudecare, după casarea cu trimitere, instanța de apel va trebui să administreze o expertiză judiciară contabilă, eventual, o expertiză judiciară complexă (contabilă și tehnică), mijlocul de probă respectiv urmând să stabilească aspectele de fapt mai sus desprinse, esențiale pentru rezolvarea justă a cauzei.
Întrucât între latura civilă și latura penală a cauzei, există o puternică interdependență, în baza art.38515pct.2 lit. Cod pr.penală, după admiterea tuturor recursurilor, va fi casată integral decizia, urmând ca la rejudecare în apel, să fie avute în vedere și celelalte critici de nelegalitate și netemeinicie, invocate de părțile ce au exercitat calea de atac a recursului, dezvoltate și enunțate în motivele scrise depuse la dosar, și neexaminate.
Ultimul act procedural rămas valabil de la care se va relua judecata este încheierea din 1 octombrie 2008.
Onorariile pentru avocat oficiu - vizând apărarea recurenților inculpați și, în recurs, în sumă de câte 400 lei, cât și onorariul traducătorului autorizat Lunic, în sumă de 370 lei + 179 lei, cheltuieli cu transportul acestuia, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpații, și, partea civilă AVAS B și partea interesată Asociația pentru Salvarea - - Târgu S, prin lichidator, împotriva deciziei penale nr.221 din 19 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
Casează decizia și trimite pentru rejudecare la instanța de apel - Tribunalul O l
Ultimul act procedural rămas valabil de la care judecata se reia este încheierea din 1 octombrie 2008.
Onorariile pentru avocat oficiu - vizând apărarea recurenților inculpați, în recurs, în sumă de câte 400 lei, cât și onorariul traducătorului autorizat Lunic, în sumă de 370 lei + 179 lei cheltuieli cu transportul acestuia, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 3 iulie 2009.
G - - - - -
Grefier,
Red.jud.GV
Gh.
PS/22.07.2009
Președinte:Gheorghe VintilăJudecători:Gheorghe Vintilă, Doru Filimon, Liana Balaci
